1,184 matches
-
Ernest și-a stabilit reședința oficială la Hildburghausen și a început să-și construiască propriul castel. În 1710 el a aprobat construirea pe teritoriile sale a unui nou oraș pentru famiile huguenote franceze, care au fost expulzate din Franța după Edictul de la Nantes. La Arolsen la 30 noiembrie 1680 s-a căsătorit cu Sophie de Waldeck. Ei au avut cinci copii:
Ernest, Duce de Saxa-Hildburghausen () [Corola-website/Science/334442_a_335771]
-
condus de contractul social), lumea este văzută ca având opinii, drepturi și valori diverse. Aceste perspective ar trebui să fie respectate reciproc ca fiind unice pentru fiecare persoană sau comunitate. Legile sunt considerate ca fiind contracte sociale, mai degrabă decât edicte rigide. Cele care nu promovează bunăstarea generală ar trebui să fie schimbate atunci când este necesar pentru a satisface „binele cel mai mare pentru cei mai mulți oameni”. Acest lucru este realizat prin și prin . Guvernarea democratică se bazează, se pare, pe raționamente
Modelul stadial de dezvoltare morală al lui Lawrence Kohlberg () [Corola-website/Science/337468_a_338797]
-
arest, Sofronie a fost obligat să părăsească Cioara și să se refugieze în zona Hunedoarei, dar comunitatea ortodoxă din regiune a continuat să-l susțină. După ce nemulțumirea populară a ortodocșilor ardeleni a devenit evidentă, împărăteasa Maria Terezia a emis un edict de toleranță, care părea prea modest pentru a liniști nemulțumirile oamenilor și a dus doar la creșterea tulburărilor. În 6 octombrie 1759 Sofronie s-a adresat comunității ortodoxe din Brad, localitate aflată azi în județul Hunedoara, informând oamenii că Edictul
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
edict de toleranță, care părea prea modest pentru a liniști nemulțumirile oamenilor și a dus doar la creșterea tulburărilor. În 6 octombrie 1759 Sofronie s-a adresat comunității ortodoxe din Brad, localitate aflată azi în județul Hunedoara, informând oamenii că Edictul de Toleranță al împărătesei a permis populației Transilvaniei să aleagă liber între Ortodoxie și Uniație. Autoritățile de la Viena s-au neliniștit, iar trupele imperiale l-au prins pe predicator. A fost arestat de autorități și întemnițat la Bobâlna, sat aflat
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
Buccow a ars din temelii aproape toate mănăstirile ortodoxe din Transilvania; după unele surse au fost distruse cu tunurile peste 150 de biserici și mănăstiri ortodoxe. Oricum, tulburările au continuat și, pentru a readuce ordinea, împărăteasa a emis un nou Edict de Toleranță în 1769 care a dat statut legal cultului ortodox, făcându-l religie oficială în Transilvania. În realitate, tensiunile au continuat să existe și doar în timpul împăratului Iosif al II-lea a existat o atmosferă de toleranță religioasă determinată
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
Toleranță în 1769 care a dat statut legal cultului ortodox, făcându-l religie oficială în Transilvania. În realitate, tensiunile au continuat să existe și doar în timpul împăratului Iosif al II-lea a existat o atmosferă de toleranță religioasă determinată de Edictul din 8 noiembrie 1781. Această situație i-a făcut pe mulți români să se întoarcă la Biserica Ortodoxă, fapt ce arată că un element de constrângere a fost prezent în multe din convertirile anterioare. Mișcarea lui Sofronie a dus la
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
-i denumească pe arianiști "barbari". Ar mai trebui aici precizat ca abia sub Theodosiu(s)-I în 380 la Tessalonic și 381 la Constantinopol se va legaliza imperial (ecumenic) Orthodoxia Catolică. Theodosius va da în acest sens, în anul 380, Edictul "De fide catholica" ca semn al sprijinului imperial pentru Orthodoxie (cath.) Se consideră că acest conciliu (Niceea) a fost prezidat de către Alexandru, papa Alexandriei. În general este acceptat că au participat 318 episcopi, dar cifrele variază (Socrate Scolasticul, Epifanie de
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
Timișoara, 2000, pp. 80 - 81 Berca, Olimpia "Despre maeștri", editura "Mirton", Timișoara, 2003, pp. 42 - 44 Academia Română "Dicționarul general al literaturii române", Editura "Univers Enciclopedic", București, 2004, p. 763 Oprea, Ion N. "Bucovina în presa vremii Cernăuți 1811 - 2004", Editura "Edict Production", Iași, 2004, (pp. 115, 116, 156, 252-255, 278, 286, 344, 386,387, 388, 428, 441, 443,476, 490) Satco, Emil "Enciclopedia Bucovinei", Editura Princeps Edit, Iași, 2004, volumul I (pp. 344 - 346, 489), volumul II (pag. 97, 187, 435
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
