2,275 matches
-
fel, dacă n-aș avea cultură filozofică germană, aș fi un șiret din Câmpulung, mi-aș permite să mă joc de-a țurca. Noi suntem germani de limbă română! Se zice că și animalele, unele, simt nevoia de companie; cică elefantul și măgarul nu iubesc singurătatea. Eu mă compar cu ei. Nici lor nu le place să trăiască singuri. Dar ei au o superioritate față de mine. Sunt foarte invidios pe elefant și pe măgar: ei mor singuri. Se izolează când mor
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
zice că și animalele, unele, simt nevoia de companie; cică elefantul și măgarul nu iubesc singurătatea. Eu mă compar cu ei. Nici lor nu le place să trăiască singuri. Dar ei au o superioritate față de mine. Sunt foarte invidios pe elefant și pe măgar: ei mor singuri. Se izolează când mor. Moartea măgarului e cea mai glorioasă. Prinții și regii mor în fața asistenței: mor ca niște vaci... Sunt neliniștit de bătrânețe și însingurat. Am un regret: că nu m-am însurat
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
un frigider, înnegrit de piatra depusă pe el de-a lungul vremurilor și înconjurat de mai multe oase de dimensiuni extraordinare. V-vedeți? se învioră Nuțu, străduindu-se din toate puterile să fie cît mai explicit. E un s-s-s-schelet de elefant de demult! Ce elefant, dom'le?... Visezi? îl contrazise cu autoritate Vlad. Cum elefant?... Și începu să chicotească într-un anumit fel, încît reuși să-i irite pe toți. Ăsta-i schelet de mamut!... Mamut! repetă el silabisind și punînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
piatra depusă pe el de-a lungul vremurilor și înconjurat de mai multe oase de dimensiuni extraordinare. V-vedeți? se învioră Nuțu, străduindu-se din toate puterile să fie cît mai explicit. E un s-s-s-schelet de elefant de demult! Ce elefant, dom'le?... Visezi? îl contrazise cu autoritate Vlad. Cum elefant?... Și începu să chicotească într-un anumit fel, încît reuși să-i irite pe toți. Ăsta-i schelet de mamut!... Mamut! repetă el silabisind și punînd piciorul pe craniu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de mai multe oase de dimensiuni extraordinare. V-vedeți? se învioră Nuțu, străduindu-se din toate puterile să fie cît mai explicit. E un s-s-s-schelet de elefant de demult! Ce elefant, dom'le?... Visezi? îl contrazise cu autoritate Vlad. Cum elefant?... Și începu să chicotească într-un anumit fel, încît reuși să-i irite pe toți. Ăsta-i schelet de mamut!... Mamut! repetă el silabisind și punînd piciorul pe craniu ca un învingător. Are cel puțin cîteva milioane de ani. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pumnul. N-auziți că se apropie de noi? Strigătul de ajutor nu se mai auzi, în schimb ceva cu mult mai curios le reținu tuturor atenția îmbolnăvindu-i de groază. Pe lîngă răgetele leului se mai făceau auzite strigăte de elefanți, de maimuțe, de leoparzi și chiar de tigri. Nu mai era pentru nimeni nici o îndoială. Ceea ce spusese doctorul la început, și anume că se aflau în fața unui fenomen mai mult decît curios, era perfect adevărat. Nici nu puteau crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din lună. Nu te mai face că nu-nțelegi, că mă-nfurii mai rău! Și nu mă lua pe mine de prost, că nu-ți merge! Află că am ascultat toată caseta ta! Toate răgetele de lei, de tigri, de elefanți și de alte jigănii... toate le-am ascultat! Și eu, și nen-tu Iancu și domnul Nicanor... și toți din cămin!... Ne-ai făcut de rîs în fața satului, dobitocule! Cine te-a pus s-o faci pe grozavul tocmai cînd eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din mână, privește îndelung și cu indignare: Dobitocii, distrug o teorie cu o maimuță care sparge semințe?! Evelin: Cu voia dumneavoastră, vă amintesc că cele trei mari continente au avut o floră și o faună specifică. Tărziu ceaiul, cartoful, lamăia, elefantul, cămila, papagalul și maimuța au ajuns pe alte continente aduse de omul alb, în special, cănd au început marile descoperiri de peste mări: Columb, Magelan, care au dus, în timp, la globalizare! Darwvin: De la maimuță ai ajuns la elefant, cămilă și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cartoful, lamăia, elefantul, cămila, papagalul și maimuța au ajuns pe alte continente aduse de omul alb, în special, cănd au început marile descoperiri de peste mări: Columb, Magelan, care au dus, în timp, la globalizare! Darwvin: De la maimuță ai ajuns la elefant, cămilă și papagal?! Evelin: Elefantul, maimuța au fost aduse în Europa pentru grădinele zoologice sau circ. Europenii au dus în Africa și Asia calul, meșteșugurile dar și sclavia, mai ales, în Africa! Darwvin (nervos): și ce-au luat din Asia
