735 matches
-
noua societate, desăvârșesc opera de construcție a socialismului ?”. Prin urmare, fără drum de-ntoarcere. Unor asemenea activități „cultural artistice” nu te puteai sustrage decât cu riscul oprobiului public. Un moment festiv, care a căpătat o importanță sporită, tocmai pentru a eclipsa mult prea religiosul Crăciun, a devenit Revelionul. Paginile publicațiilor suprind momentul de bilanț în coloane festive și rânduri pline de umor. Sărbătoarea devine una colectivă, organizată tot în cadrul întreprinderii: „[...] se făceau revelioane aici, adică, aveam cantină mare, unde se făceau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
relație normală. Acuma, niște ședințe au fost, fără exagerări, trebuiau să fie niște adunări acolo. Sincer, mi-amintesc puțin despre ele, pentru că această perioadă a vieții mele coincide cu, să zic, cu începutul vieții, cu viața de familie, care a eclipsat cumva alte preocupări... și, deja, să zic, tot acest sentiment al... cum să formulez ca să fie adevărat și succint ?... al decăderii epocii în care trăiam, era foarte persistent. Deci, pe de-o parte era, mă rog, viața personală a omului
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Călinescu îl numea "scriitorul integral" (Mihail Diaconescu ) Nu m-ar surprinde defel știrea, dacă într-o bună zi aș afla că Theodor Codreanu, profesor la Huși, a editat să zicem o Istorie a literaturii române în 12 sau 24 volume, eclipsând monumentala megaistorie călinesciană. Aș ști / aș avea siguranța, totodată, că aceste 12 sau 24 volume constituie altceva decât Călinescu. Afirm aceste lucruri, după ce am citit câteva cărți semnate de Th. Codreanu și, recent, Complexul Bacovia ("Litera Internațional", 2003). Acum câțiva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rândul lor, fiind negați de reprezentanții multor curente literare simboliști (Ion Minulescu, Elena Farago, Ștefan Petică), avangardiști (Tzara, Urmuz, Ion Vinea), ortodoxiști (N. Crainic, L. Blaga, V. Voiculescu), tradiționaliști (Zaharia Stancu, Radu Gyr). În ultimă instanță, și ei au fost eclipsați de moderniști (T. Arghezi, G. Topîrceanu, A. Cotruș) care, la rândul lor, au fost ironizați de cohorta postmoderniștilor în frunte cu M. Cărtărescu. În mod firesc, și pe aceștia îi așteaptă, inevitabil, aceeași soartă, fiindcă pe moșia literară lucrată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideea kafkiană că nu e posibilă odihna, nici măcar sub pământ, că a fi e o condamnare la o nemurire în care mișcările seamănă cu un misterios perpetuum mobile cosmic dirijat de neant. Nimicul care face ad aeternum Totul. 9 februarie Eclipsă de lună, un fel de teroare de umbra de pe lună, venind din poveștile copilăriei, când fratele și sora, Luna și Soarele, s-au întâlnit din nou și sunt pe punctul de a se acupla, și mama lor îi avertizează din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prin apa cristalină, scânteietoare, care se legăna, ba umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul orbitor peste orizontul eclipsat de valurile înalte, ritmice, din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui frenetic, alergă pe plajă. Brian și Alex căutau de zor ceasul rătăcit în nisip. Dădu buzna peste ei: Voi știți că Iisus a fost în Anglia? Ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu marginea pernei și ziceam spre publicu: — Așa c-am făcut tot posibilul ca ei să mă iubească. Evie se uita în gol și zicea: — O, căcat! O, căcat! Și jocul ei, dicția ei erau atât de veridice încât mă eclipsa de-a dreptul. — Mda, ziceam. El nu trebuia să facă nimic. Era așa ușor. Ajungea să fie tot ars și brăzdat de cicatrice și capta toată atenția. Evie îmi fura prim-planul și zicea: — Și unde-i el acuma, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pastile de Percodan din sticla lor maronie în buzunarul poșetei mele pentru Percodan. Brandy Alexander scotocea sub chiuveta din baie după o pilă de unghii când a găsit cartea asta. Acum toți ceilalți zei și toate celelalte zeițe au fost eclipsate de-o altă divinitate. Sari înapoi la Seth uitându-se la sânii mei în oglinda retrovizoare. — Televiziunea chiar ne face Dumnezei, zice. Dă-mi toleranță. Flash. Dă-mi înțelegere. Flash. Chiar și după atâtea săptămâni pe drum cu mine, glorioșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
argintiu, care se avânta către înaltul cerului la vreo zece kilometri de hotel. Grădinile și palatul prezidențial învecinat, dispăreau în parte, mascate de coroanele arborilor. Dar lui Gosseyn puțin îi păsa de asta. Mașina, și numai mașina, îi polariza privirea, eclipsând orice alt obiect din câmpul său vizual. Imaginea ei era extrem de tonifiantă. Fără voie, și în ciuda proastei sale dispoziții, Gosseyn resimțea un fel de încântare. Se afla acolo, în sfârșit, gata să ia parte la jocurile Mașinii, jocuri care semnificau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
