916 matches
-
Este cel mai bine cunoscută datorită vocii ei expresive și a stilului muzical divers și eclectic, care refectă inspirații și influențe din multe genuri, incluzând pop, jazz, muzică de ambianța, muzică clasică, electronică, rock alternativ și muzica folk. A atras atenția și prin costumele ei excentrice. Actualmente albumele lui sunt lansate de către casă de discuri One
Björk () [Corola-website/Science/302961_a_304290]
-
metru, izoritmii), texturi instrumentale sau vocale ce fac aluzie la practici muzicale ale unor epoci anterioare. Acestora li se adaugă soluțiile timbrale inovatoare, tributare muzicii electronice sau experimentelor acustice (tehnici extinse de utilizare a instrumentelor, construcția scândurii muzicale). Compozițiile dense, eclectice aparținând lui Aldea și lui Enache se află în opoziție cu piesele lui Cernea, statice, „"mai accesibile și întrucâtva idilice"”.
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
clădirea fostei clinici de hidroterapie (litera B). Vila medicului Tumarkin este o casă de locuit construită la colțul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, într-un parter, amplasată la intersecția străzilor A. Pușkin și A. Șciusev. Fațadele au o arhitectură eclectică cu reminiscențe clasice, abundând în detalii decorative. Fațada principală este orientată spre strada Pușkin și are o compoziție disimetrică, cu amplasarea unui rezalit în partea centrală, reprezentând intrarea de onoare (astăzi înlocuită cu o fereastră), un gol în arc, decorația
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]
-
m), și a doua ca suprafață - 2.040 m². Această sală este situată în axul principal al palatului, cu deschidere printr-o logie amplă către Piața Constituției și Bulevardul Unirii. Sala, cu un fond de culoare roz, are o arhitectură eclectică având ca element principal de compoziție coloana angajată cu capitel în stil corintic și cu fusul coloanei prelucrat cu motive ornamentale tradiționale arhitecturii stilului Brâncovenesc. Coloanele sunt din marmură albă de Rușchița. Alte elemente ce participă la arhitectura interioară a
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
l-a cumpărat la începutul secolului al XVIII-lea. Clădirea actuală este opera arhitectului Lajos Pákey. În jurul anului 1500 pe locul actualei clădiri se aflau patru case de patricieni clujeni. Pe locul lor s-a ridicat Palatul Rhédey în stil eclectic. În acea epocă strada Napoca de astăzi se numea ulița Fânului, întrucât din zona complexului Hasdeu până aproape de Mănăștur se întindeau Fânațele Clujului. Palatul Rhédey își leagă numele, prin sala de bal, și de istoria teatrului maghiar din Transilvania. O
Palatul Rhédey din Cluj () [Corola-website/Science/307278_a_308607]
-
problema clădirilor de interes public, printre cele mai importante se numără primăria veche, situată în Piața Libertății de astăzi, clădire care a fost demolată în 1893. Noua primărie care funcționează și astăzi, a fost construită în colțul pieței, în manieră eclectică, edificiul distonând față de atmosfera barocă a pieței. O altă clădire reprezentativă a stilului baroc a fost reprezentată de Galeriile Comerciale așezate în fața bisericii Sf. Treime, care au fost demolate în 1962 la intervenția primarului de atunci, fără a exista un
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
gotice, baroce, rococo, hispano-maure, ale Renașterii italiene și engleze. În stil neoclasic, după planurile unor arhitecți francezi, în 1885 este finalizată clădirea Băncii Naționale a României. Tot în Capitală, trei ani mai târziu este inaugurat Ateneul Român, într-o combinație de neoclasic și eclectic și care avea să devină un adevărat simbol al Bucureștiului. În perioada 1890 - 1895, în stilul Renașterii franceze, este construit Palatul Justiției . Proiectat de Ion Mincu într-o variantă românească a stilului Art Nouveau, Bufetul din Șoseaua Kiseleff, construit în
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
a fost importat exclusiv țuica. Declinul său a început cu concurența din alte porturi, cum ar fi Gijón, la mijlocul secolului al XIX-lea. Dintre clădirile ale orașului, simbolul este cea "Torre de los Moreno" (Turnul celor Moreno). Este o clădire eclectică cu fațadă modernistă, construită in 1905. Ribadeo are și mai multe capele și Biserica Parohială dedicată Maicii Domnului Santa Maria do Campo. În 2010 a fost deschis, lânga capela A Atalaia, un lift panoramic care merge de la Portul Sportiv până în
Ribadeo () [Corola-website/Science/326537_a_327866]
-
este ocupată de proprietari, și prezintă un conac boieresc decorat bogat, cu tot comfortul.”. Se presupune că acest conac ar fi fost construit între anii 1874-1875 după un proiect al arhitectului Alexandru Bernardazzi, pentru familia lui A. D. Inglezi. Arhitectura este eclectică în spiritul renașterii venețiene. În 1940, clădirea a fost transferată Școlii normale de fete, situată la colțul cartierului vecin. În anii '60-'70 ai secolului trecut, clădirea se afla în gestiunea teatrului de operă și balet (acesta din urmă era
