5,962 matches
-
în G. Călinescu un alt părinte spiritual. Când antologiei nu i s-ar fi adăugat și o Addenda, însumând răspunsuri ale însuși celui studiat, la defăimări, critici, obiecții ori eronate interpretări, o coloană ar fi lipsit unui așa de cuprinzător edificiu. Cel care - cum se exprimă - cu nici un cuvânt nu și-a închipuit că o carte precum Istoria literaturii române va scăpa de reclamațiuni violente, răspunde, într-o "simplă convorbire de idei" lui E. Lovinescu - cel care de la început socotise că
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
bun" care nu a acționat, care nu a actualizat "textura". Cît despre "judecățile de valoare" ele constau întotdeauna în aprecieri precum: "Ceea ce ne stă la îndemînă este să punem în lumină un adevăr: o evidență, de fapt. Anume că întreg edificiul înălțat de gînditorul Devenirii întru ființă are acum și o cupolă în strălucirea căreia se reflectă ontologicul laolaltă cu acel gînd unic ce a pornit să se înalțe din temelii sub cugetul arhitectului" etc. Nu spun că opera lui Noica
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
și mai ales de complicarea sintactică, adesea și de perturbarea ordinii temporale (din păcate, spațiul nu permite reproducerea unor citate destul de lungi ca acestea să se poată observa bine). E interesant cum - sub presiunea rimei, dar de fapt a întregului edificiu retoric - relatarea ororii cotidiene se structurează într-un alt cod. Limbajul banalității, cel tehnic-medical ori al detaliilor juridice, cel "indecent", argoul și limbajul juvenil cel mai recent se asociază, într-o demonstrație de plurilingvism, cu farmecul erudiției. Virtuozitatea tehnică este
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
de dinaintea izbucnirii celui de-al doilea război mondial). De fapt, el nici măcar nu și-a "inventat" "drăcovenia" în cauză. Adevărurile formulate de Hamlet în urmă cu patru secole de zbucium neîntrerupt, își păstrează valabilitatea și, paradoxal, par a constitui pilonii edificiului umanității și progresului, binemeritate prin muncă, imaginație, stăruință și, în general, unificarea mentalităților, travaliului, existenței de fiecare zi. Modelele de rang înalt propagă - s-ar zice - dreptatea, corectitudinea, principiile alese. Elitele împlinesc foamea de adevăr, ele fiind locomotivele care tractează
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
cu maximă eficiență în viitoarele bătălii politice. Ceea ce n-a spus la proces, ademenit cu funcții și glorie, "ortacul" va spune în viitoarea campanie electorală. Or, după patru ani de guvernare de pe acum sortită eșecului, dezvăluirile sale-ar putea dinamita edificiul, ce pare acum atât de solid, al pedeserimii. Dacă promisiunea că va folosi mitraliera ca instrument de guvernare i-a adus lui Vadim o treime din voturile românilor, nu-ți trebuie multă imaginație să știi ce va face P.R.M.-ul
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
turnul clădirii unde figurinele medievale ale Orologiului anunțau orele. Nu știu dacă era adevărat. Și dacă nu se plusa spre a spori efectul informației. În orice caz, asta semăna cu fapta faimoasă a sergentului rus ce se urcase pe turnul edificiului din Berlin, proaspăt cucerit, să împlânte acolo drapelul și care sergent purta pe brațul stâng, unul după altul, câteva ceasuri de mână, captură de război... Să mă ierte Cel de sus, dar în război sunt fapte, aparent civile, care întrec
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
18 sovietic, greoi, ce mă impresionase, cu toate că făcusem armata la aviație, zburând însă pe avioane ușoare. După cum avea să ne spună un scriitor localnic, încă din prima zi, Varșovia, distrusă mereu și refăcută, cel mai bine se vede din turnul edificiului central ridicat de sovietici, din prietenie, cică, un fel de Casa Scânteii, întrucât de acolo, de sus, poți să vezi toată Varșovia, minus darul rusesc. A fost primul banc polonez auzit, dacă în materie de bancuri cineva se poate pune
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
Fără poloneze, istoria Europei ar fi mai posomorâtă. Ele făcură să scapere imaginația bărbaților politici, artiștilor. La Varșovia, în subsolurile clădirilor încă avariate, văd pe ferăstruici lumini aprinse. Înăuntru ard sfeșnice cu lumânări. Câteva descinderi, de probă... În subsolul unui edificiu, cu mobilă stil franțuzească, prin miracol rămasă intactă, băieți în negru, cu papion, cântă la pian. Fete în rochii de seară între lumânările aprinse, cântă și ele la vioară. Mă înclin, și ies... La Cracovia, pe Vistula, intru în catedrala
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
