542 matches
-
existența. Ai oameni ce-și trăiesc viața în culorile creațiunii și observi în viața lor naturalitate, bucurie reală. Te miri când îi privești pe cei ce aleargă pe culorile morții, există acolo atâta artificialitate și falsitate atâta denaturare a frumuseții edenice. Deși are cineva grijă că totul să fie îmbrăcat într-un ambalaj frumos însă conținutul nu poate oferi viața din belșug. ,,Totuș, macarca păcătosul face de o sută de ori râul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că
CULOAREA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357570_a_358899]
-
Uneori îmi imaginez cerul, pămîntul, grădină Eden, așa cum au ieșit din mină Creatorului, atunci proaspăt create. Cei mai mari pictori, scriitori, nu au reușit niciodată o pictură sau o descriere reală a frumuseții edenice de atunci. Sînt pe deplin conștient că nici eu nu voi reuși. Prima carte a Bibliei ne dezvăluie modul cum Dumnezeu a creat totul. El a zis și s-a făcut, prin puterea pe care o are în El însuși de
EDUCATORUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358617_a_359946]
-
și, în același timp, cea mai legitimă urare ce-o poți face cuiva este: „Să ajungi în țara făgăduinței. Pe care o porți în tine.” (p. 94). Acela era, așadar, ținutul în care Lucian Blaga înțelegea să-și trăiască iubirea edenică. Este greu să-ți imaginezi că într-o astfel de carte-document scrisul poate îmbina tehnici, care să-i scoată în relief și mai mult subtilitatea. Și cu toate acestea, Anca Sîrghie ne surprinde prin atenția deosebită pe care o dă
LUCIAN BLAGA ŞI ULTIMA MUZĂ de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344630_a_345959]
-
grupaj semnificativ este intitulat, în consonanță: “Elegiile elementului Apă”. Un soi de pastel în rimă albă este poemul “Ploaie de sacâz, de chihlimbar ... ” în care poetul jinduiește cântecul de acasă: “ar fi trebuit s-aud / și mierla de Banat, cântând edenic, / în cireșul înflorit / de lângă marele nuc al blocurilor / de roșie cărămidă comunistă și de beton, / fluturându-și mâțișorii / până la electrizarea frunzelor / mici, cât paraua, / din cântecele vechi-valahe, / ale arbuștilor mereurit-pânditori, / din vecinătatea imediată ... ” Un amestec tare ciudat de clasic și
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
tineri și eterni de făceam față la ispită ... (Eva plânge încetișor, Adam cade pe gânduri. Deși foarte nedumerit, Set crede că părinții lui aiurează, așa că nu-i mai întreabă nimic.) Scena 4 Glasul Domnului: Voi oameni osândiți de timp după edenica ratare, aveți acuma de luptat pentru a voastră înălțare. În lupta fără de răgaz cu rău-n inimi încuibat, veți arăta spre ce optați: vecia sau canonul ne-ncetat! Eu v-am făcut și vă iubesc cu dragoste de Absolut; dar veți
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
doar cu numele, unde îi critică romanul Maitreyi, acuzându-l pe Eliade de un fel “plagiator”, ba chiar “autoplagiat”. Dacă pentru Perpessicius, romanul Maitreyi, este o carte în care iubirea alcătuiește „textura de aur și de argint a unui cuplu edenic “, pentru M. Cărtărescu, citez: “Maitreyi este construit ca o confesiune având la bază un jurnal cu zece ani mai vechi decât timpul narațiunii principale, jurnal “autentic”, din care se citează îndelung, confirmat, dar mai cu seamă infirmat de narator” (“Postmodernismul
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
poezii. Poeta decantează idealități rezultate dintr-o interpretare personală a lumii și apelând la simboluri coloristice și nu numai. Toate trebuie să întrețină sentimentul unei feminități neinhibate. Discurs fluid, luminos și curgător într-o albie de sonorități și armonii aproape edenice. Lucia Olaru Nenati pare constant antrenată într-un travaliu de recuperare dureroasă a sacrului, chiar și în lirica de dragoste. Peste tot, în registrul sentimental și descriptiv, acționează atâta cenzură cât să mențină un standard eticist și de bun gust
