261 matches
-
concertantă, au capacitatea unei potriviri ce vine dintr-o îndelungată amiciție muzicală. De aici replici, răspunsuri, paralelisme sonore în care vioara și pianul se ascultă reciproc, cu discreție. La mijlocul programului, Romanța a dus în continuare această modalitare de exprimare, însă efluviile lirice păreau să descindă din lectura unei corespondențe romantice, unde fiecare frază permite respirații, oftaturi, lansări de exprimări intimiste conforme cu liniștea cititorilor de epistole de dragoste. Ca o concluzie, se pare venind de la vioara lui Rudolf Fatyol, sunetul final
Virtuți ale muzicii camerale romantice by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/83550_a_84875]
-
interferențe cadențiale Prin decorul ornamentic și/sau pilonic al sunetelor, prin vectorul „gravitonic” tonal-funcțional, profilul melodic al temei de fugă bachiană configureză un suport armonic cu atribute acordice ancorate într-un centru tonal de referință. Corola de funcționalități tonale, aferentă efluviului melodic, consfințește statutul de temă cu un potențial armonic specific, cu structuri evidente sau mai complexe determinate de consistența și laboriozitatea „facerii”. Structura armonică a temei în si minor prezintă unele dispuneri melodico-acordice speciale prin relevanța relației de tip cadențial
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
era: "mântuirea, în concepția creștinătății răsăritene, se cucerește înlăuntrul comunității de dragoste, laolaltă cu ceilalți oameni" (Eliade, 1990, II, p. 187) [1936]. De adevărul mântuirii colective a neamului românesc prin ortodoxie, "tânăra generație" a lui '27 s-a pătruns sub efluviile mistice ale Profesorului, cuprins la rându-i de "apokathastasis, de acea înfiorată nădejde a lui Origen, că oamenii nu se pot mîntui decît toți laolaltă..." (ibidem). Nodul central al acestui sistem de credințe este convingerea nestrămutată că ortodoxia constituie destinul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
era: "mântuirea, în concepția creștinătății răsăritene, se cucerește înlăuntrul comunității de dragoste, laolaltă cu ceilalți oameni" (Eliade, 1990, II, p. 187) [1936]. De adevărul mântuirii colective a neamului românesc prin ortodoxie, "tânăra generație" a lui '27 s-a pătruns sub efluviile mistice ale Profesorului, cuprins la rându-i de "apokathastasis, de acea înfiorată nădejde a lui Origen, că oamenii nu se pot mîntui decît toți laolaltă..." (ibidem). Nodul central al acestui sistem de credințe este convingerea nestrămutată că ortodoxia constituie destinul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ideea de Centru, de aici, concentricitatea: Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine 180. Orice urmă a realului iubita veni lângă lac și văzu cărarea de prund pe sub apă181 se sublimează în dense efluvii olfactive: Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecându-l pe unde era vad, veni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sinapselor corticale. Dacă este să iau în considerație apariția unor simple imagini sau sfere luminoase, culori, sunete, mirosuri, halucinații de aspect temporal ori a unor descărcări neuronale de amploare, aceasta este calea de comunicație cu Spiritul, este aura întreținută de efluviile cosmice interferate în sinapsele gliale. Magnetismul lui Mesmer și spiritismul au interpretat fenomenele, corectând ilustrarea științifică a aurelor în spirite, dacă aura, indiscutabil, reprezintă acea înfățișare misterioasă, umană, emanația materiei care pregătește întâlnirea cu Spiritul 397. În jurul nostru această îngemănare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Crescând pe locul aspru și-n liniște avar, se-alcătuiește casa, vertebră cu vertebră... Ei viețuiesc în miezul unui poem intens, ce-n furtunoase ritmuri se zămislește încă. A scăpărat un fulger. S-a luminat un sens. Țâșnesc din zid efluvii de forțe, ca din stâncă. Parc-ar trăi-n geneză, pe-o stea cu zimți fierbinți, când totu-i joc și aburi, în prima dimineață, iar lumea cu priveliști solare o presimți în valurile mării ce se-mplinesc din ceață
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Nu se găsea decât un pătrat de covor uzat pe jos. Și mai era, ieșind acuma puternic în evidență și arătând destul de sinistră, consola de fier pentru lampă, zidită în perete, la mare înălțime. Covorul, când călcai pe el, emana efluvii de miros umed. — Mi-e atât de teamă de femeia asta, Charles, nu ai vreo legătură cu ea, nu-i așa? — Nu, nu, nu, mă persecută, asta-i tot, Lizzie... Nu știu ce tot spune, dar n-are importanță. Ascultă-mă, Charles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și distorsionat pe luciul apei, ca într-o suprafață convexă, metalică. În timp ce înaintam de-a lungul drumului, pe lângă arătoasa piatră kilometrică pe care scria: Nerodene - o milă, stâncile galbene care se tolăniseră toată ziua la soare păreau să degaje vagi efluvii de căldură. Prin contrast, casa mea era rece și pregătită, parcă, să se preteze la vreuna din farsele-i sinistre. După lumina radioasă și colorată de afară, atmosfera dinăuntru părea cenușie și îmbâcsită. Se auzeau zgomote slabe, poate că numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
