810 matches
-
trăiește dramatic lipsa binelui individual. Unul dintre paradoxurile comunismului era lozinca fericirii și bogăției colective, însă nimeni nu s-a putut identifica cu așa ceva - un adevăr psihologic simplu, ce ține de limitele reprezentării unor sentimente la modul abstract. L.A.: Dacă duplicitatea de care vorbești este un procedeu mental permanent, cum putem rezolva problema transparenței fără a ne dezgoli intimitatea? D.G.: Ai atins esența problemei și a răspunde la întrebare înseamnă a evidenția cel puțin două fenomene de fond legate între ele
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lui Emerson reluată de Churchill. Mai interesantă este cea a lui Iorga: „Cine uită nu merită!”. Ce crede specialistul în „istoriile” sentimentelor și emoțiilor individuale? D.G.: Spuneam mai devreme că limbajul nu este liber nici de contingențe și nici de duplicitate. Afirmațiile scoase din contextul lor sau despărțite de persoana care le face pot fi contradictorii, absurde sau un nonsens. În replică, iată un gând a lui Kierkegaard: „Din cel ce niciodată nu poate uita, nici nu se va naște vreodată
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la rău. El nu cooperează cu nimic, nici măcar cu sine” (I, 104). Așa încât, cel mai adesea, scepticismul e învestit de Cioran cu o conotație negativă. La un moment dat, el n-ar fi decât expresia nevoii de a trăi în duplicitate, purtătorul lui devenind în felul acesta spectatorul propriei ființe, dincolo de orice interes pentru adevăr (I, 208). Or, cum lumea nu-l fascinează, scepticismul e, pentru Cioran, „o stare de defascinare” (I, 277). În fine, deopotrivă demonului, care, cu activismul său
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mi-au venit străbunii. Port în mine, ca pe-o otravă, amintirea ereditară a nemărginirii” (I, 19). Apoi continuă: „În plus, sunt, ca sarmații, un om pe care nu te poți bizui, un individ dubios, suspect și nesigur, de o duplicitate cu atât mai gravă cu cât e dezinteresată” (idem). Altundeva, fără să știm cu certitudine dacă o spune cu reproș sau, mai degrabă, cu mândrie, Cioran afirmă: „Am în mine ceva de slav și de maghiar, nimic de latin” (I
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și viziunea înălțării și decăderii Porții ca putere continentală (Istoria Imperiului Otoman). Și, mai cu seamă, dădea în Istoria ieroglifică o imagine - în convenția alegorică a măștilor zoomorfe - a relelor, păcatelor și slăbiciunilor care trăgeau neamul în jos: intrigi politice, duplicitate și trădare, spoliere. După mazilirea Vidrei (Constantin Duca), Corbul (Constantin Brâncoveanu) se amestecă în rivalitățile pentru tronul Moldovei, susținându-și protejatul, pe Mihai Racoviță (Struțocămila), împotriva Inorogului (autorul) și a Filului (Antioh Cantemir). Dependența de Cetatea Epithimiei (Constantinopolul, devenit Istanbulul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
cu moartea, Îngerul a strigat) la alegoria fals „istorică” realizată de Eugen Barbu în Princepele, ori de la parabola fantezistă din Cartea de la Metopolis a lui Ștefan Bănulescu, cu jocurile ei aluzive (în special din „feeria lumii bizantine”, pusă sub semnul duplicității și al suspiciunii cvasigeneralizate) și până la pamfletul (în esență, politic) direct, sarcastic, la I. D. Sârbu, în Adio, Europa, sau într-un travesti pseudoistoric care nu-i reduce, ci îi subliniază ironia, ca în Calpuzanii lui Silviu Angelescu. Dar vârsta de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
bine la români? Trebuie să vedem de ce a reușit mai puțin În alte părți, pentru că se ating fundamentele unei societăți civile, care a existat la Începutul secolului XX În Ungaria, Cehia, Polonia și mai puțin la noi. La urma urmei, duplicitatea morală preexista fenomenului comunist. Ștefan Borbély: Personal, am mari dubii În privința validității termenilor propuși. Cel de „contra-spălare a creierului” mi se pare de-a dreptul hilar, și nu l-aș reține sub nici un motiv. Brainwashing s-a folosit, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
multă subtilitate o teorie despre narațiune În care povestirea devine o evadare care se construiește interior și vine să submineze, dar numai pentru ochiul unui cititor avizat, discursul de la suprafață. Am Îndoieli cu privire la termenul rezistență, Întrucât el comportă mereu o duplicitate de acest gen; aș vorbi, mai degrabă, despre o formă extrem de fragilă de evadare prin cultură. În ce măsură evadarea e o rezistență, aici e iarăși de discutat. Am o singură observație majoră În privința acestui text, pe care aș vrea să o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
