484 matches
-
strop de duh și-un/ munte de pământ...(p. 23), un heideggerian revers al ființei/ al ființării (p. 24), amăgit cu fericirea/ de-a iubi și/ de-a fi el însuși...(p. 24), destul cât să se întrebe, după logica efemerității: Desăvârșit pentru ce,/ pentru cine?(p. 25) și identificându-se cel mai sigur ca o subcontiguitate alternativă a lui Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este (Matei, 5.48), în condițiile fals paradoxale în care Chiar
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > EFEMERITATE Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului Am întâlnit, cândva, un trubadur; nu avea chip, nici trup parcă n-avea, un abur doar simțeam, fără contur, săltând în dreapta sau în stânga mea. Părea
EFEMERITATE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373220_a_374549]
-
înger fără de contur, săltând în dreapta sau în stânga mea. Când vrut-am să-l ating, chiar într-adins, în palmele ce mi le-am strâns căuș un flutur de lumină, jucăuș, a zăbovit o clipă și...s-a stins. Referință Bibliografică: Efemeritate / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1686, Anul V, 13 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
EFEMERITATE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373220_a_374549]
-
unui fatalism inexorabil, ci cu ochiul credinței ingenue a copilului fermecat de taină. Moartea e mai degrabă o grădină plină de lumină în care se perindă chipuri cunoscute, decât un tărâm lugubru și întunecat. Fluturele însuși este un simbol al efemerității, iar această trăsătură, atât prin titlul cărții cât și prin textele ei, este imprimată asupra morții. Bine, și atunci moartea e efemeră?, veți întreba. Bineînțeles că da, vă va spune autorul. Și ne va da câteva explicații de ce: Cărbunele este
CĂLIN SĂMĂRGHITAN DESPRE CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372200_a_373529]
-
pot fi de preț, însă sentimentele sunt neprețuite”. Dimensiunea spirituală există încă din primele pagini și este o componentă principală a omului. De aceea, Alexandra Mihalache îndeamnă: „Fă din pașii tăi salturi mărețe în spiritualitate”; „Credința este tratamentul care vindecă efemeritatea”; „Prin căință omul devine o lacrimă care se înalță spre cer”; „Haina credinței și iubirii de Dumnezeu este singurul veșmânt care nu pălește în fața efemerității”; Nu există râu mai limpede decât acela care izvorăște dintr-un suflet ce-i cântă
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
Mihalache îndeamnă: „Fă din pașii tăi salturi mărețe în spiritualitate”; „Credința este tratamentul care vindecă efemeritatea”; „Prin căință omul devine o lacrimă care se înalță spre cer”; „Haina credinței și iubirii de Dumnezeu este singurul veșmânt care nu pălește în fața efemerității”; Nu există râu mai limpede decât acela care izvorăște dintr-un suflet ce-i cântă divinității. Nu este lacrimă mai curată decât cea care pleacă spre absolut doinind iubire pentru Creator. Și nu e un suflet mai înălțător decât acela
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
contrare care dau naștere unei formulări aforistice: „Dacă orice geniu are o fărâmă de nebunie, nu orice nebunie are o fărâmă de genialitate”. Și din acest buchet parfumat de gânduri, nu putea lipsi Poezia: „Poezia deschide fereastra cerului și vindecă efemeritatea”. Despre Suflet s-ar putea scrie tomuri întregi, dar Alexandra Mihalache a ales să sintetizeze în câteva fraze, rolul lui în definirea personalității umane: „Sufletul este un univers nelimitat. Rațiunea este un univers limitat”. Dar și despre dimensiunea spirituală, singura
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
2017 Toate Articolele Autorului Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului... Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
o cuprinde. Descoperim vânt rece, picuri de ploaie, sunete turtite, frunze plânse, ``beteală încâlcită în palmele serii`` .( Sunete de toamnă). Spațiul posac o lasă într-o solitudine în care ``plânge întrebarea``. Ideea de spațiu este revelatoare, subliniază natura eternă în contrast cu efemeritatea omului. Actualizează tema trecerii ireversibile a timpului cu un vizibil regret: ``O, timpul nu dispare, se grăbește / Sub leagăne de frunze în mișcare,/ Pictează siluiete cântătoare/ Și simte cum vremea, iar, se povestește`` (Gânduri de toamnă). Personificat, îmbrăcat în straie
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
element material" care să-i dăruiască "propria substanță, propria regulă, poetica specifică"4. În înțelesul eminescian el devine o unitate de măsură, un punctum salinas pe roata timpului, un punct de referință a umanului. El redă trama individului sub astre, efemeritatea duratei, dar și consecința faptelor sale ruinarea cetăților (historiam rerum gestarum). Căci la Eminescu motivul nu se circumscrie temei ruinelor: el n-a scris nici despre cetatea Neamțului, nici despre Târgoviște, nici despre "slava" altora 5. Privindu-le ca "semne
