13,416 matches
-
că nu mi le va trimite. Am avut dreptate. Un tratament aflat acum cîteva zile: la rană, ca să se prindă, se pune măduvă de falcă de porc . ( Altul, pe care mi se pare că ți l-am transmis. Cînd te doare burta îți lipești un indigou cu miere de albină pe locul recalcitrant și-ți trece.) * În ultimul timp, cam de vreo doi ani, citesc foarte greu proză, nu-mi mai place. În schimb mă încîntă critica! și poezia, dar mai
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
Artă - Palatul Bánffi -, pe treptele tocite de piatră, îl apucam automat de cot, să-l sprijin; mi se părea că e fragil, poate chiar de sticlă. A protestat. Așa am învățat că occidentalii sînt veșnic tineri și că nu-i doare niciodată nimic... Mi-a prins bine, pentru că peste vreo cîțiva ani, cînd Tacou s-a lovit îngrozitor cu capul de scara porumbarului lui Cioran din Dieppe, unde ne dusese anume, n-am insistat cînd el a spus că nu-i
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
sărac de el să-și facă loc, să șerpuiască ca să ajungă până în cele mai îndepărtate metereze. Și cum nu ajunge. Și cum atunci, pe bietul bolnav îl apucă niște dureri insuportabile. E durerea sângelui. Traseul lui e înfundat și sângele doare. De ce se-nfundă? Circulația vasculară este una din bolile "moderne" care au inundat orizontul medical. Oamenii se îmbolnăvesc pe ruptelea. Cel mai greu tribut îl dau însă fumătorii. Ei se îmbolnăvesc cel mai ușor de arterite: grad unu, grad doi
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
îmbolnăvesc cel mai ușor de arterite: grad unu, grad doi, grad trei și, în sfârșit grad patru care-i și ultimul gradat din plutonul celor nenorociți... Inițial, boala asta pare cumva de "suprafață", superficială. Adică de nebăgat în seamă. Te dor picioarele. Și dacă te dor, ce? Rabzi și boala se agravează și mai mult. Mergi mai puțin și mergi mai încet. Nu-i dai importanță. Pâș, pâș, elefantul a îmbătrânit, s-a îngreunat, batem în retragere. Și totuși vine-o
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
arterite: grad unu, grad doi, grad trei și, în sfârșit grad patru care-i și ultimul gradat din plutonul celor nenorociți... Inițial, boala asta pare cumva de "suprafață", superficială. Adică de nebăgat în seamă. Te dor picioarele. Și dacă te dor, ce? Rabzi și boala se agravează și mai mult. Mergi mai puțin și mergi mai încet. Nu-i dai importanță. Pâș, pâș, elefantul a îmbătrânit, s-a îngreunat, batem în retragere. Și totuși vine-o zi, și vine-o vamă
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
Și, de fapt, îi cunoștea gusturile destul de bine ca să-și poată imagina și singură. Se mirase doar când auzise că s-a recăsătorit. Dar n-o mai interesa de ce, cu cine, n-o mai interesa nimic, dar absolut nimic. o durea-n cot de el și de toate pațachinele lui. Chiar de-ar fi luat-o de nevastă pe Lady Di, că era încă tânără și proaspătă. Ca și asta, cum zicea c-o cheamă?, Angelina, că și asta avea o
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
gândea că poezia e pentru funcționari eu am purtat armură atâta amar de ani cred că n-are dreptate * mirosul de sate arzând nu e poezie fumul pe cerul gol al toamnei scrie ceva nici asta nu e poezie * mă doare capul n-am fost rănit nu de la luptă voi porni împotriva mea însumi când mă fac mai bine ș...ț * unde erau balauri vor răsări orașe zise povestitorul era lustruit o nucă vorbitoare noi am ucis toți dragonii dar cetățile
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
chiar de-aș fi un fluture zglobiu, Eu pot să te ucid cu o privire Și cu o alta pot să te înviu. 5 Voioasă te găsesc peste măsură Când, Doamnă Brună, te-ntâlnesc în drum Și râsul tău mă doare, ca și cum Mi-ar face pe obraz o zgârietură. Că, nevoind să-mi agrăiești nicicum, îți faci din râs a doua ta natură, De mi se pune stavilă la gură, Nu pot să-ntreb nici ce, nici cât, nici cum. Și-nțelegând
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
