658 matches
-
nu încearcă răsturnări ale ierarhiilor valorice curente, nu promovează inițiative de revizuire radicală, nici nu respinge operele comentate, de vreme ce sunt alese cele care îi câștigă adeziunea și admirația ori din rândul valorilor consacrate, clasicizate. P. expune într-un stil median, echidistant față de calofilie și prețiozitate și, pe de altă parte, față de ariditatea tehnicistă. Câteva volume sunt selecții de cronici, studii sau eseuri critice, alăturând texte ce vizează atât scrierile unor clasici ori scriitori „de patrimoniu”, cât și pe cele ale unor
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
responsabil este Victor Stănescu, care de la numărul 64/1937 devine director politic, iar Ion (Ionel) Munteanu director, ultimul fiind înlocuit de Mugur Christea (de la numărul 107/1938). Intenționând să fie în primul rând un ziar de informație, P. se dovedește echidistant din punct de vedere politic. În loc de articol-program, în primul număr apare o Întâmpinare de Tudor Arghezi, în care poetul spune, între altele, că „Ziarismul e un gen ca teatrul. Ochiul, gândul, toate funcțiunile de intelect și sufletești ale ziaristului se
POPULARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288973_a_290302]
-
și individualizantă. (La nivel pur teoretic, distincția apare în eseul Romanul polițist, care opune schematismului „farmaceutic” al „rețetei” literare, forța substanțială, creatoare de „autenticitate”, a imaginației personale.) Dramele eroilor camilpetrescieni nu mai sunt reconstituite convențional-mimetic, prin observație „arhimedică”, neutră și echidistantă, ci retrăite de la nivelul nesubsumabil al fiecărei conștiințe, prin surprinderea detaliului semnificativ și a mișcărilor vieții sufletești, ale cărei oscilații infinitezimale, substituindu-se acțiunii din narațiunea clasică, se constituie în adevărata materie romanescă. Singura concesie făcută literaturizării este atitudinea misterioasă
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
prin considerarea și armonizarea acestora. Teza argumentată în această lucrare este că sociologia, ca răspuns la diversitatea internă a societății actuale, tinde să se dezvolte în două maniere distincte, dar complementare: ca o sociologie angajată (partizană) și ca o sociologie echidistantă. Sociologia angajată. Fiecare parte componentă a societății, clasă, grup social sau subsistem, tinde să devină conștientă de poziția sa în cadrul organizării sociale, să-și identifice și să-și promoveze propriile interese. Marx a adus argumente substanțiale în favoarea ideii că într-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
motivată pentru un sistem de valori sau altul și la includerea sa explicită în procesul cercetării. Sociologia angajată dezvoltă, prin urmare, o obiectivitate specifică. Odată aleasă o perspectivă socială, analiza se poate realiza în interiorul ei, într-omanieră obiectivă, științifică, nemanipulativă. Sociologia echidistantă. Sociologia angajată, chiar atunci când este realizată la cele mai ridicate standarde de obiectivitate și științificitate, rămâne parțială. Ea dezvoltă doar o perspectivă asupra realității (a unui grup social sau subsistem), făcând abstracție de celelalte perspective; analizează realitatea dintr-un punct
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociali implicați. Ne putem însă întreba dacă este posibilă o abordare care să ia în considerare simultan toate perspectivele sociale, toate interesele implicate într-o realitate socială, fără a accentua pe unele sau pe altele? Cu alte cuvinte, o atitudine echidistantă în raport cu grupurile și subsistemele sociale implicate. Echidistanța poate fi asigurată printr-o orientare neutrală: sunt înregistrate cu obiectivitate toate perspectivele, toate interesele existente; sunt analizate semnificațiile unui proces social său al unei soluții din toate perspectivele existente. O asemenea abordare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dar pare să reprezinte un proces necesar. Ea răspunde unei presiuni complexe exercitate asupra sociologului, având o dublă sursă: intern-științifică și extern-socială. În calitatea ei de cunoaștere științifică, sociologia conține în ea însăși presiuni spre dezvoltare într-o direcție obiectivă, echidistantă, spre contracararea contaminărilor ideologice necritice, manipulative. Critica internă este dublată de o critică externă. Monopolul ideologic al claselor dominante tinde să fie spart. Există un proces tot mai clar de conștientizare independentă la nivelul tuturor claselor și grupurilor care compun
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
opțiunea democratică. Caracterul distructiv, pe termen lung, al utilizării și/sau manipulării devine din ce în ce mai evident. Dialogul deschis și negocierea devin, din acest motiv, o soluție tot mai preferată. Este vorba, desigur, de o tendință, și nu de o realitate. Sociologia echidistantă exprimă deci punctul de vedere al democrației, făcându-se instrumentul acesteia. Echidistanța sociologului față de părțile care compun realitatea socială este fundată pe o tendință reală a atitudinii acestora: angajarea lor pe calea rezolvării conflictelor și divergențelor într-o manieră democratică
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
