274 matches
-
cu blana lucitoare, un ditamai Făt-Frumos al pisicilor. Trebuie să fi trăit prin pădure, pe la Herăstrău. Și a venit cu acest obicei : să fluiere ca să ademe nească păsările... Eram foarte destinsă și volubilă, ca atunci când trebuie să întrețin musafirii. Simțeam efluvii stranii în tot corpul, răurile îmi încetaseră, parcă cineva mi le luase cu mâna, atâta doar că, pe măsură ce înaintam pe aleile din grădină, pământul era tot mai ud. Presupun că aceasta l-a deranjat pe bietul Titi, arăta mal à
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și călduță pe piele. M-am temut să nu mă muște, Însă, pe neașteptate, el Începu să emită o vîntozitate de o contundență formidabilă. Tovarășii săi Începură să rîdă și să bată din palme. M-am retras cîțiva pași, Însă efluviile flatulente mă prinseseră iremediabil. Atunci băgai de seamă că, lîngă mine era un bătrîn cocîrjat, Înzestrat cu o barbă de profet, cu părul rar și ochi de foc, care se sprijinea Într-un baston și Îi privea cu dispreț. — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tot. — Da, domnule. Chiar acum. L-am urmat pe Barceló În biroul său, o peșteră scufundată În neguri de tutun de pipă ce se profila printre coloane de cărți și de hîrtii. Ecourile pianului Clarei ajungeau pînă la noi În efluvii, În contratimp. În mod evident, lecțiile maestrului Neri nu serviseră la mare lucru, cel puțin În domeniul muzicii. Librarul mă Îndemnă să iau loc și Începu să-și pregătească o pipă. — L-am sunat pe taică-tu și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atinge o tăcere și o singurătate mai mare, ai pierdut infinitul ce ți-l oferea perspectiva exterioară, pentru a câștiga un infinit mai complex și mai atrăgător. Și în acest moment de extaz cosmic, de revelație metafizică, am simțit cum efluviile ce le degajam din mine erau efluviile acestei lumi, cum tremurul meu era tremurul ființei și cum halucinația mea era halucinația existenței. Și m-am simțit, în acel fior neuitat, iresponsabil de existența acestei lumi. Cine își înalță aripi în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mare, ai pierdut infinitul ce ți-l oferea perspectiva exterioară, pentru a câștiga un infinit mai complex și mai atrăgător. Și în acest moment de extaz cosmic, de revelație metafizică, am simțit cum efluviile ce le degajam din mine erau efluviile acestei lumi, cum tremurul meu era tremurul ființei și cum halucinația mea era halucinația existenței. Și m-am simțit, în acel fior neuitat, iresponsabil de existența acestei lumi. Cine își înalță aripi în mine, de simt cum zborul meu mă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
raportările funciare ale conștiinței la viață cu noile, oferte axiologice. Nu mă așteptam să găsesc la Deleni o școală atât de elevata, un cămin cultural cu o bibliotecă profesională, o administrație atât de competență. Am gasit la Deleni albia adecvată efluviilor mele temperamentale, oameni Împătimiți tradițional actelor de cultură și forțe În actul de decizie extrem de favorabile. Am pornit la treabă. Am gasit mai ales un primar cu tradiții culturale În familie - pe Constantin Zamfir , fiul rapsodului Costică Zamfir, șef de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
acum cenușie se desena treptat un orizont de stânci și arbori uscați, dincolo de care asfințea un soare negru. Apoi s-a făcut o lumină aproape orbitoare și au apărut imagini scânteietoare care se reflectau pretutindeni, creînd un efect de caleidoscop. Efluviile erau acum liturgice, bisericești, am Început să simt dureri de cap, o senzație de greutate asupra frunții, Întrezăream o scară fastuoasă acoperită cu tapiserii aurite, poate un banchet nupțial, cu un mire de stirpe princiară și o mireasă Învăscută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și celelalte fleacuri ?" Chelnerul reapare cu o sticlă în frapieră și îi umple paharul cu un vin de culoarea chilimbarului : "Gustați !". Victor ia o înghițitură și-apoi încă una, după care păstrează lichidul în gura care nu întârzie să trimită efluvii de parfum în nările care încep să-și regăsească sensibilitatea după ce aspiraseră atâta vreme doar aer aseptic de spital. Răspunde cu un : "Da" abia audibil. Chelnerul se retrage fluierând destul de tare ca să nu fie doar pentru el : "La donna mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îi dă un fel de bucurie interioară care mărește senzația de bine. O fi poate o pregătire pentru a se lăsa purtată într-o lume misterioasă ? Mișcările pe care le face cu lentoare pentru a coborî din pat produc noi efluvii de parfum de brad care îi amintesc că avusese aceeași senzație în evadările ei în lumea ireală, sau mai bine zis la întâlnirile cu spiritul Minodorei. Teodora spunea că "femeile sunt permeabile la natură", iar ei îi trece prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
