311 matches
-
nu trădează... Omul de stânga vede în politică instrumentul prin care cei de soartă nedreptățiți - naștere în medii defavorizate, în locuri mizere și în momente istoric nefericite sunt împinși să-i ajungă din urmă pe răsfățații aceleiași soarte. Se recomandă egalitarismul, ca factor de onestă împărțire a bunurilor acestei vieți. Statul e organizat, condus și pus în mișcare de cei fideli, idolul rămâne munca, în zilnica vorbire, cuvântul care revine este: științific. în virtutea unei viziuni globale, toate aparțin tuturor, adică nimănui
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
de „corectitudine politică” a intrat în preferințele marxiștilor din familia lui Felix Weil, Gramsci și Lukacs, pentru ca Școala de la Frankfurt, prin Max Horkheimer și Theodor Adorno, să-l preschimbe în sinonim al „politicii de nediscriminare”. Ravagiile provocate azi de plaga egalitarismului proferat de corecții moderni se simte cu ochiul liber în limba de lemn pe care adepții curentului o folosesc în chip comic. De pildă, grija de a nu nedreptăți semenii bătuți de soartă merge pînă la propunerea unor eufemisme tandre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
stoicism, la mijloc de ridicol și vizionarism. Criticul nu trebuie să adopte o conduită justițiară de haiduc, deposedându-i pe cei ce au vizibilitate, prestigiu simbolic și succes de public, pentru a-i împroprietări pe cei ce nu le au. Egalitarismul în câmpul artistic este un nonsens, intrând în contradicție cu relieful atât de accidentat al valorilor estetice. Dar tocmai prin recunoașterea și omologarea acestor valori, o parte semnificativă din creația lui Ion Gheorghe merită girul și chiar entuziasmul nostru. Cu
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
e trădat de colegi, prieteni, vecini constituie radiografii, pe cât de crude, pe atât de implacabile ale vieții aflate sub control permanent. Ele ar trebui să-i lecuiască de iluziile comunismului pe tinerii de azi, seduși de cântecele de sirenă ale egalitarismului marxizant. Transcrierile înregistrărilor și notelor furnizate de turnători vorbesc mai mult decât orice manual ori teorie despre cumplita intruziune a aparatului de stat polițienesc în viața intimă a cetățenilor. Violarea cinică a intimității și brutalitatea represiunii sunt constante în afara cărora
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
În cadrul fiecărei perechi, preferința filosofului se îndreaptă spre cea dintîi categorie, în timp ce doctrina comunistă este ilustrată de fiecare dată de categoria opusă. Bunăoară, pentru Berdiaev, libertatea nu poate exista decît în cadrul unei ierarhii sociale. Acolo unde ierarhia este desființată în numele egalitarismului, acolo libertatea devine o vorbă fără sens. Opusul ierarhiei este anarhia, cu toate dramele ce decurg din ea. Pentru ca o societate să fie viabilă, este nevoie ca ierarhia socială să aibă drept coloană vertebrală o monarhie înconjurată de o aristocrație
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
al orfanității, care face din el abonatul de serviciu al iluziei. Din dragoste față de mamă își ucide (și simbolic, și la propriu) „părintele spiritual“, pe mareșalul Ion Antonescu, însă locul acestuia va fi luat de „tătucul“ Stalin și de fantasma egalitarismului. Fără să- și dea seama, sare din lac în puț. Deși învingător, supraviețuitor al tribulațiilor istoriei, Georgian este, de fapt, jucăria propriilor slăbiciuni tiranice. Tot din Stendhal, dar din Mănăstirea din Parma, vine, probabil, perspectiva dez-eroizantă asupra războiului. De altfel
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
poetic, vocea poetei poate fi alteori provocator de revendicativă. Se aude de câte ori simte nevoia - destul de des, de altfel - să se refere la rolul atribuit femeii de cultura secolului său și la complexul de inferioritate generat de acesta. În spiritul unui egalitarism de gen ce-i guvernează întreaga creație, pe care studiile feministe au pedalat mult, o evocă pe regina Elisabeta, care a dovedit „în cele 11 olimpiade de fericită domnie” că femeile pot cârmui exemplar o țară. Respinge opinia că scrisul
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
se poate ca un exeget atât de avansat sub raportul tehnicilor de investigație (lui îi datorăm remarcabila analiză disociativă a lecturilor acestor personaje) să apeleze nonșalant la un asemenea concept, din punct de vedere paradigmatic, vetust? A doua oară, la egalitarismul democratic pe care autorul Scrisorii pierdute îl conferea tuturor lumilor lui ficționale. A rămas între postumele lui, ca o dovadă a acestei politici narative liberale, un foarte curios Repertoriu de nume proprii. Unele concretizate (și, de altfel, prezente măcar în
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
scrie astăzi într-un articol intitulat " A spus președintele Traian Băsescu tot adevărul?" că "Viața statului pare un iceberg: la suprafață, discurs corect despre lupta împotriva corupției, în adâncimile vaste, tot felul de încrengături dubioase trecute sub tăcere și tolerate". "Egalitarismul democratic și combaterea discriminării au fost o excelentă acoperire pentru o operațiune electorală cu nuanțe îndoielnice. Președintele spunea atunci, privind adunarea oamenilor sosiți în limuzine negre : Știu că parte din dumneavoastră trăiți greu" și îi îndemna să-și trimită copiii
DW: Traian Băsescu a tăcut și s-a complăcut. Iar tăcerea este uneori vinovată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81015_a_82340]
-
cărei trăsătură principală e mimetismul feroce în care francezii se complac în trena lui Nietzsche și Heidegger, și secțiunea de filosofie politică, în care puseurile de socialism iresponsabil au preschimbat spiritul galic într-o colecție defunctă de principii egalitariste. Acest egalitarism sinucigaș nu numai că a distrus cultura Franței, dar etuva presiunilor ideologice e atît de apăsătoare, încît îți trebuie o naivitate de basm ca să crezi că în universitățile din Paris se gîndește liber. În realitate, spiritul parizian a fost sterilizat