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
carte - album, are deschisă o priveliște divino - umană inegalabilă, unde, ca la o masă mistică nu știi ce să apreciezi mai mult: misterul, compoziția sau explicația subtilă a celor prezentate. Fără îndoială că nimic nu scapă neaprofundat din această grădină edenică a maestrului Grigore Popescu” (pag. 7 - 8). O forță revelatoare aparte și deosebită are faptul că în această scriere esteticianul Mihail Diaconescu pune arta lui Grigore Popescu - Muscel în relație cu creațiile unor mari pictori muraliști, care au marcat puternic
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
merită din plin subtitlul. Acest echivoc premeditat și atrăgător în lecturare, fără de care opera literară recenzată nici nu ar putea fi catalogată drept roman, este denunțat încă din titlurile capitolelor. Iată câteva exemple: capitolul I - „Copilăria din mijlocul unei avuții edenice”; capitolul III - „Trezirea conștiinței de poet”; capitolul VII - „Cât nu încetezi să urci, treptele se înmulțesc la nesfârșit”; capitolul X - „Cine poate fi sigur pe gloria lui?” Pornind de la anumite puncte ale narațiunii, romancierul recurge la amănunte de tip balzacian
CITIŢI, AL. FLORIN ŢENE VĂ ÎNCÂNTĂ! de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340232_a_341561]
-
învăța să-ți port de grijă, / să te iubesc cu adevărat. / Rostindu-ți numele, le-am uitat pe toate celelalte. Parcă nu aș fi auzit un altul. / Sunt cuprins de tine, la ultim târziu ceas !» -, poate ca și la perechea edenică a „neliniștitei“ căderi în „păcat cu măr“, măr „îndrăgostit“, sau nu, la rându-i, de „omidă“ - la epiderma-sferă - și de „vierme“, în miezul de platină). Sub pecetea numărului șapte, cabală zalmoxiană cu semantism sacru, în jurământ-fidelitate, în „războinicire“ anti-zemeiască / anti-genune
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
și cele șapte poeme ale fiecărui ciclu, cu vectorizare - magie prin analogie - într-o demiurgică făptuire prin iubire profană până la îndumnezeire, prin iubire christianică, prin iubire-foton / iubire-lumină. Ea, eroina liric-mărțișoară, fără teamă de „brațele-ntunericului“ (mai mult ca sigur, sub edenicul măr înflorit), are și trăiri în spații oririce, într-un «somn viclean», ținându-și iubitul de mână, își îmbăiază trupul-dorință, scăpat «din inerția detențiunii sufletești temporare, prea înfricoșat de fierbințeala simțirilor», caută «înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
să-i respingă avansurile ... În centrul romanului, în paralel cu acțiunea și contrastând puternic cu destinul adjudecat al oamenilor pământului, stau visele lui George și Lennie - ca o breșă într-un continuum temporal imperturbabil, prin care se conturează imaginea aproape edenică a unei vieți simple, dar împlinite, singurele nevoi ale celor doi fiind nevoia de pământ și de apartenență, de “așezare” a lui George și nevoia de acceptare și de afecțiune a lui Lennie. Cei doi speră ca muncind din greu
John Steinbeck: Şoareci şi oameni. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339351_a_340680]
-
învăța să-ți port de grijă, / să te iubesc cu adevărat. / Rostindu-ți numele, le-am uitat pe toate celelalte. Parcă nu aș fi auzit un altul. / Sunt cuprins de tine, la ultim târziu ceas !» -, poate ca și la perechea edenică a „neliniștitei“ căderi în „păcat cu măr“, măr „îndrăgostit“, sau nu, la rându-i, de „omidă“ - la epiderma-sferă - și de „vierme“, în miezul de platină). Sub pecetea numărului șapte, cabală zalmoxiană cu semantism sacru, în jurământ-fidelitate, în „războinicire“ anti-zemeiască / anti-genune
