484 matches
-
celălalt), legea nașterii periodice a unui contrariu în celălalt (71d ) și mișcarea circulară a contrariilor ( sau în opoziție cu mișcarea rectilinie ( sau de neconceput întrucât ar provoca fixarea, imobilizarea fenomenelor, proceselor la un moment dat (72 b). Lumea sensibilă ( , supusă efemerității, multiplicității elementelor, unui schimb continuu de contrarii se definește prin opoziție cu Lumea inteligibilă (), tărâmul ființei sau realității autentice (, echivalentă cu substanța, esența () (e.g. Phil.42 c1). Lumea ideilor este obiectul științei veritabile (), Ideea de Bine ( Unu) devine cauza adevărului
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și mulți politicieni au devenit Înfloritoare cozi de topor (unelte-n mîna dușmanului). Poemul de mai jos este o construcție superbă și complex structurată bazată pe mai multe jocuri de cuvinte. În varianta de mai jos se pune accentul pe efemeritatea și inconsistența zilelor, ale moșilor sau ale babelor, zile oarecare sau zile de sărbătoare, care se (tot) duc precum, iată, fumul florilor de cais. Se duc zilele anului și ale oamenilor (moșii și babele sînt Înțelese și ca persoane și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dar tot Întîrziind am sesizat că situația e, la urma urmei, intuibilă și, lăsată În ambiguitate, permite pufului să devină mai sugestiv senzorial moliciune, inconsistență, finețe un fel de brumă pulverulentă. Acum venise momentul să văd cum pot exploata simbolic efemeritatea și fragilitatea pufului de nea. Cel mai simplu era să fac din el o metaforă a zilei de Început de an. Puful cădea În zăpada compactată rămasă de la ninsoarea anterioară, o pudra ușor și apoi se pierdea În ea. Nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
desăvîrșit bun gust astringent, care ne aduce totuși În față liniștea, calmul și frumusețea sobrietății. Forma brută, abia finisată a covatei, simplitatea ei și deteriorarea prin Învechire manifestă calități care se potrivesc mai curînd spiritului, precum austeritatea și Învoirea cu efemeritatea și precaritatea celor ce sînt. Rafinamentul caracteristic acestei valori, este tocmai această ciudată Întrepătrundere a contrastelor, această topire Într-un singur aliaj a imperfecțiunii și a delicateții. Covata crăpată nu se pune pe sine În valoare, nu și afirmă ostentativ
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Toate aceste perechi contrastive determină structurarea viziunii artistice pe două planuri ale imaginarului poetic. Prima strofă concretizează condiția existențială a lumii comune, pusă sub semnul devenirii, al efemerității și al derizoriului. Imaginea vieții văzute ca mare trecere spre neființă este reliefată semantic (trecătoare, se trec) și stilistic. Comparația dezvoltată cu care se încheie prima strofă apelează la imagini dinamice și la motivul acvatic pentru a sugera zbuciumul van
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
amorul meu de plumb (cuvântul amor este preferat altor sinonime ca iubire sau dragoste) propune o viziune concretă, antropomorfă asupra iubirii, amintind de reprezentările mitologice antice (Eros, Cupidon, Amor). Moartea acestui amor cu aripile de plumb vorbește nu numai despre efemeritatea iubirii, ci și despre moartea mitului dragostei, despre pierderea credinței în absolutul iubirii. Conștiința acestei pierderi sporește sentimentul amarei singurătăți. Solitudinea socială și erotică devine astfel însingurare metafizică resimțită ca îngheț al ființei, ca frig lăuntric, ca eșec existențial: Stam
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poetică pe două planuri. Planul terestru uman și cel cosmicuniversal tind să se apropie sau să se delimiteze, figurând un model închis, sferic al operei. Primul plan este focalizat asupra celor doi muri tori, Cătălin și Cătălina. Destinul lor supus efemerității, devenirii și morții este reprezentat prin imaginea cercului strâmt ce le limitează iubirea și existența. Lumea de jos, în care sunt iremediabil captivi, este asociată unor imagini semnificative, sugerând spațiul închis, boltit, al teluricului, al întunericului (Din umbra falnicelor bolți
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
amintirea pierdutei iubiri învăluie trecutele dureri în tandrețe, în duioșie. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, repre zentări, sentimente. Astfel, prin poezia Din cerurile albastre, poetul comunică idei și repre zentări despre efemeritatea iubirii, despre trecerea timpului și devenirea cosmică și sentimente, precum dorul sau duioasele dureri ale iubirii. O altă trăsătură a acestui gen literar este prezența textuală a eului liric/prezența instanțelor comunicării lirice. De exem plu, în poezia eminesciană, eul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
îndrăgostiți: Luceferi se desfac, / Zâmbind iubirii noastre. Personificarea luceferilor, a codrului (pe gânduri pus) sugerează ideea poetică a capacității iubirii de a însufleți universul, de a crea armonie între cer și pământ. Interogația retorică din finalul strofei adaugă și ideea efemerității a tot ce există în lumea fizică, în viața omului și în afara lui. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Modul în care activitatea de voluntariat contribuie la dezvoltarea personală Sugestie de rezolvare: IPOTEZĂ: Din punctul meu de vedere, sentimentul apartenenței