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
de gîndire, cu ivirea semnelor ce îl prevestesc pe cel nou: dispariția omului interior și ivirea exhibiționiștilor preocupați de succes social, bagatelizarea sufletului pînă la preschimbarea lui într-o superstiție anacronică, oficializarea hedonismului ca optică unanimă, pierderea prestigiului universitar în numele egalitarismului dintre profesori și studenți, compromiterea valorilor tradiției în numele societății deschise, blocarea dialogului prin înlesniri tehnice (informația neselectivă distruge educația, comunicarea permanentă omoară conversația, genul epistolar dispare sub obiceiul mesajelor telefonice), sau aservirea omului prin hegemonia mașinii. „O lume se prăbușea
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
să-i descrie răul, urmarea fiind o carte tipică pentru umoarea în care se scaldă spiritele reacționare: cum faci să descrii decadența fără să aluneci în tonuri plîngăcioase, lamentîndu-te în marginea unui naufragiu? Căci pentru Molnar, ca pentru orice credincios, egalitarismul marxist e un naufragiu ducînd la alterarea naturii umane, și implicit la terfelirea valorilor clasice: sacrul devine o fantasmă, noțiunea de valoare devine ilicită, fiindcă se sprijină pe discriminare, biserica e un cuibar de vicii, tradiția e un mănunchi de
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
nu și le exprimă conceptual, ci emotiv-confesiv, și de aceea expresia lui nu e subtilă, ci sinceră, adică atinsă de imaturitatea senectuții. Dar ce consternează la el e sîmburele de elan comunist, Tolstoi fiind un creștin în varianta primitivă a egalitarismului drastic, genul de fantast care visează la topirea tuturor într-un ocean de frăție colectivă. Octogenarul luminat crede că tot ce aparține în chip privat unui om înseamnă privațiune pentru alții, deci elementul privat trebuie abolit. Pe scurt, un credincios
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
pot fi citite în ultimul număr pe 2013 al revistei „Le Point”. Alain Finkielkraut afirmă într-un scurt interviu că școala generală nu trebuie să confunde umanismul, ca perspectivă filosofică asupra caracterului formării tinerilor, cu umanitarismul, doctrină socialistă care predică egalitarismul. Singura egalitate permisă este aceea de șansă. Orice altă formă de a-i pune pe elevi pe picior de egalitate condamnă școala la ineficacitate pedagogică. Profesorul nu mai este un maestru, ci un asistent social, spune eseistul francez. La remarca
Școala trebuie să fie umanistă, nu umanitară () [Corola-journal/Journalistic/2910_a_4235]
-
de pildă, suficient că unul din acești falnici decision-makers să răsfoiască noul volum al lui Adam Michnik, Letters from Freedom (University of California Press, 1998) pentru a găsi o îngrijorătoare formulă ce descrie caracteristicile Balcanilor: "puțin fascism, putin comunism, putin egalitarism și puțin clericalism". Doză de irațional care subzista în toate țările fostului bloc sovietic nu poate fi, vai, vindecată doar prin expedierea ultra-sofisticatelor bombe controlate prin laser! Cu atat mai mult cu cât, scrie un comentator al prestigiosului săptămânal "The
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
unei ideologii populiste. Când e vorba de adepți proveniți direct din lumea militantismului comunist, e absolut de înțeles: nu cred în ereditate, dar cred în influența formatoare a mediului. N-ai cum să te lepezi de sechelele gândirii comuniste, ale ,egalitarismului" demagogic și ale ,fraternității" izvorâte din culoarea carnetului de partid când ai fost învățat, de mic, să le digeri deodată cu cornul și laptele. Când, însă, în capcana acestui tip de gândire reducționistă cade și câte un personaj a cărui
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
concept mai degrabă psihiatric: e boala oamenilor care nu acceptă, nici în ruptul capului, că în realitate lucrurile se desfășoară cu totul altfel decât au fost dresați să creadă sau își imaginează ei. Născut din resentiment și propagat prin ură, egalitarismul n-a făcut decât să nenorocească oameni și să transforme țări întregi în pușcării. Culmea e că marxismul - doctrina urii de clasă - continuă să facă ravagii în mediile intelectuale occidentale, de unde se propagă, precum holera, spre lumea academică și culturală
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
formulând paradoxul prostului, pandant la cel al mincinosului: "Numai idioții n-au nici o îndoială. - Sunteți sigur? - Absolut sigur." Investigația în acest teritoriu delicat, prostia inteligenței, începe cu delimitarea temei: "Ce este așadar prostia? (Dar inteligența?)", urmează tatonarea originilor (teorism, actualism, egalitarismul pervertit) și a mecanismelor, generate de asocierea gândirii cu moda, cu spiritul de turmă și cenzura, cu subversiunea și corectitudinea politică. "Muniția" în suita argumentării o oferă marii autori, filosofi și moraliști, francezi și străini - Flaubert, Pascal și Moličre, Diderot
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]
-
centralismului democratic”): disciplinarea popularului apărea ca perfect justificată, pentru că norma era văzută o expresie și o emanație a limbii populare: identificându-se cu masele, elita era îndreptățită să le impună reguli. Din acest punct de vedere, regimul totalitar, deși predica egalitarismul, era în realitate elitist: autoritățile invocate erau marii scriitori, iar norma era stabilită fără drept de apel de intelectualii din Capitală: „Pronunțarea luată ca bază în prezenta expunere este aceea a oamenilor instruiți din capitala țării” (Dicționar ortoepic, 1956, p.
