1,171 matches
-
lor de a se insinua în mințile tuturor acelora care calcă dincolo de zidurile Abației. Sau poate Tu, Doamne, îl luminezi pe acest venetic. Este el alesul Tău, Doamne? Radoslav se prefăcu gânditor pentru câteva clipe, dar își întrerupse repede tăcerea. ― Edictul Korona spune totul... ― Da, dar Korona a trăit după ce primele Lumi Agricole funcționau. Ba aș putea spune chiar că existența Lumilor Agricole din sectorul Centauri l-a inspirat în opera sa filozofică. Teza lui despre unicitatea modalității de control total
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
da mai apoi măsura... Crey își duse mâinile la urechi cu un gest teatral. ― Nu vreau să mai aud nimic! Pur și simplu nu se poate așa ceva! De ce să piardă timpul și să deseneze tot felul de prostii? În plus, Edictul Korona spune clar: "Îndeletnicirile artistice sunt recomandate oamenilor." Oamenilor, popo! Nu clonelor. Tu chiar nu înțelegi? Despre asta e vorba în toată aventura noastră în care încercăm să-i facem pe ăia de jos să muncească pentru noi! Avem sute
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dumnezeu mercantil", Crey fusese întotdeauna un admirator al vechilor umaniști pământeni. Nu avea cum să nege desigur un sistem politic în care ajunsese la vârf, dar medita de multe ori că devenirea Lumilor Agricole nu era tocmai corectă. Încă dinainte de Edictul Korona, în Imperiu circula ideea că, așa cum primii păstori au început să aibă grijă de animale și apoi chiar să le prăsească pentru propriile nevoi, și omenirea confruntată cu provocările timpurilor moderne poate crea ființe care să muncească pentru ea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Augustin. Dacă s-ar fi aflat pe o Planetă Agricolă, acesta ar fi devenit mântuitorul, germenele religiei cercului... Radoslav dădu din mână a lehamite. - Niciodată nu am fost convins că religia și știința se pot dezvolta cu adevărat împreună. Numai Edictul Korona și lipsa de viziune a Curții Imperiale ne-au ferit în ultimele sute de ani de a ne pierde întîietatea științifică în domeniul biologiei. Problema fraților-savanți era că nu reușeau să se hotărască ce vor să fie: călugări sau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pentru fiecare însămînțare câți bani dorea. O să fie greu ca Dinastia să păstreze aceeași aură de obiectivitate, chiar dacă nu va favoriza niciodată pe nimeni, încheie Bella. - Și asta nu o să fie singura dificultate de felul ăsta. Întregul eșafodaj ideatic al edictului Korona și al politicilor care se sprijină pe el au fost spulberate de clone. - M-am gândit, zise Bella cu însuflețire. Dar asta s-ar putea să fie în avantajul nostru. - Cum așa? - E mai mult decât evident. Clonele au
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
religiilor asupra oamenilor și va asigura pacea universală. A fost neutralizat de o încărcătură nucleară în timp ce străbătea Mediterana. Constituie rezervorul genetic al populațiilor de clone din Satul de Clone al Abației dar și a primei generații de pe Lumile Agricole. E Edictul Korona - hotărâre a Consiliului de Coroană, luată sub influența gândirii filozofului Albert Korona, care postulează că muncile fizice trebuie prestate numai de clone. Exod - migrația masivă a populației de pe Pământ în urma Ultimei Confruntări, simultan cu dezvoltarea zborului hiper-luminic. F Familii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de oameni care posedă o combinație de gene care nu a mai existat până la ei. Korona credea că o clonă este sortită.să repete veșnic viața originalului, fiind incapabilă de a crea ceva esențial nou. Opera sa filozofică a inspirat Edictul care îi poartă numele. 391 Kyrall - planetă cu o localizare secretă unde, din cauza unei ciuperci răspândite în întreaga atmosferă, puterile psi ale oamenilor sunt amplificate până la manifestări precum telepatia și telekinezia. Prin construirea psiacului, Imperiul a transformat Kyrall în punctul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lentilă - viețuitoare de pe Kyrall care atacă prin formarea unei lentile gigantice de aer cald deasupra locului vizat; Lumi Agricole - planetc-grînar, pe care locuiesc populații de clone manipulate cu ajutorul religiilor lucrative. Reprezintă singura sursă de alimente și produse manufacturiere admisă de Edictul Korona. Formarea lor este monopolul exclusiv al Abației. ly - zonă de suprapunere a conștiințelor băștinașilor de pe Kyrall, mediată de mantia shu; M Mântuitor - personaj mesianic, trezit în rândul primei generații de clone de pe o Lume Agricolă, prin infecția cu germenii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sau eludate, n-au fost abrogate, ci perpetuate cu obstinație. Textele devin din ce în ce mai aspre, pe măsură ce executarea lor se îmblînzește în fața triumfului inexorabil al legii pieții. Căci, articol de consum și de export, cartea este sursă de profit. 1728: Art. 1: Edictele, Ordonanțele, Declarațiile și Regulamentele privind activitatea de tipărire [...] se vor aplica întocmai cu forma și conținutul lor în toate punctele care nu fac excepție de la derogările prevăzute prin prezentul act; se interzice tuturor tipografilor, librarilor, negustorilor orice contravenție, urmînd ca
