2,902 matches
-
de fapt, adevărata stăpînă a viziunii), Iepurele, Vulpoiul, Viezurele, Purcelul, Lupul, Broscuța și alți cîțiva. Sorescu are, în a drege povești pe care pare că nu și le mai amintește, o inventivitate fără cusur. Prima parte, Viziunea vizuinii, de dinainte de dunga unor versuri mijlocașe, e-un carambol de biografii și de passe-temps-uri, cum se spun, întotdeauna, întru însuflețirea locurilor izolate. S-au spus la Canterbury, s-au spus și la Florența. Doar că în peștera-vizuină pătrunde numai umbra lor, o formă
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
exemple și pentru cititor. "O mie de anotimpuri/ vor fi inutile/ pentru un singur/ fir de nisip,/ decodificând alt amurg,/ descriind posibili îngeri"; Aproape de strigătul ploii,/ vei încercui lacrima,/ peste pleoapa stângă/ a verbului"; Ai falsificat lacrima/ dincolo de metaforă,/ silabisind dunga celuilalt amurg,/ justificând pactul din piatră."; Alungă lacrima/ pe celălalt trotuar,/ risipind anotimpul din scoică,/ ipotecând amurgul,/ mărturisind setea din culpă."; " Vei scrijeli tăcerea/ departe de cealaltă rimă,/ negociind memoria dublă a înserării,/ așteptând sentința metaforei,/ arcuind odraslele din clipă
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
când vorbea; ori ducea chiar batista lui roșie la nas, - probabil că miroseau, nespălați... - Cum ziceți voi... - le vorbi cu batista roșie la gură, acesta trimițând cuvintele filtrate de pânza tăiată probabil dintr-un steag vechi, tricolor... Se vedea o dungă galbenă, rămasă acolo din drapel... - înseamnă că ăla s-a ars, zise veterinarul. Și cât s-a canonit, ce muncă să care peștele noaptea. A făcut contravenția și spun că s-a ars!... Doi răspunseră, dar nu se auzi ce
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
deloc plăcută, când cenușiu-verzuie, când de-a dreptul neagră-solzoasă. Vara trecută, când m-am bărbierit pentru prima oară după douăzeci și patru de ani, am descoperit un alt dezastru: pe obrazul stâng, de la nivelul ochilor până la maxilar, a apărut un fel de dungă, deocamdată doar conturată, ce mă face să semăn, când lumina cade într-un anumit unghi, cu un personaj (antipatic mie) de la curtea ultimilor regi din dinastia franceză Valois, Henri de Guise, supranumit "le Balafré" (brăzdatul). Acela, un nobil altminteri de-
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
foarte sincer, cinstit și de om serios că nimic din ce scrie acolo nu este adevărat! Căpitanul și-a mușcat vârful mustăcioarei sale roșiatice, a strâns vizibil din dinți, făcând să i se ridice pomeții și să-i apară patru dungi pe frunte, și rosti sentențios: Persiști, da?! Nu vorbești?! Vei vorbi cu timpul sau nu vei mai vorbi niciodată! Ultimul meu cuvânt pentru astăzi este tot de pe la noi: Bagă-ți mințile În cap și fii cu scaun la cap, că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de pavaj pot vorbi. Unde ești? întrebă din nou și apoi își dădu seama de propria lui prostie: sub copertina verde a vespasienei se vedeau două picioare și partea de jos a unei perechi de pantaloni. Erau pantaloni negri cu dungi subțiri, pantaloni de avocat, doctor sau deputat, dar pantofii nu mai fuseseră curățați de câteva săptămâni. — Sunt Monsieur Carosse, Pidot. —Da? — Știi și tu cum se întâmplă: adesea suntem înțeleși greșit. —Așa e. —Și ce puteam să fac? În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
câte ceva, cu siguranță, nu-i așa? — De ce nu ieși de-acolo, să te văd? —E mai bine așa, Pidot. Separat s-ar putea să scăpăm cu bine, dar împreună... e prea riscant. Vine cineva, Pidot? întrebă glasul și pantalonii în dungi se mișcară pe loc. —Nu vine nimeni. —Ascultă, Pidot, te rog să-i duci un mesaj doamnei Carosse. Spune-i că sunt bine și că am plecat spre sud. O să încerc să trec în Elveția până se liniștesc lucrurile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Albanezu’ bagă două degete în gură și dă un fluierat de-ntoarce toată lumea capul spre ei. Lionel se ascunde sub masă (la figurat). În ușa bistroului apar cele două gemene. Sunt îmbrăcate la fel, în niște rochii scurte, mulate, cu dungi ca de zebre. Încearcă să se miște la fel: ca la înot sincron, dar pe uscat. Totuși, ceva îi face pe cei trei comeseni să se îndoiască de reușita operației de despărțire a siamezelor. Și acel ceva nu e faptul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
