2,955 matches
-
o mână ea își ține propriul cap retezat și bea fără-ncetare din propriul sânge. Imaginea, carismatică și terifiantă în același timp, vrea să sugereze că este obligatoriu să ne depășim pulsiunile inferioare, egoiste (și actorul nu poate fi niciodată egoist, atât timp cât renunță la sine pentru a deveni un altul), dacă vrem să accedem la o atitudine spirituală veritabilă: sentimentul de a fi curajos și capacitatea de a înfrunta răul în consecință. Reprezentarea tradițională a forței cosmice despre care vorbim sugerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vacarmul de la casa de bilete, Andreea și mama sa, Teia, cu cele două geamantane uzate și cu poșetele pe umăr, au traversat În fugă peronul, căutând trenul de Constanța. Bun Început de vacanță , spusese Andreea cu năduf. Și de concediu, egoistă mică ce ești...adăugase mama arătându-i trenul căutat. Un personal tras pe linie și deja plin. Prin urmare singura posibiliate de a ajunge la mare, rămânea călătoria pe culoar În picioare. După o trecere fugară prin câteva vagoane cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
amare mai târziu. El are un spirit luminos, nu i-l înnegri, lasă-l să fie bun și generos, cuminte și cu bun-simț, învață-l să iubească natura și universul, să facă bine și nu rău și să nu fie egoist. Tu, fata mea, ești foarte egoistă și crezi că dacă copilul tău va iubi și pe altcineva, nu te va mai iubi așa de mult pe tine. Dar greșești amarnic. Iubirea este diversă și se exprimă în tot și în
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
spirit luminos, nu i-l înnegri, lasă-l să fie bun și generos, cuminte și cu bun-simț, învață-l să iubească natura și universul, să facă bine și nu rău și să nu fie egoist. Tu, fata mea, ești foarte egoistă și crezi că dacă copilul tău va iubi și pe altcineva, nu te va mai iubi așa de mult pe tine. Dar greșești amarnic. Iubirea este diversă și se exprimă în tot și în toate, dacă stai să analizezi bine
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
angajament sentimental” care să o dezechilibreze, să o scoată din ritmul ei obișnuit. În fapt, Profesorul poate fi suspectat că dorește să-și conserve propriul confort sufletesc, să nu-și facă probleme „la vârsta lui”. Nu cumva este mai mult egoist decât altruist? Asta se putea întreba și Teodora, care a aruncat doar o privire întrebătoare sau - cine știe? - exprimând doar resemnare. Surprinzător este însă comentariul scriitorului la situația dată: „Ce orbire ciudată poate avea Profesorul, cu experiența și doxa lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
simte vinovat și umilit, proiectat pe scara regresivă a speciilor. I se „spovedește” Teodorei. Ea îl completează zîmbind: „Dar și motanii fac la fel!” A văzut chiar ea. Însă nu continuă, din delicatețe. Deja a sugerat comparația cu un „motan egoist”, dominat de instinct. P.H.L. face aici o umilă încercare de a-și „salva” „eroul”. Rememorează ceea ce el însuși a trăit, în urmă cu decenii, când i s-au născut copiii din prima căsătorie. Nu a gândit (fiindcă nu a fost
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vietatea măruntă din dreptul palmei, s-a îngrozit de gândul spus cu voce tare deunăzi. N-a putut merge mai jos, cu mângâieri, ca altădată. Trebuie să admită că de-acum trupul dragei sale nu-i mai aparține! Da! Gândul egoist al bărbatului care nu acceptă cu toată inima schimbarea partenerei din amantă în mamă... Dorința de a întârzia în sfera de atracție a instinctului acuplării este partea „întunecată” a naturii masculine. Este ca o ceață „organică” ce se împrăștie numai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
înaltului!) se mai pot face raționamente ... Fiindcă, se pare, un coeficient de iraționalitate dilată sacrificiul de bunăvoie. Mă întreb iar: de bună voie, ori este destinul, imperativul fatal izvorând din conștiința finitudinii? Poate nici nu mai este sacrificiu, ci dorința egoistă de a împlini visul propriei fericiri. Însă, când scopul este existența ideală, mai poate fi vorba de egoism? Ai urmărit, cu discreție, desigur, o pereche de îndrăgostiți. Vreau să zic, o iubire, nu un flirt... Cei doi se privesc astfel
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