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
român "complexul Ghilgameș"6. Pentru a urmări cu minuțiozitate acest "complex" va trebui să insistăm asupra umbrelor epopeii babiloniene care planează și se răsfrâng, conștient sau nu, peste gândirea poetului. Ele trebuie legate de ceea ce am putea numi momentul perceperii efemerității omului, a morții. Această conștiință apare, în toate profunzimile ei, la cel "dintâi erou tragic al tuturor timpurilor"7 doar în momentul pierderii prietenului de vânătoare Enkidu. Tendințele și problemele care străbat acest poem sînt comune oamenilor din toate țările
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-a lui Achile, Nu este Nestor blândul-cuvântător. Aprigul Ajax Țărână-i azi, și nimic mai mult" (În van căta-veți...) Simbol al strălucirii "unei clipe", regii 21 ("păstorii de nații") măresc și mai acut discrepanța dintre zeu și om, drama efemerității faptei (zidul) în planul "microscopicelor popoare". Cetățile lor, gândite ca "piedici în calea vremii", ca mesaj al unui timp civilizator, sunt un câmp de ruine. Imaginile panoramelor sunt redate din unghiuri razante, suprapuse, ca în fotografiile de pe sateliți ("privirea păsării
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-a, programul prescriind 7 studii de caz obligatorii: Latinitate și dacism Formarea conștiinței istorice Rolul literaturii în perioada pașoptistă Criticismul junimist, etc. Ex. Simbolismul european Direcții de investigație * Tehnici poetice simboliste (simbolul, sinestezia, vagul și sugestia) * Stări și atitudini (sentimentul efemerității, spleenul, apăsarea monotoniei existențiale, trăirile obsesionale, artificializarea și estetizarea vieții) * Forme poetice (muzicalitatea repetitivă, poezii cu formă fixă, experimente metrice și prozodice, versul liber, poemul în proză) * Teme și motive (disoluția, boala, recluziunea, camera, parcul, orașul, călătoria imaginară, parfumuri, culori
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
mod permanent de vizare a cunoașterii, ce-l obligă pe subiect să fie pe fază, să fie activ și reactiv. Dacă așa stau lucrurile, atunci școala trebuie să pregătească subiecții, Încă de pe băncile ei, să fie În stare să gestioneze efemeritatea, să posede structuri psihocognitive capabile să anticipeze, să relativizeze, să deconstruiască, să creeze formațiuni explicative alternative. Finalitatea educației din orice epocă revendică temporalitatea ca un gaj, un garant al autenticității. Cu cât un lucru este cunoscut mai demult, cu atât
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
proiectează - scriind - În personajele sale, spre o ciudată, maladivă voluptate a travestiului (Baudelaire, Barbey, Wilde, La Rochelle, D’Annunzio, Între alții). Am obținut, iată, portretul unei specii rasate, ușor efeminată, obsolescentă, ca tot ce ține de modă, de aparență și efemeritate, de imperiul acelui „a părea Înseamnă a fi”. Care e Însă miza acestui fastuos spectacol? La prima vedere, seducția. Strategiile seducțieitc "Strategiile seducției" La o scrutare atentă se observă Însă că dandy-ul nu pare a avea energia lăuntrică a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de studiu, unitățile socioculturale fixe” (A. Morinis, 1992, p. 2). Această abordare nu poate fi aplicată „unor fenomene culturale construite prin mișcarea indivizilor și grupurilor (care se constituie În puncte de plecare nedeterminate). Absența unor granițe spațiale este dublată de efemeritatea temporală. ș...ț La aceasta se adaugă caracterul tranzitoriu specific comportamentului pelerinilor” (S. Coleman, 2002, p. 358). În ultimele decade ale secolului XX, numeroasele descrieri etnografice au dezvăluit faptul că pelerinajul funcționează ca un sistem compozit, care amestecă credințe religioase
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și discrete. În Desprinderea de țărm (1964), unele titluri mai evocă referențialul dominant în epocă (Constructorul, Șantier naval, Minerii), dar substanța poemelor nu este aceea pe care o sugerează titlurile. Înzestrat cu imaginație, mai curând dionisiac, dar nu fără conștiința efemerității, C. transfigurează realul în sens estetizant. Volumele Clepsidra (1966), Bunavestire (1968), Coline cu demoni (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) cuprind versuri muzicale, mici caligrafii alimentate cu resurse livrești, reverii intelectuale cu unele accente de „neohellenism” (Reversibilitate, Astoria, Arhitectul ș.a.). Fantezia brodează
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
