962 matches
-
de ziua la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic felinar, Peste păcate, idealuri, dogme... Mai ard în sobă urme, vagi, de jar, Se împletesc cu ale tale forme. Tomnatec, anodin, în cartier, Placid și elegiac privesc în noapte... Orașu-nconjurat e de mister, Mi-e dor de tine, de-ale tale șoapte. Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Știu c-o să vii!... În asta penurie De dragoste, de vis, de ideal, Cerneală se așterne pe hârtie
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385032_a_386361]
-
viața. Născut la 20 martie 43 î.e.n. la Sulamona, într-o familie bogată, a îndrăgit încă de mic Poezia, deși tatăl său îl întrebase : „De ce încerci o meserie nelucrativă ? Homer însuși n-a lăsat nicio avere !” Idolii lui erau poeții elegiaci. Ovidiu a declarat că acea care l-a inspirat întâia dată a fost o femeie „totam cantata per urbem”- cântată în toată Roma, ascunsă sub numele de Corina. August, pentru a da satisfacție aristocrației tradiționale, care cerea reînvierea vechilor virtuți
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
reprezintă un bilet trimis odată cu un inel. Poetul ar dori să fie inelul însuși ca să fie dus la buze atunci când puella își sigilează tabletele, să alunece în sânul ei, sau să intre cu ea în baie. „Amores” cântă în versuri elegiace dragostea ca sentiment ideal. Este adresată Corinei, femeie iubită pe care o exaltă în versuri înălțătoare. Aceste elegii i-au făcut pe contemporani să-l numească „tenerorum lusor amorum”, adică cântăreț al iubirilor gingașe. „Heroides” este o colecție de scrisori
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
ignorăm și să ne alungăm creatorii, ezităm și... distingem mai greu ce este de admirat!... Într-un pasaj memorabil, Ioan Kaleve relata despre reperele sale critice: trei profesoare ce au vărsat o lacrimă citind poemul. Și eu, sub un elan elegiac, mă simt asemeni celor trei și... nu știu câți vom mai fi, însă știu precis că nu pot încheia acest articol, sau ce o fi el, fără să mă alătur unicei interpretări critice, dată poemului Cântarea oilor între 1992-2016, de către dr. M.M.
CÂNTAREA OILOR „POEMUL DESPRE NIMICIREA CULTURII PASTORALE” [Corola-blog/BlogPost/92426_a_93718]
-
feri De tristețea mea, de spini sau ger, Îngropând iubirea în mister. Fericiți, lunatici, tandri, puri, Noi, eternii iernii trubaduri, Ne vom apăra, ne vom feri De al lumii rău, noapte sau zi. N-o s-avem nicicând păreri de rău, Elegiaci, ne vom iubi mereu... Iarna ne învăluie pe veci, Primăvara? Moare pe poteci. Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: IARNĂ PE VECI / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de
IARNĂ PE VECI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383274_a_384603]
-
noapte. Pe trotuare trecătorii-s rari, Doar jos la " Silva " parcă e lumină, Doi moși întârziați, la un pahar, Răstălmăcesc isprăvi de-o săptămână. Balconul meu e suspendat de nori, Văd vârfuri de biserici sub cer de smoală, Iubesc orașul elegiac... Spre zori Suflete triste vin de mă-nconjoară... Sunt cei plecați... " Orașul de pe deal " Se-ndreaptă-n vis spre mâine... Plin de viață, Cu primăvara țintă, ideal, Mă-ndrept și eu spre-o altă dimineață. Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din
SOMNUL ORAŞULUI ( PRIMĂVARĂ REGHINEANĂ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383285_a_384614]
-
al III-lea î.Hr. Filosofia materialistă și hedonistă găsește adepți și la vârful ierarhiei statale: anturajul lui Cicero, Cezar însuși, precum și unii ofițeri din garda lui - dar și Cassius, unul dintre asasinii săi; la o anumită distanță, de asemenea, poeții elegiaci; în păturile de jos, oameni de rând, neînsemnați. Epicurismul a pătruns în toate mediile. -4- Elogiul vieții filosofice. Nimic din ceea ce intră în alcătuirea acestei case filosofice nu se sustrage proiectului unei exprimări și întrupări a epicurismului. Forma arhitectuală obligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
celuilalt. Dacă sirianul acționează în consecință, poemele lui pot aduce informații și mărturii de bună credință. Biblioteca acestei vile funcționează ca un creier, o inimă și o inteligență a locului. în ea se găsesc textele canonice și fondatoare, gândirile esențiale. Elegiacii, retorii, filosofii se odihnesc aici, așteptând o consultare, o lectură. Oaspeții intră, citesc, meditează, iau notițe, reflectă, își confruntă punctele de vedere, își compară propriile viziuni asupra lumii cu cele ale marilor gânditori ai Antichității. Teoria epicuriană este decorticată aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
