373 matches
-
jud. Suceava, 1942, debut editorial în 1970), nu pregetă să scrie o carte de bilanț, între biografism și literatură, dovadă chiar titlul Viață și veac / 1990 - 2004 (Editura Paralela 45, 2004). Ordonat în șase părți, volumul nu evită un anume eclectism precum și o supraevaluare a unor texte ocazionale proprii care puteau fi date uitării fără un risc deosebit în autoconstrucția năzuitei parabole. Încetinindu-și motoarele, după puzderia de stagii, conferințe, simpozioane, peregrinul bucovinean (din Italia în Tibet, din Australia sau Noua Zeelanda
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în care a văzut o capodoperă a genului, ca și de Istoria literaturii române de la origini până în prezent, apreciind talentul portretistic al autorului, spiritul sclipitor, ironic, bogăția informației și a punctelor de vedere originale. Nu e de acord însă cu eclectismul sau integralismul metodologic. Nu putea accepta supremația și funcția integratoare a esteticului, care își subsuma toate celelalte metode: sociologică, psihologică, inclusiv ideea de specific național. Un studiu memorabil consacră unei probleme fundamentale a literaturii române: De ce nu avem roman? (1927
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
enciclopedismul popularizat în mediul intelectual vienez de către herbartieni, care aruncau în arenă nume celebre precum Platon, Aristotel, Kant, Spencer, Schopenhauer și Darwin" (Johnston) ceea ce, în ultimă instanță, poate primi accepția unei vulgarizări în sens larg. În fine, pe linia acestui eclectism al preocupărilor, însuși Weininger considera că vocația sa este cea a unui "descoperitor de soluții", sugestie oarecum de almanah. Preluarea cea mai entuziastă din spațiul românesc i se datorează lui Emil Cioran, în consecuție cu o deziluzie sentimentală și, bineînțeles
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
referire directă Faust atunci când spune: „Pentru asemenea prăsilă infernală/ Cheia lui Solomon (Salomonis Schlüssel) e bună/ Nu-ncape nicio îndoială” (I, 1258). Trecând acum la inventarul lecturilor personajelor lui Marlowe din Tragica istorie a Doctorului Faust, regăsim și aici același eclectism care alătura tomurile magiei naturale, aparținând „înțelepților Bacon și Abano”, sau „abilului Agrippa”, de cărțile magiei demonice, amintite aici prin sintagme de genul „cărțile de vrăjitorie”, „cartea blestemată” sau pur și simplu „Cartea” pe care Mephistophilis i-o înmânează lui
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
numiții Putzi. Ei sunt reprezentați din plin în barocul germanic în special, dar și în cel italian, și apar foarte mult în pictură, în stucatură, pentru ca, treptat, să devină un element decorativ ce întărește decorațiunea. Aceste elemente sunt transmise prin eclectism la sfârșitul secolului 19, începutul secolului 20, dar se regăsesc și în alte epoci“, completează Ileana Pintilie, profesor la Facultatea de Arte din cadrul Universității de Vest Timișoara. Îngeri care nu se văd Despre îngeri se pot spune, cu siguranță, mai
Agenda2006-20-06-senzational 4 () [Corola-journal/Journalistic/284963_a_286292]
-
dicționarul riscă să fie identificat, de la Manolescu încolo, cu indexul. Inutil să mai adaug că ambele confuzii sunt la fel de nocive. Oricât de paradoxal ar părea, intrările de dicționar inserate în Istorie trebuie citite efectiv, nu pur și simplu, tradițional, consultate. Eclectismul lor presupune, în permanență, nuanțe. De pildă, puțini sunt criticii care, deși plasați în acest eșalon inferior, să nu beneficieze în corpul cărții, atunci când le sunt invocate ideile, de o atenție admirativă. Competența unor Mircea Anghelescu, Ioana Bot, Ovidiu Cotruș
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