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
Billboard" scriind: "Roșcata de la ABBA are parte de un succes uimitor cu îndrăznețul său proiect solo", în timp ce Mark Coleman descrie albumul în cea de a treia ediție a ghidului de albume "Rolling Stone Album Guide" ca fiind ""un minunat album eclectic, orientat spre rock"". William Cooper are o părere similară în AllMusic: "Frida scapă de limitările creative date de calitatea de membru al uneia din cele mai populare formații muzicale, cu acest album solid și interesant". Televiziunea Suedeză a filmat întregul
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
(n. 9 ianuarie 1822, Jägerndorf, Imperiul Austriac, azi Krnov, Cehia - d. 30 octombrie 1896, București) a fost un arhitect silezian de orientare istoristă și eclectică stabilit în Regatul României. A fost tatăl lui Oscar Beneș (1866-1925), arhitect șef al orașului Bârlad. În diferite documente numele său apare și în diverse alte grafii: Carl Benesch, Carol Benisch, Carl Benisch, Carol Beneș, Carl Beneș, Carol Beniș, Carl
Carol Benesch () [Corola-website/Science/326458_a_327787]
-
și Calea Dorobanți. Vilele au fost realizate de arhitecti cunoscuti precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smărăndescu etc. Din punct de vedere stilistic, majoritatea vilelor sunt ori în stilul național românesc, ori în stilul eclectic, la modă în Europa în acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantică, în maniera grădinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piațete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut. Referitor la costurile acestor locuințe, arhitectul Paul Smărăndescu preciza
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
una ortodoxă. Unul din pictorii care a zugrăvit biserica a fost originar din Bălți - Eustațiu Altini. El a zugrăvit iconostasul și o parte din cupole. În 1888, în fața catedralei Sf. Nicolae este construit un turn-clopotniță cu două niveluri, în stil eclectic, încununat cu o fleșă. În perioada interbelică, clopotniței i s-au adăugat două niveluri noi, arhitectura fațadelor fiind modificată în spiritul arhitecturii istorice românești. La 5 aprilie 1965, în scopul lărgirii pieței centrale din fața Sediului Sovietului orășenesc (actuala Primărie) de
Catedrala Sfântul Nicolae din Bălți () [Corola-website/Science/322457_a_323786]
-
I. Iancu), i-am dăruit câteva ziare hune dorene din anii stalinismului lui Petru Groza, documente zdrobitoare ale noastre, celor de aici, ascunse prin arhive, toate sub paradigmă teribilului poem ”TATĂL MEU RUSIA”. Nouă dictatură, cred, este a remanentelor, una eclectica, a sfărmăturii așa ziselor „ obsedante decenii”. Și o dictatură pe care unii o numesc „ ură de sine”, sadomasochistă, dar să nu deviez în teorie. Nu uit că ani buni am dialogat și scris despre Clară ARUȘTEI, FIICA POETULUI Aruștei, adoptată
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
proprii, selectează elemente din alte lucrări și le combină într-una nouă. Termenul era cunoscut deja în antichitate și a marcat începutul erei noastre. La acea vreme existau diferite școli de filozofie în paralel, iar gânditorii și politicienii erau numiți eclectici, deoarece aceștia combinau, între ele, elemente și poziții diferite. Cel mai faimos reprezentant al acestui curent a fost Cicero. El a preluat, în special în etică să, o mare parte din gândirea stoicistă, dar a inclus și valori susținute de
Eclectism () [Corola-website/Science/322296_a_323625]
-
Neoclasicismului (aprox. 1820), desi revirimentul stilurilor din această perioadă, incepand cu anii 1870, au fost numit, în general, istorism. Numeroși arhitecți, formați în spiritul eclectismului au realizat în România un număr mare de construcții în acest stil. Exemple de arhitectură eclectica pot fi: Palatul Băncii Naționale (1885) de Cassien Bernard și Albert Galleron, Atheneul Român (1888) de Albert Galleron, Casa de Economii și Consemnațiuni (1900) de Paul Gottereau. În științele umaniste, termenul caracterizează metodă de a forma, din diferite sisteme, teorii
Eclectism () [Corola-website/Science/322296_a_323625]
-
cu același nume din Chișinău. Clădirea este inclusă în Registrul de monumente de istorie și cultură a municipiului Chișinău, alcătuit de Academia de Științe. A fost construită la sfârșitul sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea, în stil eclectic. Odinioară una din cele mai înalte construcții din zona istorică Colina Pușkin, făcea parte dintr-un complex industrial, dar acum a rămas singură, izolată de construcțiile aferente. a fost una dintre primele mori cu abur ridicate în Chișinău. A fost
