738 matches
-
Nu știa ce a apucat-o să-i vadă manierele. Când Ștefan a ajuns lângă mașină, Dalia n-a mai avut răbdare, a deschis portiera și a fugit spre el, sărindu-i de gât. L-a luat prin surprindere cu efuziunea ei. Nu s-a gândit că mai sunt turiști sau salariați prin preajma lor care puteau să-i cunoască. De fapt, ce importanța avea? Cine știa care sunt relațiile dintre ei? - Cât mă bucur că am reușit să te revăd! Îți
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347818_a_349147]
-
A5, 112 pagini) STROIA A. GHEORGHE: Epigrama este descendenta unei stări de revoltă. Se poate percepe indignarea, ca efect al neputinței și durerii. Prin logica internă, asocierile surprinzătoare, între elemente care nu au (aparent) nicio legătură, prin forma sa - adecvată efuziunii auctoriale și exprimând concluzia printr-un vers lapidar, epigrama are strălucirea unui fulger efemer (iluminarea) care premerge tunetului asurzitor (hohotele). A scrie epigramă este un lucru, deloc facil. Un epigramist care nu are umorul „la purtător”, își poate transforma demersul
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]
-
în vers, închistarea existenței imuabile, adică permanentă în forma versului predominant clasic, descrierea ca mistificare a fluxului vital par a fi temele predilecte ale acestei lirici iubitoare de transparențe. Conștiința artistică e o figură prin excelență a ambiguității, întrucât datorită efuziunii, se cenzurează realul. În “Pe drumul vieții “Ovidiu Jucan are o predispoziție funciară, cu o aliniere moderată, prudent și chibzuită, la strigențele postmodernismului, pe care poetul și le însușește cu parcimonie.Zgârcenie ce o folosește fără să-i falsifice fondul
OVIDIU JUCAN-PE DRUMUL VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346417_a_347746]
-
și când/ți se va înfățișa/depinde în primul rând/ de starea ta sufletească “.(Ipoteză ).Aceste versuri îmi aduc aminte de ce spunea Dante Alighieri: “Iubește puțin cel ce poate spune prin cuvinte cât iubește “. Poetul încearcă să-și reprime deliberat efuziunile în favoarea constatării, pentru a denunța fizionomia unui adevăr:” Nu poate fi vorba de dragoste/când scrâșnești din dinți în fața celuilalt “.( Nu poate fi vorba). Poeziile sunt asemeni clic-clac-ului aparatului de fotografiat care surprinde secunda unei stări sufletești: “dacă-I închid
MIRCEA M.POP SAU O MÂNĂ DE CUVINTE PENTRU ALTERNATIVE POSIBILE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345046_a_346375]
-
unei stări sufletești: “dacă-I închid”, este vorba despre ochi,”filamentele gândurilor/ mă dor “. Modul său de a renunța ține de o sensibilitate tipic modernă ce constă transcrierea vibrațiilor eului în fața existenței.Versurile se resimt de prezența omogenității, de prezența efuziunii dintre ființă și lume, de implicarea eului: “Iată-mă sosit/ la ora zero a vieții./ Trebuie neapărat să plec/în călătoria fără întoarcere “.( Călătoria fără întoarcere).Libertatea, autenticitatea, integritatea, în genere temele morale ale poeziei, aici își au rădăcina, în
MIRCEA M.POP SAU O MÂNĂ DE CUVINTE PENTRU ALTERNATIVE POSIBILE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345046_a_346375]
-
de față, sugestiv și semnificativ intitulată Interogație finită, în opinia noastră reprezintă Opera Magna în ansamblul creației poetului Coriolan Păunescu, o încoronare a aportului său publicistic, din sfera literaturii române. Ea constituie rodul predilect, expresia elocventă a unor stări de efuziune și de interogație, de meditație, de contrarietate, de introspecție, dar și de cutezanță a gândului, încorporat în veșmintele versului clasic, tradiționalist și, totodată, modern și liber. Recentul volum al talentatului și reputatului poet Coriolan Păunescu, ca manieră de exprimare, este
ÎN LOC DE RECENZIE INTEROGAȚIE FINITĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375965_a_377294]
-
Nu știa ce a apucat-o să-i vadă manierele. Când Ștefan a ajuns lângă mașină, Dalia n-a mai avut răbdare, a deschis portiera și a fugit spre el, sărindu-i de gât. L-a luat prin surprindere cu efuziunea ei. Nu s-a gândit că mai sunt turiști sau salariați prin preajma lor care puteau să-i cunoască. De fapt, ce importanța avea? Cine știa care sunt relațiile dintre ei? - Cât mă bucur că am reușit să te revăd! Îți
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
timp - ziduri, mugurul firav al ierbii, plăpând și bucuros, încearcă să străbată întunericul și să guste din lumină. Stările despre care se scrie în carte sunt: iluzia, oniricul, delirul creativ, dansul eteric, exercițiul hermeneutic, eul muribund, elixir, agonie, resemnare, metamorfoză, efuziuni, transfigurare. Sunt stări uneori exprimate febril, cu patos, în detrimentul rațiunii, prin versuri care tulbură, emoționează, stârnesc în inimă furtuni electromagnetice, ca răzvrătiri ale umanului siderat. Andreea Dănilă creează, prin poezia sa, un univers ezoteric, misterios, însă nesupus unori rigori ori