i precip itat de bătută... Strugurii se prăvăleau sub picioare. Mustul gâlgâia din vrane. Cofe, donițe, oale de lut plecau una după alta, pli ne ochi, neclintite, smirna, pe umerii argaților. Crama vuia și duduia din temelie . În aer pluteau efluvii dulci și acre, amețitoare și iritante, de poamă călcată, de nădușeală și de femeie. Conu Manole se mulțumi să întrebe: - Merge treaba, măi diavolilor” Invitat la o masă bogată, conu Manole îl întrebă pe invitat: - Simți ceva? Simțeam într adevăr
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
trandafiri de mai, de flori de portocal, de iasomie, de ylang ylang și mixturi de aldehide sintetice. „Parfumul își râde de timpul trecător”, susține Jean Baudrillard, unul dintre cei mai reputați filosofi ai Franței, întorcându-se în timp pe urmele efluviilor îmbătătoare. Unele parfumuri lansate la începutul secolului XX au devenit legendă, nu s-au evaporat o dată cu deschiderea flaconului, ci, dimpotrivă, au rămas dincolo de memorie, fiind foarte apreciate și în prezent. Fenomenul caracteristic al acestei perioade îl reprezintă intrarea pe piața
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
apărut în anul 1978 și este cel mai ieftin și mai vândut parfum. Numele său vine de la numele zeiței dragostei la vechii perși, Anaitis. Buchetul acestui parfum e dominat de mireasma somptuoasă, dulce și mângâietoare a crinilor, minunat acordată cu efluviile de iasomie, flori de iris și trandafiri albi. Elegant ambalat, în flacoane cilindrice din porțelan alb, cu dop argintat, este o adevărată încântare să-l putem oferi sau să ne fie dăruit. Primăvara și vara sunt anotimpurile care i se
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
Parfumurile verzi Aceste creații sunt proaspete, naturale și îmbină notele de plante sălbatice, care amintesc de mirosul de iarbă verde sau de fân proaspăt cosit, cu cele florale sau fructate. Fie că se limitează la spațiul rustic sau că adoptă efluvii de seră, „parfumurile verzi” n-au rival în ceea ce privește prospețimea și tinerețea. • Mitsouko de la Guerlain, primul parfum verde, delicat și misterios. Mitsouko este cuvântul japonez care desemnează „misterul”, iar uimitoarea capodoperă creată de Guerlain în anul 1919 este o superbă și
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
nocturn al viziunilor, pe de alta, dominanța paradoxală a luminii: seara (16) - dimineață (3) ; noapte (101) - zi (56) ; lună (79) - soare (30) ; nor,umbră (100+37) - senin (21); întuneric,întunecime (13+2) - lumină (54) Transformarea primelor două metale nobile în efluvii reverberante și sonore are loc în clipa revelației, iar versurile în care T. Vianu văzuse un pastel, conțin de fapt magia proteică a elementelor: „Când torsul s-aude l-al vrăjitor caier Argint e pe ape și aur în aer
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
confraților literari următorul pasaj: Într-o literatură este esențial să coexiste onirismul (vechi cât... Visul Maicii Domnului), realismul (vechi cât lumea), psihologismul (care nici el nu purcede numai de la Dostoievski), misticismul laic (cred că nu numai Patristica, ci și mari efluvii incantatorii din epoci păgâne stau la temelia poeziei lui Ion Alexandru) precum și numeroase alte curente a căror bună vecinătate și nu numai ea poate constitui o epocă literară"31. Aceste rânduri, care răspândeau un miros de tămâie în spațiul profan
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
tolera cariceala de către dulăi străini a Belei, orice înciotare considerând-o imediat ca o gravă imixtiune în politica noastră. Conducta de căcat de la subsol va fi prevăzută cu vană de frontieră, pentru ca nici un gram de rahat federalist să nu spurce efluviile noastre revoluționare exprimate pe cur. De asemeni, vom castra toți gândacii de bucătărie. Culorile naționale ale blocului vor fi cele actuale, urmând a fi modificate ulterior, dacă prindem vreun fraier care vrea să mansardeze și ne face termosistem. Limba oficială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de Gaulle, în mai 1968. De îndată ce ușa avionului s-a deschis, în clipa în care generalul avea să coboare în mijlocul mulțimii ce se îmbulzea pe aeroportul Băneasa, mirosul și lumina României au năvălit prin deschizătură. Am recunoscut aerul, căldura blândă, efluviile pământului. Era clima în care se scăldau amintirile mele din anii ce aveau să se sfârșească, pentru noi, în exil. Un parfum