1,310 matches
-
conștiință și al reperelor morale ea a rămas captiva aceluiași set de reprezentări magice și de aspirații simbolice. Față de trogloditul epocii de piatră, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate în consecința actului definitiv al identificării și al uciderii magice, omul contemporan nu se deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie și prin recuzită
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
responsabilități al unei demiurgii preluate prin mandat și, tocmai de aceea, reziduale, pictorul și-a schimbat radical și țintele. Absolutul a sucombat, asfixiat în propria lui carcasă de concepte, iar în locul său s-au instalat miturile efemere, gloriile onomatopeice și efigia starului protestatar și insolent. Siluetei vagi de idol neolitic, cu o carnație rozalie, abia extrasă din galantarul paradiziac, i-a luat locul chipul emaciat, mascat și emasculat al rockerului, scheletul grafic al șablonului de pe ziduri, corpurile plăpînde, asexuate și anorexice
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
sarcasm ce nu pare să cunoască granița decenței - cînd așadar îți îngropi maestrul sub o crustă de invective postume, impresia pe care o faci e una de francă și indubitabilă patologie. Prima reacție este să-ți spui că Nietzsche, molestînd efigia lui Wagner, își face un autoportret mult mai fidel decît cel schițat în Ecce homo, și asta fiindcă nicicînd un autor nu se înfățișează mai gol în fața cititorului ca atunci cînd își revarsă punga de idiosincrazii personale. Dacă trecem peste
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
Paradoxul lui Bourdieu este că, vrînd să fie impersonal în ceea ce spune despre sine însuși, ajunge să-și piardă identitatea. De aceea, autoanaliza din carte seamănă cu stihia evanescentă a unui portret robot: tiparul convențional pe care un sociolog, săpîndu-și efigia teoretică în piatra posterității, o așază în locul unei ființe vii, din carne și oase.
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
la armeni e Arțibur care i-a scos pe oameni din păduri, la creștini e un simbol al fidelității și vigilenței, însemn al sfinților Bernard și Benedict, iar ordinul călugărilor dominicani (care înseamnă Domini canes: "cîinii Domnului") avea drept emblemă efigia unui cîine alb, prin Africa și Oceania, cîinele e "spirit al grîului" și erou civilizator, descoperitor al focului și inițiator în viața sexuală, la greci, cîinii însoțesc pe zeițele Artemis, Hecate și Proserpina; creatură diavolească e cîinele la aceiași greci
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
alt autor, solidă și coerentă în construcție și în limbaj care, prin transmisie genetică directă, a moștenit atît exploziile și cruzimile cromatice ale lui }uculescu, dar ale unui Țuculescu încărcat de penumbre, cît și viziunile monumentale și hieratice, chipurile în efigie, ale Eugeniei Iftodi. Acest al treilea pictor are un aer exotic, comprimă spațiile, devoalează ritualuri uitate și privește, cu un ochi atent, cînd jucăuș, cînd reflexiv, direct în ograda postmodernității. Și dacă stăm să ne gîndim bine, avea și destule
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]
-
umană care se găsește implicată în operă, ca o chezășie a autenticității morale a acesteia, act notarial prin care Creația dovedește calificarea creaturii auctoriale. La Alexandru Paleologu, "dincolo de austeritatea de viziune și de stil, găsim, în chipul cel mai sugestiv, efigia autorului, aristocratică și ceremonioasă uneori, alteori ironică ori cu subînțelesuri polemice", prevăzută, "în palimpsestul textului, cu lecturile, cu obișnuințele cu aprehensiunile și preferințele sale". În pofida împrejurării că autorul Simțului practic repudia cu specifica-i cochetărie interesul autoscopic, "sinceritatea" ce nu
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
oraș ca Viena, să constați că imaginea lui a ajuns la tine iremediabil deformată. E ca și cum filtrele succesive prin care a trebuit să treacă i-au alterat substanța și i-au netezit relieful, lăsînd în urmă coaja plată a unei efigii șterse. Și cu cît depărtarea în timp e mai mare cu atît gradul de estompare pare să fie mai adînc. Cauza nu e de căutat într-o rea-voință măsluitoare, ci în dificultatea inerentă de care se lovește fidelitatea descrierii unei
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