interior, să-ți reduci nevoile la elementar, să frecventezi o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia elegiacă și contaminează viața cotidiană. Epicurismul ascetic al Magistrului atenian cunoaște o nouă viață sub trăsăturile unui epicurism hedonist roman. Philodemos, sirianul educat la Atena și stabilit în Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
emancipeze față de critica epicuriană originară vizând artele, cultura, cunoașterea marginală sau exterioară în raport cu efortul de asceză filosofică. Nici poezia nu prezintă un interes esențial pentru a ajunge la ataraxie. în schimb, ea oferă ocazia unor forme frumoase pentru idei frumoase: elegiacii romani își vor aminti de acest lucru - Horațiu, Catul, Tibul, Properțiu -, dar și Philodemos, care scrie pentru protectorul său Piso un text politic în versuri, Despre foloasele pe care le poți obține de pe urma regelui după Homer, precum și Epigrame, sau Lucrețiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și în ciuda lui. Pentru o prezentare generală a lui Epicur și a epicurismului: Geneviève Rodis-Lewis, Epicure et son école, Idées Gallimard, 1975 îprima mea întâlnire cu Epicur...), și Jean-François Duvernoy, L'Epicurisme et sa tradition antique, Bordas, 1990. Despre poeții elegiaci - Catul, Tibul, Properțiu -, dar și despre Vergiliu, Ovidiu și formulele lor epicuriene, a se vedea Paul Veyne, L'Elégie érotique romaine. L'amour, la poésie et l’Occident, Seuil. Demontare inteligentă și strălucită a procedeului elegiac: femeia ca pretext al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Bordas, 1990. Despre poeții elegiaci - Catul, Tibul, Properțiu -, dar și despre Vergiliu, Ovidiu și formulele lor epicuriene, a se vedea Paul Veyne, L'Elégie érotique romaine. L'amour, la poésie et l’Occident, Seuil. Demontare inteligentă și strălucită a procedeului elegiac: femeia ca pretext al textului... Foarte puține lucruri despre Philodemos din Gadara! Nimic despre Metrodoros... Nicio traducere franceză din unul sau din celălalt... Textele primului sunt editate în germană, italiană, dar nu și în franceză... A se vedea Marcello Gigante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
asemănătoare prin sub-stanța și muzica lor. Toate se desfășoară în același cadru abstract și întrucîtva convențional al unei spiritualități "date de-a gata". Stele, lună, sfere, iubire, lumină, mare, cu materialul acesta de poncife construiesc englezii poezia lor serafică ori elegiacă. Să nu vă mire dacă accentele unui asemenea lirism fac să gândești (prin acutele și monotonia lor) la niște psalmi cântați de sfântul Origene. Desigur poezia lui Racine și a celorlalți clasici evoluează într-un abstract mai arid. De unde, atunci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
timp s-a adeverit.( Aceasta s-a făcut în 2003). Problemă neo-migratorului ce stăpânește dar nu se pricepe la nimic,în afară propriei ideologii acumulative este abordată în Scene cu neo-migratori ,acesta reprezentând clipă jafului.Lăcămia,spunea Teognis în Poeme elegiace, a nenorocit mulți oameni fără judecată, si aceasta pentru că le-a fost greu să păstreze măsură când li s-a oferit bunătăți. Capacitatea poporului român de a se iluziona,de a visa fără suport,de aici provin și multe mitologii
ARTUR SILVESTRI-PSIHOLOG AL SOCIALULUI ŞI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364575_a_365904]
-
până azi, interpreta Marina Florea nu încetează să dea viață unui sentiment al muzicii, unei reacții afective a muzicii, unui impuls armonios al muzicii, rămânând prin aceasta atrăgătoare și iubită de români. O cronică muzicală despre Marina Florea, oricât de elegiacă, e un enunț real! Marina Florea e o minunată artistă, acum și oricând mai târziu, care va rămâne frumoasă corporal, frumoasă la spirit, frumoasă la glas, frumoasă în atitudinea cu publicul, plăcută publicului...! Dacă ultratehnicitatea redării muzicii epuizează din cântec
MARINA FLOREA. CHIAR ŞI NUMAI UN CÂNTEC AL EI POATE VINDECA MUZICA UŞOARĂ ROMÂNEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363822_a_365151]
-
istorie, vegheate de ''Helex Nebula-Ochiul lui Dumnezeu''. Arhiteme sunt mai multe, nu numai aceasta, cu rima căzând, deseori, acolo unde cade și accentul semantic, tensiunea și dinamica lor fiind determinate de drama pe care o trăiește eul contemplativ și meditativ, elegiacul Vasile Burlui dovedindu-se, așa cum remarca în prefața cărții și cunoscutul critic literar Andrei Grigor, un ''poet experimentat, cu o bună știință a cărților clasice și adevărate de poezie, dar și a unei întregi istorii a culturii (și a istoriei