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
dintre honestiores și humiliores, cu dizolvarea previzibilă a corpului social. Cînd între nobili și tălpași nu mai apare burghezul, cu rol de filtru menit a opri revărsarea verminei asupra aristocraților, atunci societatea se duce de rîpă. Orice doctrină care cultivă egalitarismul pentru a coborî superbia celor suspuși la promiscuitatea celor supuși trebuie înfierată ca fiind contrară spiritului european. Potrivit lui Johnson, pătura de mijloc din țările apusene este supusă unei agresiuni constante al cărei deznodămînt stă în pierderea tocmai a acelor valori
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
gândul că au existat oameni al căror curaj a dărâmat zidurile dictaturii? Pe cine mai impresionează că zbirii comuniști au ținut în lanțuri sute de milioane de oameni, când cântecele de sirenă ale neocomuniștilor sună din nou atât de atrăgător? Egalitarismul fraudulos propus de comunism e îmbrățișat de toți neisprăviții planetei. Misticismul ideologic ia, sub privirile noastre neputincioase, formele agresive ale resentimentului și urii gâlgâind în valuri. Soarta fostelor țări comuniste s-a jucat, de fapt, prin curajul și demnitatea câtorva
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
poartă numele celui mai iubit dintre ucenicii lui Isus. Țara fără nume și Novilla, ce prin nume pare o negare a orașului, se supun unui mod de viață monoton, reducând totul la experiențe elementare. Se instaurează astfel un soi de egalitarism, oamenii par să trăiască fără sentimente, doar satisfăcându-și nevoi minime - de la bordel la centrul de studii ce le oferă un simulacru de științe și arte. Majoritatea par fericiți cu truda lor zilnică și tentativa schimbării aduce o nenorocire, iar
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
Sub tăvălugul nivelării „democratice”, elitele se văd strivite. Prețuiți pentru nivelul pecuniar, pentru dibăcia „afacerilor” și pentru cea a legării „relațiilor” celor mai profitabile, indivizii contează prea puțin pentru calitatea valorii spirituale. Axiologia se răstoarnă cu capul în jos. Un egalitarism nesănătos duce la o selecție aberantă. La un „despotism al masei”, după cum se rostește un remarcabil eseist francez actual, Ghislain de Diesbach, care pune punctul pe i astfel: „Rezultatul dacă nu cumva scopul democrației nu e acela de a le
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
cade. Dawkins lasă problema deschisă, preferînd tăcerea în locul unor nedemne declarații de circumstanță. Oricum, impresia de presiune ideologică exercitată asupra lui e evidentă: darwinismul e bun cîtă vreme compromite creștinismul, dar încetează să mai fie bun cînd se dovedește contrar egalitarismului democratic, feminismului și homosexualismului. În concluzie o carte de mare rafinament și de subtile nuanțe teoretice, pe care, chiar dacă o poți respinge din convingere religioasă, o poți citi cu titlul de mijloc introductiv în lumea biologiei.
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
ne urmam drumul, care mai de care s-apuce înainte"). Abia în ultimele pagini ale întinsei scrisori apare în sfîrșit și Teodor Diamant, beneficiar al unui portret memorabil: tînăr boier, în vîltoarea bejeniei, el nu făcea altceva decît să predice egalitarismul; student strălucit la Paris, îl îndruma pe Ghica, aflat atunci în capitala Franței. Reformator-martir întors în Valahia, moare prematur. Sub pretextul evocării lui Diamant, o întreagă epocă iese din negura trecutului. Ghica nu-și găsește de la început formula prozastică, dar
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]