645 matches
-
În timp, ale mitologizării persoanei umane. Opusul mitologizării persoanei Îl reprezintă banalizarea individului. Acesta este actul de reducție valorică și formală care tinde să uniformizeze indivizii, dizolvând personalitățile individuale Într-o masă colectivă amorfă, lipsită de identitate. Acestea sunt ideile egalitare, care conferă maselor, prin ștergerea diferențelor personale dintre indivizi, falsa impresie a „ridicării” și a recunoașterii demnității lor printr-un act de valorizare colectivă. Aceste idei egalitare, care aduc și impun masele pe scena socială a istoriei, vor da naștere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
personalitățile individuale Într-o masă colectivă amorfă, lipsită de identitate. Acestea sunt ideile egalitare, care conferă maselor, prin ștergerea diferențelor personale dintre indivizi, falsa impresie a „ridicării” și a recunoașterii demnității lor printr-un act de valorizare colectivă. Aceste idei egalitare, care aduc și impun masele pe scena socială a istoriei, vor da naștere unei noi utopii: sistemul politic al democrației. Democrația, din punct de vedere psihologic și moral, va Înlocui valoarea personală a individului, originalitatea, unicitatea acestuia, cu valorile colective
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-lea. Z. și-a încercat talentul și în literatura de ficțiune. Poveste de iarnă (1987) urmărește, pe fondul cenușiu și înghețat al Bucureștilor anilor ’80, zbaterea psihologică a lui Mircea Stere, intelectual rafinat, condamnat la o existență mediocră de sistemul „egalitar” comunist, prins într-o relație fără orizont cu o femeie superficială. Asemenea lui Ladima, personajul lui Camil Petrescu, Stere este un inadaptabil. Perspectiva condiției sale sociale, pe care, gânditor refugiat în sferele transcendente ale artei, o ignoră, este conturată în
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
relație cu stilul parental aferent, caracterizată de un mod mai mult sau mai puțin competent. Conform lui J.M. Bouchard (1988), părintele competent are caracteristicile modelului umanist descris de același autor ca fiind un ghid al copilului, plasându-se pe poziții egalitare, având un sistem de valori, atitudini și credințe care susțin comportamentele educative de tipul încrederii și autonomiei. Relația părinți-copii este centrată pe respect reciproc, empatie, schimb de opinii, persuasivitate și valorificare complementară, având ca bază exemplul pozitiv al părinților (Ciofu
PĂRINŢII, MODELE ALE COPIILOR –CONSECINŢE POZITIVE ŞI NEGATIVE. In: Arta de a fi părinte by Roxana Tudorache () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1391]
-
ale unei relații familiale mai profunde. Dezvoltarea relațiilor părinți-copii necesită ca reguli, expectanțele comportamentale și noile libertăți să fie continuu re-negociabile și clarificate. Învățarea acceptării autorității parentale, a dobândirii succesului în grădiniță și școală, a modului de adaptare la relațiile egalitare, căutarea unei mai mari autonomii și realizarea tranzacției spre vârsta adultă, necesită toate un dialog constant între părinți și copii. Ambele părți ale relației trebuie să se schimbe substanțial pentru a se adapta procesului dezvoltării. Studiul comunicării și al relației
COMUNICAREA ÎN RELAŢIILE PĂRINŢI-COPII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
acestor fonduri s-a format totuși imaginea idilică de „instituție care rezolvă totul”, creând așteptări mult prea mari, mai ales referitor la eradicarea sărăciei structurale. Fondurile sociale operează în medii naționale care nu întotdeauna vizează reducerea sărăciei sau redistribuția mai egalitară a veniturilor, guvernele centrale fiind câteodată animate mai degrabă de dorința de a reduce deficitul bugetar și de a pune accentul pe politici macroeconomice și creștere economică, în detrimentul dezvoltării sociale și al protecției sociale (reducerea masivă a cheltuielilor sociale publice
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
De remarcat că raportul dintre veniturile și cheltuielile celor mai bogați, respectiv ale celor mai săraci 10% dintre indivizi (b10/s10), depășind cu puțin valoarea 5, asociază Republica Cehă și Ungaria grupei foarte mici de țări cu o distribuție relativ egalitară a veniturilor/cheltuielilor; România și Bulgaria se mențin în categoria țărilor cu creștere pozitivă, inferioară însă celei întregistrate în țările membre ale UE; nivelul PIB per capita în 2002 era inferior celui din țările membre ale UE și din Federația
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Experiența statelor central-est-europene și ale Asiei Centrale a confirmat faptul că dimensiunile acestui fenomen depind, în mare măsură, de contextul și politicile naționale, economice și de venituri. Pornind din postura unei țări cu o distribuție a veniturilor dintre cele mai egalitare, România a cunoscut, de-a lungul tranziției, un salt semnificativ al indicatorilor de inegalitate. Scăderea generală a nivelului de trai s-a produs pe seama pierderii locurilor de muncă cu productivitate ridicată, a scăderii valorii reale a veniturilor populației și a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