separând-o de celelalte în baza caracterului său non-satiric. În principiu, o pastișă reușită nu poate fi disociată de enunțarea pastișată; cu alte cuvinte, doar elementele paratextuale (o indicație "pastișă", o semnătură distinctă de cea a autorului discursului parodiat) atestă duplicitatea acestui tip de enunțare. Parodia face să intervină două instanțe enunțiative: locutorul lasă să reiasă din spusele sale o altă sursă enunțiativă, pe care o prezintă ca fiind ridicolă, arătându-și astfel superioritatea. Enunțarea este însoțită, în mod obligatoriu, de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Deși sunt concepte diferite și au fost tratate de cele mai multe ori separat, corupția și minciuna politică merg "mâna-n mână". Cu alte cuvinte, ele sunt interdependente: orice act de corupție va implica o doză mai mare sau mai mică de duplicitate din partea celor implicați ce vor încerca să ascundă caracterul ilicit al faptelor lor; în același mod, minciuna publică se activează, de multe ori, în cazuri de corupție. Vom încerca în continuarea clarificarea celor două concepte, iar mai apoi punerea lor
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ani ai democrației postcomuniste românești au fost dominați de confuzia specifică reașezărilor politice postrevoluționare și de grija vechii nomenclaturi "democratizate" de a nu deranja vechile loialități față de Rusia și față de propriii oameni din teritoriu. În această perioadă se găsesc premizele duplicității celei ce va urma. Duplicitatea ca ieșire din dilemă (1992-1996) În această perioadă, mesajele proeuropene au venit îndeosebi din partea partidelor politice din opoziție. Remarcabil a fost efortul lui Corneliu Coposu de a integra PNȚCD în rețeaua europeană a partidelor creștin
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
au fost dominați de confuzia specifică reașezărilor politice postrevoluționare și de grija vechii nomenclaturi "democratizate" de a nu deranja vechile loialități față de Rusia și față de propriii oameni din teritoriu. În această perioadă se găsesc premizele duplicității celei ce va urma. Duplicitatea ca ieșire din dilemă (1992-1996) În această perioadă, mesajele proeuropene au venit îndeosebi din partea partidelor politice din opoziție. Remarcabil a fost efortul lui Corneliu Coposu de a integra PNȚCD în rețeaua europeană a partidelor creștin democrate și de a solicita
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
totul o îndepărtează de o aliniere efectiv europeană. Dar noile realități geopolitice, noul raport internațional de forțe după prăbușirea URSS o obligă să simuleze, să mimeze false adeziuni la toate sau la cât mai multe principii, instituții și instanțe europene. Duplicitatea și jocul dublu sunt evidente... Organizăm Forumul Crans Montana și World Trade Center dar... demitem sau arestăm, pe tăcute, pe primarii opoziției. Pe scurt, 'spunem ca ei și facem ca noi'". Modul în care caracterizează Gallagher (1999, 326) prestația politică
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
președintelui în ceea ce privește atitudinea sa față de democrație, liberalizarea economiei și puterile occeidentale precum și evidențierea valorilor neocomuniste restauraționiste sau democratice în funcție de specificul auditoriului intern sau extern, iată doar câteva aspecte specifice unui președinte cu trecut comunist". Această perioadă a fost una a duplicității. Aflată între trecutul estic și autohtonist și provocarea unui viitor european occidentalizat, puterea politică instalată după 1992 nu a avut puterea să opteze clar pentru europenizare. O asemenea opțiune fără echivoc va veni în următorul ciclu electoral. Opțiunea fermă pentru
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
dialog strâns, soldat cu stegulețe roșii și scrisori de avertizare, "sperietoarea" pentru liderii de la București fiind posibilitatea activării clauzei de slavgardare pentru unul dintre domeniile prevăzute în Tratat. Primul an de după semnarea Tratatului de aderare a fost caracterizat de aceeași duplicitate a partidelor aflate la putere în România, fapt dovedit de frecventele avertismente venite dinspre Bruxelles și dinspre alte capitale europene. Această abordare i-a determinat pe liderii europeni să solicite încă o evaluare a României în toamna lui 2006, cu
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
din România postcomunistă și a liderilor lor față de ceea ce înseamnă europenitate, idee europeană sau integrare europeană dovedește faptul că rezistența culturală și ideologică este foarte puternică. Impresia generală pe care o lasă un astfel de demers cognitiv este aceea a duplicității, a dublului discurs ca soluție pentru ieșirea din situații dificile. Și în momentele în care s-au înregistrat progrese ale guvernărilor în efortul de integrare europeană, acestea au fost dublate de declarații și comportamente specifice sultanismului. Optând pentru integrarea europeană
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
eseiști iuți la minte („iuțeala” este un atribut drag lui S.), chiar dacă nu sunt credincioși. Nu îi place în nici un fel „spiritul șmecheresc” și cea mai mare durere a lui este să vadă că lumea merge tocmai spre șmecherie, fariseism, duplicitate. Pune deasupra tuturor valorilor puterea morală, nu sinceritatea. Îl respinge, de aceea, pe Gide, care crede că sinceritatea scuză totul. Consideră sinuciderea o ratare, un păcat. Modelul lui de existență este preotul de țară. Dumnezeu este pretutindeni, de preferință în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