uimirea mea. - Am ghicit. Tu mi-ai spus-o. M-am concentrat și te-am întrebat în gând: "Douășopt, treizeci sau treijdoi?" La treijdoi ai tresărit și m-am prins. - Am tresărit de durere, i-am răspuns scrâșnit. - Ce te doare? Sufletul? Ca pe Hamlet? A fost lovitura clipei. De unde Hamlet pe buzele unei pistruiate cu fișele de la "Adesgo". - Adică ca pe cine? - Ca pe Hamlet. Ce, n-ai auzit de el? Mi se părea stupid să-i spun că nu
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
doar. - E cu Hamlet, ai să vezi. Unu din film. Am văzut și io filmu, la club la noi. L-a prezentat și o tipă. De opt martie ni l-a dat. E tipul ăla care n-avea astâmpăr. îl durea sufletul și nu știa ce să facă, unde să se ducă. A ajuns și-n cimitir. - Mă doare degetul, i-am răspuns. L-am prins aseară la lift și mă chinuie durerea. - De-asta porți mănușă? Credeam că ai proteză
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
noi. L-a prezentat și o tipă. De opt martie ni l-a dat. E tipul ăla care n-avea astâmpăr. îl durea sufletul și nu știa ce să facă, unde să se ducă. A ajuns și-n cimitir. - Mă doare degetul, i-am răspuns. L-am prins aseară la lift și mă chinuie durerea. - De-asta porți mănușă? Credeam că ai proteză. Aveam, într-adevăr, mănușă la mână cu degetul lovit. Credeam că îmi mai ostoiesc durerea. - Ia să văd
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
într-adevăr, mănușă la mână cu degetul lovit. Credeam că îmi mai ostoiesc durerea. - Ia să văd și io. I-am arătat degetul. începea să se înnegrească de-acum. - O să-ți cadă unghia, a oftat ea. Apoi se vindecă. Mai doare puțin și gata. Până ajungem o să-ți treacă durerea. - Unde mergi? - Până la capăt. De-acolo iau autobuzul de Slava Cerkeză. Merg la soră-mea de Crăciun. E învățătoare acolo. Mi-a prins mâna cu degetul rănit. A tras-o spre
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă Peste pământuri norii alunecă. Pân-o să pierd... Pân-o să pierd și bruma de gând, până-ntr-o oară Când n-o să știu ce semne mai cată să mă doară Pe drumul care suie, de dincolo de moară Până la vii, deasupra, la sfânta lor comoară O să apuc din teamă ori numa-așa-ntr-o doară Să caut leacul lumii și-a timpului ce zboară Și-a unui vers ce-mi place cum sună, bunăoară
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
stînga un balerin brunet căra un bolovan de la stînga la dreapta între răsărit și apus trei minute pauză poziție de drepți în groapa de ciment alături ochi închiși degete sternul tău limba mea ceafa puful pînza freatică în pantalon ariciul doare acum așa da da da... sînt om sînt liber sînt întreg se-ascunde frezia după ferigă rușii veneau voi sănii voi cai habar n^aveau de cvadrigă și heinrich era inginer transferat la pitești să construiască “în sus pe argeș
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
Emma) sau scene pătrunse de compasiune pentru existențele mărunte, întâlnite la „ateneul popular“. Vine și rândul descoperirii întâilor fiori ai dragostei, când ființa invadată de voluptate rămâne cumva fără apărare, amețită, învăluită în extazul dăruirii devastatoare: „Aș vrea să mă doară, să nu pot țipa./ Iubirea cu mersul de fulger/ Aș vrea să mă muște cînd clipa o vrea/ O gură ca fructul de sânger// Să cadă jăratec pe locul cel supt/ Să sfârâie carnea dorită/ și sufletul palid în casa
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
tras pantalonii și izmenele și a început să-l ardă peste cur cu-n melesteu! Dînsul a numărat pînă la șapte (lovituri), apoi a adormit! Dar a doua zi, la scoala, nu s-a mai putut așeza la catedră. Îl dureau bucile înfiorător! Mai avea o meteahna cînd se îmbată prea tare, seara, întorcîndu-se acasă, smulgea parii podețelor din fața portițelor caselor și-i aducea, cadou, Anișoarei! Părinții nu-l reclamau, era profesorul de matematică, omul temut al copiilor lor! Gîl și
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
să-i cunosc pe atunci, m-am format în Iași, am respirat același aer în cam același timp. Despre cei de acum, din oraș, nici nu mai zic nimic. Culmea e că lucrul acesta m-a întristat și m-a durut autentic, adînc. Mai ales cînd am revenit, în 1975, cu vreo trei cărți deja tipărite. Credeam c-am convins! Da’ de unde!! Cu stimă și tristețe, Emil Brumaru 13-VIII-1980