decât cea a veniturilor, pentru că reflectă satisfacerea unor nevoi, relativ aceleași într-un spațiu și moment date, și nu potențialul de câștig. Din acest motiv, indicii de inegalitate calculați pe baza cheltuielilor sunt mai mici (indicând o distribuție mai omogenă/egalitară) decât cea a veniturilor și mai constanți în timp. Indicii Gini iau valori între 0 (situația ipotetică de egalitate perfectă, în care indivizii dețin fiecare același nivel de venit) și 100 (situația ipotetică de inegalitate absolută, în care întregul venit
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de acest tip sunt mai curând de tip complementar decât reciproc : părintele își educă copilul și îl orientează în drumul său, pe când din partea copilului relația se limitează la solicitarea atenției și la ascultare. Spre deosebire de acestea, relațiile orizontale sunt reciproce și egalitare: indivizii care le întrețin, adică cei de aceeași vârstă, nu dețin o putere socială, relația este echivalentă. Aceste tipuri de relații(orizontale și verticale), după părerea lui HARTUP, îndeplinesc funcții diferite pentru copil și ambele sunt esențiale, deoarece conduc la
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
așadar, la obiectivitatea sentimentului, ci la transcrierea exactă a ritmului interior al poemului. Este expresia acută a sensibilității, a trăirilor personale puse în slujba unei colectivități. De aici, o asemenea concluzie: „Ca și nuditatea, înfățișarea versului liber este anonimă și egalitară: sub un limbaj comun, o inimă unanimă”. Și, într-adevăr, pe fondul unei sensibilități adeseori exacerbate, poezia din Declarația patetică dezvăluie un veritabil umanism în descendența lui Whitman. Poemul devine un instrument de acțiune, de luptă. El contribuie la transformarea
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
sunt excluși) și fenomenul efect. Mai întâi câteva exemple de enunțuri cauzale în sociologie. Legea productivitate/stratificare socială. Stratificarea socială este determinată de nivelul productivității muncii: la un nivel scăzut de productivitate, care asigură simpla supraviețuire, societatea va fi nestratificată (egalitară); o productivitate a muncii superioară nivelului simplei supraviețuiri, dar nu mai mică decât cea necesară satisfacerii integrale a tuturor necesităților („raritate”), va produce societăți stratificate (inegalitare); o productivitate capabilă să asigure satisfacerea integrală a tuturor necesităților („abundență”) va genera o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a muncii superioară nivelului simplei supraviețuiri, dar nu mai mică decât cea necesară satisfacerii integrale a tuturor necesităților („raritate”), va produce societăți stratificate (inegalitare); o productivitate capabilă să asigure satisfacerea integrală a tuturor necesităților („abundență”) va genera o societate nestratificată (egalitară) (Marx, 1967; Engels, 1967). Legea amenințare/coeziune. Amenințarea externă produce o creștere a coeziunii interne a grupurilor sociale (Coser, 1955). Legea ierarhie/diferențiere a satisfacției muncii. Poziția ierarhică într-oîntreprindere este un factor determinant al variației satisfacției muncii. Spre vârful ierarhiei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
C este însoțită de variația lui E. Covariația poate fi discretă: diferitele stări distincte ale lui C sunt însoțite de stări distincte ale lui E. Este cazul legii productivitate/stratificare socială: productivității la nivelul de subzistență îi corespunde o societate egalitară; rarității, o societate inegală; abundenței, o societate egalitară. Covariația poate fi și continuă, cantitativă: „Cu cât este mai mare C, cu atât este mai mare E”. Legea ierarhie/diferențiere a satisfacției muncii este de acest tip. Astfel, o cercetare empirică
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate fi discretă: diferitele stări distincte ale lui C sunt însoțite de stări distincte ale lui E. Este cazul legii productivitate/stratificare socială: productivității la nivelul de subzistență îi corespunde o societate egalitară; rarității, o societate inegală; abundenței, o societate egalitară. Covariația poate fi și continuă, cantitativă: „Cu cât este mai mare C, cu atât este mai mare E”. Legea ierarhie/diferențiere a satisfacției muncii este de acest tip. Astfel, o cercetare empirică poate determina existența, într-un eșantion de întreprinderi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lucru nu ar mai fi valabil. Același tip de critică se poate formula și în legătură cu legea productivitate/ stratificare. Ne putem întreba dacă în mod inevitabil starea de raritate este însoțită de inegalitate socială sau există posibilități stabile de organizare socială egalitară pe baza rarității. Problema empirismului cauzelor și a efectelor. Una dintre marile speranțe puse în schema cauzală se referă la pronunțata ei deschidere empirică. Există adesea chiar iluzia că procedurile empirice inductive pot duce cu ușurință la formularea de ipoteze
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
gradului de dezvoltare al forțelor productive drept criteriu unic al progresului. În primul rând, acest criteriu dă o estimare relativ nediferențiată a gradului de satisfacere al necesităților unei comunități. La același nivel de dezvoltare economică, o comunitate poate realiza mai egalitar bunurile disponibile, iar o alta, inegal. În cazul ultimei comunități, gradul mediu de satisfacere al necesităților reale ale membrilor săi poate fi mai scăzut decât în primul caz, din cauzasupraabundenței și a risipei practicate de clasele privilegiate. De aceea este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