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și maimuța au ajuns pe alte continente aduse de omul alb, în special, cănd au început marile descoperiri de peste mări: Columb, Magelan, care au dus, în timp, la globalizare! Darwvin: De la maimuță ai ajuns la elefant, cămilă și papagal?! Evelin: Elefantul, maimuța au fost aduse în Europa pentru grădinele zoologice sau circ. Europenii au dus în Africa și Asia calul, meșteșugurile dar și sclavia, mai ales, în Africa! Darwvin (nervos): și ce-au luat din Asia? Evelin: Busola, praful de pușcă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
colțișor de minte trezită din somn că urma să se întâmple un lucru care avea să-i dea de furcă și de gândit mult timp de acum înainte. Mătușa Pamela, care locuia la scara cealaltă, urca gre oaie, ca un elefant lăuz, ținându-se de balustradă. Și de cinci sacoșe care se târâiau de pământ. Ca de fiecare dată când mătușa Pamela îi făcea piața din proprie inițiativă ori îi spăla pe ascuns chiloții lăsați pentru sâmbătă într-o grămăjoară în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
depus deja actele să emi greze în Canada și Germania, pușcăriași care învață să se reintegreze în societate făcând curat prin suburbiile Bucureștiului țo zi de muncă se socotește ca o zi și-un sfert petrecută după gratii), o femelă elefant care a născut în captivitate, paișpe mineri, ziși și ortaci, care, ferească Dum nezeu, au dat ortul popii într-un accident provocat de o aglomerare de gaze și 33°C la umbră în zona Câmpiei Române. Ne ducem dracu’, dar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Și dă de dușcă paharul de la care redactorul șef se vede obligat să-și ia la revedere. Actorul pare departe, privit prin fundul gros de sticlă al paharului. — Hai, domne..., încearcă redactorul-șef să-și mânuiască orgoliul ca pe un elefant scăpat printre porțelanuri. Actorul se înduplecă: Dacă vrei să bei..., în genunchi! Și face semn cu degetul în față. Redactorul-șef privește capul pleșuv și linge cu privirea paharul golit. Își ridică nițel pantalonii de deasupra genunchilor și, mai în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
altuia cu "boala dusului". La vremea cînd îi apărea Abisinia, Mihai Tican Rumano (supranume spaniol, cu atît mai evident românesc), avea ceva bagaj de cărți de călătorie. Le citim pe coperta a doua: Viața albului în țara negrilor, Lacul cu elefanți, Peisagii iberice, Corrida (Arte, sangre y passion), Dansul canibalilor, Misterele continentului negru, Icoane Dunărene (Dunărea, Delta și taina Bălților) - epuizată, ne anunță editura, Monstrul apelor. Alte patru cărți sînt, în '35, sub tipar, una dintre ele urmînd să fie tradusă
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
chei. Nimeni nu umbla în căutarea unor puștani ca mine, dar eu de unde era să știu? Tinerețea are întotdeauna mania enervantă de a se ridica în vârful picioarelor, așa că m-am comportat ca furnicuța care, pe șosea, cocoțată pe spinarea elefantului, exclama, mândră nevoie mare: "Ia te uită ce de praf am stârnit noi doi!" Fie-vă milă și nu uitați că, în delăsarea părinților mei, încă pierduți în camera cu oglinzi a ranchiunii lor, îmi pica tare greu să fiu
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
imagistică prezumțioasă pe fluxul simțirii sale ancestrale calme, contemplative. Impactul dintre două regiuni ale experienței sensibile se transpune în impactul dintre două scriituri: "Rece este grilajul din piața istoriei/ Cuțite de argint/ Lucesc în memoria pietrei./ Astăzi putem adopta copiii elefanților/ Instituția scrisului/ Nu este votată/ De guvernul furnicilor.// Noi toți vorbim/ Voi toți vorbiți/ Tot vorbim/ Pînă ruginește memoria lumii.// Apoi ne întoarcem spre noi/ Ca într-un muzeu al vîntului/ Unde oprim/ Literele să nu se facă cuvînt" (Muzeul
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
poetică, ci și cea a prefacerii realului în ireal, aidoma unei răzbunări ontologice. Astfel cum un vrăjitor transformă oamenii în animale sau în obiecte, poetul transformă entitățile vieții curente în entități ale unui idealism plastic, cu caracter vindicativ: "capodopera maxima elefant cît un șoricel maimuță cît o pisică gîndac de colorado cît vaporul titanic înainte de scufundare zimbru cu opt picioare pe cale de dispariție batista în care și-a suflat mucii lautreamont la douăzeci de ani scaunul de ceară al lupului rău
