351 matches
-
făcut armata, că taică-su a lucrat la partid, da’ la cultură și, la sfârșit, că În gară poți să agăți Întotdeauna „gagici foarte mișto, iar la sfârșit Îți cântă din gură pe versuri de Emil Brumaru”. Că: Iar seara durdulii și În pielea goală / Scăpați de haine ca de o tortură / Să facem baie Într-o portocală / Coaptă de amor, cu vorbe dulci În gură. Dar cel mai tare Îl iubești pe Popescu. Îl iubești atât de tare, Încât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cei doi piersici înfloriți nefiresc de roz, în peisajul încă trist al grădinii potopite de frunzele moarte și înnegrite de gerul și de zăpada iernii care abia se sfârșise. Se uita la piersici și nu-i mai zărea, vedea piciorușul durduliu al lui Ștefan așa cum ieșea de sub macat aseară când a intrat la ei cu Marica, să-i închine pentru noapte. Piciorușul alb cu gropițe la degețelele nu mai mari ca boabele de fasole, cu călcâiul trandafiriu, atât cât se vedea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bancheta din spate, în sinea mea mi-am zis nu; iar la hotel, unde am reușit s-o trimitem neînsoțită în camera noastră, prin bar, iarăși mi-am zis nu. Nu! Nu! Nu! N-arăta rău curva asta, era genul durduliu și îndesat, dar abia sărită de douăzeci de ani și avea o față mare, plăcută - și niște țâțe monumentale. Ăsta și fusese motivul pentru care o aleseserăm pe ea după ce ne plimbaserăm de colo-colo pe Via Veneto, studiind marfa afișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
umplea. La miezul nopții, plutind, Lefty ieși din nou În stradă. O alee coboară, cotește, se Înfundă. O ușă se deschide. Un chip zâmbește ademenitor. Lefty se trezește stând pe un divan cu trei soldați greci, privind la trei femei durdulii, parfumate, ce stau toate pe divanul de vizavi. (Dintr-un gramofon răsună șlagărul care se aude peste tot: Din zori și până-n seară...) Și iată că rugăciunea lui recentă e uitată complet, căci matroana spune: ― Pe care-o vrei tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de săptămână Milton Stephanides se scuza ca să se ducă În dormitor și să cânte la clarinet În fața geamului. Acum, cu Desdemona mânându-l de la spate, veni jos s-o vadă pe Gaia Vasilakis. Tânăra stătea Între părinții ei, pe sofaua durdulie de culoare verde marin, ea Însăși o fată grăsuță, Îmbrăcată cu o rochie albă cu crinolină, tivită cu volane și cu mâneci bufante. Șosetele albe, scurte, aveau și ele volane. Îi aminteau lui Milton de mileul care acoperea coșul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de toate culorile: negre, maronii, galben electric, roșu aprins. Mai sus, sânii li se bombau ca niște meduze, pulsând Încet, cu rozul Înțepător În vârf. Totul vălurea În curent, hrănindu-se cu plancton microscopic, crescând cu fiecare minut. Fetele timide, durdulii, erau ca leii de mare stând la pândă În adâncuri. Suprafața mării e o oglindă: reflectă regnuri divergente. Deasupra stau creaturile aerului; dedesubt cele ale apei. O singură planetă conținând două lumi. Colegele mele de clasă erau la fel de puțin mirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aibă o fiică frumoasă, eu, una, nu mi-am dat seama. La nunți Încă mă mai invita la dans, oricât de ridicol arătam Împreună. ― Haide, kukla, Îmi spunea el. Hai să te fac un dans. Și ne porneam: tatăl bondoc, durduliu, care conducea În stilul lui sigur pe sine, de modă veche, al pașilor de foxtrot, și fiica bizară, ca o insectă cu picioare lungi, Încercând să țină pasul. Dragostea părinților mei pentru mine nu s-a micșorat atunci când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Am ezitat o clipă. Apoi am deschis portiera din spate a mașinii imense și mi-am băgat geamantanul Înăuntru. În acel moment nu prea aveam de ales. DISFORIE SEXUALĂ ÎN SAN FRANCISCO Îl chema Bob Presto. Avea mâini moi, albe, durdulii, o față rotofeie și purta o cămașă albă, cubaneză, guayabera cu fir auriu. Era mândru de vocea lui: fusese crainic la radio mulți ani, Înainte să se apuce de afacerile din prezent. N-a precizat În ce constau acestea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un zâmbet larg. — Bună, sunt Dave Clarkson, avocatul lui Roger. — Bună, eu sunt Christina Roman. — Dă-mi voie să te conduc Într-o cameră unde Îți poți lăsa haina. — Mulțumesc. Traversând holul, simți o privire ațintită asupra ei. O femeie durdulie, cu un păr negru scurt și cârlionțat, se uita lung la ea de pe canapea. Purta o rochie colorată, marocană, și avea un aer oriental. Pe fruntea ei o duzină de coșuri păreau gata să explodeze. Un chelner Îi blocă vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