sclavii și se retrage împreună cu fratele său adoptiv, Cosma, în Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina, unde va rămâne până la sfârșitul vieții. Este hirotonit preot și va oficia în "Biserica Învierii din Ierusalim". După anul 726, când Leon Isaurul (717-740) publică edictul iconoclast, Ioan Damaschinul devine un atacant activ al ereziei, scriind trei tratate. Ia parte și la sinodul antiiconoclast al episcopilor orientali. A fost cunoscut (mai ales de către teologii secolului al XI-lea), și ca imnograf și melod, datorită imnurilor compuse
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
trupele otomane în 1917 și au ocupat Palestina și Siria. Aceste regiuni au rămas sub administrația militară britanică pentru tot restul războiului. Imperiul Otoman a capitulat la 30 octombrie 1918, iar la 23 noiembrie același an a fost emis un edict militar care împărțea teritoriile imperiului în „teritorii inamice ocupate” (Occupied Enemy Territories, OET). Orientul Mijlociu a fost împărțit în trei astfel de teritorii. Teritoriul inamic ocupat „Sud” se întindea de la frontiera cu Egiptul din Sinai pe teritoriul Palestinei până la Acra și
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
nici el cunoscut. Papa Inocențiu al IV-a l-a sprijinit pe Mindaugas, în speranța că un nou stat creștin ar putea opri invaziile Hoardei de Aur, un stat din Imperiul Mongol. Pe 17 iulie 1251, papa a semnat două edicte papale. Unul dintre acestea a cerut episcopului de la Chełmno să îl încoroneze pe Mindaugas ca rege al Lituaniei, să numească un episcop pentru Lituania, și să construiască o catedrală. Celălalt edict îl punea pe noul episcop să fie în subordinea
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
Mongol. Pe 17 iulie 1251, papa a semnat două edicte papale. Unul dintre acestea a cerut episcopului de la Chełmno să îl încoroneze pe Mindaugas ca rege al Lituaniei, să numească un episcop pentru Lituania, și să construiască o catedrală. Celălalt edict îl punea pe noul episcop să fie în subordinea directă a papei. Acest lucru a fost binevenit pentru lituanieni, deoarece ei erau îngrijorați că vechii lor dușmani, Ordinul Livonian, ar fi putut exercita un control prea mare asupra noului stat
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
lor. El a promis aristocraților locuri în noul guvern pe care intenționa să-l formeze; a asigurat janseniștii că va fi îngăduitor în ceea ce privește "Unigenitus"; și a promis Parlamentului că va restabili dreptul de protest (dreptul de a critica și întârzia edicte regale), care a fost luat Parlamentului de către Ludovic al XIV-lea în 1673. La 2 septembrie, a doua zi după decesul lui Ludovic al XIV-lea, a fost o sesiune specială a Parlamentului din Paris. Au participat nu numai magistrați
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
occidentală a teritoriului Coroanei Poloneze (teritorii mai târziu cunoscute ca Prusia Regală) și au acceptat suzeranitatea polono-lituaniană asupra restului teritoriului lor (Prusia Ducală). În această perioadă, Polonia a devenit țara cu cea mai mare populație evreiască a Europei, datorită unor edicte regale emise în secolul XIII, care au garantat siguranța și libertatea religioasă evreilor. Acestea au contrastat cu persecuțiile periodice din Europa Vestică, persecuții ce s-au intensificat după Moartea Neagră (1348-1349), când unele grupuri din Occident i-au acuzat pe
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
precum și moartea lui Severus II (307) contribuie la destrămarea treptată a tetrarhiei, încheiată odată cu moartea sa. Sprijinitorul cel mai zelos al politicii anticreștine a lui Dioclețian, Galerius a promulgat totuși, cu câteva zile înainte de moarte, la 30 aprilie 311, un edict de toleranță față de noua religie. După spusele lui Lactantius, împăratul Galerius și-a afirmat originea dacică și s-a declarat dușman al numelui Roman, propunând chiar ca imperiul să se numească nu roman ci Imperiul Dac, spre oroarea patricienilor și
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]
-
al XVI-lea, ca urmare firească a mișcării reformatoare a bisericii în Europa. Înființarea și organizarea Bisericii Unitariene este legată de numele reformatorului clujean Francisc David (1520?-1579), care a propovăduit antitrinitarismul. Înființarea bisericii datează din anul 1568, anul proclamării "Edictului libertății conștiinței și a religiei la dieta de la Turda (6-13 ianuarie 1568)". Pentru întâia oară în lume s-a proclamat aici, în Transilvania o lege a libertății și a toleranței în religie, potrivit căreia oricine are dreptul de a urma
Biserica Unitariană din Transilvania () [Corola-website/Science/326870_a_328199]
-
cu scări de retragere. O a doua etapă de construcție se întinde intre anii 1470 - 1507 când se construiesc între altele Poarta de vest și Turnul Podului. În cele din urmă, lucrări importante sunt efectuate între 1515 și 1525, un edict din 1571 al regelui Ludovic al II-lea scutindu-i pe clujeni de taxe pentru eforturile lor de întărire a apărarii orașului. Cu totul particulare pentru regiune și perioadă sunt zidurile ridicate exclusiv în piatră și prevăzute cu creneluri. Celelalte