spiritelor ascuțite, un fel de știință a științelor strîngînd sub bolta ei toată cunoștințele privitoare la temeiul unic al lumii, disciplina aceasta a murit. Prestigiul i s-a surpat, autoritatea i s-a sleit, adepții i s-au rărit, iar efigia omniscientă care îi împodobea odinioară numele s-a fărîmițat în mozaicul unor cioburi sepulcrale. Astăzi îi contemplăm vestigiile livrești - tratatele și compendiile care au ajuns pînă la noi - cum am privi spectacolul unor corăbii în derivă. Iar împrejurarea că totuși
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
oferi spectacolul unui eu nud, ci mai curînd a se proiecta asupra exteriorității, a se consubstanția cu aspectele acesteia, conectîndu-și energia subiectului la tabloul siderant al absurdului cosmic. Ori a dispărea în vria absurdității transpersonale (o modalitate de sinucidere în efigie): "Cîntecul curge și saltă / se domolește pe ape plutind în trupul meu. / Presimt succesiunea sinucigașă a anotimpurilor / și flautul întunericului, / simt foșnetul curgerii planetare - / asfințitul ca o lacrimă de înger. // Și în privire - convoaie de copaci și zgîrie-nori / dansul păpădiei
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
la dezbaterea heteroclită, dusă de-atâta timp în jurul lui Eminescu. Credem că aici eseistul a atins într-adevăr un punct nevralgic. Eminescu a devenit un model multiform și plurisemantic, apropriat de mulți cu fanatism, nu întotdeauna cu obiectivitate. Uitând de efigia sa eminamente poetică, aceștia și-l revendică prin prisma unor opțiuni social-politice, până la a și-l dori ca exponent al unui românism nepătat. Eseistul demontează vulgaritatea unor teorii ale conspirației, cu (tot mai) numeroși reprezentanți la noi, ca și timiditatea
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
transmite Mediafax. Locul 10 - Top 10 al celor mai creative feluri de a-i spune partenerului de viață că ești însărcinată - alcătuit de medicul Linda Galloway. Cele mai multe dintre sugestiile din acest top se bazează pe elementul surpriză. Exemplu: "Concepeți o efigie a fetusului dumneavoastră în care înfigeți câteva artificii pe care le aprindeți când soțul dumneavoastră ajunge acasă". Locul 9 - Top 10 al mâncărurilor etice - alcătuit de revista GQ. Cine ar fi știut că ipocrizia poate fi atât de "delectabilă", se
Vanity Fair prezintă topul celor mai proaste topuri din 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70904_a_72229]
-
un răspuns pregnant, axiomatic, la problemele existenței și care substituie, ca într-un ceremonial magic, acțiunea brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea unei expresivități tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
desăvîrșită. Fie că este cuțit, secure, căuc, căldărușă sau lingură, și aici trebuie observată fascinația lui Mitroi pentru formele umile, fără mitologii înalte, dar cu o profundă rezonanță afectivă și domestică, obiectul-motiv evadează subit din propria natură și devine hieroglifă, efigie, mit. Materia se preschimbă prompt în concept: cuțitul devine Cuțit, securea, Secure, căucul, Căuc ș.a.m.d. Chipul uman însuși, în special acela feminin, a cărui sursă directă o constituie icoanele populare și pictura țărănească din zona Olteniei, în special
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
deliricizarea din adîncime"; "poemul eminescian urmează direcția mai generală a conceptualizării și deci a depoetizării" etc. Ca o posibilă explicație a fenomenului, Negoițescu invocă acțiunea modelatoare exercitată de mentorul "Junimii", cu gustul său ponderat și academic: "Criticul Convorbirilor a schițat efigia lui Eminescu, fără îndoială s-a recunoscut în această imagine nobil stilizată, și cariera sa artistică, adîncul și tainicul proces de atenuare a delirului vizionar, a constat în a corespunde modelului dat de Maiorescu." Lucrurile se complică aici prin faptul
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
o invoca permanent prin citate plastice, prin fragmente de imagini recuperate, prin aluzii ceremoniale și printr-o cromatică în care tonul viu, lumina și apăsarea nocturnă comunicau pînă la contopire, este acum redimensionată prin punerea ei în relație directă cu efigia unei umanități la fel de stranii. Ceea ce pînă nu demult era doar memorie și ipoteză, devine acum un fel de certitudine glacială. Reperele umane ale Paulei Ribariu, acele structuri împietrite într-o fizionomie vagă, sugerează, cu o imensă putere a expresiei, tipul
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
a explicitării de sine, poetul a căutat să-și impună câteva adevăruri perene, în virtutea unui clasicism esențial, subsumabil temperamentului său de stirpe apolinică. Lirica lui Ștefan Augustin Doinaș prinde contur dintr-o nevoie imperioasă de armonie și raționalitate, căutându-și efigiile în valorile poeziei dintotdeauna, care sunt retranscrise cu o "umilitate" ce dă sens acelui "epigonism major" despre care face vorbire poetul într-un pasaj eseistic: "marile adevăruri s-au rostit de mult și rolul artistului de azi e doar acela