impunerea În anume regiuni a sistemului agricol al celor trei tarlale (Dreifelderwirtschaft). El a fost Însă instalat o dată cu impunerea ,,vecinătăților”, organizații sociale sătești amintind Nachbarschaft-ul săsesc sau cel al multor regiuni germanice. Ele au creeat, În acelaș timp, În lumea egalitară a satelor o distincție majoră ce stăruie insistent până În secolul XX; este vorba despre distincția dintre nemeși, țărani care efectuaseră serviciul militar În armata austriacă, și iobagi, rămași servi pe moșiile boierești. Case și turnuri Deosebirea semnalată mai sus În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nonpracticanților. În generația-pivot (G2), datele sunt de 40% În cazul practicanților și de 35% În cel al nonpracticanților. Invers, ancheta a demonstrat că o Împărțire egală a sarcinilor Într-un cuplu Îl apropie de copii: 62% dintre cuplurile „moderne”, mai egalitare din generația G2 se declară mai apropiate de copiii lor decât de propriii părinți (În timp ce În cuplurile guvernate de diviziunea tradițională a rolurilor sexuale procentul este doar de 56%). Aceste rezultate indică faptul că gradul de receptivitate a indivizilor la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Între soți, mai mult sau mai puțin echitabil. Sarcinile strict menajere și, mai ales, Întreținerea hainelor le revin În mod preponderent femeilor (se constată totuși o contribuție a soțului). În principiu, de la bunici la nepoți, practicile evoluează către un model egalitar de Împărțire a sarcinilor Într-un cuplu. Ponderea adepților unui cuplu modern crește de la 25% În G1 (generația vârstnică) la 62% În G2 (generația-pivot), iar ponderea „practicanților” crește de la 23% În G1 la 58% În G2. În toate generațiile Însă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Împărțirea sarcinilor Între partenerii de cuplu Începe să devină un fapt incontestabil, spun sociologii francezi. În plus, modelul de educație primit influențează modelul de cuplu constituit: faptul de a fi primit o educație suplă, flexibilă, Îngăduitoare determină formarea unui cuplu egalitar, cu toate că, subliniază Attias-Donfut, această legătură statistică este destul de slabă și puțin semnificativă. Din rezultatele examinate reiese că, În ciuda inerției practicilor și contradicțiilor dintre bărbați și femei, relațiile dintre cele două sexe se transformă În aceeași direcție ca și raporturile dintre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
roluri, să instituie bariere, să consfințească poziții, să impresioneze pe cei de rând, să confere capital simbolic și să Împartă grupurile sociale Între dominanți și dominați. De aici și iritația, chiar furia mediilor intelectuale, și nu numai, impregnate de discursul egalitar. Evenimentul a fost perceput ca o ofensă, ca o palmă dată omului obișnuit, inocent și cinstit. Încă o problemă, cea a poziției deontologice a cercetătorului: atunci când studiază clasele defavorizate, el are suportul moral al rezolvării unei probleme sociale; el acordă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
accentuează în cele mai multe țări, fie ele dezvoltate sau în curs de dezvoltare. Această accentuare este însoțită de schimbări majore în structura și funcționarea statelor sociale, care încă nu reușesc să stopeze explozia inegalităților, doar cu excepția statelor scandinave, care sunt mai egalitare. Pe de altă parte, generarea și accentuarea inegalităților dintre indivizi pot fi limitate atunci când în politicile publice ale statului social se insistă pragmatic (și nu doar ideologic) pe limitarea distribuției inegalităților sociale și a oportunităților, iar în strategiile de viață
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în muncă și în viața economică, în profesie și în exercitarea ei, în participarea politică și în cea culturală, comparată cu egalitatea proclamată de lege este contrazisă de inegalități flagrante. Tot astfel, un număr crescând de bărbați se asociază retoricii egalitare, însă conduitele lor de viață demonstrează adeseori contrariul. O contradicție de proporții între constituirea familiei tradiționale și structura socială emergentă macină ordinea societăților contemporane, luând forma unei opoziții între bărbați și femei și manifestându-se atât în sfera privată a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
diviziunea tradițională a muncii în familie și de comercializarea forței de muncă a bărbatului în condițiile relațiilor patriarhale din familie care făceau femeia responsabilă de activitățile casnice. Astfel, diviziunea familială era una inegalitară economic și ca putere, ceea ce contrazicea principiul egalitar al modernității. Continuarea industrializării, intrarea în epoca postindustrială, afirmarea juridică a egalității dintre femei și bărbați au coincis cu creșterea numărului femeilor angajate în sectorul corporatist și egale cu bărbații în privința nivelului de școlaritate sau în exercitarea drepturilor civice și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]