de trandafiri îmbălsăma aerul, în vreme ce cortegiul s-a pus în mișcare, cu generalul în frunte, în picioare, într-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și profeția sunt harisme ale Duhului Sfânt; dar profeția e mai mare decât glossolalia, zice apostolul. Care e cauza acestei diferențe? Foarte frecventă în era primară a creștinismului, glossolalia e un adevărat extaz la care mintea nu participă. Surprins de efluviul harului dumnezeiesc, extaticul grăiește în limbi, dar nimeni nu-1 înțelege. El are nevoie de interpret. Harisma glossolaliei, lămurește Pavel, e dată nu pentru credincioși, ci pentru necredincioșii care, neînțelegând ce vorbește extaticul, să vadă totuși că prin el se manifestă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în cunoștință de cauză, evaluează, testează, schimbă produse, dar nu poate opta pentru abandonarea consumului 20. În mod aparent paradoxal, individul societății de consum este mai fragil, în pofida căutării generalizate a confortului și a securității: "în vreme ce euforia bunăstării își răspândește efluviile, fiecare are, mai mult sau mai puțin, sentimentul că n-a trăit cum ar fi vrut să trăiască, că este neînțeles, că este în marginea "vieții adevărate" [...] civilizația care bate la ușă nu abolește sociabilitatea umană, ea nimicește împăcarea cu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și de transfigurare în lumina aurului stelar. Dificilă încercare de răzbatere, "târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir", "ascunsele comori" ajung în cele din urmă să rodească în zarea ființării depline: "și peste mări de umbră și liniște, aruncă/ Efluviile unor neprihănite zori". Imaginea care încheagă această trudnică ieșire din ascundere este mai întâi o formă neclară a adâncului, tulburea întrepătrundere a umbrei cu lumina: Spre sânul adâncimei fluide am privit;/ Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit/ De-a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
contemplându-și esența" (ibidem, p. 55). 27 Precum "în inima muntelui, în piatra încă fericită, e virtualitatea tuturor statuilor lumii, e oceanica vultoare a tuturor modelărilor posibile" (ibidem, p. 43). 28 Ibidem. "Acolo e cerul pe care-l ascultăm în efluviile nopții. Regiunea solemnă și limpede a Dikei. Justiție a luminii, concordie a spațiilor. Acolo sunt numai raporturi cristaline, simetrii de roză" (ibidem, p. 42). 29 Dan Botta, Despre arta poetului, în op. cit., vol. IV, p. 178. 30 Dan Botta, Charmion
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al gazdelor sale cu restul societății. "Doamnelor, domnilor", îl secundă vioi și interpretul. Formula de adresare pluti peste adunare ca un rotocol de abur trandafiriu, dornic să conjure de dincolo de orizont aurora unei lumi mai bune. Turbulența locală atrase însă efluviul de bunăvoință inaugurală în anafoarele ei nebănuite, amestecându-l cu viguroase emanații de mizantropie și nădejdi în putrefacție, ferfenițindu-l astfel strașnic, diminuându-i substanța și imprimându-i o traiectorie curbă, un ocol derutant al indirecției. Nu-i de mirare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
arhivelor individuale fu astfel împins înspre biroul înțesat al liberului sau arbitru. Căci era, într-adevăr, liber să confunde lucrurile înnoitor. La vreo două sute de metri de el în direcția mării, o femeie pedala energic, aducând un aport subtil de efluvii brizei cu miros marin. Sub acest neglijeu, largul se insinua introductiv într-o intimitate încă de venit. Spre a nu incomoda traficul de pe banda de asfalt, Ian călca iarba de pe marginea ei, mirat de spășeala tandră a pașilor ce-l
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
august 1975 Îmi scrie pe coperta interioară a Psihologiei sociale și organizaționale: „Lui Adrian, coleg de referință În ale psihologiei sociale, cu multă stimă și prețuire”. Era sobru și În dedicații, cu o afectivitate bine temperată, nu făcea risipă de efluvii. Iar eu nu scosesem Încă nici o carte, doi ani mai târziu mi-a apărut cartea despre lideri și grupuri. În septembrie 1988, ne știam de acum de cam cincisprezece ani, reușește să publice la Editura Albatros, În plin dezmăț ceaușist
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
atent să perceapă și să descifreze acele semne infime care trădează flirtul: unduirile ușoare ale evantaiului, freamătul gleznei pe perna de stofă tocită, râsul cristalin al tinerei femei, ochii scăpărători ai admiratorului său. Ca într-un spectacol de teatru, aceste efluvii subtile sunt destinate în aceeași măsură celor care asistă la jocul amoros și actorilor înșiși. De fapt, după lăsarea cortinei, "când, o jumătate de ceas mai târziu, cuplul se desparte, se găsește întotdeauna cineva care să se apropie de doamna
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]