premiera avînd loc în 8 aprilie 1885. De-abia în 3 februarie 1890 are loc premiera piesei sale, singulară ca gen, Năpasta. Cu asta, marea sa dramaturgie e încheiată, lucrînd, ceea ce nu se va repeta, din 1878 pînă în 1890 edificiul grandioasei sale opere. Dar, firește, nu prea are din ce trăi, chiar dacă devine și mic funcționar al statului, în 1884, de pildă, la Regia Monopolurilor Statului (unde se încurcă cu o Maria Constantinescu, din a cărei legătură se va naște
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
poate folosi: "pulsul/ mi-l plimb prin sticluțe de lac/ și parfumuri/ pe etajera verde, negeluită,/ dar nu prin Ioana" (Poză de buletin). "Ioana", în spiritul sincerității care "nu e doar/ ieftin diluant" (Scotch peste luna aprilie), își asumă întregul edificiu de clișee care participă la constructul cultural femeie, cu o atitudine delicat-firească și ușor autoironică: "o să-mi iau țoale/ (...) o să-mi iau ceva la întîmplare/ depresiile-s desigur țicnite/ a mea e vicleană și-mbrăcată-n taior" ( Cînd nu mai e nimic
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
romanul e la fel de interesant. Există un narator ce deconstruiește ficțiunea și realitatea în cel mai "clasic" stil ludic și postmodern, ridicând arbitralitatea construcției romanești la rang de principiu primar de creație. Intervine în epic amestecând momentele ori criticându-și propriul edificiu ficțional, își provoacă cititorul la coparticipare, face considerații eseistice asupra istoriei în același spirit filosofic relativizant și vesel apocaliptic. Ca atmosferă, cartea amintește pe alocuri de Borges, notabil într-o minunată găselniță imaginativă, o alegorie a morții și sfârșitului, este
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
umblă în turneu prin provincie. Un simț tragic al grotescului, tipic literaturii spaniole. Ceva sumbru, anxios, ce te pune brusc într-o stare metafizică: fatum-ul întunecat, absurd, inexorabil, în mijlocul căruia destinele oamenilor se contractă, se răsucesc asemenea fierăriilor unui edificiu distrus de o explozie. Interesantă, didactic de morală, scena de la sfârșit. O actriță tânără care oscilează între o carieră rapidă, ușoară, prin mijlocirea unui impresar bogat, influent, și adevărata chemare a artei, cu mizeriile, lipsurile, sacrificiile ei... Ea se decide
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
conducător al unei demonstrații strînse", dl Adrian Marino e stăpînit de un duh megaloman, tangent nu doar la "monumentalitatea" călinesciană, ci și, prin forța lucrurilor, la una mai apropiată în timp și mai puțin onorabilă, mustrîndu-ne pentru că n-am ridicat edificii mărețe, care, așa cum le descrie, ar putea fi și ample cazărmi: "Cultura română n-a atins încă stadiul marilor culturi organizate, solide, disciplinate, capabile de întreprinderi de mari dimensiuni, sistematizate și de continuitate". Nepăsător la aspectul natural de varietate a
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
am făcut cunoștință cu Gladiatorul abia a doua zi după decernarea premiilor și, în întunericul sălii Cinematografului Scala, am exclamat pe tăcute conform titlului parafrazîndu-l pe Poussin, căci mi se-ndeplinea un vis. În urmă cu ani, vizitînd ruinele impozantului edificiu, încercasem să mi-l imaginez însuflețit ca-n vremurile de glorie. Acțiunea filmului se petrece exact la 100 de ani de la inaugurarea Colosseumului, la sfîrșitul domniei lui Marcus Aurelius (121-180), împăratul filosof al cărui volum de cugetări "Către tine însuți
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
evita disproporțiile proiectului: Nu va fi vorba, așadar, nici de un Pillat umflat cu pompa admirativă, nici de un Pillat ridicat de păr. Cu atît mai mult cu cît poetul însuși se plîngea de calviție". Apoi urmărește a-și plasa edificiul pe un teren solid care nu poate fi decît cel al istoriei literare. În consecință, apreciază cu bun-simț că eroul său nu se află printre "animatorii primei linii din poezia noastră", ceea ce nu e grav, deoarece este, neîndoielnic, "titularul unei
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
tineri din cenaclu, cu totul favorabile. E drept, Șerban Cioculescu, în cronica sa din Adevărul din 22 decembrie 1934 a conchis, după o rezumare a materialului documentar, că "cu Mite de E. Lovinescu a depus încă o piatră prețioasă pe edificiul operei sale, și așa destul de impunător". Dar Călinescu, a cărui opinie avizată Lovinescu o aștepta (de aceea, în jurnal, nota "în sfîrșit, art. Adevărul literar"), într-o cronică perfid nimicitoare, observa că marele critic merită o critică dreaptă "cinstită, deoarece
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
Pedro Camacho este în același timp actor, este un factotum al acestei industrii, un fel de om-computer (deși nu sîntem încă în epoca informaticii), iar acest om-computer suferă la un moment dat o defecțiune, o fisură invizibilă care dărîmă tot edificiul. Poveștile încep să-și încurce personajele, se instalează o stare de dezordine, publicul reacționează negativ și toată afacerea eșuează. Pe măsură ce această dezordine se insinuează progresiv în spațiul poveștilor inventate de condeier, ordinea cea mai firească se instalează în planul epicii