genunchiul, îi explică ea, după care se așază. — La săritura în lungime? nu se poate abține Gérard să-și amintească de o anumită confidență făcută de Richard, fostul lor coleg, în timpul unei ore de religie. Liliane îl privește într-o dungă. — Ce-ți veni? — Iartă-mă, dar nu știu de ce, mi-am amintit brusc de colegul nostru Richard. Nu-l mai ții minte pe Richard? — Care Richard? întreabă rece Liliane. — Richard Antonin, care făcea cele mai bune eseuri despre Revoluția Franceză
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
poemele fac de gardă, ține garda sus, sprijină te pe piciorul drept, pe care du-l puțin mai în spate, îndoaie-ți puțin genunchii, controlează ți respirația, prinde-ți părul tău lung și negru cu ace de lemn vopsite cu dungi roșii, concentrează-te la picăturile de ploaie care îți biciuiesc obrajii, persistă, e timpul favorabil pentru soții, nefavorabil pentru soți, ajută-l pe soțul tău să treacă din sufletul lui în sufletul tău, pe podețul de lemn mâncat de cari
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cuprind câte o sută de limacși-cu-dinți, dinții vulpilor sfărâmă dinții limacșilor, degetele tale de la picioare cresc la loc, o săgeată galbenă șuieră pe lângă gâtul tău, săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki te eliberează, cele trei vulpi argintii aleargă prin dungile de alb ale înălțimilor, tu smulgi săgeata galbenă din stâncă și o așezi în partea din față a desagii-fără-fund, cobori ușor către vale și îți reiei, la pas, drumul tău cel lung și întortocheat către grădina suspendată a suflețelului tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care trebuie lipit de ceilalți fulgi cu gălbenuș de ou de struț enigmatic. cu tine reflexele albastre ale nopții de gesturi se făceau curmale coapte, ca tine. picioarele podurilor dintre plânset și râs deveneau picioare de dansatoare exotice, cu tine dungile de pe pleoapele gesturilor mele deveneau curcubee, cu tine - și eu deveneam tu, miez de tine, cu tine și făceam tablouri cu tine și cu tine, deveneam frumosul din tine. șase în primul loc: tu trebuie să fii sincer cu trupul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să te ia! Fi-miu, imediat, tati, asta e de-a noastră! Taci, mă, din gură, să nu se prindă! Era țigancă, țigancă română. Cel mai reprezentativ tablou al ăstuia din Văleni era o pânză albastră și cu tot o dungă galbenă. Pe diagonală. Dar ce era aia... Ne-am dus la ei, nu mai știau ce se pună pe masă, semipreparate de-ale lor. Le-a dat la copii câte 50 de franci. Pe urmă ne-am întors la madam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare. Dacă spiritul este glasul materiei, atunci creatorul meu se vede că a cam dat greș în a mi le sincroniza corect. Sprijinul îmi stă, totuși, în cele trei dungi, care mi-au apărut pe frunte, brăzdândo. Apropie-te și privește. Iată-le! Dermatologii, de bună seamă, ar spune imediat că sunt doar niște riduri banale, și nu cred c-ar greși cumva ei, în felul lor, cu explicația aceasta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Îi va lua și duce la câmp. Nici copiii nu erau scutiți de munca câmpului. Uneori, trebuiau să se Învoiască de la școală. Femeile pregăteau de cu seara traista cu mâncare ( se purta În acea vreme, traista țesută din cânepă, cu dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu cât era mai colorată, cu atât li se părea mai frumoasă. Ce puteau să ia la câmp decât: ouă fierte, brânză, ceapă, borș cu cartofi sau cu fasole, mămăligă și, destul de rar, o bucată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
scrie numele nici în clasa a șasea, acum sare în ajutorul ei, se uită la ea cu o mutră desfigurată de alcool. Se înghesuie mai tare printre trupuri transpirate și ajunge pe ultima bancă a autobuzului, se ghemuiește într-o dungă, fără să se uite în jur. Închide ochii, nu vrea să vadă pe nimeni. Autobuzul se mișcă ca o molie, scrâșnește din toate încheieturile, se umple de praf, de gaze arse, se oprește în toate stațiile, se ticsește din ce în ce mai tare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o figură blajină, sub caschetă se aprind doi ochi cărora nu le poate distinge culoarea, are și ochelari cu lentile groase, dar simte că sunt cei mai calzi ochi pe care i-a văzut până acum, sub nas are o dungă oblică, buza de sus e puțin