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
muzeu s-au desfășurat în sala multifuncțională „Aurel Băeșu”. Clădirea care adăpostește Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, cunoscută în trecut sub denumirea de Casa „Alecu Forăscu Botez”, are statut de monument istoric. Este realizată într-un stil arhitectural sobru și eclectic, construcția fiind începută în anul 1846. A fost ridicată din cărămidă, pe o temelie solidă, iar în 1909 i s-a mai adăugat un etaj. În același an clădirea a devenit sediul administrativ al județului Suceava. După ocupația habsburgică, reședința
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
a stat ideea de a reda cât mai fidel aspectul interior al unei rezidențe aristocratice funcționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În cadrul expoziției a fost utilizat mobilier original în diverse stiluri artistice (în special baroc, biedermeier, neo-renaștere), specifice ambientului eclectic de la finalul epocii moderne. Expoziția de istorie locală, numită ”Careiul de altădată” a primit loc la parterul Castelului Karolyi și cuprinde patru săli organizate tematic, abordând trecutul Careiului din perspectiva vestigiilor arheologice descoperite în zona orașului, a istoriei localității, a
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (a nu se confunda cu celălalt Castel Bánffy din aceeași comună). Castelul de la Răscruci a fost construit în secolul al XVIII-lea, în stil eclectic. Pe vremuri, aici se afla unul dintre cele mai frumoase parcuri ale domeniilor familiei Bánffy. Exista aici un lac, astăzi doar un teren mâlos. Cronicile familiei Bánffy spun că în mijlocul acestui parc era amplasat un columbar (porumbar) în stil japonez
Castelul Bánffy din Răscruci () [Corola-website/Science/307414_a_308743]
-
spun că în mijlocul acestui parc era amplasat un columbar (porumbar) în stil japonez și că domeniul era folosit ca reședință domnească de vară. Între anii 1752-1755 au fost restaurate casa de oaspeți și grajdul, iar clădirea actuală, realizat în stil eclectic, datează din 1809, ridicată fiind pe locul unei vechi reședințe de vară. Castelul a fost locuit de baronul Adam Bánffy, un pasionat al artei. Castelul de la Răscruci are o valoare istorică importantă. Este format din două corpuri de clădire, plus
Castelul Bánffy din Răscruci () [Corola-website/Science/307414_a_308743]
-
Ateneul Român, conceput de Constantin Baicoianu și Albert Galleron, construit între 1885 și 1888, a cărui perspectivă dinspre Calea Victoriei este dominată de o cupolă barocă și de un monumental portic de ordin ionic. Ateneul este o clădire caracteristică pentru stilul eclectic al capitalei, bazat pe structuri clasiciste, așa cum a fost el cultivat în Franța. Acest stil a prevalat și în arhitectura de la începutul secolului al XX-lea în București, în pofida diverselor curente secesioniste ale vremii. Astfel, fostul Palat al Poștelor, azi
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
a secolului al XIX-lea, a aparținut familiei cu acest nume din Slatina, ai cărei membri au deținut importante funcții în viața publică a orașului. În prezent se afla în proprietatea Episcopiei Slatinei și Romanaților. Casa este construita în stil eclectic, cu elemente clasiciste, cu un program de „conac” adaptat la mediul urban. La fațadă prezintă bosaje, iar la ferestre ancadramente. Se pot observa frontoane cu elemente florale, coloane din stucaturi cu caneluri și capiteluri corintice, friza cu denticule și ghirlande
Casa Fântâneanu () [Corola-website/Science/332765_a_334094]
-
un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Târgu Mureș, localizat pe fosta stradă a Școlii nr. 21, intrarea la nr. 23, (azi Str. Aurel Filimon nr. 23). Ea a fost construită în perioada dualismului autro-ungar, între anii 1899-1900 în stil eclectic. Sinagoga a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Mureș elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010, cu . Prezența evreilor în Târgu Mureș este atestată pentru prima dată în anul 1682. În deceniile următoare
Sinagoga Status Quo Ante din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/317004_a_318333]
-
comunității a scăzut puternic, existând doar 646 în județul Mureș (conform recensământului din 1977), iar în primul deceniu al secolului al XXI-lea mai locuiau aproximativ 210 persoane. Sinagoga din Târgu Mureș a fost edificată între anii 1899-1900 în stil eclectic, după planurile arhitectului evreu Jakob Gärtner din Viena. Inițiativa construcției a avut-o comunitatea evreiască "Status Quo", desprinsă din comunitatea ortodoxă a evreilor transilvăneni în secolul al XIX-lea. Printre meșterii care au lucrat la edificarea clădirii a fost Pal
Sinagoga Status Quo Ante din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/317004_a_318333]