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
mulțumim cu constatarea că statul e prost negustor. Și nici că privatizarea mai poate da greș și în cultură. O editură, în afară de activele ei, multe puține, are un nume în spatele căruia se află zeci de ani de construcție culturală: un edificiu alcătuit din cărți publicate, o anumită tradiție și un loc anume în cultura română. Cel care face o asemenea achiziție nu se poate juca de-a investitorul. Și nici nu poate fi ignorat în ceea ce face. Mie, ca scriitor, nu
Unde semnează scriitorul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16401_a_17726]
-
joacă mici scene, bijuterii teatrale, se schimbă replici, lumini, registre poetice, stilistice, se bîrfește, se bea, se oftează. Fragmente, scene mici, pasaje din monologuri celebre. Din roluri jucate sau doar visate, dorite. Momente speciale, regizate și interpretate cu mijloacele sensibilității, edificiu pe care este, de fapt, construit tot spectacolul. Între Shakespeare și Cehov, între Lopahin și Lear, un traseu pe care bufonul din el nu-l părăsește pe Svetlovidov. Nici o clipă nu se dizolvă amestecul ciudat de la început, de sfîrșit de
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
dintre cele mai importante creații ale scenei lirice din prima jumătate a secolului trecut. Dirijorul Cristian Mandeal, în calitate de principal realizator al partiturii muzicale, bas-baritonul Ștefan Ignat în rolul titular, de asemenea regizorul englez Graham Vick au constituit nucleul construcției acestui edificiu pe care îl reprezintă punerea în scenă, în premieră italiană, a Oedipe-ul enescian. A rezultat un spectacol de o impecabilă construcție muzicală, un spectacol valabil din punct de vedere scenic-regizoral. Premiera a avut loc la data de 7 ianuarie la
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
doar cîteva decenii. Azi pîlnia pare că s-a astupat, iar ceea ce s-a scurs din aceste materiale de construcție de-a lungul timpului s-a amestecat într-o harababură din care nu se pot înălța decît clădiri sonore pestrițe, edificii rocambolești ori hazardate rodomontade acustice. Cît va mai dura această devălmășie a resturilor de materie primă? Cît va mai alimenta ea producția de bunuri muzicale culte? Cert este că, așa cum există o criză a petrolului, există și o criză a
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
viu, nu se încheie, poate, nici dincolo de moarte. Un semn că ciclicitatea (și dialectica) durere-bucurie este nelimitată. Și că decizia nu-ți aparține. Semne, semne, semne. Semioticianul (Corina e semiotician), romancierul, și semnele lor. Conlucrând la eșafodajul de rezistență al edificiului estetic. Oare “traseul inițiatic” va fi reiterat, pe alte coordonate, în alt context? Nu știm. Și e bine că autoarea ne lasă curioși, nedumeriți. Aceasta e arta: pune, și stârnește întrebări, nu dă, cu suicidară aroganță, răspunsuri. Vâltoarea Samsarei o
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
noul context, mult mai competitiv, ca și teama de a citi cărțile îndreptățiților competitori sînt, amîndouă, expresia profundei ireverențe față de Cultura Română". Funcționează încă două liste de poeți, ca pe vremuri: unii neoficiali, considerați valoroși doar în intimitate, în atenansele edificiului literar, alții oficializați din răsputeri, pînă a căpăta o extensie mitologică: Se creează astfel impresia că n-a fost abolită dihotomia de odinioară: poeți buni pentru România și poeți destinați exportului. Se instituie astfel o departajare utopică, o graniță inexistentă
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
scara aceasta, - pe care ceva mai târziu aveam s-o compar cu un veritabil Cursus honorum, după ce îl cunoscusem pe Nego în acel loc, întunecos. Acolo se afla și o sofa largă pentru musafiri, amănunt ce situa locul în categoria edificiilor muzeale, gata istorice. Mai țin minte și faptul că Petru Dumitriu, ajungând șeful editurii și urcând în fugă scara, înalt, corpolent cum era, o făcea să duduie sub greutatea lui, într-o parte a ei, sus de tot, chiar să
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
alea? Când se nimerește, da, citesc și literatura erotică, normal... Există diferența între literatura scrisă de bărbați și cea scrisă de femei? Da, si acuma o să-mi sară în cap feministele. Cred că bărbații sunt mult mai buni constructori de edificii mari... Ce carte ar scrie Elenă Băsescu, spre deosebire de Mircea Badea? O carte despre ea însăși ar scrie Elenă Băsescu. La răsfățul pe care-l afișează, în ultima vreme, pe scena politică, mă îndoiesc că Elenă iese vreun pic în afara propriului
Cartea de pe noptiera blogului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19726_a_21051]