corpolent, bărbos, care ar fi fost mai potrivit În rolul tatălui, arăta ca un bufon În costumul lui de catifea roșie, prin care se profila abdomenul generos și prin care Îi ieșea părul de pe piept. Făcea pereche cu o Julietă durdulie, În jur de cincizeci de ani, mai credibilă probabil În rolul mamei sau al doicii. Dumnezeule, se gândi Kitty, de ce era perfecțiunea vocală mai importantă decât spiritul operei? Romeo și Julieta trebuiau să fie puri, reprezentau iubirea adolescentină. Julieta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trăncăneau cu unul și cu altul, aiureli. Doar doi băieți au poftit, oricum gustarea se împărțise cu un sfert de oră înainte, foamea nu era prea mare, totuși, ce însemna și gustarea când era vorba de stomacuri sănătoase? Unul mai durduliu a hăpăit și a tulit-o după mingea care tocmai trecea prin dreptul lor, n-a comentat, nici n-avea timp s-o facă, mișca din fund ca o văduvă și tot încerca să tragă la poartă. Celălalt, un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atîta zgomot că bărbatul care stătea În camera de alături - numele lui era Cyril, avea păr În nas și cîteodată, noaptea, Îl auzeam plîngînd În hohote - a venit de două ori și ne-a bătut În ușă cu dosul palmei durdulii și a strigat la noi să dăm mai Încet. Acestea, plus vizita din partea șefului pompierilor, au fost cele trei dăți cînd ne-a bătut cineva În ușă. Jerry m-a Învățat multe despre jazz, despre improvizație, despre cum să cînți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din ce În ce mai greu să-mi dau seama care sînt lucrurile care s-au petrecut În realitate și care sînt cele pe care le-am inventat. Nu mai știam, de pildă, care dintre chipurile din mintea mea este cel al mamei, cel durduliu și lacom, sau cel uscățiv, obosit și drăgălaș, și dacă o chema Flo, Deedee sau Gwendolyn. Toate arhivele existau doar În mintea mea. Nu aveam unde să verific În exteriorul meu, nici jurnal cu care să le confrunt, nici vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pufuleț de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat, încleiate nimicitor în sucul acela de nedescris al vulvelor palpitând sub crinoline. Alături, în farfurii de cleștar cu margini rujate, bucate preparate lasciv de Empampa, camerista durdulie a mamei. Mai găseam lumânări de ceară roșie, parfumate, cărți cu viețile Sfinților Părinți, albume de heraldică, un atlas de anatomie umană cu planșe detaliind până la demență configurarea celestă a sexelor. Mâncam, citeam, dormeam, priveam îndelung blazoanele feerice, mă masturbam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
de exemplu, În timp ce pornea motorul. „Noapte bună, domnule“: era maître; se urca Într-un Oldsmobil vechi de tot, care fusese cîndva probabil al unui membru al clubului, cu zece sau doisprezece ani În urmă, scîrțîind din toate Încheieturile, un Oldsmobil durduliu ca o cucoană plinuță, trebuia să aștepte mult și bine pînă se Încălzea motorul. Colegiul cel nou creștea văzînd cu ochii, dar Julius n-avea să Învețe acolo cînd va merge la prima Împărtășanie. S-a Întors la vechea clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu auzise niciodată la școală: Îi ziceau Păzește-caii unui negru numai pielea și osul; Libarcă, unuia cu păr roșcat; Albinețu, unuia care era la fel de alb ca Julius, dar În mod inexplicabil ajunsese lucrător; Ferăstrău; Turturică; PÎine cu șuncă, unuia cam durduliu; Agheasmă, unuia care era neînchipuit de firav și care tușea și cînd urca și cînd cobora. Toți urcau și coborau și profitau de momentul cînd lucrătorul de la betonieră le umplea gălețile ca să dea fuga să bea cîteva Înghițituri de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cea în albastru îmi smulge trabucul din mână și-l aruncă pe fereastră. Trenul înaintează în viteză, eu mă uit la ea ca un tâmpit. Femeia e sălbatică; sălbatică, aflată într-o perfectă stare de sălbăticie; de altminteri, era trupeșă, durdulie, înaltă, blondă, rumenă (chiar prea rumenă), mă fulgera cu privirile. Fără să zic nimic, cu o neobișnuită politețe, cu o politețe desăvârșită, să zicem, cu cea mai rafinată politețe, întind două degete spre cățelușă, o iau delicat de ceafă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