într-un fel sau altul, toți comentatorii ulteriori s-au raportat; e vorba, în termeni sintetici, de: 1) paradoxul gazetăriei; deși poetul a fost ținut în umbră de gazetar, notorietatea i s-a datorat în primă instanță activității ziaristice; 2) duplicitatea comparației cu Eminescu s-a tradus în sintagme de frecventă circulație în sfera criticii literare, care le-a preluat și inserat cu generozitate: "un nou Eminescu" (F. Aderca) "miracol" (Crohmăniceanu), "fenomen" (Călinescu, Bojin), "etalon de aur" (Nichita Stănescu), "marele Alpha
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ironia, vom încerca să adâncim, în direcția pe care o cercetăm, cele afirmate la începutul demersului nostru. Simulare per contrarium, ironia relevă flexibilitatea spiritului care refuză să rămână captiv în tranzitivitatea limbajului. Jankélévitch pune funcția ironiei în relație manifestă cu duplicitatea conștiinței, relevând "disjuncția continuu agravată dintre spirit și semnele spiritului" și, în final, dihotomia adevăr-opinie. Dacă parodia se întemeiază pe un contrast prelungit, pe care textul parodiant îl exhibă într-o manieră amuzantă, ironia se construiește pe un contrast simultan
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
luptă la acest nou Ethelred care mărturisește, nu fără o oarecare rea credință: "Am declarat în această clipă război gazdei mele, sau, fără să-i declar nimic, eram gata de un război surd și josnic, justificat în ochii mei de duplicitatea pe care i-o bănuiam"456. Primelor supoziții care îi atribuiau "moravuri ciudate" bătrânului, dacă acesta fusese actorul misterioasei vizite nocturne, ideea unui alt locuitor ascuns ("pe care l-ar fi ținut mereu misterios ascuns")457, drag inimii mele, încarnat
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de extraordinară capacitate a acestui stat de a-si ap...ra independența, am putea avea senzația c... acapararea unei p...rți a Europei de c...tre sovietici nu a Întîmpinat nici o Împotrivire hoț...riț.... Este adev...raț c... pasivitatea Occidentului, duplicitatea Uniunii Sovietice și enormitatea mijloacelor sale militare au anihilat sau Înfrînat veleit...țile de rezistent... ale populațiilor subjugate. Dar ar fi fals s... ne Închipuim c... acestea s-au supus de bun...voie. Lupta a fost una pe făt..., violent
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
o structură mintală rurală, adică rezistentă la schimbare, eternă, arhaică (unii analiști o Înregistrează În contul calităților). O tenacitate și o viclenie a supraviețuirii, o adaptabilitate și un egoism defensiv (noi am zice azi: articulare la situație, dependentă de context), duplicitate și servilitate (capul plecat sabia nu-l taie!), talent În arta disimulării și a salvării aparențelor. O „pasivitate incorigibilă”, o „lașitate congenitală iremediabilă” (cuvinte grele!), justificate de mitul mioritic al „liturghiei cosmice” oferit de Eliade. Iar toate acestea, agrementate de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să se acomodeze la schimbarea Împrejurărilor, creativ; spirit critic, inteligență imediată, clară și de bun-simț, dar superficialitate În practică. Adaptabilitatea românului - caracterizată prin suplețe, gust pentru progres, spirit tranzacțional - l-a salvat În perioade vitrege, dar aceasta Înseamnă și lașitate, duplicitate, șiretenie, superficialitate, „spirit ușuratec de zeflemea”. toate cuprinse Într-o Înțelepciune care maschează Însă pasivitatea, neputința indignării, minciuna și ipocrizia. „N-avem gravitate solemnă, nici reculegeri de conștiință... [niciț gust sublim pentru sacrificiu.” Numai „Învârteală fanariotă, chiul turcesc, abulie slavă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și contexte, față de diverse persoane constant de-a lungul timpului. Raportarea față de grupuri de persoane sau cea care decurge din încadrarea subiectului în statute și roluri sociale. Se vor avea în vedere, ca aspecte deficitare: manipularea; chinuirea celuilalt; neglijarea aproapelui; duplicitatea malignă; egoismul și negenerozitatea; lipsa sentimentului de rușine și vinovăție; iresponsabilitatea și difuzarea responsabilității. Manipularea. Comportamentul manipulativ e contrariul ideii centrale a lui KANT care pretinde că alt om să fie în permanență respectat, considerat întotdeauna scop în sine, și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
duce la crispare, la o poziționare de tensiune, de așteptare neîncrezătoare și ținere la distanță a celuilalt. Nici această situație, caracteristică pentru TP paranoică, pentru cea evitantă și parțial pentru cea borderline, nu e favorabilă desfășurării plenare a comportamentului etic. Duplicitatea malignă. Este o caracteristică intrinsecă a existenței persoanei umane, comentată amplu de existențialismul sec. XX. Se poate porni de la minciună. Când minte omul spune altora lucruri neadevărate, despre care știe că sunt astfel, pentru a atinge un scop, eventual pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]