întârziere în așternut... Dar, ți-ai găsit cu blestematul ăsta de tovarășu’ Căpuștean! Numele i-a intrat numaidecât în discuție la ședințele săptămânale ale clubului Femeia democrată, însă lui nu-i păsa! Știa că femeile...tot femei! Mai conservatoare, mai egoiste, fără o perspectivă clară asupra dezvoltării orașului, a înălțării sale cultural-sportive. „U.F.D.R.-ul (Uniunea Femeilor Democrate din România) să vadă mai bine de dezvoltarea armonioasă a tinerei generații - replica el în fața bufetului din sediul raionului de partid, într-o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
înseamnă „prostie”, apelul la principii - „diversiune” etc. Adeseori, din biroul său răzbat hohote, chicoteli, strâmbături, haha-uri, î-hî-hî-uri, cele mai stridente sunete guturale cu care ține să sublinieze ridicolul din existența celorlalți. Unii spun că umorul lui Mercea este o revărsare egoistă, formă de hipertrofie a eului, nerușinare, cinism și chiar cruzime. Că de ce nu râde și pe seama lui, măcar din când în când? Altora li se pare totul „absolut normal”. Mai ușor vezi ce este în afară decât ce este înlăuntru
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
te iubesc” și altor femei. Nu accept să le ofere altora ce-mi oferă și mie, în același timp. Nu am probleme cu trecutul, fiecare a iubit cândva pe altcineva. E vorba de prezent, de ce și cui spune acum. Sunt egoistă, știu, dar nu aș putea să împart omul iubit cu altele. Asta înseamnă că ceea ce sunt, ce pot eu oferi, nu-i suficient pentru el. Și atunci, mereu ar încerca să completeze lipsurile mele în brațele altei femei. Prefer să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Ca soț poate o face bine... Noroc... are... decăzut nu e... în afară de aceasta, duce cu sine familia... Și peste toate, pentru ca ea să meargă....". Toate astea trec prin mintea lui Fructuoso care, ca un sac de simț comun, este profund egoist, ca să fie egoismul simțul comun moral. Să mă opun? Dumnezeu mă eliberează! Căsătorește-te cu cine vrei, numai să fie persoană cinstită și să poată să te susțină fără a avea nevoie de dotă, deci, să fie cu don Avito
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a ajunge la Matrice scăpând din această existență În care a ales să intre pentru a evolua. Numai că sufletul ignoră faptul că prin drog anihilează funcțiile locomotorii ale casei pe care o locuiește temporar, numită trup. Așadar, sufletul devine egoist, devine Înclinat spre Întuneric și nu are nici cea mai mică șansă să ajungă la lumină. Din acest motiv, demonstrat de știința voastră, după prima doză de drog, care reprezintă Nirvana, atingerea absolutului preț de o secundă, niciun drogat nu
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
începem cu biografii și dosare? Și atunci bieții ziariști ce să mai facă, ei ce să mai descopere, purcelușii? Ai dreptate, Otilia, trebuie să trăim cu toții. Și ziariștii, și purcelușii, și mielușeii, și preoții...Toți, toți, toți. De ce să fim egoiști? JENI: Sînt mîndră să fiu șefa de cabinet a unui om atît de generos. Aș vrea să pot face și eu ceva pentru dumneavoastră. MINISTRUL: Adevărat? Să mă gîndesc! A! Da! Ce-ar fi să-mi aduci cafeaua? Poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sistemele metafizice, ambele încercând să explice Totul. Deseori ne definim pe noi înșine mai curând în sfera a ceea ce am vrea să fim decât în cea a ceea ce suntem; asta deoarece orice act reflexiv intră în constituția Eu-lui, fiind deci egoist. Aceeași tendință de a asigura creșterea Ego-ului intervine și atunci când îi caracterizăm pe ceilalți încercând să vedem nu atât ceea ce ei sunt cât care ar fi cea mai potrivită imagine (o potrivire ce are două capete) ce ar face din
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ba că o pasăre avea puii prea slabi ori prea grași, ba că o pasăre avea glasul prea subțire ori prea gros, ba că altă pasăre avea cuibul prea măroi ori prea mic și neîncăpător. Și uite-așa, rea și egoistă cum era, cioara se iubea numai pe sine și nu voia să-și facă prieteni.Dar nici pe ea nimeni n-o iubea. Pe deasupra, mai făcea și multe răutăți: bârfea pe toată lumea, fura mâncarea pasărilor, fura puii de prin cuiburi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vis nepetrecut/ N-am fost un nume și atât/ N-am fost o mască/ În culori nătângi/ Și n-am fost lacrimi/ Ce-au vrut să le plângi/ Și n-am fost buze amăgind surâs/ Și n-am fost soare egoist de-apus/ N-am fost pământul conturând un pas/ N-am fost amarul unui bun rămas/ N-am fost tăcerea unui necuvant/ N-am fost planând un singur zbor înfrânt/ N-am fost mai mult/ Doar ce-am simțit și
Adriana Bahmuțeanu, muză pentru fostul iubit by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72211_a_73536]
