12,960 matches
-
hiturile muzicale din anii ‘70, ‘80 și ‘90, oferind o alternativă la fenomenul muzicii de club, care domină majoritatea locațiilor de gen din Iași. Poți asculta sau dansa pe oldies-urile tale preferate, si in acelasi timp urmări videoclipurile pieselor pe ecranele celor șapte plasme care sunt amplasate strategic. Concerte live, seri tematice de muzică, meciuri de fotbal și multe alte surprize, divulgate la timpul potrivit, îi așteaptă pe camarazii care se-ncumeta să calce teritoriul irlandez. Mulțumim pentru realizarea Dublin Pub
Love Weekend @ Dublin Pub 12, 13, 14 februarie 2010 [Corola-blog/BlogPost/94707_a_95999]
-
Teodor Preda Visez că nu mai sunt viața e roșcovana slabă și dulce din adolescență mă ispitește și acum pe ecranul 3D al altei existențe și nu mă pierd până ce vântul nu vine să-mi ceară răspunsul viața tinde spre înălțimi zidește spațiul ce nu se-nchide târăște după sine pielea albă a cerului lumina din insomniile mele fără căpătâi sufletul
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
care urcă la odaia mea trecând nepăsătoare pe la ușile vecinilor de bloc aceste cripte anticipate cu care conviețuiesc în voioșia unei vieți reabilitate termic și fonic vino așadar să-ți citesc cărți fără zgomot de file întoarse cărți comandate pe ecrane dacă nu cumva le-ai citit deja acolo unde ești și mă privești cu milă chiar dintre literele lor te vei preface că m-asculți? te vei milostivi să calci iar pe caldarâmul străzii mele pe parchetul odăii mele? Materia
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
călimară). 6. Totuși, îmi spun, nu e vorba de un exercițiu de imaginație, numai realitatea pare bolnavă de închipuiri ridicate, fără pic de rușine, de mintea noastră în lumina cu gust de otravă, pe care zilnic o sorb direct din ecran. Ea pășea maiestuos prin nisipul iluziei mele, atât de aproape, că puteam să îi strig, să se ferească de șarpele de aramă care i se va urca la noapte pe coapse. Despre nașterea timpului 10. Am rugat-o pe Claudia
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
cetății fără de anotimp în mâna ta lumea devine Una zdrențe de suvenir, frânturi de iarbă focuri de artificii explodând în zenit semințe muguri sexe în floare care expandează peste cele 3 ceruri inferioare din amintiri stocate la arhivă umpli câteva ecrane printr-o apăsare de buton : pionieri, militari, sudori în șiruri de defilare marșuri și cântece piramide umane triumfătoare cum le-ai văzut, cum le-ai trăit chiar tu, copil "bestiale imagini" "ce animație cool" "e tare omu'" exclamă niște adolescenți
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
de 80 pe zi. Da' nu stas, ci de - ălea simțite, cu filing la greu, după cum cere clienta. Maică-sa-i face de mâncare, curat în cameră, îi aduce cafeaua; iar el, cu căștile în urechi, cu ochii beliți pe ecran, scrie și scrie și scrie... Gagici singure, văduve, neveste dezamăgite de soț, dornice "de noi contacte umane", babe și puștoaice, de toate neamurile și culorile. Uneori, seara, când e varză de tot, coboară la bar. Parcă e din "Ghost": palid
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
ultima zi a anului vechi sângeră în foaia de calendar atinge ca un crivăț obrajii de regi, de fecioare, de târfe, stinge apoi clipirea somnoroasă a câtorva stele pe cer Stau de vorbă cu mine la pagina abia deschisă pe ecranul de monitor răvășit de vântul biciuitor al dezastrului, veniți și vă bucurați și voi alături de mine De fapt scriu o simplă moțiune în fața bășicii sparte a eternității 31 dec. 2008 Noi, oamenii, mai rezistîm Pe banca mea de lemn din
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
aur... ars amandi (I) (cei care merg pe aer) nici cei mai frumoși din orașul acesta nici... încă un pas și încă pe mijlocul autostrăzii precum acrobatul pe sârmă în afara tuturor certitudinilor linia continuă de mort cu inima conectată la ecranul cu licurici euforici doar de cealaltă parte a închipuirii tale despre ziua perfectă și-ncurcătura de tuburi - eviscerată tensiunea se-nfrupta - prin tuburi ultima suflare a cățelei a bunicului cărbune ser unghii tăiate rafale de mătură bancuri răsuflate din pantomima
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
să închid robinetele dar eu neclintit din fotoliu ținându-mi ziarul probabil cu streașina-n jos atent să nu-mi ude vesta le-am spus printre pleoape: se înserează de patru ori mai repede la Marienbad, în noiembrie, anul acesta. Ecranul de lână Când au suspendat spațiile albe dintre cuvinte s-a lăsat întunericul a fost prima noapte în care morții au adormit cu televizorul deschis ultima imagine înaintea somnului un bărbat în macferlan galben acoperindu-și fața cu palmele dar