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
și cele șapte poeme ale fiecărui ciclu, cu vectorizare - magie prin analogie - într-o demiurgică făptuire prin iubire profană până la îndumnezeire, prin iubire christianică, prin iubire-foton / iubire-lumină. Ea, eroina liric-mărțișoară, fără teamă de „brațele-ntunericului“ (mai mult ca sigur, sub edenicul măr înflorit), are și trăiri în spații oririce, într-un «somn viclean», ținându-și iubitul de mână, își îmbăiază trupul-dorință, scăpat «din inerția detențiunii sufletești temporare, prea înfricoșat de fierbințeala simțirilor», caută «înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
ființei umane e umilitoare, dezonorantă, nu doar pentru om (inculpat), dar mai ales pentru Judecătorul suprem. E inestetic, inelegant să bagi în pământ o ființă a cărei singură vină este aceea de a fi descendentul unui protopărinte căruia odată cu interdicția edenică, i s-a sugerat și posibilitatea de a o încălca, să amesteci cu râmele un om înzestrat cu o libertate precară pe care o instanță juridico-metafizică inteligentă, sensibilă și bineinteționată ar fi trebuit să nu i-o dăruie devreme ce
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
faptului că nu au fost accesibile experienței vii a autorului. Creuzetul acestor vise au fost două războaie mondiale. “Lumea de ieri” reconstituie clipele de dinaintea primului. Viena gerontocratica. Cu atmosfera ei de un calm, o armonie, o cultură și o pace - edenice. Din timpul primului război. Cu dramele lui. Și de după el. Din toate timpurile, speranțele tinerilor liceeni, studenți, sau intelectuali s-au îndreptat spre oamenii de cultură, spre operele lor, și spre instituțiile de cultură. Reviste, teatre, opere, universități, biblioteci. Oamenii
Stefan Zweig: CĂLĂUZELE: “LUMEA DE IERI” () [Corola-blog/BlogPost/339591_a_340920]
-
În prezent, Victorița Duțu este profesor titluar de matematică la un colegiu din București. În paralel, aceasta realizează la TVRM Cultural și Educațional, emisiunea “Gândești, deci exiști”. “Ce faci lumină în visul meu” În „Visul meu”, lumina devine un topos edenic, aducând cu sine efluvii olfactive persistente. Poezia se detașează printr-o prezență puternică a eului liric in peisaj, precum și prin sublimarea elementelor acestuia în stări de suflet bazate pe ambiguitate și sugestie: “Ce faci lumină în visul meu/ Mă chinui
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
fîn. Dar deodat ă universul Mi-a deschis o altă cale Mai bătrîn, mai stors de visuri, Prăvălit din deal în vale... 2 Vers animat de o conștiință seacă Ce n-a lăsat consoanele să treacă De azi într-un Edenic altădată Și-n care chiar și cerul se înneacă Consoanele-s ca sînii tăi de fată Poveste delicat-îmbujorată! 3 BALACĂRELI Și zeii cîteodată decad din rangul lor Pe care îl exaltă umanitatea-n cor Și, dezlegați de norme morale - imorale
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
Iar roadele lui se văd astăzi prin aspirațiile tinerilor care se ridică și vor să clădească o lume nouă departe de ruinele socialiste ale comunismului; o lume a speranței și egalității în care plictisul lui Cioran să ia forma bucuriei edenice a veacurilor; prilej oferit de focul străbunilor noștri care ne oferă o a doua șansă prin renașterea dacismului existent în fiecare din noi. Laus Deo et liberum cogitandi. Referință Bibliografică: Cogito / Alexandru Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1037
COGITO de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342035_a_343364]