COLECŢIA LIRIK, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: FEMEIA DE ZĂPADĂ (POEME) A ANDREEI-MARIA DĂNILĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372791_a_374120]
-
blândă când joacă rolul de îndrăgostită. Suzi nu se compară cu ea. E prea vaporoasă și corespunde gustului lui Petrini de femeie amoroasă, femeiea-fee. Dramatismul sentimentului este punctual forte al scriitorului, facultatea iubirii de a îmbrăca nebănuite forme, trecând prin efuziune, pândă, cruzime rece și violență paroxistică, spre a ajunge la ură bestială sau dispreț total. Sub acest aspect romanul conține scene antologice, fără pereche în literature noastră română. De la războiul rece al privirilor de la masă de la Tasea, la cearta și
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
fie prezente modificări tipice. Lupus cutanat acut: dermatită de interfață vacuolară, constând într-un infiltrat limfohistiocitar perivascular, adesea cu mucină dermică. Infiltrat perivascular neutrofilic poate fi prezent la debut. Efuziune pleurală sau pericardică Documentată imagistic (ecografie, radiografie, CT, RMN) a efuziunii pleurale sau pericardice, sau ambele Pericardită acută Cel puțin 2 criterii din: (1) durere pericardică tipică (ascuțită, se agravează la inspirație, ameliorată în poziția aplecat spre înainte), (2) frecare pericardică, (3) EKG cu supradenivelare ST sau depresie PR, (4) efuziune
ANEXĂ din 9 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282705]
-
efuziunii pleurale sau pericardice, sau ambele Pericardită acută Cel puțin 2 criterii din: (1) durere pericardică tipică (ascuțită, se agravează la inspirație, ameliorată în poziția aplecat spre înainte), (2) frecare pericardică, (3) EKG cu supradenivelare ST sau depresie PR, (4) efuziune pericardică nouă sau agravată observată imagistic (ecografie, radiografie, CT, RMN). Afectare articulară Oricare dintre (1) sinovită a cel puțin 2 articulații caracterizate clinic prin tumefacție sau lichid intra-articular SAU (2) artralgii în cel puțin 2 articulații cu redoare matinală de
ANEXĂ din 9 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282705]
-
abia ieri din natură, astăzi pare deja bucuros să se întoarcă la sînul ei". Lacrimile vărsate și victimizarea au deranjat pe succesorii școlii romantice. Lui Alecsandri i s-a reproșat faptul că ar fi cedat așteptărilor publicului occidental care cerea efuziuni lirice ample și că ar fi sacrificat caracterul viril al textului. S-a început atunci căutarea de noi variante, apoi s-a pretins că s-au găsit noi interpretări științifice pentru a sublinia valoarea documentară a Mioriței. Cîțiva critici au
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care a și declanșat, iată, alarmata-mi paradigmă să-l revizităm pe olandezul de la începutul de secol XX, Mondrian, de la al cărui "copac" esențializat n-a mai fost decît un pas pînă la suprematismul său geometrizat. Așadar, de la "lirismul cvasidelirant, efuziunea vulcanică, scriitura plină de impetuozitate și strălucire", cum definesc exegeții artei canonul încă temperatei modernități, la "refuzul oricărui romantism, grija măsurii celei mai stricte și a celui mai clar echilibru", fiind acestea valențele modernității radicale. Și dacă lucrurile s-ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să rîdă. Sînt, amîndoi, cei de pe litoul librăriei, Nașul chibițînd după puterile lui, gata-gata să-și gripeze rating-ul. În sarabanda comicăriilor, scena din lift, cu fostul ministru de Externe Pleșu, cînd micuțul Araffat (Alah să-l ierte!), în plină efuziune, ajunge să-l sărute pe... gît, îmi suprasolicită maseterii. Liiceanu, se-nțelege, menținîndu-se, ca pe litou, în contrast. Și mai spune devastatorul Pleșu ceva care, de data asta, nu mai e chiar de rîs: că există un trio: Lică, Vasilică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la „calificativele superficiale” de atitudine trădătoare, felonie, perfidie etc. Într-un cuvânt - am preciza noi -, domnitorul s-a comportat ca un om politic de profunzime, grijuliu față de soarta sa și a țării, cântărind lucid șansele și punând lacăt supapelor de efuziune a afectelor, atât de larg deschise în corespondența cu țarul și cancelarii săi. Privită de la București, conduita domnitorului este responsabilă și patriotică, eticheta de trădare neavând nici un sens. Între aspirațiile sale și practica politică n-a existat nici un divorț, ci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cristalizarea dispozițiilor sufletești nu a hotărât un gen de muncă în stare să producă maximum de energie; "urmele trecerii de la instinct la inteligență" sunt încă vii; din această cauză, el crede că poate schimba faptele naturii "prin puterea dorințelor" și efuziune emoțională, minunea fiind pentru el "în ordinea firească a lucrurilor"181. Instabilitatea lui sufletească (mai degrabă emoțională) nu-i neagă, totuși, posibilitățile de anticipare, dar acestea sunt legate doar de biruința asupra "vrășmășiei mediului". Neavând o putere deosebită, omul primitiv