dezvăluie istoria secretă a lui Stauff. Căzut "azi aproape în uitare, cultivat doar de cîțiva fideli", sosit de pe malurile lacului Leman pe cele ale Senei după război, supranumitul "Diogene din grădina Luxembourg" își cucerise rapid celebritatea datorită independenței spiritului său, eclectismului și atitudinii de frondă. Chiar la apogeul gloriei, el nu s-a conformat moravurilor pariziene, și-a păstrat o doză de inocență, rămînînd totuși discret și retras. După o perioadă de absență, revine în prim plan cu o carte "scandaloasă
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
unor arhetipuri folclorice (Liana Alexandra, Aaron Rabushka), neoclasicism, blând ilustrativ (Dinos Constantinides), parodie și umor fin (Dan Dediu), joc de simetrii temporale (Mihaela Vosganian, Sorin Lerescu), explorări în zona infinitezimalului (György Kurtág, Tore Takemitsu), forme tradiționale abil împrospătate (Vasile Timiș), eclectism stilistic programat (Mauricio Kagel, Bernd Alois Zimmermann) muzici de o înaltă spiritualitate (Sofia Gubaidulina, Olivier Messiaen, Ștefan Niculescu) și o singură piesă integral electronică (Maia Ciobanu). Și cu această nu am epuizat toate posibilele panoramari. Pentru a prinde viață textele
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]
-
postmodernism în timp. Steven Best și Douglas Kellner socotesc că prezentul ar fi doar un prag între modern și postmodern, ultimul aflîndu-se în curs de constituire, în timp ce Calvin O. Schrag circumscrie postmodernismul trecutului. După cum Matei Călinescu sugerează aceeași atmosferă retro: "Eclectismul rafinat al postmodernismului, faptul că el pune sub semnul întrebării unitatea și atribuie valoare părții în detrimentul întregului la acest sfîrșit de secol, ne reamintește de «euforia decadentă» din anii 1880". Un veritabil nor al lui Polonius! Ne-am exprimat cu
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
O vară Godot..." (p.154) Nu sunt de acord cu Ștefan Borbély care găsește această proză fără corespondent și fără sursă de influență în spațiul autohton. Destule elemente caracteristice scrisului lui Mircea Cărtărescu se găsesc aici: lexicul bogat, atent solicitat, eclectismul instrumentarului mistico-religios sau escatologia sexuală. Silviu Lupașcu însă nu e un povestitor, romanul lui nu e captivant (deși întâlnim tot felul de personaje: comuniști, mafioți, vânători de lei, yoghini, jurnaliști, tot felul de învățători orientali ș.a.) Stârnește interesul, dar nu
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
celui de-al doilea volum de interviuri cu scriitori clujeni întocmit de poeta Flavia Teoc (Din Capitala Provinciei) cititorului i se oferă o frescă a unei vieți literar - artistice de o efervescență remarcabilă. Pluralitatea preocupărilor celor intervievați șochează deopotrivă prin eclectism (lăsând la o parte literatura și critica aferentă, ele merg de la caligrafia japoneză - Rodica Frențiu - la teatrologie - Claudiu Groza - și chiar până la eseuri despre jazz - Virgil Mihaiu) cât și prin modul armonios în care interacționează, generând totuși tendințe foarte diferite
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
de față autorul propune o reconsiderare a clișeelor critice care au dus la automatizarea percepției asupra poeziei lui Coșbuc, rezultatul acestei analize nu reprezintă altceva decât o nouă încercare de a da o coerență de sistem închis, de formulă matematică, eclectismului coșbucian ireductibil. În plus, pledoaria antimimetică în ce privește imaginea naturii la Coșbuc poate părea oarecum inutilă dacă ne întrebăm câți dintre cititorii avizați de azi mai au nevoie să fie convinși de faptul că arta în general este departe de a
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