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe viață (Art. II, III, IV, V). Text în vigoare pînă la căderea Vechiului Regim. În 1739, o decizie a curții închidea toate tipografiile în 43 de orașe ale regatului. 1744: publicarea unui Cod al librăriei și tipografiei la Paris. Edictul din aprilie 1757 reintroduce pedeapsa cu moartea pentru autorii și tipografii de cărți neautorizate; cel din martie 1764 interzice apariția oricărei lucrări despre administrația financiară. În 1767, o decizie a Parlamentului interzice publicarea lucrărilor pe probleme religioase; sau mai degrabă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
datorii de tip feudal. Atât statul, cât și biserica catolică au constituit instrumente ale subjugării economice. Se plăteau dijma din produse animale, cereale și vin și decima, pentru biserica catolică (începând din secolul XV și până în secolul XVIII, printr-un edict al lui Matei Corvin), în satele cu populație mixtă și cu parohii catolice (Dumitrescu-Jippa, Nistor, 1976: 58). De-a lungul timpului, alături de aceste obligații de tip feudal, se adaugă și alte evenimente de natură să creeze mari dificultăți ludoșenilor. În
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
1554, 1573, 1577). Obligațiile față de stat, epidemiile și războaiele au înăsprit foarte mult situația Ludoșului, care în 1690 face plângere să i se reducă dările, plângere refuzată însă. În 1784, românii sunt repuși în drepturi de egalitate cu sașii, prin edictul de toleranță al lui Iosif al II-lea. Începând cu 1914, populația satului începe să sufere mari pierderi: în 1914, o mare parte din populația masculină adultă a satului este concentrată pe front, 73 ludoșeni fiind victime ale războiului; apoi
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
dar nu și pe cei care se reclamă din toate acestea pentru a susține exact inversul - violența, brutalitatea, războiul, mizeria, exploatarea, teroarea, dominația, servitutea etc. Erasmus, dar și Valla, mizează pe Hristos contra Bisericii și a clerului. Ca antidot împotriva edictelor Vaticanului, ei propun cuvântul, gândirea și filosofia lui Isus complice al lui Epicur. Proiectul lor? Să reformeze Biserica pentru a o salva... Elogiul nebuniei e cunoscut, nu și citit. Imensa reputație a acestei cărți face ca cea mai mare parte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
jubilare aduce această blândă nebunie! Cum poți cunoaște această plăcere în lumea de apoi? Citind și trăind pe pământ Evangheliile, practicând virtuțile teologale - credință, speranță, milostenie. Nu contează amenințările preoților; deciziile ierarhiei ecleziastice sunt nule; rugăciunea călugărilor are puțină valoare; edictele suveranului pontif nu au nicio absolut niciuna: nu contează decât existența trăită imitându-l pe Isus sărac, umil, blând, pașnic, generos. Recursul la sursă i-a supărat dintotdeauna pe reprezentanții creștinismului oficial, pe afaceriști, pe cei bogați, corupți, belicoși, violenți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cealaltă. Pe plafonul „librăriei”, un singur citat, așa cum am mai spus, extras dintr-un autor contemporan: Michel de l’Hópital. Om pașnic, diplomat, prieten al poeților, adversar al Inchiziției în Franța îedictul de la Romorantin din 1560), lui i se datorează edictul din 1562 asupra libertății de conștiință, asupra cultului public și privat. Aparent această poziție coincide cu cea a lui Montaigne al cărui frate mai mic și a cărui soră au îmbrățișat, așa cum am mai spus-o, religia lui Luther. Și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Chiril din Alexandria și a Crezului de la Efes, și asupra epistolei trimise de episcopul Iba din Edessa persanului Mari în care îl combătea tot pe Chiril și respingea Crezul de la Efes. Cum, de obicei, paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz, prin termenii „Trei Capitole” sunt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic din Constantinopol care își începea lucrările în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el are cu siguranță o responsabilitate cel puțin indirectă - pentru climatul pe care l-a creat - în privința inițiativei mulțimii fanatice care a linșat-o pe celebra gânditoare platonică Hypathia în 415. O consecință a acestor abuzuri trebuie să fi fost edictele imperiale