222 matches
-
a diminua intensitatea RIMC și RIMU, menținând în limite fiziologice intensitatea reacțiilor imunitare. Se pare că acestea își exercită rolul supresor asupra răspunsului imun prin inhibarea activității limfocitelor Th, dar au și efect supresor direct asupra limfocitelor T și B efectoare. Limfocitele Ts au rol important în inducerea stării de toleranță față de unele antigene exogene, ca și față de moleculele self. Deficiențele funcționale ale limfocitelor Ts creează predispoziții pentru maladiile autoimune. Distincția funcțională între limfocitele TCD4 și TCD8 nu este totdeauna netă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sanguin și de aici migrează în țesuturile limfoide secundare, de unde, pe cale limfatică, se reîntorc în sânge. În circuitul secundar, limfocitele au șansa întâlnirii cu antigenul specific receptorului lor, după care se activează, proliferează și se diferențiază spre stadiile de celule efectoare și celule cu memorie. 1.2.1.5. Maturarea limfocitelor T în timus Celulele pre-T se diferențiază în ficatul fetal și în măduva osoasă. În timus, proliferarea lor rapidă este asociată cu o rată foarte înaltă a morții celulare prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cantitate de gamma-globuline (în special în primul și cel de al patrulea eșantion) care apar la baza electroforegramei. Benzile negre din partea de sus reprezintă albumină serică. Se pot vedea, de asemenea, α-globulina și β-globulina (după Kimball, 1994). Imunoglobulinele sunt molecule efectoare ale sistemului imunitar (SI) care apar fie ca molecule secretate de limfocitele B mature, reprezentând anticorpi liberi, fie ca receptori de suprafață celulară, pentru expresia de suprafață celulară desemnat receptor de celulă B (BCR), constând dintr-o moleculă tetrameră imunoglobulinică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mieloame în gamma-patiile benigne. Catenele H sunt unite prin punți S-S dintre domeniile CH2 și CH3 formate la granița dintre monomerii heterotetramerului imunoglobulinic (după Roitt și colab., 1985). Procesul de legare a antigenului poate declanșa o varietate de funcții efectoare secundare cum ar fi activarea complementului care conduce la bacterioliză și amplificarea chemotaxiei fagocitelor, opsonizare și eliberare de histamine de către mastocite. Efectele secundare sunt independente de specificitatea antigenică a imunoglobulinei, dar dependente de determinanții regiunii C. Toate cele cinci izotipuri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genice VL, respectiv VH, pe când, pentru regiunea constantă (C) a acestora, numărul de segmente genice este mult mai mic, variind între 1 și 10 și au fost desemnate segmente genice CL, respectiv CH. Regiunea constantă a catenei grele are funcție efectoare și numărul mic de segmente genice pentru regiunea constantă a moleculelor cu funcții fixe se explică prin faptul că asemenea segmente genice au fost relativ conservate în cursul evoluției. Pe de altă parte, numărul mare de segmente genice V explică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clasa II și, respectiv, CMH clasa III. Proteinele CMH clasa I și CMH clasa II aparțin familiei antigenelor de histocompatibilitate din CMH, fiind molecule HLA propriu zise, pe când proteinele CMH clasa III reprezintă un grup distinct și diversificat de proteine efectoare din sistemul imunitar care s-au numit proteinele complementului, fiind adesea denumite și sub formularea mai scurtă de complement. Proteinele CMH clasa I sunt glicoproteine care aparțin suprafamiliei imunoglobulinelor (fig. 8.1) și care sunt exprimate constitutiv pe suprafața tuturor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în dirijarea sintezei proteinelor care au o regiune variabilă capabilă de a oferi potențialități pentru o mare diversificare structurală, pe când regiunile constante sunt mult mai limitate ca potențial de diversificare și, în consecință, asigură un spectru mai limitat de funcții efectoare atât în limfocitele B, cât și în limfocitele T (Lewin, 2000). Celulele T produc două tipuri de TCR: αβ și γδ. TCR de tip αβ este un heterodimer alcătuit dintr-o catenă α cu o regiune variabilă (Vα) și o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
excitarea mecanoreceptorilor. Impulsurile aferente sunt răspândite prin plexurile intramurale și transmise spre măduva spinării sacrată pe calea nervilor parasimpatici. Semnalele ascendente medulare care ajung la nivel cortical dau naștere senzației de necesitate de defecație. Fibrele parasimpaticului sacrat conduc și comenzile efectoare care declanșează unde peristaltice în colonul descendent, sigmoid și rect, având drept rezultat împingerea fecalelor spre anus. Sfincterul anal intern se contractă sub influența impulsurilor simpatice, pe când cele parasimpatice exercită un efect relaxant. Controlul asupra sfincterului anal extern se exercită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