locului. Pe Gittens, cu toată educația științifică pe care o are, sunetul tobelor îl face să-l asemene cu cele ale cratiței din Boy’s Journal, și se uită trist în jos la picioare dorindu-și să fie mai puțin durdulii și albe sub șortul lăbărțat. Neliniștea lui Jonathan are o altă sursă. Se teme să pășească în lumina focurilor și să simtă privirile Fotse ațintite asupra sa. Se teme de ce-ar putea vedea aceștia. La poalele stâncii, în fața peșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
termine mariajul”. Să termine mariajul. La fel cu a scoate gunoiul. Sau a plimba cățelul. La naiba, era mariajul nostru. Nu era un nenorocit de lucru. Dar Roy nu împărtășea aceeași convingere. Pusese ochii pe o analistă financiară scundă și durdulie și decisese deodată să o înlocuiască pe ea. Un alt șuvoi de apă jegoasă îi pătrunse în nas și în gură. Aer, aer, aer... Vreau aer! Acum Cheryl Marston își vedea mama și tatăl, la un Crăciun de acum câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mea, Apostole? întrebă deodată preotul cu mândrie. Poftim, privește-o și spune-mi dacă ai mai văzut așa căprioară drăgălașă? ― Vai, Constantine, nu ți-e rușine? zise preoteasa roșind până-n vârful nasului și făcând semn servitoarei să plece. Preotesa era durdulie, plină de sănătate, cu obrajii bucălați și cu niște ochi verzi spălăciți și foarte blânzi. Apostol îi sărută mâna, murmurând câteva cuvinte. ― Acuma o să ne ierți, domnule, adăugă preoteasa, mereu roșie de rușine, aranjând masa. Ca la țară și ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându-le tacticos; în dreapta lui, la vreo doi-trei metri, un turc durduliu stă gata să se-ncaiere cu un ovrei tânguind: — Pe cine l-am mâncat, bre? - zice turcul. Pe tata! - face ovreiul. Când, bre, l-am mâncat eu pe tat-tău? - zice turcul. — Când a fost pe corabie... — Ce corabie, bre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vâslă și strigând cu putere „Agarici!”, începu, cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu. — Cum o cheamă? - întrebă cu admirație spătarul Vulture, aplecându-se și mângâind cârlionții firavi ai fetiței. Covaliov surâse cu mândrie de tată, apoi răspunse oarecum rușinat: — Știucî. — Cum? - făcu Vulture. — Știucî - zise Covaliov. în ziua când s-a născut, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Belinda, îmi explică Suki în mod inutil, căci asemănarea era atât de izbitoare, încât era evident cine e. Era copia fidelă a lui Suki, dar mult mai slabă, încât obrajii lui Suki păreau de-a dreptul rotunjori, iar trăsăturile feței, durdulii prin comparație. De cealaltă parte, Belinda arăta de parcă încăpuse pe mâna unui liposucționist plin de zel. —Bells suferă de anemie. Asta e lipsă de fier, explică Suki plină de importanță, ca și când era vorba despre o informație medicală sofisticată. Adesea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
prin părțile astea. Locuitorii acestui cartier iau cât se poate de în serios pantalonii de catifea, și nu glumesc defel. Puteai să-o deosebești pe bărbați de femei foarte ușor: cele din urmă purtau espadrile bleumarin. Am observat ce fețe durdulii aveau și cât de curați păreau a fi cu toții, ca și când bonele lor i-ar fi îmbăiat, le-ar fi periat părul, i-ar fi ciupit de obraji să aibă culoare și apoi i-ar fi stropit cu apă de colonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ne-am îndreptat către un club din Kensington, care era plin de clone ale lui James Rattray-Potter, numite Toby, Jamie și Harry; mari, cu fețe cărnoase, roz, cu bărbiile deja coborând pentru a se transforma în fălci, atârnând spre corpul durduliu, roz, ce se împrăștia sub costume. Câteva dintre fete erau într-adevăr grase și țopăiau vesele cu bentițele lor de catifea și bluzele bej, dar, în marea lor majoritate, destul de nedrept, erau mai drăguțe și mai subțiri decât bărbații; aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]