700 matches
-
Înmărmuri când i se perindară prin fața ochilor cai nechezând a disperare, pierzându-și călăreții, căciuli de miel, ișlice încurcându-se în cădere cu turbane colorate, străluciri de săbii și iatagane încrucișate, flinte șuierând amarnic... Și tot așa... Până să se dumirească de primejdia ce-l înconjura, se pomeni față-n față c-un pârdalnic de turc ce-și ațintea o pereche de ochi fioroși de sub turbanul căzut pe-o parte și-și mișca amarnic iataganul uriaș, înaintând spre puiul de românaș
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
bărbații tăcuți, zoriți, mânați de-o grijă mare. Mut ca și ei, nu-ndrăznea să-ntrebe ce și cum... Dar într-o zi află ce așteptau rudarii în plină iarnă și de ce agoniseau atâtea de pus la strașnic adăpost. Îl dumirise-un puradel care-i tot stătea în preajmă Erau înfrigurați c-avea să vină iar năprasna de omăt din 13 Făurar! Rudarii nici nu știau vreun an în care asta să le fi lipsit, ferit-a! Și-n preajma zilei
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
cu sclipiri argintii în ramurile sălciilor încărcate cu clopoței ireali de chiciură. Aproape de dâra șerpuită se distingeau două șleauri paralele cu luciri pe coame, semn că peste zi, după ninsoare se încumetaseră câteva sănii să treacă pe acolo. -Aha, se dumiri Tudorel. Merg pe urmele săniilor fără nici o grijă! Cum, fără grijă? Dacă săniile au mers numai până la târlele de la Cișmele? Ce târle, prostule? Ciobanii le-au părăsit de astă toamnă. Săniile astea s-au dus la târg la Turnu Măgurele
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
legătura cu Lăzărica, apropo, cine i-ai spus că ești? -Am recunoscut că vreau să-l ajut pe Gilă să-și intre în drepturi, s-a bucurat tare mult, deși la început nu înțelegea cine este Gilă, când s-a dumirit m-a luat în brațe și m-a pupat. Ce facem acum? -Așteptăm, mă gândeam că ar trebui să-l anunțăm pe polițistul Ciupercă, să se implice el ca autoritate a statului, dar nu aș vrea să-i bag în
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
a ne da seama încă o dată, cum trebuie să acționăm în acest moment hotărâtor pentru destinul țării noastre -Alegerea Președintelui . Nu mai avem timp să cântărim, s-au spus destule și am avut timp de a judeca, de a ne dumiri până acum. Cred că mulți au făcut-o, ajutați de logica desfășurării evenimentelor. În acest moment știm că ne dorim alegeri corecte, un om la conducerea țării pe care să-l putem respecta, un om care să ne reprezinte și
RAȚIUNEA ȘI SENTIMENTUL „Rațiunea construiește viața pe ruina inimii.”- Emil Cioran [Corola-blog/BlogPost/92449_a_93741]
-
vorba poetului, sonorizând cu foșnetul lor tăcerea necuprinsului. Pe măsura apropierii de destinație, călătorul putea să constate că pietrele din albia pârăului căpătau o tot mai pronunțată tentă roșietică. Dacă era curios să cunoască motivul acestei ciudate pigmentări, putea fi dumirit de oricare om din partea locului, explicându-i-se că fenomenul își afla cauza în deversările reziduurilor fabricii de fier din amonte, aceea care procura localnicilor principala sursă de subzistență. Garnitura de tren era alcătuită de regulă din vagoane-platformă pentru transportul
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
de flori / Pe subsuori.” „Vedeți?” - a zis iedul cel mare. / „V-am spus că mama e cea care Și mai ‘nainte a cântat? / Voi însă nu m-ați ascultat! Eu n-am urechi de auzit? / Acum cred că v-ați dumirit! Merg să-i deschid dar, imediat!” Cel mic, atuncea, a strigat: „Stai măi bădică! Stai măi frate! / Nu e mămuca! Nu se poate! Te rog, ascultă-mă pe mine! / Dacă cumva la ușă vine, În urmă, cineva cari are / A
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
personajelor gândite. Peste iubirile lor nefericite. Peste morțile lor premature. Autor al izbânzii și al fericirii lor, atunci când hotărăști că lucrurile trebuie să se termine cu bine. § Bătrânul vorbește într-o limbă necunoscută. Parcă silabisește. „Este mo!” îți spune. Te dumirești, oarecum: o știe din romanul anterior, Saludos; hotărâseși, acolo, ca o putere ocultă să impună lumii un grai nou. Unic; impropriu unei culturi umanistice. Telegrafic; arid; cazon. Cineva încearcă, acum, să construiască pe textura textelor tale un fel de CRONICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