efectiv înmărmurit și nu știu ce să fac. — sunteți cu adevărat înmărmurit ? — Da, sunt înmărmurit. Cînd aude că sunt înmărmurit, Domnișoara ri nu se poate abține și mă răsplătește cu un sărut lung, enorm, în interiorul căruia se preling, împreună cu tot felul de efluvii fierbinți, pe lîngă parfumul buzelor dumneaei, în jur de cinci sau șase lacrimi ușor sărate, sau mai degrabă cinci sau șase șiroaie de lacrimi... — mă bucur să știu că vă pasă. Da, îmi pasă. Cum să nu îmi pese ? sfîrșitul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
uită mi-am spus, Domnișoara ri nu a copiat chiar totul, din cînd în cînd și-a mai permis și cîte un exercițiu de ficțiune, probabil cu un scop precis, pentru a-mi demonstra mie că știe și să scrie. efluvii grele de tandrețe mă învăluiră imediat : Domnișoara ri își pregătise, prin acele pagini inventate, șansa de a fi iertată. Pasajele obscure aveau deci rolul unor circumstanțe atenuante... am simțit imediat cum toată contrarietatea mea se evaporă, cum devin din nou
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din pastă de fasole roșie și făină de orez nu-i spune nimic; ea tocmai i-a adus lui sensei o tartă enormă făcută de ea, ca un chec pufos, pudrat cu zahăr și lansând în aerul rarefiat al casei efluvii de șofran. Trebuie să o ia totuși, jeleul transparent, miniatural, imitând discret un fulg de zăpadă, îi scapă printre bețișoare, ninge pe tatami; aici, mă încurc cu brio, încerc să nu râd și nu mai știu dacă am învârtit bolul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gândurile protagonistului. Pe acest fond încordat-afectiv, luminat abia spre sfârșit, bizareria comportamentului său capătă o posibilă explicație. Răceala lui Andrei nu este o carență psihologică sau morală, eroul nu apare ca un „castrat“ afectiv incapabil să observe și să primească efluviile de dragoste ce-și caută, în zadar, destinatarul. De altfel, câteva escapade confirmă apetitul său amoros, laolaltă cu disponibilitatea de a asculta diferite povești și istorii feminine, confesiuni făcute la rece sau la cald... Autorul îi deleagă unui Narator Îcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acum sau pur și simplu s-o ia la goană înapoi, numai să dispară senzația treptat acaparatoare că faptele se repetă sau că nu le poate scăpa chiar și dacă nu se repetă, ci numai impresia lui ar fi asta, efluviul pornit din el, pe care îl credea depășit și care se ascunsese numai, ca să răbufnească acum. N-ar fi vrut să-și mai amintească, dar instinctul îi spunea că ceea ce el credea că va fi fost oprit continuase în inerție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gene alunecoase și priviri pâlpâitoare, într-o transă fierbinte, cam așa își făcu apariția Toinette în atelierul pictorului. Pășea încrezătoare spre prima ei aventură extraconjugală. Nu se putea ca el, pictorul cu nume fermecător de romantic, să nu simtă imediat efluviile ei interioare, deosebit de arzătoare. Cu siguranță, va veni în întâmpinarea ei și va murmura exact șoaptele pe care ea le aștepta. Pagini întregi din opera vicontelui François-René de Chateaubriand, scriitor și amant visat, deopotrivă adorați cândva, în adolescență. Și mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu picioarele, ca pentru a se ridica în patru labe. Plecai înstrăinat, fără să-i dau bună ziua. Cu sângele primenit, cu trupul ușor ca fulgul, mă depărtai legănat de una dintre cele mai sublime melodii ale sufletului, cu game în efluvii divine, abia perceptibile în alunecarea lor prin ființa mea, pe care o adoram. Îmi sărutai mâinile cu drag, îndreptându-mă spre Bianca și Maria. Bianca și Maria erau gemenele italience, sosite din Triest în tovărășia mamei lor, tânără și frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