politice mânuind vieți omenești. Ardea de dorința de a se dedica luptei, de a participa la sacrificiul suprem al propriei vieți, la fel cum o făcuseră și ceilalți. Nevoia de a se identifica total cu popi nul venusian aproape că eclipsa orice alt sentiment. Apoi, în mod inconștient, punându-și cortexul la lucru îndepărtă de această tentație morbidă. Nu tot ce era just pentru ei, era în mod obligatoriu just și pentru el. Prin însăși esența gândirii non-A două situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
16 (16 aprilie - 22 aprilie 2002) 5 Povestea Marelui Brigand (...) oferă cititorului o surpriză ce ține de domeniul excepționalului. O dublă performanță, construcția epică de anvergură și altitudinea intelectuală a scriiturii, realizează Petru Cimpoeșu prin acest roman, riscînd să-și eclipseze cam toate cărțile de pînă acum, Începînd cu Amintiri din provincie (1983), Firesc (1985) și terminînd cu Erou fără voie (1994), Un regat pentru o muscă (1995). Un roman În 12 capitole ce se asamblează polifonic, fiecare reprezentînd o mișcare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
liberalizarea pieței europene a energiei. Din cauza rezistenței opuse de anumite guverne, procesul liberalizării a fost lent la începutul anilor 1990. Dar odată pornită pe acest drum, Comisia Europeană a persistat, chiar după ce securitatea energetică și schimbarea climatică au început să eclipseze problema liberalizării. Scopul principal este acela de a slăbi monopolurile naturale ale rețelelor de gaz și electricitate prin asigurarea unui acces nediscriminatoriu pentru terți. Comisia Europeană a considerat că o piață a energiei competitivă și pe deplin interconectată va contribui
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
Paris, în 1857. Soția generalului Kristof Andreevici de Lieven, l-a însoțit în ambasadele conduse de acesta la Berlin (1809) și Londra (1812-1834). După moartea lui (1839), s-a stabilit la Paris, unde a deschis un salon, care l-a eclipsat câtva timp pe cel, celebru, al Doamnei Récamier. A întreținut relații apropiate cu binecunoscuții oameni politici Klemens Metternich (1773-1859), ministru de externe, din 1809 și cancelar al Austriei din 1821, și François Guizot (1787-1874), ministru de externe (1840-1847) și prim-
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Ce șansă neașteptată pentru ei, să vadă în același timp și casa, și pe fiul casei..., și moștenirea gloriilor germane și pe moștenitorul lor. În fața acestei mulțimi care se aliniază respectuos, am impresia că trebuie să-l las singur. Mă eclipsez. Îmi face semn să-mi reiau locul alături de el, apoi, salutându-și vizitatorii cu o mișcare energică, trecu prin fața acestor oameni care se înclinau cu un fel de murmur în care am înțeles: der Kronprinz. Urmează ofițerii. Am senzația că
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
din partea familiei, în perioada școlarității mici (clasele I - IV) raporturile își îndulcesc contururile, devenind de consiliere și ajutor, pentru ca la vârsta gimnazială copilul să preia treptat o serie de responsabilități. În final, începând cu adolescența și tinerețea, misiunea familiei se eclipsează treptat, relația devenind predominant de informare reciprocă. Climatul familial are un rol important în dezvoltarea stilului creativ al copilului. Condițiile social-economice, este bine, să fie de valoare medie. Nivelul cultural al membrilor familiei este de dorit să fie cel puțin
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
distanță de 400 de ori mai mare decât Luna față de Pământ. Aceasta condiție permite Lunii să acopere Soarele. Dacă, diametrul Lunii ar fi fost mai mic atunci Luna, nu ar fi fost destul de mare pentru a acoperi Soarele si o eclipsa totala de Soare nu ar fi fost niciodată vizibilă de oriunde de pe Pământ. Fazele Lunii „O, nu jura pe Luna-nșelătoare Ce și schimbă fața-n fiecare lună...” exclama eroina unei vestite tragedii a lui Shakespeare. Aluzia vizează fazele Lunii
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
începe să scrie versuri. Licean, își vede tipărite inimoasele compuneri în revista „Micul templier” (1912). Adolescența însă scoate la iveală fondul intim al lui B., care este acela al unui inadaptabil, de o sensibilitate aproape maladivă. Pe neașteptate, el se eclipsează din orizontul imediat al urbei, ceea ce face ca, în 1932, zvonul despre moartea lui să se întindă fulgerător. Câteva necroloage deplâng stingerea prematură a unui bard nefericit. În scurtă vreme, lucrurile se lămuresc. Din pricina firii sale dificile, B., care între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