democratică, prin negociere sau chiar confruntare, dar nu distructiv, prin forță și manipulare. Acceptarea jocului democratic deschide posibilitatea socială pentru specialist de a se situa pe o poziție obiectivă, nu însă dezangajată, ci angajată în pluralitatea concretă a perspectivelor. Sociologia echidistantă nu reprezintă acea poziție criticată de Lenin, care cerea situarea într-un spațiu „de deasupra” conflictelor sociale, promovând un interes general, iluzoriu, inexistent în afara pluralității intereselor particulare și independent de ele. Sociologia echidistantă nu ignoră diversitatea de interese, ci, dimpotrivă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
angajată în pluralitatea concretă a perspectivelor. Sociologia echidistantă nu reprezintă acea poziție criticată de Lenin, care cerea situarea într-un spațiu „de deasupra” conflictelor sociale, promovând un interes general, iluzoriu, inexistent în afara pluralității intereselor particulare și independent de ele. Sociologia echidistantă nu ignoră diversitatea de interese, ci, dimpotrivă, o scoate în evidență. Ea clarifică pluralitatea pozițiilor sociale, pregătind astfel funcționarea mecanismelor democratice. Ea consideră cu obiectivitate toate punctele de vedere, toate interesele, produce o conștientizare a pluralității. Sociologia echidistantă poate contribui
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ele. Sociologia echidistantă nu ignoră diversitatea de interese, ci, dimpotrivă, o scoate în evidență. Ea clarifică pluralitatea pozițiilor sociale, pregătind astfel funcționarea mecanismelor democratice. Ea consideră cu obiectivitate toate punctele de vedere, toate interesele, produce o conștientizare a pluralității. Sociologia echidistantă poate contribui la cristalizarea unor puncte de vedere, urmând ca prin procesele democratice să se ajungă la soluții general acceptate. „Deasupra” părților reprezintă deci poziția dialogului, negocierii și a confruntării democratice, eventual a cooperării când aceasta este posibilă. Democrația reală
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
democratice, eventual a cooperării când aceasta este posibilă. Democrația reală presupune că părțile caută să înțeleagă în mod corect punctele lor de vedere, chiar dacă prin aceasta conflictul de interese nu este câtuși de puțin soluționat. După cum se poate observa, sociologia echidistantă se fundează și implică totodată o opțiune socială: opțiunea pentru o societate total democratică, în care diferențele de interese nu sunt soluționate prin forță și manipulare, ci prin dialog și negociere, prin cooperare, pe cât posibil. Ne putem însă întreba în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ce condiții este posibilă o asemenea societate. Punctul de vedere marxist, sprijinit puternic de evidența societății actuale, argumentează că, într-o societate bazată pe antagonism, democrația este vulnerabilă, fragilă, neputând structural renunța la coerciție și manipulare. O sociologie cu adevărat echidistantă este, în consecință, exclusă dintr-o asemenea societate. Ea apare mai mult ca o stare-limită spre care se aspiră. Echidistanța nu trebuie deci considerată a fi dată neproblematic. Eatrebuie construită treptat prin utilizarea progresivă a tehnicilor de obiectivare, prin critică
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
implicate. Utilizarea unor tehnici democratice, participative în formularea și implementarea soluțiilor s-a prefigurat ca o normă fundamentală de acțiune a sociologului practician. Nu este, din acest motiv, surprinzător faptul că sociologul occidental caută adesea să-și construiască o platformă echidistantă în raport cu diversitatea intereselor specifice întreprinderii capitaliste, asociată cu un set de tehnici menite să ajute părțile să comunice, să negocieze și, în final, posibil, să coopereze pentru realizarea obiectivelor asupra cărora au căzut de acord. Este cazul perspectivei „relațiilor umane
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vieții. Într-o comunitate în care antagonismele structurale au fost eliminate devine posibilă realizarea consecventă a unei democrații totale, prin luarea în considerare a pluralității de interese care, de această dată, pot converge în jurul unui interes general real. Aici, atitudinea echidistantă a sociologiei devine nu numai posibilă, ci și necesară. Ea exprimă, într-o modalitate atentă la diversitate, interesele generale care se constituie nu prin ignorarea diversității, ci prin realizarea unei convergențe organice a acesteia. Presupoziția convergenței totale și automate a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
convergenței totale și automate a intereselor, a omogenității sociale complete, este de natură să ducă la o sociologie de tip tehnocratic. Acceptarea diversității sociale presupune în schimb o sociologie de tip democratic. Pentru a ilustra condițiile și posibilitatea unei poziții echidistante, să luăm analiza unui fenomen social care pune probleme cruciale pentru relațiile dintre diferitele categorii socioprofesionale ce compun societatea noastră actuală: variația calității vieții și factorii ei (Zamfir et al., 1984). Încercând să identifice factorii care generează variația calității vieții
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