din anii 416-418 menite să limiteze activitatea grupurilor de paralabani, un fel de infirmieri care, în realitate, erau gărzile înarmate ale episcopului. Probabil pentru a menține bunele raporturi ci Biserica din Roma, Chiril a acceptat totuși, începând cu anul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o primă fază caracterizată de efortul de a impune formula de la Calcedon în special prin represiune militară, nu e de mirare că împărații s-au străduit apoi să aplaneze neînțelegerile dintre calcedonieni și monofiziți. De o mare importanță a fost edictul de uniune - Henotikon - promulgat în 482 de împăratul Zenon Isaurianul sub influența lui Acacius, patriarhul de Constantinopol. Prin edict, erau condamnați Eutihie și Nestorios, erau aprobate cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril, era evitată o luare de poziție în privința problemei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de mirare că împărații s-au străduit apoi să aplaneze neînțelegerile dintre calcedonieni și monofiziți. De o mare importanță a fost edictul de uniune - Henotikon - promulgat în 482 de împăratul Zenon Isaurianul sub influența lui Acacius, patriarhul de Constantinopol. Prin edict, erau condamnați Eutihie și Nestorios, erau aprobate cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril, era evitată o luare de poziție în privința problemei celor două naturi, fiind propusă o confesiune cristologică generică (Cristos e de aceeași natură cu Tatăl în divinitatea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poziție în privința problemei celor două naturi, fiind propusă o confesiune cristologică generică (Cristos e de aceeași natură cu Tatăl în divinitatea sa, de o natură cu noi în umanitatea sa; erau respinși cei care “împart, confundă sau introduc o aparență”); edictul arunca anatema asupra oricui „acum sau în alte vremuri, la Calcedon sau la alt sinod” ar fi gândit în mod diferit și chema la unire în jurul crezului de la Niceea. Așa cum se întâmplă adesea cu compromisurile, Henotikon-ul i-a nemulțumit pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
excomunicat pe împărat și pe Acacius (care, fără să-l consulte, formase o comuniune de credință cu monofiziții), provocând o schismă care avea să dureze până în 518, adică până când împăratul Justin I avea să treacă la o politică filocalcedoniană deschisă. Edictul a fost acceptat însă de Petru Mongo care a trebuit, ca atare, să facă față opoziției călugărilor egipteni care nu au mai recunoscut autoritatea sa, dând astfel naștere așa-numitei grupări a Acefalilor (pentru că nu se considera dependentă de nici un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai prestigios purtăror de cuvânt în Sever de Antiohia. În timpul domniei lui Anastasius (491-518), a continuat însă efortul de a impune Henotikon-ul astfel încât doi patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au fost destituiți pentru că, deși acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. În Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriană), patriarhul Flavian de Antiohia a sfârșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că Nestorios a fost condamnat de conciliul condus de Chiril, le-a comunicat orientalilor sentința la sosirea acestora și, în iulie, a fost trimis de ei la Constantinopol pentru a susține acolo cauza lui Nestorios. După condamnarea acestuia, printr-un edict imperial, Irineu a fost exilat la Petra, în Arabia. Îl regăsim circa 10 ani mai târziu, prin 445, înscăunat ca episcop de Tyr. Atacat cu duritate pentru nestorianism de către eunucul Chrysaphios, de Eutihie și Dioscor din Alexandria (care intervin pe lângă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chrysaphios, de Eutihie și Dioscor din Alexandria (care intervin pe lângă Teodosius al II-lea și invocă între altele faptul că Irineu fusese căsătorit de două ori, ceea ce constituia un impediment canonic pentru ocuparea funcției de episcop), este expulzat printr-un edict imperial din 17 februarie 448 și i se fixează domiciliu forțat în orașul său natal pe care nu-l cunoaștem; „brigandajul” de la Efes din august 449 îl anatemizează. Pare să fi murit la puțin timp după aceea pentru că nu apare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nou climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. Însă episcopul Romei, Agapetus,, s-a dus la Constantinopol și a dat naștere unei reacții care a culminat cu un sinod unde au fost anatemizați Antim și Sever și cu un edict al lui Justinian (6 august 536) prin care Sever era expulzat, iar operele sale condamnate la distrugere. Sever s-a întors în Egipt și a murit la Xois la 8 februarie 538. Operele lui Sever au început să fie traduse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]