implicit, și rezultatul de etapă și, respectiv, final. Fiindcă Îmi place să sper că nu mergeți cu blasfemia până la a insinua că, de fapt, Dumnezeu n-a avut nici un plan, că a edificat la Întâmplare, iar pe măsură ce lucrarea Înainta, se dumirea și El de ce-i ieșea... din mână, din gând, nu știu... și i se umplea pieptul de satisfacție văzând că „este bine” și că poate avea, prin urmare, sentimentul robust al datoriei Împlinite?! - „Un plan” vrea să Însemne că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lămuriră spătarul și Barzovie-Vodă că „pițulele” înseamnă „creițari” sau „galbâni” și că ei nu trebuiau să se teamă neavând o lețcaie, se făcuse seară și ei alergaseră degeaba circa 50 de kilometri prin rătăcăniile și hudițele Țarigradului. Și tocmai când, dumiriți de propria lor sărăcie salvatoare, se opriseră cu caii în spume într-o fundătură mirosind a levănțică, îl zăriră pe Broanteș mergând pe lângă ziduri și ținând-o de mână pe Cosette. — Hei, Iacopone!* - strigă vesel spătarul. Ia vino-ncoace! Broanteș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai stați pe-aici? - se răsti el ca să-și ascundă emoția spre cei doi soldați rumeni și cu niște figuri ușor de tăntălăi ce rămăseseră în picioare. Dați-i drumul la treabă! Soldații holbară niște ochi cât cepele, apoi se dumiriră și-ncurcându-și halebardele, o luară la fugă zăngănind cu putere din armuri. După ce zgomotul alergării lor se stinse, papa, reținându-și cu greu tendința de a mângâia capetele plecate dinaintea lui, spuse cu glas întretăiat în latină. — îndreptați-vă, fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lungă. La cel mai mic semn de pericol, la pământ... Aveți vreo nelămurire? - Așteptă câteva clipe și, cum nu primi nici un răspuns, adăugă: Atunci, înainte! Cei paisprezece supraviețuitori își reluară acțiunea de încercuire, dar cei mai mulți dintre ei începură să se dumirească unde se află abia după o oră. Soarele, aproape la zenit, părea că vrea să-i facă una cu pământul - nu se zărea nici cea mai mică umbră cât vedeai cu ochii și temperatura trecea cu mult peste cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
degrabă. — Doamne Dumnezeule! Atunci sigur a murit, săraca de ea. Vai, ce mame șirete sunt pe lumea asta. Mai e câte una care se apucă să moară, înainte să fi povestit ceva bun. Apoi copiii n-au decât să se dumirească singuri. Să aibă experiențe de capul lor. Nu-i bai. Așa cum te văd, comoara mea, sigur a avut șapte amanți. Și nici n-am exagerat cu asta. Poți să ai încredere în mine. Rujul îi însângera colțurile buzelor. Cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Alături de mine s-a așezat Sonia; știu că sărbătorim nunta noastră. Deși femeia care stă lângă mine nu seamănă deloc cu Sonia, știu sigur că e ea. După ce toți și-au ocupat locurile și în timp ce eu nu pot să mă dumiresc cum va fi tăiată și mâncată lebăda necurățată de pene, în sală intră mama. E îmbrăcată într-o rochie uzată și poartă niște pantofi vechi. Capul ei mic și cărunt tremură, fața îi este galbenă și slăbită. Doar ochii nedormiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nonsens. Doar dacă nu cumva au existat martori care au văzut până la un moment dat persoana în cauză, după care aceasta s-a topit, ori a dispărut dintr-o dată. Înțe legeți ce vreau să spun? Aha, asta te nedumerește? se dumiri Pop. Am priceput, uite despre ce este vorba! Cei de la Pinforest, pentru că despre ei este vorba, au semnalat dispariția țapinarilor. În cazul lor știm exact unde au fost văzuți ultima oară. Apoi, este cazul șoferilor a căror camioane au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mai Întîi Își aminti de dulcele nume al Priskăi, pentru că ea fusese În visul său și În veghea sa, În inima sa și În miezul vremii, În inima somnului și În miezul deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să-și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu-se de cugetul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dar la sfarsitul cursei și învins și învingător ,până la urmă simți același lucru:epuizare,extenuare ,sfarseala.Si tot ce-ți dorești este un alt pahar cu apă rece și un somn bun. Dacă ești deștept ,când te trezesti ,după ce te dumirești că ești pe aceeasi lume ,realizezi că alergătorul de cursă lungă este un alergător nefericit dacă nu s-a oprit să privească măcar pentru o secundă floarea pe care aproape a strivit-o în fuga-i nebună sub talpă,daca