urmă sunt grupări particulare, unități colective reale, direct observabile, perceptibile din afară. Ele sunt făcute posibile, ca și ansamblul global, tocmai de combinarea celorlalte ca manifestări ale sociabilității. Fiecare individ uman aparținând unei entități sociale care nu este marcată de efemeritate este legat de ceilalți printr-un model definit de relaționare care influențează modul în care îi receptăm pe ceilalți și modul în care suntem receptați de ceilalți. "Acest aranjament al indivizilor în modele de inter-relaționare, definite și controlate de o
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a retras spre finalul vieții. Toate mulțumirile noastre peisajelor, izvoarelor de apă caldă, hotelierilor, bucătarilor cu cuțite agile și precise, cireșilor În floare, exploziilor de culori ale mulțimilor de azalee din Tokyo și tuturor acelor chipuri indescifrabile ce combinau, cu efemeritatea norilor, intensitatea intimă a prezenței și a distanței. Lista ar fi prea lungă ca să fie completă, dar nu vrem să o Încheiem Înainte de a-l menționa pe Nicolas Moinet, de la Universitatea din Poitiers, care ne-a precedat În Arhipelag pentru
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
de neplăcere, de suferințe și necazuri sunt prea numeroase ca să mai sporim și noi tragismul existenței prin nepricepere, incompetență ori ignorarea a ceea ce trebuie făcut. într-o lume fără măreție, fără noblețe, copleșită de meschinărie, marcată de fragilitate și de efemeritate, în fața numeroaselor supărări și a nenumăratelor ocazii de suferințe fizice și psihice, atunci când trebuie să suporți apăsarea socialului și pregnanța colectivului încă de la cea mai fragedă vârstă, filosofia aduce șansa unei mântuiri, oferă o medicație eficace. Este vorba de a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
frunte Îi este pus. (Când creăm, fără să ne dăm seama, condițiile necesare exprimării unui fapt sau obținerii unui anumit rezultat, Înseamnă nu numai că faptul sau rezultatul respectiv trebuia să se producă, dar și că acestea ne caracterizează.) Conștiința efemerității condiției umane trebuie să-l responsabilizeze pe om În privința folosirii disponibilităților sale psihice native: „Abia șoptind, argila spune olarului care-o frământă: «Gândește-te c-am fost odată ca tine... Nu mă brutaliza!»” (Omar Khayyam). Vorbim de lup, și lupul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bătrânețe ne iluzionăm În ideea că mai putem spera la miracolul „păsării Phoenix”.) Zilele omului sunt ca floarea câmpului. (Mai ales cel care este un creator, un om al proiectelor Îndrăznețe simte acut această nevoie de timp, trăind puternic sentimentul efemerității existenței proprii: „Vremea vremuiește, și omul Îmbătrânește”; „Vor veni bătrânețele să-l Întrebe unde sunt tinerețile”.) „Când Îți propui un scop, timpul, În loc să crească, scade.” (Rivarol) „Cu momentul În care ne naștem timpul Începe să ne ia viața Înapoi.” (Seneca
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de exprimare lirică. Poezia de început este una descriptivă, apelând deseori la versuri de 12-14 silabe și la rima plină; pe o tematică banală, abundă locurile comune și formulările de un comic uneori involuntar. Motivele cele mai frecvente trimit la efemeritatea vieții și la melancolia peisajelor singuratice și tăcute. Odată depășită bariera căutărilor ezitante, versul câștigă în participare afectivă și propune imagini poetice convingătoare, de o cantabilitate calmă (Noapte la Balcic, Morarul, Noapte de Crăciun). Poezia de dragoste, limitată în faza
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
În narațiunile de concepție realistă, mobilurile acțiunilor și ale mișcărilor sufletești sunt setea de avuție și pasionalitatea erotică. Uneori, acestea se întrepătrund. În funcție de ponderea manifestării uneia sau alteia, cele două patimi decid caracterul preeminent al nuvelelor: social sau psihologic. Exemplificând efemeritatea bunurilor materiale, a bogățiilor pământești, în lumina învățăturii cristice, nuvela Gloria Constantini învederează mijloace care o situează în linia epicii lui Ioan Slavici și a lui Ion Agârbiceanu. Teza e devorată, sublimată de creație. Fiu al țăranului Tudor Fierăscu și
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
tu propui aici o concepție oarecum inedită despre frumos, un produs de sinteză, rezultat din fuziunea viziunilor esențialiste cu cele distrugătoare de valori „tari”: un alt fel de frumos, care nu e frumosul acela fugitiv, efemer, al modernității. La tine efemeritatea e asociată cu esența, și viceversa; cele două merg mână În mână, sunt interdependente. Cornel Vâlcu: Există ceva care justifică termenul, care nici mie nu-mi place, de postromantic, de care vorbea Marius Jucan. Există un soi de tensiune În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]