propriu zisă a presiunii arteriale și se resetează rapid. In general orice mecanisme nervoase de control presional sunt eficace pe termen scurt și mediu. Pe termen mediu și mai ales lung presiunea arterială este reglată prin controlul lichidelor corpului, mecanismele efectoare principale fiind ingestia de apă și sare și excreția lor renală. Pentru controlul pe termen lung al presiunii arteriale mecanismul principal este reglarea excreției renale de apă, prin fenomenul de diureză presională (asociat obligatoriu, în condiții fiziologice, cu natriureză presională
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
Sănătății în vigoare privind prevenirea infecțiilor nosocomiale. Articolul 80 Pentru personalul sanitar veterinar se aplică prevederile instrucțiunilor Ministerului Agriculturii și Alimentației în vigoare. 12. Efortul neuropsihic Articolul 81 Evaluarea conținutului încărcării mentale necesită cuantificarea inputului informațional, a deciziilor și răspunsurilor efectoare: comenzi sau stereotipii psihomotorii. Articolul 82 Aprecierea intensității solicitărilor se va face în funcție de disponibilitățile aptitudinale ale executantului și compatibilitatea dintre acestea și conținutul sarcinii. Articolul 83 Consecințele solicitării neuropsihice se urmăresc stadial, de la primele faze localizabile și reversibile, până la instalarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/198853_a_200182]
-
72, 78, 94]. Boala inflamatorie intestinală Infecțiile respiratorii repetate ale tractului respirator și bronșiectaziile au fost observate la pacienți cu boală inflamatorie intestinală, mai ales la cei cu colită cronică ulcerativă. Legăturile între afecțiuni includ: infiltrarea căilor aeriene cu celule efectoare imune cum ar fi limfocitele, o creștere a activității autoimune ca și parte a afecțiunii preexistente și complicații ale tratamentelor imunomodulatoare [26, 31, 68]. Rezecția intestinală nu ameliorează simptomele respiratorii și poate chiar agrava bronșiectaziile. Bronhodilatatoarele și medicația inhalatorie corticosteroidiană
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
puseuri bronșitice. La acești factori se mai adaugă tulburările de funcționalitate a covorului muco-ciliar și a clearance-ului bronșic (fumat, mucoviscidoză, limitarea tusei), alcoolismul, hepatita cronică, diabetul, boala ulceroasă. Barker a arătat că la pacienții imuno-compromiși, pot exista diskinezii ciliare, celule efectoare imunitare ale căilor aeriene, proteaze neutrofilice și citokine inflamatorii. Din acest motiv, o inflamație puternică duce la o inflamație transmurală, edem al mucoasei și neovascu-larizație bronșică [11]. Rolul funcției imune Rolul deficiențelor umorale ale gazdei în etiologia bronșiectaziilor este neclar
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
factorul determinant în aprecierea capacității metabolice a unui anumit mușchi (15, 33). 2.2. Fibra musculară cardiacă (miocardiocitul) (fmc) 2.2.1. Clasificare Celulele musculare cardiace se clasifică în două mari categorii după funcția pe care o îndeplinesc: - celule miocardice efectoare, contractile, care formează masa miocardului contractil atrial și ventricular; - celule nodale (excitoconductoare), cu funcție de a genera și conduce impulsuri electrice. Ele sunt dispuse în masa miocardului contractil sub formă de grupuri distincte, formând țesutul excitoconductor cardiac (miocardul embrionar). 2.2
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
Din punct de vedere structural țesutul striat de tip cardiac conține: * celule musculare cardiace numite miocardiocite de lucru (atriale/ventriculare); * celulele sistemului excitoconducător: celule P (pacemaker), celule T (de tranziție) și celule Purkinje. În secțiune transversală, la microscopul optic, miocardiocitele efectoare apar ca celule fusiforme, alungite, cu nucleu central, unic, rotund, eucromatic și cu nucleol evident. În zona perinucleară se pot evidenția granule de lipofuscină (pigment de uzură), iar citoplasma prezintă striații. Între două celule succesive se pot evidenția linii transversale
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
excitarea mecanoreceptorilor. Impulsurile aferente sunt răspândite prin plexurile intramurale și transmise spre măduva spinării sacrată pe calea nervilor parasimpatici. Semnalele ascendente medulare care ajung la nivel cortical dau naștere senzației de necesitate de defecație. Fibrele parasimpaticului sacrat conduc și comenzile efectoare care declanșează unde peristaltice în colonul descendent, sigmoid și rect, având drept rezultat împingerea fecalelor spre anus. Sfincterul anal intern se contractă sub influența impulsurilor simpatice, pe când cele parasimpatice exercită un efect relaxant. Controlul asupra sfincterului anal extern se exercită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