-
frig / iară de mișcarea din silabe / mi-au rămas orbite oarbe. («Homer» - AmNS, 126). XXI. Treapta înfrângerii zeilor-chirurgi: Tu departea, tu departea mea... (1984). Ciclul conține versuri erotice, elogiind marea împlinire a „întregului“ ființei prin regăsirea emisferelor „ideale“, reeditând „cuplul edenic“ (supra), ori „amintirea cuplului edenic / androginic“: Mi-adusesem aminte / cum m-ai sărutat tu odată pe frunte / și ce răcoare umbroasă / mai se lăsase pe inima mea fericită / cum mărarul peste roșii / desigur, atunci chiar eram / și nu-mi prea
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
silabe / mi-au rămas orbite oarbe. («Homer» - AmNS, 126). XXI. Treapta înfrângerii zeilor-chirurgi: Tu departea, tu departea mea... (1984). Ciclul conține versuri erotice, elogiind marea împlinire a „întregului“ ființei prin regăsirea emisferelor „ideale“, reeditând „cuplul edenic“ (supra), ori „amintirea cuplului edenic / androginic“: Mi-adusesem aminte / cum m-ai sărutat tu odată pe frunte / și ce răcoare umbroasă / mai se lăsase pe inima mea fericită / cum mărarul peste roșii / desigur, atunci chiar eram / și nu-mi prea păsa de sunt om, cal
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
de pleavă și refăcând Fulgerul-Zbor și Muntele-Arbore Cosmic cu stele: “munții negri ... izvorăsc din veacuri stele...”. Mircea este întrupare a lui Wotan: Wut=furie (furor sacer, vehemență ritualică) - și este lup-om, om-zeu (berserkr). Prin lupta inițiatică, el re-sacralizează Codrul edenic - redă viziunea Pământ-Titan. Chiar dacă, la Eminescu, războiul sfânt nu are sensul proclamat de maniheiștii iranieni, cât și de essenienii de la Qumram - există urme ale unei apocatastaze de ordin metafizic: lupta dintre Logos-ul Ruinat (Rovine) și Logos-ul-foc (Mircea-Țepeș). Apocatastaza angajează
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
doi și cu oamenii/ Împreună vom pluti/ Și vom dansa/ Asemeni ploilor/ În zborul curcubeului/ Și asemeni privirilor ce/ Te văd.” “Doamne, Tu ești !” Este magistral modul în care Victorita Duțu reușește să reconstituie imaginea lui Dumnezeu și imaginea omului edenic. Dumnezeu Se recomandă pe Șine “Eu sunt”, iar poeta are capacitatea de a decodifica semnificația profundă a acestor cuvinte, atunci când le reia și le reda rostite din perspectiva omului muritor, ajuns nemuritor, ca beneficiar al vieții veșnice. Vorbele prin care
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
singura cale este creștinismul, Biserica s-a înșelat amarnic, cauzând astfel persecuții și războaie teribile.” -în lucrările de cateheză se poate citi: „Biserica nu deține monopolul adevărului.” (Marc Dem, Antihristul. Trad. N. Constantinescu, Ed. Bogdana, București-2005, p. 165) Sub egida edenică: Veți fi ca Dumnezeu!, „Antihristul va sintetiza în persoana sa-sau cel puțin va încerca s-o facă-o întreagă omenire prezentă, așa cum Adam purta în el toată omenirea care avea să vină. De aceea este indispensabil să supună întreaga
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
pe care le-a redescoperit. „Profesorul de mistică — singurul în toată teologia ortodoxă actuală, a privit — spunea același Teodor M. Popescu, spre înălțimea cea mai înaltă a teologiei și a redescoperit mistica ortodoxă, floarea spiritualității creștine, Olimpul cugetării teologiei, grădina edenică a sentimentului religios, care zăcea în cărți necercetate sau neînțelese, părăsită la periferia intereselor științifice ale teologiei” . Cu același prilej un solid studiu a închinat „Operei teologice a lui Nichifor Crainic” mai tânărul profesor de teologie de la Sibiu și colaborator
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]