empiric, obținut printr-o procedură strict obiectivă. Explicația sa are însă implicații importante pentru interesele diferitelor grupuri socioprofesionale. Întrebarea pe care ne-o putem pune, prin urmare, este: putem imagina o explicație care să seplaseze la un nivel strict obiectiv, echidistant sau, inevitabil, ea va trebui, conștient sau nu, să se angajeze în susținerea intereselor unui grup sau a altuia? Impactul contradictoriu al nivelului de școlaritate asupra calității vieții poate fi explicat prin invocarea a două circuite. Primul circuit: nivelul de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de această natură, sociologul trebuie să examineze toate punctele de vedere teoretice și practice posibile în această privință și să le supună unei examinări critice deschise, atât teoretice, cât și empirice. O asemenea trecere în revistă constituie baza unei atitudini echidistante. Ar putea fi invocate următoarele puncte de vedere „teorii”. • Teoria necesității funcționale. Nivelul mai ridicat de necesități (de aspirații) și deci și condiții obiective de viață mai bune reprezintă o condiție funcțională a realizării de performanțe ridicate în profesiuni cu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
oarecare măsură ca inevitabilă o anumită perioadă de timp. S-ar mai putea face observația, totodată, că aceste teorii nu par exclusive, ci mai degrabă complementare, descriind surse distincte ale variației calității vieții. Însăși formularea lor reprezintă însă o poziție echidistantă, neutră din partea cercetătorului. Colectivitatea devine conștientă de diferențierile actuale, de „teoriile” și chiar „ideologiile” care se referă la ea. Pasul următor ar fi efortul de a determina contribuția diferențiată a factorilor evidențiați în aceste teorii, în contextul concret al societății
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
diferențierile în nivelul de aspirații și în condițiile obiective de viață sunt sau nu justificate, inevitabile sau evitabile; în ce măsură ar trebui și/sau ar fi posibil să se acționeze asupra dinamicii lor. Pentru realizarea unei investigații bazate pe o atitudine echidistantă, este necesar să fie dezvoltate trei mari tipuri de cunoștințe: a) Cunoștințe despre pluralitatea de interese ce caracterizează realitatea socială analizată. b) Dezvoltarea unor soluții general acceptabile care împing procesul social mai departe, chiar dacă diferențele și opozițiile existente de interese
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
diferențiată,sociologia nu poate face abstracție de această diferențiere. Asupra sa se exercită continuu presiunile claselor și grupurilor sociale. Și acest lucru, așa cum a argumentat Marx, este normal. Chiar și în aceste condiții, este posibilă promovarea idealului obiectivității științifice. Poziția echidistantă, cât și angajarea deschisă reprezintă mai mult un ideal. Ele nu sunt însă o aspirație abstractă, inoperantă, ci un obiectiv realizabil printr-un efort procesual, limitat mereu de presiunea intereselor reale. O societate diferențiată, dacă vrea să fie în același
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aspirație abstractă, inoperantă, ci un obiectiv realizabil printr-un efort procesual, limitat mereu de presiunea intereselor reale. O societate diferențiată, dacă vrea să fie în același timp și democratică, trebuie să se sprijine pe o sociologie atât angajată, cât și echidistantă. Numai o asemenea sociologie poate sprijini colectivitatea să acționeze, în condiții de diversitate a intereselor, prin mecanisme democratice, și nu violent opresive sau manipulative. Poziția obiectivă nu înseamnă, pentru sociologie, neangajare, ci, dimpotrivă,o bază solidă pentru aceasta. Este ceea ce
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în sens democratic. Pentru desfășurarea eficientă a procesului democratic, bazat pe cooperare și acceptare reciprocă, părțile trebuie să devină conștiente nu numai de propriile lor interese, ci și de interesele celorlalte părți, de dinamica de ansamblu a procesului social. Atitudinea echidistantă este posibilă doar prin respectarea cu strictețe a regulilor fundamentale ale mecanismelor democratice: 1. recunoașterea reciprocă a intereselor; 2. promovarea intereselor proprii trebuie făcută nu cu mijloace coercitive și manipulative, ci prin cooperare, negociere, pe baza acceptării reciproce de principiu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dilemele metodologice ale istoricului modern. Unii critici contemporani cred că fac excepție de la această regulă a Antichității târzii doar Sulpicius Severus (360-420) - autorul unei „cronici universale” și a faimoasei vieți a Sf. Martin din Tours -, Ammianus Marcellinus (330-400) - un păgân echidistant -, Procopius din Cezarea (†562) - un polemist neîntrecut - și, mai târziu, geniul enciclopedic al lui Isidor din Sevilla (560-636). Nimeni dintre acești gardieni ai memoriei creștine nu-și putea imagina însă că istoria obiectivă a lumii nu coincide cu cronologia vetero-testamentară
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
distanța dintre suprafață și obiectul explorărilor sale, într-o perioadă în care tendința era de a sonda tot mai adânc inconștientul, introducerea eului li se părea suspectă multor specialiști. Or, A. Freud susținuse ideea că poziția psihanalistului „trebuie să fie echidistantă între sine și eu, între suprafață și abisuri”. „A fost o eroare, scria ea, să credem că trebuie să explorăm numai adâncimile și să considerăm că aceasta este psihanaliza. Abisurile singure nu pot produce niciodată o nevroză, care nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]