-
însușească temeinic și limba greacă. Nu era cumva un derapaj cultural, cu un sîmbure de perversitate? O îndrumare pe o cale ce, inhibînd resursele creatoare ale personalității, se arăta a fi o fundătură? Expierea laică nu era cumva un truc egoist al unui maestru diabolic? "Aceasta era etapa finală a unei programate uitări de sine, a definitivei despărțiri de tine pe drumul împlinirii Ťperformanței culturaleť, topirii eului în spațiul impersonal al Ťspiritului obiectivť. Acesta era capătul inițierii paideice, punctul terminus pentru
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
minus, niciodată exact cât e nevoie. Lumea astfel alcătuită se descompune mereu și mereu, cere să fie realcătuită. În Marta, foarte interesantă este perspectiva, unghiul din care privirea se abate asupra lumii din jur. Vedem lumea, cu deformările ei, agresivă, egoistă, uneori timidă, alteori vădind delicatețe involuntară prin aceeași pânză gri, același ochi. Fie că privim prin pupilele personajului (un personaj este construit și slavă Domnului că este și semnează moartea "eului liric"), fie că privim din afară, există mereu o
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
folosit în cantități excesive, produce comă./ așa am ajuns eu pe proteve" (Trei într-o berărie). Văd în Dicționar de vise o carte care se citește nu doar cu, ci și de plăcere, ale cărei mize sunt oricum, numai nu egoiste și narcisiace. Închizând-o, m-am grăbit să reiau câteva volume de poezie publicate din 2000 încoace. Nu ridicați prematur piatra: marea diferență dintre Vasile Leac și un copywriter este că Leac scrie literatură. Și o face precis, gratuit, ca
Celebrul dicționar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9984_a_11309]
-
întâlnirea, la Paris, a lui Eugen Simion cu scriitorul din Salcia: "Arată bine, un bătrân frumos, aspru și impunător. [...] Personalitatea lui s-a dezvăluit, în partea ei cea mai frumoasă, la bătrânețe. Pe unii, sporul de ani îi face urâți, egoiști, de-un detestabil conformism moral, pe Z. Stancu senectutea l-a făcut înțelept și generos. Tulburător acest fiu de țărani care iubea Uniunea Scriitorilor ca pe ograda lui, și-a gospodărit-o, până în ultimele lui clipe, cu energie și fină
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
o justificare în plus a întristătoarei incomprehensiuni de care a avut parte, printr-un eseu al Sorinei Sorescu, apărut în 1999, unde în altă parte decît la Craiova? Aflăm de acolo că oropsitul prozator ar fi fost un ranchiunos, un egoist, un infatuat, un neserios, un "anacronic lipsit de valoare", un pseudodisident și - horribile dictu - un... "scriitor comunist". Comentariul pertinent al lui Antonio Patraș: "autoarea acestui așa-numit "studiu critic" are o singură obsesie, aceea de a nega validitatea tuturor afirmațiilor
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
simplu de înțeles că e vorba despre o putere a voastră, nu atât asupra lucrurilor din exterior, cât asupra lucrurilor care sălășluiesc tocmai în voi. E o poveste veche, de pe vremea lui Mab, dar asta nu o face mai puțin egoistă." (pag. 133) Soluția - singura - ar fi ca basmele pritocite de ei să se detașeze complet de biografie. Să nu mai scrie ceea ce, într-un fel sau altul, au trăit. Dacă autorii improvizați vor merge sau nu în această direcție, vă
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
trei decenii - știu că ele au fost pe deplin meritate. Dar azi, când a trecut un secol de la intrarea lui în eternitate - s-a stins din viață la 25 august/ 7 septembrie 1907 la Câmpina - azi, când individualismul cel mai egoist a născut o adevărată industrie de vorbe, adeseori goale, ne mai spune B. P. Hasdeu ceva? Da, desigur. Cu minima condiție de a-i citi opera și de a ne apleca puțin asupra vieții sale. Hasdeu a fost o prezență
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
superioare franceselor. Sunt sigur că vei fi singura româncă în acel liceu și cu atât mai sacră este datoria de a susține bine numele națiunii noastre". Despre cooperarea cu cei din jurul nostru: Căutând adevărul numai pentru adevăr, fără nici un folos egoist și fără nici o tendință șovinistă, sunt fericit de a constata că nu m-am contrazis nici o dată în trăsăturile cele mai fundamentale, deși mi-a plăcut totdauna a mă completa și uneori a mă rectifica eu-însumi în amănunte. Dar fericirea
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]