face un film, se gîndește că montează o operă! E o cheie seducătoare de lectură a filmelor lui. Juriul lui Tarantino a respins "Viața e un miracol"; e o chestiune de gust: guști sau nu guști acest cinema dezlănțuit în eclectismul lui, ca o beție de imagine și muzică, amalgam baladesco-burlesc, euforizant, baroc, tumultuos, de "Shakespeare și frații Marx" (cum îi place lui Kusturica să se autodefinească)?... Scenariul a pornit de la o poveste adevărată, în care Kusturica a văzut un argument
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
O mare parte din prestigiul lui Fitzgerald ca scriitor al timpului nostru se datorează intuițiilor sale referitoare la era postmodernă. Ipoteticul postmodernism al romancierului constă atât în sensibilitatea lui, pe care o simțim congeneră cu a noastră, cât și în eclectismul viziunii. Protagonistul ultimului său roman, The Last Tycoon, are aerul unui Gatsby reluat în cheie postmodernă. Mihaiu insistă asupra caracterului periplanetar al evoluțiilor estetice recente, anticipate în anii 1920 de similitudinea avangardelor. În amplul capitol dedicat capodoperei fitzgeraldiene The Great
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
dar se manifestă diferit în cadrul fiecăreia. Muzica Axion-ului prezintă un limbaj disonant, rezultat din suprapunerea unui număr variabil de voci. Sopranele și altistele sunt divizate pe traseul compoziției, existând situații în care sunt cântate până la zece linii melodice concomitent. Eclectismul piesei este conferit de fonemele ce înlocuiesc textul specific muzicii vocale, în general. În această compoziție vocile sunt tratate uneori în manieră instrumentală, de unde rezultă și dificultatea interpretării ei. Lipsa unui text inteligibil, excluderea semanticii mesajului literar este suplinită prin
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
succed pe oricâte claviaturi, disjuncte chiar, fără suportul predeterminat al vreunei ideologii. Deși subiectele devin adesea delicate (de la religie până la opțiuni politice), Codrescu își asumă riscul unor poziții constant imprevizibile, chiar șocante. Și totuși, niciodată scandaloase. Există, în tot acest eclectism, o normalitate provenind, poate, dintr-o independență a lucidității. Poetul american vorbește și gândește proaspăt, notațiile lui par a fi ,ale nimănui". Abia apoi, recursiv, sunt apropriate elegant unei foarte coerente ,mărci" Codrescu (din care fac parte și Anexele cărții
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
mi s-au părut Utopia Bucureștilor de Marcel Iancu și Anarhia stilurilor și arta viitorului de Horia Creangă - adevărate manifeste ale dezvoltării orașului. Printre autori îi aflăm și pe Paul Zarifopol, G.M. Cantacuzino, George Călinescu, Al. Tzigara-Samurcaș și Octav Doicescu. Eclectismul privirii, întâmplător consonant aici cu cel al unui oraș - cum s-a spus - „peticit”, luminează însă din diferite unghiuri o problemă cel puțin centenară și reprezintă, de aceea, un avantaj. Henri Stahl, Bucureștii ce se duc, ediția a III-a
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
moarte, lucioase ca lemnul sec al sicrielor făcute la comandă. Titlul cărții - Ispita alexandrinismului - redă ceva din polimorfia ei iritantă. De fapt, el surprinde, în formă concentrată, conținutul volumului. Căci alexandrinismul, ca stare de decadență a unei culturi, excelează în eclectism, lipsă de vigoare și în rafinament postiș. O adiere de sfîrșit de lume sleiește motivațiile și inhibă înălțările de gînd, mormanul de zorzoane epice neputînd compensa sărăcia duhului. Și cam așa se întîmplă cu opul acesta: amestecătura-i de piese
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
spinului de la Glastonbury, a Sfintei Veronica etc.). Iar ilustrațiile alese sunt din cele mai vestite muzee. Necesitatea de a fi selectiv l-a făcut pe Robert Adkinson să omită unele semne și simboluri importante, dar volumul e revelator tocmai prin eclectismul său concis, dacă pot spune astfel. Realizezi, de pildă, dintr-o ochire că babuinul care simbolizează zeitatea scribilor pentru egipteni are o perfectă pereche în maimuțele-scribi din arta mayașă. E, desigur, o carte care limpezeș te prin câteva imagini ceea ce