propriu zisă a presiunii arteriale și se resetează rapid. In general orice mecanisme nervoase de control presional sunt eficace pe termen scurt și mediu. Pe termen mediu și mai ales lung presiunea arterială este reglată prin controlul lichidelor corpului, mecanismele efectoare principale fiind ingestia de apă și sare și excreția lor renală. Pentru controlul pe termen lung al presiunii arteriale mecanismul principal este reglarea excreției renale de apă, prin fenomenul de diureză presională (asociat obligatoriu, în condiții fiziologice, cu natriureză presională
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
limfocitele T ( diferențiate inițial din timus) și limfocitele B (diferențiate din măduva osoasă). Caracteristica majoră a limfocitelor T și B, care sunt imunocompetente, o constituie natura imunoglobulinică a receptorilor pentru antigen și secreția imunoglobulinelor cu funcție de anticorpi în cazul celulelor efectoare (plasmocitelor). Diferențierea limfocitelor în cursul evoluției, de la progenitor până la plasmocit este controlată de factori independenți de stimulul antigenic, care conduce precursorul până la stadiul de celulă imunocompetentă, după care intervine antigenul, care va orienta celula spre plasmocitul efector (OLINESCU, A. 1995
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
Imunitatea umorală Autoapărarea uterului pe cale umorală este asigurată în primul rând de imunoglobuline (Ig) și proteinele cu rol de anticorpi. Imunoglobulinele se găsesc sub formă de molecule libere sau de receptori de membrane pentru antigen pe suprafața limfocitelor B, fiind efectoare ale răspunsului imun mediat umoral. Sinteza Ig este realizată de către limfocitele B ajunse în stadiul de maturare finală (plasmocit), care se găsesc în plasmă, lichidele extravasculare și în diferite secreții exocrine, (OLINESCU, 1995). La mamifere se cunosc 5 clase de
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
indică diferite variații ale efectorilor imunitari de tip celular sau umoral determinate de diferiți factori endogeni și exogeni, (OLINESCU A. 1995, TRIF R., VIOR C. 1996). Factorii endogeni deficințe la nivelul diferitelor arii ale cortexului cerebral (SNC) și ale formațiunilor efectoare ale răspunsului imun, între care există corelații directe și indirecte imuno neurohormonale prin intermediul unor mediatori specifici sistemului imun sau neuroendocrin. vârsta animalelor, reprezintă un factor de variație important al răspunsului imun, animalele foarte tinere și cele bâtrâne prezentând deficiențe ale
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
formează adevărate bariere și se încarcă cu antigene pe care le transmit celulelor limfoide. Celulele prezentatoare de antigen expun antigenele degradate celulelor Ț helper și ajută celulele B la sinteză anticorpilor. Ele modulează prin limfokine și citokine activitatea unor celule efectoare: celulele K (killer, ucigașeă și NK (natural killeră, responsabile de citotoxicitatea mediata celular dependența de anticorpi (Roitt și colab., 1989Ă. ba Celulele prezentatoare de antigen de origine limfoepitelială Includem în această categorie celulele M și unele celule B, (CD2Ă, după
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CD3,CD4 sau CD8 Antigene de suprafață Imunoglobuline CD2, CD3, CD4 sau CD8 Mitogeni Lipozaharide Fitohemaglutinină ,Concavalina A, vaccin BCG Recunoaștere de Ag Proteine de corp străin Proteine de corp străin procesate în antigene CMH Celule progenitoare PlasmociteCelule cu memorie Efectoare Ț , celule cu memorie Produși de secreție Ig Citokine Fig. 2.18. Diferite tipuri de limfocite la păsări. 1 - limfoblaști cu și fără prelungiri citoplasmatice; 2- limfocite mature cu prelungiri citoplasmatice (După Chelaru Ana, 2002Ă. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 93 Subpopulațiile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau cu viața scurtă și celule au memorie sau celule Ț cu viață lungă. Dar subpopulațiile de celule Ț sunt mult mai diversificate funcțional. Manolescu (2002Ă le clasifică astfel: - LT cu memorie; - LT regulatoare: Th (helperă și Ts (supresoră; - LT efectoare: Tk (killeră și Tc (citotoxiceă. În ultimii 15 ani a fost folosită în literatura de specialitate sistematizarea : - LT ajutătoare, helper - Th; - LT amplificatoare - Ta; - LT supresoare - Ts; - LT contrasupresoare - Tcs; - LT citotoxice - Tc; IOAN PAUL94 - LT de hipersensibilitate de tip
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]