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dragostei. Această metaforă revelatorie amintește de imaginea morții cu coasa pe umăr, sugerând secerișul din urmă, apocalipsa. 8. Genul liric se definește prin transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, reprezentări, sentimente. Astfel, prin poezia Amintire, poetul comunică idei despre efemeritatea iubirii și sentimente, precum tristețea, dezamăgirea, suferința. O altă trăsătură a acestui gen literar este prezența textuală a eului liric/prezența instanțelor comunicării lirice. De exemplu, în poezia lui Blaga, eul liric este desemnat prin mărci ale persoanei I (pro
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
coeziunea grupului), trec de obicei în registrul popular, familiar, de unde dispar tocmai pentru că și-au pierdut funcția ințială, sau se mențin o perioadă în lexicul unor scriitori, cu intenționalitate stilistică ludică sau provocatoare. O altă trăsătură esențială a argoului este efemeritatea. De aceea, pentru argou creativitatea este o necesitate. La nivel fonetic, creativitatea se relevă prin particularități fonetice ale pronunției populare a unor cuvinte (a se benocla, panaramă pentru "panoramă", bagabond etc.). La nivel morfosintactic, poate fi identificată accentuarea tendințelor populare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
curmi nunta-n el/, nici la cloșcă să nu-l pui/ Îl lasă-n pacea întâie-a lui". Oul sfânt (simbolul sacrului) se află în antiteză cu oul sterp (simbol al profanului). În timp ce primul semnifică eternul, cel de-al doilea simbolizează efemeritatea. Poezia este rezultatul unei contemplații extatice, a unei viziuni arhetipale și a formelor ideale, are rime îmbrățișate și împerecheate, muzicalitate creată prin repetarea vocalelor o și u, inversiuni ("Îl lasă-n pacea întâie-a lui"), anacoluturi care dau impresia de spontaneitate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Eminescu răspunde unei neliniști mereu mai actuale, pentru că este de natură metafizică" (Rosa del Conte). DIMENSIUNI ALE ROMANTISMULUI EMINESCIAN Poetul își caută salvarea spirituală prin evaziunea în timp, în spațiu și în vis. Evaziunea în timp: sentimentul zădărniciei la gândul efemerității omului pe pământ, al deșertăciunii cu privire la dispariția civilizațiilor (Memento mori Panorama deșertăciunilor). Timpul este ireversibil (''Numai omu-i trecător/ Pe pământ rătăcitor"). Vizionarul romantic încearcă să se salveze prin evaziunea din timpul biografic în timpul eternității, în timpul mitic sau in timpul istoric
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
portretului iubitei: "fruntea albă", "părul galben", "buze dulci". Tonalitatea amintește de măsura doinei populare (7-8 silabe), ritmul este trohaic. Revedere Meditație gravă asupra existenței umane, Revedere cuprinde o "filosofie" asupra condiției umane. Este o poezie de inspirație folclorică pe tema efemerității omului (fortuna labilis, fugit irreparabile tempus). M. Eminescu a preluat din creația populară teme, motive, simboluri, forme prozodice de limbaj poetic). Revedere este prima poezie în metru popular-trohaic și exprimă concepția generală a poetului despre univers, despre metamorfozele naturii și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
planul cotidian, profan și sacru. Sugerând ipostaza romantică a trăirii sentimentului în plan superior, printr-o iubire nepământeană, versurile " Ochii mei nălțam visători la steaua/ Singurătății", reliefează atitudinea contemplativă a poetului (Strofa I). Acesta trăiește viața ca suferință, conștient de efemeritatea omului: "Până-n fund băui voluptatea morții/ Neîndurătoare". Voluptatea iubirii devine voluptatea morții, marcată de repaos, atunci când suferința e "dureros de dulce". Mistuit de patima erotică, poetul trăiește intens acest sentiment, un adevărat foc ce nu poate fi stins "cu toate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în versurile următoare: "De te-atingi, să feri în lături,/ De hulesc, să taci din gură" și, ca urmare a unei înțelepciuni acumulate: "Tu rămâi la toate rece" (Strofa a noua). Dacă prima strofă (strofa-nucleu) sugera adevăruri universal-valabile: trecerea timpului, efemeritatea acestuia, meditația asupra vieții, toate sunt trecătoare, valorile morale, dominarea prin detașare superioară și rațiune, ultima strofă (strofa-temă) este scrisă în ordinea inversă a versurilor și cuprinde idei filosofice. Din punct de vedere prozodic, Glossă este o poezie cu formă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ștefănescu). Iubirea este persiflată, caricaturizată, amintind de dulcegăriile Văcăreștilor, și devine un simplu pretext liric. E o iubire întâmplătoare, efemeră, convențională, pe care poetul o privește cu indiferență. Poezia este alcătuită din patru catrene și un vers liber care exprimă efemeritatea timpului. Iubirea (o galanterie a naturii) s-a născut din mineral ("bolovan") sau vegetal ("frunză"), este trecătoare ("pasul tău de domnișoară"), superficială, venind "dintr-o pasăre amară". Sentimentul durează numai "o secundă, o secundă", are conotații cromatice, "el avea roșcată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