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
bine văd cu ochii aceștia ai mei care nu sunt ai mei, ci ai lui. cel mai bine merg cu picioarele acestea ale mele care nu sunt ale mele, ci ale lui și înaintează pe ape. cel mai tare mă dor palmele acestea ale mele care nu sunt ale mele, ci ale lui și sângerează în ierusalim. eu mă întunec, el luminează. eu, partea lui agonica, el partea mea vie. sunt legat de el cu frânghii invizibile, nu mă lasă: el
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
-aș Spânzura-m-aș și n-am cui Cum că vis Statuie nu-i Și mă rog aiurea lui Că-i Cuiul cuvântului Spânzura-m-aș și n-am cui Nici cerși în lumânare Nici să mor Dar cui îi doare Tot absintul dintre piepți Eram flori și păream beți Morți eram și eu Iubitu-te-aș până ierți Și înc-o zi Atât cât are preaflămânda Nesătula ta răbdare. În absidă Așa să scrii pentru că Dumnezeu avea un picior Din lemn
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
Horia Zilieru lacrimă umblând plângând stinge sfeșnicul înalt să văd îngânatul gând pe tărâmul celălalt zori captivi țes patrafir bir de plâns alean/avânt plumbul iernii să-nveșmânt și seismul să-l respir scările spre paraclis borne suie osii dor ornicul orbitelor petecitul paradis scrisă vamă roată iar cu fotonii criptei schimb vitreg riveranul nimb ține ceara spin amar nucleare înarmări zac și mor prin nervii/lari cum doarme-n sicriu polar disc ghețar deasupra ei plasma glasulu i-a
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
nu-i, nu cumva tu ești Tatăl Lui? Așa cum ești, trufaș, ridicul, în Marele Nimic, Nimicul! Scrii cam degeaba Se vede treaba Împins cu sila Luat cu graba O vorbă spusă Așa-ntr-o doară Poate să mire Poate să doară Dar ai răbdare Ceva-i pe-aproape Ori să te-nalțe Ori să te-ngroape Știi că nimica Nu iei de-a gata Nici cu ulcica Nici cu găleata Poți să te tângui Poți să te mânii Tot mai adâncu-i
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
și înapoi la oameni pentru a te dărui. ca în Zarathustra. a venit vorba despre asta și la Viena, dar eu nu mai îndrăzneam să vorbesc. tu știi de ce. imaginea Apocalipsei încheiată excelent într-un tragic-ludic. ce să mai spun, doare. șAdevărul asupra stării mele de astăziț 22, 23, mi-a tăiat răsuflarea. e o carte în care trăiești și mori concomitent. iartă-mi exaltarea. cum de ești atît de om comun și de vizionar în același timp. să fi învățat
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
tăria de a ne face părtași la neliniștile conștiinței în preajma necunoscutului ce i se cască dinainte. Arta este arareori rodul trecătoarelor clipe de fericire și numai atunci când fericirea își iese, cum se zice, din fire, călcând hotarele și prinzând să doară. Altminteri, ea obișnuiește să crească din suferință, este expresia sublimată a suferinței: fizice, sufletești, intelectuale. Căci gândul însuși devine, din momentul când trece de aparența realităților, întrebându-se asupra miezului lor, o inepuizabilă sursă de durere, materialul din care orice
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
îndurerat, mascarada din jur. Probabil că asta explică de ce, respectat de nevoie ca artist, Dionisie Vitcu nu e iubit nici de colegii de profesiune, nici de funcționarii culturali, care și-au dat mâna ca să-l lovească exact acolo unde îl doare cel mai tare. Așa se face că marele actor a ajuns să nu mai calce de atâta vreme pe scena Naționalului. Gurile rele sugerează că un dram de flexibilitate din parte-i ar fi fost suficient pentru a se evita
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
ajungă în gara B cât mai târziu din direcția opusă tot vine un tren fără geamuri fără mecanic cu pasageri de care nu-și amintește nimeni trenul trece prin gara B trece prin gara A eu nu urlu nu mă doare nimic e o simplă problemă de fizică se cere să se afle cum s-au ciocnit cele două trenuri fără să se audă nimic cine m-a azvârlit pe peron cu toate bagajele de ce stau aici agitând mâinile în întuneric
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]