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care o va suporta această unitate sufletească vine din schimbarea obiectului anticipației. De la anticiparea propriilor stări se trece la preîntâmpinarea, prin anticipații, a neprevăzutului împrejurărilor. Mutația în cauză nu schimbă "profilul" eului sau al personalității, dar pregătește depășirea stării de efuziune emoțională și trecerea la conștiința opozițiilor, care va scoate sufletul omului de sub vraja "misticismului". Mutația este, desigur, logică și dă sens evoluției eului către o creștere a conținutului său rațional. Prin urmare, istoria, raportată la unitatea sufletească a omului, are
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
contează tehnica mistică, socotește filosoful, iar nu fondul mistic, etern în sufletul omului. Misticismul a ajuns chiar obiect de comerț. Produsele lui sunt opere de religie, artă, filosofie, politică, apoi mărfuri tehnic-industriale, care scormonesc în ființa omului, scoțând la iveală efuziuni emoționale. Sufletul mistic nu se pierde; el rămâne veșnic în unitatea sufletească a personalității, fie ea anarhică (misticismul fiind activ) fie energetică (misticismul fiind ascuns, dar putând fi scos la iveală oricând). Activarea misticismului este fatală producerii vocațiilor, consideră C.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de sens a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ca, Într-un context oarecare, un laic ortodox să facă mai mult bine propriei religii decât un prelat oarecare, așa cum un cleric Îi poate impresiona pe credincioșii altor confesiuni mai mult decât pe clericii acestora. Direcțiile de răspândire sunt multiple, efuziunile credinței survin de unde nu te aștepți. Comunicarea se va face atât pe o direcție intraspecifică (teologi-teologi, credincioși-credincioși, artiști-artiști), cât și pe o linie interspecifică (teologii noștri-credincioșii celorlalte religii, artiștii noștri-teologiii/credincioșii/sacerdoții lor), iar sensul și amploarea difuziunii se vor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu funcții și consecințe formative nemaipomenite. Existența unui for specializat În livrarea educației (școala) nu presupune dispensarea de forme complementare de Însușire și Învățare a valorilor. Oricât de pragmatici am dori să fim, nu trebuie să dăm la o parte efuziunile educogene ale mediului concret În care ne mișcăm. În primul rând, nu toate valorile „Încap” În școală (aceasta poate deveni câteodată un mediu suficient sieși, rupt de realitate). Instituția artificializează uneori nepermis de mult lumea În care trăim. În loc să ne
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lume; iubirea este chibzuită și Îndurătoare față de lucruri sau precarități omenești. Luate separat, cele două acte se situează la antipozi, unul fiind - să zicem - „rău”, iar celălalt fiind „bun”. Cunoașterea dezbină și conduce la pizmuire; iubirea unește și generează alte efuziuni afective. Prima conduce la fală și individualism, a doua la smerenie și generozitate. Cunoașterea poate Înrăi (pe cei ce cunosc sau folosesc adevărul), pe când iubirea Îmbunează (pe cei atinși de aripa sa). Cunoașterea este relativă și merge spre infinitul rău
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Într-o imensă bucurie, pe care o disipăm cu generozitate, Într-un alt mod, Înspre semenii noștri, Înspre noi și ceilalți, Înspre noi Înșine. La români, se manifestă un pregnant simț al respectării și trăirii sărbătorilor. Poate cele mai intense efuziuni și tradiții comunitare sunt cele legate de Nașterea Domnului, care prefațează Anul Nou, prilej de noi conexiuni și refaceri ale legăturilor dintre pământ și cer, imanență și transcendență, eu și celălalt, clipă și veșnicie. Este șansa unei noi solidarizări și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
obiect. Nimic În plus, nimic În minus. Din ideile pe care ni le-a transmis nu-mi mai aduc aminte nimic. Cele mai multe lucruri care mi-au rămas le-am Învățat dincolo de lecții, după ce am terminat chiar școala, prin discuțiile și efuziunile ideatice zămislite Între noi ore În șir În laboratorul său de biologie, când eram deja licean și apoi student. Dacă din știința transmisă s-a ales praful, a rămas altceva În schimb, cu adevărat important: un acut sentiment al echității
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
hoțul, Doina) îl vor înrâuri pe Eminescu (în Făt-Frumos din tei, Povestea teiului, De-aș avea...). Al doilea ciclu, Lăcrimioare (1845-1847), din volumul Doine și lăcrimioare (1853), cântă amorul grațios, sprințar pentru Elena Negri (Steluța). Liricii de dragoste, plină de efuziuni și alte lejere palpituri, nu-i lipsește sinceritatea, ci fiorul. Ecouri din stihuirile anacreontice, din romanțe, din cântecul de lume sunt perceptibile. Melancoliile, ușoare, trec aproape fără să lase urme. A. e, fără nici o adumbrire, o natură jubilantă, expansivă, gata
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]