adevărată; 4. Perspectiva kafkiană. Acuzația "inculpatului" din elegie se aseamănă cu acuzația personajului kafkian din "Procesul"; 5. Perspectiva rațională. Omul înzestrat cu rațiune s-a rupt de universul din care face parte, se mulțumește că există, fără să-l intereseze efemeritatea și limitele cognitive; 6. Perspectiva paradoxală. Lumea nu numai că refuză să se lase cunoscută, "pe cale rațională", "dar și condamnă neputința de a cunoaște" (Daniel Dimitriu). Poetul a recurs la o parabolă, desfășurată în termenii unui proces, unde inculpatul este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de milă că el, Gabriel, nu mai trăise niciodată o pasiune pentru vreo femeie. Un comentariu similar ar trebui adăugat și în cazul trăsăturii distinctive "muritor” - prin care vreau să precizez dacă un personaj are sau nu are conștiința propriei efemerități. La începutul povestirii, cuvîntul "muritor” pare, pentru Gabriel, un simplu joc de cuvinte, prin care se plînge de faptul că Grettei îi ia "trei ore în cap” să se pregătească pentru petrecere (așadar, însăși istoria se întinde pe o perioadă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de faptul că Grettei îi ia "trei ore în cap” să se pregătească pentru petrecere (așadar, însăși istoria se întinde pe o perioadă ceva mai mare de trei ore); la finalul istoriei, întreaga sa gîndire se concentrează asupra morții și efemerității. Din această perspectivă și poate și din altele (de la - vulnerabilitate la + vulnerabilitate?) pare evident că Gabriel evoluează pe parcursul povestirii. În tabel, am separat caracteristicile inițiale de cele ulterioare printr-o bară oblică. O astfel de marcare a dezvoltării caracterologice - acolo
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
capitalul temporal. Adică puterea pe care o au asupra timpului. Pentru că averea oferă putere și asupra a ceea ce omului obișnuit îi scapă. Ea permite, fie și numai prin transmiterea ei mai departe, fondarea unei dinastii, această formă de contestare a efemerității. Un mare burghez nu moare niciodată cu adevărat. O stradă îi primește numele, își scrie Memoriile, fiul său duce mai departe afacerea care îi poartă numele. Acest nume rămâne. Nu este niciodată cu adevărat numele unui individ, ci cel al
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
cercetător scrupulos ce era, la date culese din publicațiile vremii și de prin arhive, precum și la alte mărturii, folosite cu discernământ, B. încearcă să reînvie, atât cât se mai poate, reprezentații de succes de altădată, neîmpăcat, s-ar spune, cu efemeritatea lor. O prețioasă lucrare, doldora de informații, este Dicționarul actorilor Teatrului Național din Iași (1976), galerie de portretizări precise și nuanțate, la care se poate apela oricând. Aceeași temeinicie se vădește și în suita de Momente din istoria teatrului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
văzut ca o navă „alunecând în gol”, fără țintă, tot mai amenințat de stingere - imagine recurentă în poezia lui S. -, viața omului e jalonată de haos („cu groază privim înainte, cu groază privim înapoi”, Odată) , eul resimte vertijul trecerii, al efemerității și insignifianței individului („noi suntem o fărâmă din Totu-mprăștiat”, o sintagmă antinomică pentru „Marele Tot”). Ulterior percepțiile negative (unele doar reflexe livrești) se atenuează, și în plachetele Fierbea az-noapte marea... (1933), Nopți pontice (1937) - reluate, împreună cu alte poezii din periodice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
acelasi poet sau de alti creatori ermetici.371 Ea conține răspunsul autorului la un îndelungat excurs interogativ și pare să dovedească nu numai faptul că el meditase îndelung asupra condiției umane, ci și ca acceptase adevărurile dureroase privind singurătatea și efemeritatea oricărei ființe, teoretizate și de Leopardi, a cărei moștenire, după toate aparențele, a rămasă apropape intactă de-a lungul timpului.372 Singurătatea romanticului provenea din conflictul omului cu natura și era combătuta cu disperarea celui care, așa cum reiese din versurile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
descrierea orașului modern este aici explicat prin identificarea acestuia ca loc al „mișcării“, „surprizei“ și „discontinuității“, astfel încât experiența esențială ține de ne familiar și teatral. Medierea textuală a acestei experiențe devine esențială pentru a-i face posibilă deschiderea, poten țialitatea, efemeritatea. Nu masele urbane, studiate de socio logie, oferă cheia pentru înțelegerea orașului, ci flaneurul, singuraticul care le privește și le alcătuiește fizionomia. Raportul dintre orașul povestit al cotidienelor și orașul zidit al arhitectului este, o arată cartea lui Fritzsche, inedit
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]