subțiată, asimetric, inima începe să-i zvâcnească, involuntar își duce mâna la gură, prin năframă își simte buza enormă, în vârful degetelor simte o arsură, ar trebui să fugă de aici, cu toate acestea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este Îndurător pentru faptele tale. Ecclesiastul Senin, cu părul său aproape alb pieptănat mereu Într-o parte și cu obișnuitul surâs pe buze, tata s-a Îmbrăcat elegant În dimineața aceea, În costumul bej cu dungi subțiri, după ce, mai Întâi, s-a bărbierit apăsat (expresia lui), cucerind aerul din jur cu un miros intens de after shave, care o Înnebunea pe mama (trădată Întotdeauna de valul de sânge ce i se spărgea În obraji). Fără să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
privind dincolo de noi: Mă aflam Într-o sală imensă, fără geamuri - porni el cu o voce albă - cu pereți foarte Înalți, de care atârnau draperii purpurii. Draperiile tremurau si răspândeau o lumină puternică. Colonelul, Îmbrăcat În costumul lui bej cu dungi subțiri, stătea În capul unei mese lungi și surâdea. Surâdea și mă tot invita să beau dintr-o sticlă cu vin. Lângă el, foarte Înaltă și osoasă, cu un păr gros, care flutura, o femeie Îmbrăcată În roșu cânta la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e o femeie cu părul blond, superb. Femeia are mâinile Înlănțuite de gâtul unui individ Îmbrăcat În costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același costum pe care l-am văzut la Șchiopu Iulian, un personaj memorabil din vremea copilăriei. Băieții Îl porecleau “Mutulică” și-l luau deseori peste picior. Asta poate și din pricina bâlbâielii care-l asedia mereu când se emoționa. Îl
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înnegurându-l de fiecare dată când Îl Întâlnea. Însă Iulian suporta umilința și nu căuta să plece din mijlocul nostru niciodată. Ba, mai mult, Începuse să ne tot spună că are acasă un foarte frumos costum de tergal alb, cu dungi verticale, adus din Siria, de o rudă care muncea prin străinătăți. Mamă-sa (“tanti Lenuța”) Îl ținea sub cheie. Nu-l lăsa să-l Îmbrace pentru că, zicea ea, Îi era Încă mare. Vocea i se schimba mereu când ne pomenea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Am fost cu toții siguri că nu-l vom mai vedea multă vreme În mijlocul nostru. Dar, la scurt timp după ce se făcuse nevăzut, a apărut de după colțul blocului, cu o privire de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal, cu dungi verticale, luminoase, de un alb strălucitor. Poate că părea așa și din cauza luminii de o limpezime nefirească, datorată soarelui ivit de după ploaia generoasă de mai Înainte. Mânecile și poalele hainei Îi erau Într-adevăr cam lungi, iar pantalonii i se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că aici avusese loc o schimbare: pereții renunțaseră la vechea culoare și se transformaseră în orange străbătut de nervuri roșii, tavanul nu mai era alb, ci roșu aprins, nu era sigur dacă mai putea găsi ușa, în locul ei rămase o dungă violet, destul de groasă, asemeni unei vene ce se pierdea în podeaua albastră. El și camera lui; o încăpere obișnuită, ca a tuturor tinerilor de vârsta lui, cu afișe peste afișe, cu beculețe și reviste, cu haine aruncate peste fotoliu, totul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
năucitor de triști, dealul țurluiului, cea mai înaltă ridicătură de pământ din zonă. Sus, mai întâi s-au odihnit. Apoi, și-au făcut semnul crucii, au sărutat cenușa fostului lor copil, după care, au răspândit-o în zarea cerului, către dunga, care, roșie ca sângele, pe care o desena, la orizont, soarele, ce începe să răsară, ca și ieri, ca și alaltăieri, peste omenire. La borș, la tanti Anilina... Dincoace de pârleaz, Nicu Robustu tresări. Strigă, totodată, la vecina la care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și tot mai pasionantă. Când pe burtă, când pe spate, când în fund, de cele mai multe ori rostogolindu-se, arzând ca focul... așași petrecea orele, până târziu, către zori... Excitată la maxim. Tremurând ca o vărguță, ori ca o frunză, în dunga vreunui curent; se zbătea până ce amorțea. Până când trupul, în întregime, îi devenea moale, ostenit, dornic... dornic de ceva ce nu se mai întâmpla. În acele arsuri, pe acolo nu s-a întâmplat, o întreagă vară, să treacă, vreun bărbat, care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]