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
de un bal. Eveniment cu un program minuțios alcătuit, nunta princiară va fi urmărită de jurnaliști din lumea întreagă (1.200 de cereri de acreditare fiind înregistrate). Totul pare să fie prevăzut dinainte, începând cu timbrul ales, care va purta efigia mirilor, și până la alegerea parteneriatelor și a mărcilor de lux invitate. În ceea ce privește rochia de mireasă, presa a vehiculat numele casei Armani, însă palatul monegasc a preferat să păstreze secretul asupra acestui subiect. Principatul Monaco nu a mai cunoscut o astfel
Nunta de la Monaco: Prinţul Albert şi Charlene Wittstock s-au căsătorit civil. Charlene a devenit principesă de Monaco - FOTO () [Corola-journal/Journalistic/60189_a_61514]
-
de documentele privindu-l pe Constantin Noica, editate de Dora Mezdrea, în aceeași serie „Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității", sub titlul Noica și Securitatea (I) *. Nu din idolatrie față de filosof, nici de frica unor dezvăluiri ruinătoare ale efigiei sale morale. Eram însă deja prevenit, din lectura mai multor ediții similare, asupra incredibilei capacități a fostei Securități de a mistifica, de a jongla cu nume de cod și identități adevărate sau false, pe scurt, de a perverti destine, chiar
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
prilejul oferit de aniversarea a 95 de ani de la Marea Unire, oamenii vor putea viziona în Arcul de Triumf mai multe expoziții: „95 de ani de la Marea Unire", „Marele Război al Reîntregirii Neamului" (fotografie și film), „Heraldica Marilor Familii Boierești" (efigii din bronz, fotografii), „Arcul de Triumf in Imagini" (fotografii, machete), „Marea Unire de la 1918" (coroanele și sceptrul regal reproduse 1:1, fotografii). Salonul Regal din Gara de Nord Tot pe data 1 Decembrie, de Ziua Națională a României, bucureștenii vor putea lua
1 Decembrie. Evenimente organizate de Ziua Națională by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/58966_a_60291]
-
Sute de pakistanezi furioși pe Statele Unite au protestat pe străzile mai multor orașe din Pakistan duminică, unde au incendiat efigii ale președintelui american Barack Obama și drapele americane, pentru a denunța moartea a 24 de militari pakistanezi în urma unui raid al NATO. Protestele au fost organizate de partide de opoziție și de grupări islamiste de dreapta în principalele orașe din
Protestatari pakistanezi au incendiat efigii ale lui Barack Obama şi drapele americane () [Corola-journal/Journalistic/59157_a_60482]
-
scandând "Jos America", "Nu vă atingeți de Pakistan", " Vom fi mână în mână cu armata noastră". Forțele de ordine au desfășurat un cordon de protecție în jurul consulatului SUA. În fața Clubului de presă de la Karachi, zeci de militanți politici au incendiat efigii ale președintelui Obama, potrivit unui fotoreporter al AFP. La Multan (centru), peste 300 de partizani ai fostului premier Nawaz Sharif, precum și comercianți au ieșit în stradă și au incendiat drapele ale Statelor Unite și NATO. Exprimându-se în fața manifestanților, deputatul de
Protestatari pakistanezi au incendiat efigii ale lui Barack Obama şi drapele americane () [Corola-journal/Journalistic/59157_a_60482]
-
devine, în zămislirea artistică semnată de Gorduz, o massă care, cotropitor, aproape la limita informului, fierbe de visare, și stîngace, și sublimă. Dar portretul care-l bîntuie acum pe sculptor este acela al poeziei însăși. Pornind de la masca lui Eminescu, efigia realizată de Gorduz întipărește atît de adînc freamătul de absolut al marii lirici, încît în jurul ei am putut organiza la UNESCO, în anul 2000, expoziția și Festivalul ce lansau, pentru prima oară, Ziua Mondială a Poeziei. Tot ce a urmat
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
fapt, e un energumen conformist care joacă vodevilul gîndirii revoluționare în condiții de siguranță. Un pisoi imitînd răgetul unui leu speculativ, dar un pisoi care a învățat lecția supraviețuirii: dărîmarea vechilor idoli pentru ca din cioburuile lor să-și încropească propria efigie. De aceea, pentru admiratorii lui Marx, Onfray are muchii agreste de spirit bolovănos, stîlcindu-l sub critici pe autorul Manifestului Partidului Comunist. La prima vedere, autorul pare un socialist incomod și luminat, cînd de fapt este un autor previzibil pentru care
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]