Béthune, duce of Sully. Însă, în timp ce Henric al IV-lea a avut tăria de caracter să-și impună propriile puncte de vedere și să-l limiteze pe Sully la gradul de consultant, Ludovic al XIII-lea este de-a dreptul eclipsat de Richelieu. În cele două cupluri politice formate, Henric Sully și Ludovic Richelieu, epocile pe care le reprezintă sunt marcate doar de câte o imagine simbol: Henric și Richelieu. Însă, fără sfaturile lui Sully și fără poziția socială a lui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
1982; Muzeul de ceară, București, 1984; Vitralii incolore, București, 1985; Cenușa din ornic, București, 1988; Insomnia dragonului, București, 1989; Timpul lepros, București, 1992; Ieslea Minotaurului, București, 1993; Am fost și cioplitor de himere. Convorbire realizată de Ioan Tecșa, București, 1994; Eclipsă în Cetatea Soarelui, București, 1996; Elefanții de porțelan, București, 1997; Focul de paie, București, 1999; Pasajul, București, 2002; Omul zăpezilor, București, 2003. Repere bibliografice: Poantă, Modalități, 22-25; Barbu, O ist., 109-113; Bălan, Artă, 159-172; Alexiu, Ideografii, 27-29; Baltag, Polemos, 206-209
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
hrana pregătită pentru oaspeți. Dar trebuie păstrată o măsură și, așa cum recomandă Brillat-Savarin10, se cuvine "să lauzi mâncarea cea bună fără adulație servilă". Una din regulile mereu repetate la marele dineuri este că "stăpânul casei nu trebuie niciodată sa-și eclipseze oaspeții". În sistemul contra-prestației, în care invitația trebuie să fie imperativ întoarsă, se cuvine să dăm o recepție cel puțin echivalentă în calitate. Toată arta rezidă în abilitatea de a oferi ceva mai mult în schimb, fără a fi prins
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
noilor edificări ale solidarității, ale apartenenței și ale comunității, politice, identitare, religioase. Aceste fracționări, care se înmulțesc pe tot cuprinsul lumii, plasează în general în centrul logicii lor o remodelare a conexiunilor între economie și legitimarea politică. Ele tind să eclipseze solidaritățile construite pe referința muncii și la clasele sociale generate în cadrul producției capitaliste. În sfârșit, culturalizarea pieței(lor) o transformă pe aceasta din urmă într-un loc și o miză a înfruntărilor imaginare cu ceilalți, în spații dedublate la nivel
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pedala de surdină, în scopul de a realiza contrastul timbral indicat de text. Tema preludiului (Exemplul 164) afirmă expresia melancolică a unei melopee andaluze (très expressif), ce își deapănă melismele tânguitoare în atmosfera caldă a culorii dinamice reduse (p). Aceasta eclipsează prezența constantă a motivului ostinato, care se retrage discret în spațiul unui plan secundar (pp), după o apariție introductivă plină de impetuozitate. Ideea tematică evoluează în exclusivitate în configurația unei scări arabe (), ce se suprapune pedalei armonice de cvartă mărită
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ochiului, căruia Occidentul îi datorează faptul că a avut știința ca ideal și fundament. Prima "societate a spectacolului" și mama speculației, un lucru explicându-l pe celălalt. Dar putem să ne întrebăm dacă în patria theorein-ului ochii spiritului nu au eclipsat oarecum ochii de carne. Teoremele și teoriile epuizând în profitul lor exclusiv uzul nervului optic, învestit în întregime în știința măsurilor și calculul umbrelor aruncate de piramide. Ca și cum, din cauză că dădea vederii utilizări raționale, pentru a întemeia geometria și astronomia, această
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
creștinătății, figurează două cotituri în cucerirea vizuală a inaccesibilului. Două anexări succesive de spații virgine, cu ochiul liber. În Franța, abia smulși din noaptea lor, în secolul al XVI-lea, de către gravori, maeștri ai metalului, plumbului și cuprului, Alpii, se eclipsează din nou o dată cu absolutismul monarhic care îi aruncă înapoi în haosul originar. Neinteresant din punct de vedere simbolic, deci indescriptibil material. Imagine a lui Dumnezeu pe pământ, ordinea optică a lui Ludovic al XIV-lea respinge pustiurile și solitudinile. Civilizată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atât de mult de ornamente și cadru și n-au disprețuit atât de mult sensul propriu al imaginilor. Așa cum în școală preocuparea pentru pedagogie scutește de la cea pentru învățământ, așa cum în teatre textul dispare sub regie, în mausoleele noastre cutia eclipsează bijuteria. Iar conservatorul îi fură statutul de vedetă conservatului. Cum să separăm gustul hipertrofiat al acestor noi temple de acela, mai secret, al mormintelor? Punerea în spectacol a frumuseții de imemoriala pulsiune a morții? Este un fel de jubilație tristă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]