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
Până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea comunitatea ortodoxă din Cluj a folosit biserica cea mai apropiată de oraș, anume aceea din Someșfalău, unde se făceau de altfel și înmormântările reprezentanților de vază ai acestei comunități. Ca urmare a edictelor iozefine de toleranță religioasă, în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea s-au așezat în Cluj mai mulți negustori români, greci și macedoromâni veniți de la Brașov, ceea ce a dus la întărirea comunității ortodoxe. În anul 1788 negustorii Ioan Constantin
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
și Ienache Mavrodin au adresat magistratului orașului (primarului), în numele tuturor ortodocșilor din oraș, cererea de a li se aproba construirea unei biserici. La 31 martie 1789 comisarul regal, contele Adam Teleki, a intervenit pe lângă consiliul orășenesc, solicitând rezolvarea cererii în conformitate cu edictele de toleranță. La 6 aprilie 1789 consiliul orașului a respins cererea, motivând că edictele prevăd acordarea aprobării construcției unei biserici doar comunităților care numără cel puțin 100 de familii de credincioși. Printr-o nouă cerere, adresată Cancelariei Aulice de la Viena
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
de a li se aproba construirea unei biserici. La 31 martie 1789 comisarul regal, contele Adam Teleki, a intervenit pe lângă consiliul orășenesc, solicitând rezolvarea cererii în conformitate cu edictele de toleranță. La 6 aprilie 1789 consiliul orașului a respins cererea, motivând că edictele prevăd acordarea aprobării construcției unei biserici doar comunităților care numără cel puțin 100 de familii de credincioși. Printr-o nouă cerere, adresată Cancelariei Aulice de la Viena (secțiunea pentru Transilvania a Cancelariei Imperiale), comunitatea ortodoxă a solicitat aprobarea construirii unei biserici
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
regională importantă în Evul Mediu. El a făcut parte din Imperiu între 1002 și 1806, cu excepția anilor 1440-1526. În 1212, regele Přemysl Otakar I, purtător al titlului de „rege” din 1198, a obținut de la împărat Bula de Aur din Sicilia (edict oficial), prin care se confirma titlul regal pentru Otakar și pentru descendenții săi, iar Ducatul Boemiei a fost ridicat la rang de regat. Imigrația germană a avut loc în zonele periferice boeme în secolul al XIII-lea. Germanii au populat
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
Henric al III-lea și Ludovic al XIII-lea s-au născut în acest palat, iar Filip a murit acolo. Cristina a Suediei a locuit acolo ani de zile, după abdicarea ei din 1654. În 1685 Fontainebleau a văzut semnarea Edictului de la Fontainebleau ce revoca Edictul de la Nantes (1598). Oaspeții regali ai regilor din dinastia Bourbon erau găzduiți la Fontainebleau, printre ei numărându-se Petru cel Mare al Rusiei și Christian al VII-lea al Danemarcei. La sfârșitul secolului al XVIII
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
Ludovic al XIII-lea s-au născut în acest palat, iar Filip a murit acolo. Cristina a Suediei a locuit acolo ani de zile, după abdicarea ei din 1654. În 1685 Fontainebleau a văzut semnarea Edictului de la Fontainebleau ce revoca Edictul de la Nantes (1598). Oaspeții regali ai regilor din dinastia Bourbon erau găzduiți la Fontainebleau, printre ei numărându-se Petru cel Mare al Rusiei și Christian al VII-lea al Danemarcei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, castelul ajunsese într-o
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
care îmbrățișa modul de viață și valorile grecești. În timpul lui Isus din Nazaret termenul și-a schimbat înțelesul, și orice persoană care nu era de rit iudaic era numită "elen". Către sfârșitul antichității, grecii își spuneau "romaioi", adică romani (după Edictul lui Caracalla din 212, practic toți grecii erau cetățeni romani). După convertirea la creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, "elen" a ajuns să fie sinonim cu "păgân", recăpătându-și sensul inițial național la începutul celui de-al doilea mileniu. Europenii
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
fiscale înțelepte și probabil, aplicării pe scară largă a noilor metode de gospodărire, producția a atins, pe aceste moșii, un nivel foarte ridicat pentru acele timpuri. Guvernul a luat măsuri destinate să pună capăt scurgerii peste hotare a aurului. Un edict special al împăratului prescria, amenințând, în caz contrar, cu dezonoarea (termen juridic, care însemna pierderea unui șir de drepturi civile), abținerea de la cumpărarea obiectelor de lux de producție străină și limitarea la ceea ce produce pământul romeilor și pot face mâinile
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]