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
au băut până la exasperare vin negru dintr-o cizmă înaltă de sticlă. vai lor deodată treziți de un spot de lumini intermitente și voci izvorând oarecum de sub ei când au dat la o parte nisipul măturându-l cu mâinile - un ecran de televizor ca un patinoar întins pe sub toată plaja. Bicicleta lui Socrate E-atâta liniște încât deodată-l auzi pe Socrate adultul mângâindu-și pisica de Angora și lăcrimând în pupila ei verde și cadrilată din care se-apropie, lent
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
impulsurile și dorințele și visele lui cele mai dulci se strecoară pe sub borurile călduroase ale imensei pălării și plutesc dezamăgite peste acoperișurile de rugină ale celor trei case din fața agenției de știri în care lucrează Gil, cu ochii lipiți de ecranul pâlpâitor. * în același timp, la nici un km mai încolo, pe strada Ziduri Moși, locuiește Maimuțu, un băiat de aceeași vârstă și de aceeași înălțime cu Gil. Spre deosebire, însă, acesta habar n-are ce se petrece-n lume. Maimuțu face
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
ca o fâșie de inox, ca o curea proaspăt lăcuită. Ca un ciob de sticlă prins în mâlul unei ape. Era în tot cazul o imagine familiară. Ceva cald, ca o promisiune. Din sutele de poze care alunecau lin pe ecran, buza ca o dâră de gem îl bătea în cuie. Iar în întunericul dens de dincolo de ea, strălucea stins limbișoara unui fermoar de argint. Un clopoțel tremurător, pitit în cuta moale a pantalonilor reiați. Nu-l mișca moartea fetei. îi
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
pleoape și atâta tot. Nici să pornească în căutarea criminalului n-avea chef. Bineînțeles, ar fi putut să scrie despre autorul filmului, care nu era prea greu de găsit. însă nimic din toate astea nu-l interesa. Gil stătea în fața ecranului, pe care se oprise încremenit capul șarpelui, privind cu ochii lui cei mai îndepărtați buza linsă, cenușie, dar luminată de un felinar secret, simțindu-se pe neașteptate devotat acelui petec uleios, în miezul căreia clocea neștiută o grămăjoară de jar
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
de la hotarele viei. Oamenii așterneau pe jos batiste albe, să treacă iarna drumul abrupt și cenușiu al perdelelor. Rămas singur, câmpul se uita în sus, la blocuri, după ce pierduse totul peste noapte, într-o gară ce-și împleticea zugravii în ecranele jocurilor: nu mai avea pentru cine să urce în apartamentul rece de o săptămână, de la ultimul etaj. Noaptea se ciupea de plopi crezând că visează, ca demult, seara, în copilărie, când avea febră și vrăbiile se găseau foarte greu. Atunci
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
Interior Reiau de la capăt afișierul piciorul ușa copacul ațintindu-te cu privirile ca și cum n-ai găsi niciodată translația rămîne o clipă aprinsă bricheta cum o garoafă cum Doamne să ne-amețim cum Doamne să ne-amintim? un mînz pe micul ecran deconstruiește în voie realul moi genunchii apelor în odaia ce se eliberează de noi cum o frază cărarea asta să-ți fie de-nvățătură în suburbia tv strigătele de ajutor ale somnului.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
un radiator la altul, pentru a scoate aerul de pe conducta. Ca să-mi găsesc și eu ceva de lucru, m-am ridicat de pe scaun și-am apăsat butonul televizorului. §i, cu toate că eram familiarizat cu scene ca acelea care invadaseră de îndată ecranul, de astă dată mi s-a părut că amploarea lor depășește cu mult măsură obi§nuita. Înțesata de lume, Piafa Victoriei dădea iarăși în clocot, ca-n fața unei noi încleștări pe viață și pe moarte. Dar partitura era acum
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
un gest logic și necesar. După care, colonelul în rezervă se întoarce acasă, se așează la o masă și privește în gol, cu fața înroșită de sînge, ca un clovn înmărmurit de propriul curaj... În ciuda a ceea ce se vede pe ecran, filmul analizează nu fizica, ci metafizica faptului divers. Diagnosticul cel mai exact îi aparține lui Pintilie: “Istoria filmului e istoria desfășurării unei deposedări integrale, pe care un om o exercită asupra altui om. De la începutul și pînă la sfîrșitul filmului
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