același vuiet slab, pornit ca din gonguri de aur, răzbătea cu preludiul lui. Fraza asta întreruptă și repetată și încercarea vocilor de a-și vorbi durerea lor una alteia trecea fiori prelungi peste trupul acum uniform al asistenței. Sub acel efluviu, toată lumea se încovoia ca sub o cădelniță. De vreo trei-patru ori, aripile vocilor împreunate bătură în surdina unui sunet unic, combinat în delicateța lui istovită din atâtea sunete suprapuse și acoperite încă de acompaniamentul ca de un zăbranic moale . Apoi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dormitoare. Ușa era încuiata cu un mecanism electric, dar izbuti s-o deschidă fără zgomot. Repezindu-se înăuntru, sfâșie gâtlejul omului care dormea în pat. Capul acestuia începu să se zbată, dar trupul tresări o dată și înțepeni. Deși amețit de efluviile idului, Corl se sili să-și vadă de drum. Șapte dormitoare - șapte victime. Apoi se întoarse, fără zgomot, în cușca lui și închise ușa. Își calculase cu o remarcabilă precizie mișcările. Când cei doi paznici ajunseră la ușa lui, aruncară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un regulator de presiune a gazului. După aceea, Grosvenor aduse butelia în vestibul, o vârî într-un dulap cu grilaj, fixat în perete, deschise robinetul și încuie repede ușa dulapului. Un parfum vag se răspândi în încăpere, amestecându-se cu efluviile chimice. Grosvenor porni spre ușă, fluierând încetișor, dar, când să iasă, fu oprit de unul dintre oamenii care asistaseră în ajun la conferința lui. - Ce naiba faci aici? - În curând n-o să mai simți nimic deosebit, îi răspunse Grosvenor, foarte calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
secundă. — Cunosc aici pe cineva care vine rar pe la noi, am auzit atunci o voce feminină cu accent incert. O mînă mi-a poposit pe umăr și un parfum plăcut În nări. Am inspirat temeinic. N-am recunoscut-o după efluvii, dar am contra atacat În ju riu, simțind că apariția spectatoarei Întîrziate Îmi va schimba programul. Am șarjat: — Avem interpreți mult mai buni decît cei de azi. Îi veți putea urmări mîine. Nu trebuie să ne grăbim să le dăm
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fost notate cu „bine“ sau „foarte bine“. Nimic nu atestă începuturile mele. Sau poate că ar trebui să mă conving pe mine însumi: ce bine că nu a rămas nici un petic de hârtie? Cât de penibil ar fi dacă printre efluviile poetice ale băiețelului aflat la pubertate s-ar găsi rime care, purtând data de 20 aprilie și influențate de stilul imnic-expresiv al barzilor Tineretului Hitlerist, Menzael, Baumann, von Schirach, ar celebra credința de nezdruncinat în Führer. Perechi de rime precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și acest gen spontan și neprotocolar atrăsese privirea ironică a lui Nory, care îi azvârlise din ochi un: ce faci? Mini se întrebase: ce fac? și deslușise acel proces de emanațiuni și dizolvări ale sufletului în corp, cum si acele efluvii dinăuntrul vieței în afară, încă imponderabile dar care vor forma cândva o chimie nouă în noimele inseparabile ale trupului sufletesc și ale celui de carne. Se întrebase: ce fac? și răspunsese: mi-e înăsprit trupul de arsura întîmplărilor sufletești de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trecut în neființa fiului, într-un mod poetic și perfect plauzibil. ...și ăsta e, de fapt, sfârșitul. După tine. Nu. Ăsta e începutul. În noaptea aceea, aerul s-a încălzit brusc, ca și cum ar fi trecut prin el o vâlvătaie nevăzută. Efluviile au început să se facă simțite în tot orașul. S-au ridicat încet, ca din mor minte. Trupuri străvezii de parfum în întuneric. S-au stre cu rat pe ferestrele deschise, s-au lăsat să alunece pe sub cearșafuri, printre brațe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fluide. Iar când, târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir Au strâns în năvi de gheață un fabulos Ofir, Pornesc, pline de spornica lor muncă, Pornesc să-și întrunească ascunsele comori, Și peste mări de umbră și liniște, aruncă Efluviile unor neprihănite zori. PENTRU MARILE ELEUSINII Când calda strălucire a lunilor toride Va prinde să decline, când soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În vinul viu și tare al noii sale vieți... Mulțimi prinse-n vâltoarea efluviilor calde O, voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia; Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]