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
am sărutat gura cu buza de sus roșie și cu buza de jos neagră/ cu gura mea dulce șiroind de sînge și de vin din struguri albaștri crescuți/ pe coapse de sirene-n mediterane fabuloase am plîns cu lacrimi de elefant în rafale" (cosînzeana cu pulpele cele mai vînjoase și curajoase). Așijderea "domnița poesie" face obiectul unei asimilări concupiscent-decorative: "era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre/ și prin
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
Angelo Mitchievici Ca și Quentin Tarantino, Lynch este un regizor greu de situat în cinematografia actuală, o parte dintre filmele sale, precum The Elephant Man (Omul elefant, 1980), sunt adevărate filme de artă, altele frizează o zonă a morbidului care nu este însă nici horror-ul propriu-zis, nici thrillerul clasic, nici un film noir, ci un hibrid aproape inclasabil. Blue Velvet (Catifeaua albastră, 1986) constituie o astfel de
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
Regizorul surprinde alienarea personajelor, a omului recent, incapabil să rezoneze cu ceea ce se află în jur, complet indiferent, reificat pînă la automatism, insensibil al orice stimul și la miracol în cele din urmă, pentru că, în gară, printre linii, apare un elefant aflat într-una din scenele anterioare pe un afiș. Faptul enorm, epifania rămîn nesesizate, viața este în altă parte și personajele sunt marionetele unei acțiuni fără sens, ratînd "revelația", accidentul cotidian, sensul vieții. În schimb, Ilo Irti (Zîmbet irezistibil, Finlanda
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
poartă de intrare în Europa de Vest. Este vorba de Viena. Asediul capitalei austriece din septembrie 1529, după instalarea pe tronul Ungariei a lui Ioan Zápolya, a însemnat un prim eșec al lui Soliman. După modelul antic, în care Hannibal a folosit elefanți în luptele cu romanii, turcii au adus cu ei 40.000 de cămile, purtătoare de alimente. Un cunoscut istoric turc, Hakki Uzuncarșili vorbește în cronica sa despre asediul Vienei: „Armata otomană începu să înainteze spre Viena, unde se afla Ferdinand
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
groaza și celelalte din ierburile perene, domnule, pricepi?... hrana trupelor de cavalerie, că păpica o dădeau ceilalți, de pe teren, proaspăt cuceriții, amărâții, domnule, păi? Ce nevoie mai era să te spetești pe câmp ca prostu^... (șah mat, făcu Clanc, călărind elefantul Glonț). în acel moment, fiindcă nu mai avea chibrit, vorbitorul de la Ștefan Gheorghiu, care fuma Kent, țigară după țigară, tăcu, cu ochii căutând prin sală, iar un cursant glumeț, fiind din Dolj, și care lua des cuvântul, văzând situația, sări
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
aiuritoare cine să știe/ delirul era un înger păzitor cu aripi hăcuite de foc/ era un oftat de exterminator/ așa că submarinul îi găzduia în pântecul său pe cei doi delirați deliranți/ care puteau fi în același timp niște îmblânzitori de elefanți/ sau pitici sacerdoți ori ochioși hierofanți/ dar mai bine să ne întoarcem măcar o clipă la suprafața mării/ și să o zgândărim puțin cât să nu uităm/ că suntem vii și morți la un loc/ că suntem năuciți de tăișul
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
gata să închizi ochii, orbit, dar proba purității desăvârșite bate în nuanța cerului. Pe urmă, chibzuind, tragi concluzia că asemeni sunetelor foarte acute, vibrațiile albastrului perfect nu se mai văd, tocmai prin forța intensității lor, a gamelor joase, ca zbierătele elefanților, pe care omul nu le aude; și că așa se manifestă orice lucru puternic, adânc și curat... Cu lemnul, cealaltă sursă principală a hârtiei de tiraj, a cotidianelor, e altceva. Buștenii vin în jos pe Bistrița cu ei mireasma pădurilor
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
teatral. Pe vasta scenă turnantă aceeași rămâne vocea: "Toată noaptea aruncasem versuri/ Pe fereastră, peste oraș în zare./ A doua zi călcam pe sensul lor/ Un curios mers pe mișcare". Materia, în schimb, colcăie, luxuriantă, muncită de metamorfoze: "Călcam pe elefanți, pe șerpi,/ Pe guri, pe câte-un ochi de om,/ Pe felurite arătări/ După cum mi-apăruseră și-n somn." Poemul se intitulează Urme, tema este dramatică, în ciuda exultanței, odată ce destinul, precum și rostul urmelor este să dispară. Intenția ironică e evidentă
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]