producerea de locuțiuni, constituie o soluție alternativă la împrumutarea și adaptarea verbelor din engleză. De exemplu, verbul englezesc to click (cu sensul specializat „a apăsa unul dintre butoanele mouse-ului, sau ale unei piese echivalente, pentru a activa un cursor pe ecran”), devine în română a clica (prin normală adaptare la conjugarea I) sau (în registru familiar-glumeț) a clicăi (de conjugarea a IV-a); alături de aceste adaptări morfologice se întîlnesc însă de foarte multe ori perifrazele a face click și mai ales
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
lui Hulk-Uriașul este că nu prea se lipește de nimic: se vrea o parodie? E prea “sec”. Se vrea film de acțiune? E prea meditativ. Se vrea o meditație? E prea (involuntar) comic, adesea... Excelent realizat, cu cîteva găselnițe bune (ecranul multiplu) și o scenă într-adevăr uluitoare - confruntarea dintre Banner și tatăl său (Nick Nolte), ce pare să refacă Universul -, Hulk suferă de pe urma pariului pe care și l-a impus: amestecul genurilor. Sînt amestecate, ce-i drept, dar greu de
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
pariului pe care și l-a impus: amestecul genurilor. Sînt amestecate, ce-i drept, dar greu de digerat. Liga (The League of Extraordinary Gentlemen) a avut, se pare, cronici proaste și încasări și mai proaste atunci cînd a ieșit pe ecranele americane... Mi-e greu să înțeleg de ce: gustul american pus deoparte, ce mă miră este că nu s-a găsit nimeni să remarce că, în comparație cu “blockbusterurile” la modă, Liga este un film stilat. Manierat. Ba chiar elegant. Numai că eleganța
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
german începe însă cu imaginea grotescă, macabră, a unui monstru-dragon, scos din decorul iarmaroacelor, imagine proiectată pe un fundal soror, un leit-motiv, reamintindu-ne deopotrivă de muzica din manej și de melodiile flașnetarilor de odinioră... Și dintr-o dată, pe micul ecran apare Aglaja, filmată de sus, stînd ghemuită pe treptele unei scări în spirală recitînd cu furie episodul aproape incestuos al pîngăririi de către un tată, prin atingeri lubrice, a păpușii propriei sale fiice, jucărie ulterior aruncată... Reconstituire, puzzle, portret colaj, eseu
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
sustrage delicat și elegant unei încercări de clasificare rigidă reușind să demonstreze convingător cît de aproape și-au stat viața și literatura, realitatea și ficțiunea în existența și în scrierile Aglajei Veteranyi. Aglaja însăși, în carne și oase pe micul ecran, mărturisește - oferindu-ne o foarte funcțională definiție - că literatura se naște dintr-o îndoială asupra realității. Cu pasiunea selectivă a unui documentarist versat, Ludwig Metzger reține din arhiva „filmică” a familiei Aglajei, din kilometri de pelicule realizate de tatăl scriitoarei
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
raportează fiecare decizie și, în general, situația. Ba îi trimite și cadouri de Crăciun, pentru că istoria cu Președintele Americii are, în curînd, un an. Am uitat de joacă și de Luca și am rămas cu ochii în televizor. Pe două ecrane mari erau proiectate imagini ciudate cu Saddam. Un bărbat în vîrstă, lățos, cu barba mare și albă era căutat în gură, pipăit în cap, întors pe toate părțile. Priveam acest om al peșterilor și nu regăseam uitătura cinică și triumfătoare
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
pe un scaun. Măștile i-au căzut și văd chipul fiarei. Un amestec straniu de aparență și esență, de trecut și prezent, metamorfoze ce par că s-au produs în direct. Cele două ipostaze - comandant și prizonier - zăbovesc mult pe ecran. Halucinant! Fiara cu mască și fără mască n-o să-mi dispară din memorie. Nu vorbesc minute în șir. “ Mama, de ce ești tristă? Nu vezi ce urît este ? Gata, l-au prins, s-a terminat cu monstrul ăsta! Hai să-l
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
tâmplele argintii, cheliile și Vasile Lupu, prietenul meu Haralampy, a declarat-o pe nevastă-sa (profesoară de muzică) persóna non grata și a exilat-o la socri, în nordul bucovinean extrem. Motivul? Stând noi la o bârfă politică în fața micului ecran, moldoveanca îi prezisese în anul 2000 ex-președintelui actual: - Dânsu’ are-un viitor politic de tot... - Vezi-vezi, că n-ai pus bulina roșie!, o avertizase Haralampy nervos. Poate vrei să te-ntorci la ranci-ul tău de chirpici și cei șapte
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]