...CE CONTEAZA DE FAPT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364454_a_365783]
-
înainte, la cee ace vizualizam și cu ochii minții, a sufletului, a iubirii, ca erai atâta de Dulce, iar zâmbetul tău la fel de zglobiu mi se cuibărise în profundul interiorului... am ridicat mâinile spre cer, “Ooo Doamne, atâta fericire.. Nu mă dumiresc.. O doresc năprasnic, simt și o durere, dar dulce,oo..” Acest oo’, intervenise că tu fugind că precum nebunica, măi ceva că nebunul de acum încercai să te urci pe balustradă podului și ăla desigur foarte înghețat. Nuuu, și-n
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
ospătarul nostru.. M-oi fi dat de gol? Însă, mi-am continuat drumul. După un timp m-am întors După un timp apare ospătarul și cu un pachet precum un cadou ce ți-l întinde. Tu mirata apoi când te dumirești - iritata.. m-ai întrebat ce ‘mită” mai e și asta, “pentru ce?”, ți-am cerut ceva, inima nu se oferă prin “cerere.. În zadar am incercat să-ți spun că-i “prețuire nu “cerșire, dar în zadar..iaar..m-ai
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
pavilioane ale școlii - triumfător și sfielnic, devotat și încăpățânat, curajos dar și îndărătnic în a-mi ține de urât și care, vai, pentru atât de puțin era „băgat în seamă” în zorii fiecărei zile de școală. Mă ajuta să mă dumiresc la cele din jurul meu el, un „necuvântător” în felul lui, care aștepta doar mâini pricepute pentru a-i mângâia clapele și a-i smulge din „măruntaie” huiete neștiute din necuprinsul zorilor dintâi, sălbatec de vulcanici și asuzitori la „zămislirea de
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
regulă sau în neregulă. Cu balanța înclinată de adevăr ori și de justiție. Cu vecini buni și ne-buni. Mânuitori de cuvinte sau de ciomag. Oricum, Legea 18 a trezit, din somnul istoric, animalul din om. Așa că, până să se dumirească Justiția Română, țăranii (de la țară sau de la oraș) au început să-și ia în stăpânire pământul. Bineînțeles,după ce în prealabil,i-au trasat acestuia hotarele. Noile hotare.Adică de fapt cele vechi: din moși-strămoși. Să admitem că mulți țărani au
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
covoare de ceramică - Pe sus - o boltă verde, falnică - De-aur multe flori erau, și macii, Iară din argintul viu - copacii! Feciorii beți de feerie Gândeau că-i vreo împărăție!... N-avură timp nici să clipească, Nici vorbă să se dumirească.. Că fost-au prinși și duși pe dată Și-unde credeți c-au ajuns? La fată! Dar, lângă ea... ce pot să spun... O namilă de Căpcăun!!! Era stăpânu-atotputernic Și toți îl ascultau smerenic! Dădu poruncă, de pomi argintați, Să
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
la distanță. Cum încerca lupul să se apropie, cum îl lovea nuiaua mea fermecată. Cum se apropia... -Cum îl lovea nuiaua, râse domnul Ștefănescu. -De unde știi? Întrebă derutat Tudorel. -Nu spuseseși tu? Râse domnul Ștefănescu. -A, da! S-a dumirit Tudorel și a continuat : Stai să vezi! Că lupul nu s-a lăsat, a sărit peste nuia și m-a apucat de ceafă. Noroc că am avut gulerul ridicat și mi-a sfâșiat doar paltonul. Însă...m-a trântit în
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
doare. Putea și pute încă. E fără folosință sau cel mult de unică folosință, cum se zice. Cum și e, de fapt! Din păcate. A fost valabil, chiar dacă „ornat” și trunchiat, înainte de 89 și imediat după, când ne-am mai dumirit și, zice-se, ne-am luat porția de ... libertate! Care n-a ajuns, însă, pentru toți. Pentru că, nu toți stăteau la rând. Și nici toți socoteau de-mpărțitul, că nu-l știau. Era ținut la secret, în „boaghe”. Să perpelească.. „Împărțitorul
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
o victorie binemeritată. Se târî prin râpă până ajunse într-un loc unde malurile se îndulciră și viroaga păru că se sfârșește. Simți apa rece mușcându-i picioarele goale care-l dureau de atâtea lovituri și înțepături. Încercă să se dumirească pe unde se află și tresări văzând deasupra capului zidurile impunătoare ale cetății. Oare perșii erau departe? Nici n-apucă să se bucure de izbânda sa și să-și pună întrebarea că și auzi niște pași prin preajmă, pesemne ai
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]