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
acordat creațiilor ce-l ilustrează... Dacă încercăm totuși a stabili (deși e dificil) un numitor comun definițiilor, prea adesea deconcertante, care s-au dat postmodernismului, am putea vorbi despre o reluare, neevitînd registrul ironic și parodic, al formelor anterioare, un eclectism voios ce s-ar putea să semnaleze o sleire a invenției, o ocultare a „originalității“. De unde un soi de histrionism („un simulator de emoții și de trăiri“ zice Al. Mușina), degajarea caracterului de artefact al poeziei care nu ezită a
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
un pionerat. S-ar crede că toți poeții care marchează o epocă pățesc la fel: și Eminescu, disputat de romantismul secolului XIX și deopotrivă de modernismul celui următor, unii văzînd în poeziile lui ruptura, alții continuitatea; și Arghezi, al cărui eclectism a fost citit (îndeosebi de către Ion Barbu) ca un tradiționalism cosmetizat sau ca o noutate atît de șocantă, încît a avut nevoie de timp spre a fi omologată.
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
politice. Interesant este că lipsește, în mod justificat, V. Alecsandri, aproape deloc preocupat de tema religioasă (Fl. Popescu reținuse un poem convențional, Cristos a înviat). Din opera lui Eminescu sunt reproduse șase poeme, însoțite de comentarii critice (p. 55-63) despre eclectismul viziunii religioase, relația cu catolicismul, la care adaugă analiza a două capodopere, Rugăciune și Răsai asupra mea... Surpriza antologiei lui Ion Buzași este Al. Macedonski, reprezentat de 20 de poeme (p. 78-96), cele mai multe cu care figurează un autor. Testamentul poetului
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
valorile propuse de Paul Cernat: Mihail Sebastian, N. Steinhardt, Mircea Cărtărescu, Matei Călinescu, Simona Popescu, Matei Vișniec, Ioan Es. Pop ș.cl. |sta nu e canon paralel, ăsta e Canonul. Listele propuse de Daniel Cristea-Enache i-au atras atenția Cronicarului prin eclectismul lor: Mircea Cărtărescu stă alături, la proză, de Cristian Tudor Popescu, Ioan Es. Pop cu Nicolae Coande la poezie, iar la eseu îi întâlnim vecini pe H.-R. Patapievici și Ileana Mălăncioiu. Relația canon-public este discutată și de Tania Radu
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
propriu și la figurat: 1.) Blonda belgiancă Fanny Beriaux, crescută în spirit clasic, dar trecută cu arme și bagaje în tabăra ludicoimprovizatorică e preocupată, cu prioritate, de coloratura elementului vocal, ceea ce poate reprezenta nota sa distinctivă în contextul suprasaturat de eclectism al artei actuale. 2.) Cosmopolita China Moses își valorizează rădăcinile afro-americane, resuscitând arsenalul divelor jazzului (printre care, la loc de onoare, se află și propria sa mamă: Dee Dee Bridgewater); trecută prin soul și rhythm & blues, ex-crainică la MTV-France, negresa
Măsurând timp și viață prin jazz by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5474_a_6799]
-
un soi de lirism ce urmează modelul modernist, impus de Eliot și Pound. În 1986 poetul nostru reia subiectul, apreciind "curentul" în cauză ca fiind "caracterizat printr-o anume epuizare a invenției, prin sentimentul că tradiția nu e sufocată, prin eclectism și reluare/sinteza ( în cheie ironică și parodică) a tuturor formelor/ manierelor anterioare". De asemenea în 1986, un număr al Caietelor critice e închinat postmodernismului, primind o replică tematică a aceleiași reviste, în 1995. Să fie valabilă ecuația postmodernism-optzecism? Mircea
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]