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
ar putea afirma că aceste valori perene ale sufletului românesc, cum sunt: dragostea de neam, de meleag, limba, religia, cultura, datinile, sunt reînviate, așezate într-o lumină favorabilă, împrospătate. Corespondența dintre ciclicitatea anotimpurilor și vârstele omului este evidentă în pastelurile elegiace de toamnă în care poeta își reflectă propriile stări sufletești. De pretutindeni răzbate o dorință vie de bine, de frumos și de pace, categorii pentru care omul trebuie să lupte fiecare întru fericirea comună. Până și natura îndeamnă omul la
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
demiurgic, căutând prin frământări noi valențe: Din frământările atâtor gânduri Cu greu se mai desprinde o idee Tot caută în inimă intrânduri Să-i dea tristeții iz de orhidee Tonul general al poeziilor, chiar dacă la prima vedere nu pare, este elegiac, ca o neliniște totală a existenței în care singura bucurie umană sunt cuvintele, cu care se pot scrie poeme, cu care se pot întocmi - deopotrivă - rugăciuni și blesteme. Poezia nu se face numai din emoții și din cuvinte, materia primă
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
În vatră, cărbunii de mult s-au răcit,/ Mai stăruie-n aer scântei colorate,/ Din margini de lume, un aspru vânt bate...(p.81); Ninge peste oraș,/ Ninge antarctic,/ Iar în suflet se face frig...(p.115). Un evident ton elegiac revede decrepit iubirea de demult, rememorându-i senzualul: Gând de magică iubire viscolește-n iarna mea (p.138); Din timpul nostru,/ Am rămas numai eu,/ De două ori pierdută/ Din iubire...(p.49); Cad frunze arămii din zare,/ Peste tristeți
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
oi aștepta ca altă Penelopa,/ Să germinăm sub caldele ninsori (p.62). Alteori le sugerează prin reluări succesive (mare, ger, toamnă, crin, far), până la obsesiv (fregata, floare de lotus etc.). Deși Domnița Flori Neaga nu incriminează nici sub obsesive presiuni elegiace jocul nedrept al destinului implacabil, el se conturează din zădărniciri tacite: Când sănii stranii, fără zurgălăi,/ Mă bântuiau suav, în lung și-n lat.../ Floare de măr, căzută peste zori,/ Ai fost și foc, și aer, și păcat (p.35
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
costumat în pâine și cuțit / a stârnit murmure de admirație / mai ales printre prietenii lui / răpitorii / pe care i-a luat imediat în brațe “ ( Negocieri ). Univers limitat formal, insă nelimitat conceptual, volumul prezintă o aparentă monotonie, datorită aceluiași ton, oarecum elegiac. Această monotonie e fragmentată însă de episoade ironice care dinamizează și „ dinamitează “ limbajul, mai ales in poezia Delta : „ serile de iulie / înotau spre mal / țânțari purtau pe brațe / ... / tu / nu / spălai tacâmuri vase / nu / făceai mămăligă ciorbă salată de ceapă
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
aș bread and knife/ hâd caused admirable murmurings/ especially among his friends/ the predators/ whom he immediately took into his arms” (Negotiations). Formally limited but conceptually unlimited universe, the book presents an apparent monotony due to the same tone, somehow elegiac. This monotony is, however, fragmented by ironic episodes which stimulate and “blow up” the language, especially în the poem Delta: “the july evenings/ swam toward the shore/ carrying mosquitoes în their arms [...] you/ did not/ fry perch/ did not scale
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
ea absolut, ea univers...” închinat sufletului pereche ( soția), care s-a „grăbit” să îmbrățișeze eternitatea. “Când ghioceii încă mai atingeau aerul lui martie, 2013, cu filigramul lor tremurând, soția mea dragă a devenit înger - cel mai minunat dintre îngeri!” Lirismul elegiac poartă cu sine o tensiune ardentă, un zbucium fără egal, care tulbură sufletul cititorului. Întreaga natură se pregătea de sărbătoare, dar pentru ființa iubită, natura „aranja” în taină o trecere spre alte orizonturi și alte începuturi... era lumină pe vremea
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
că în continuarea gheretei se mai aflau încă două camera.(...) Tare m-ar fi tentat să arunc o privire sub banca julită, însă privirile tânărului nu mă slăbeau din ochi, așa că de teamă am renunțat”. Autoarea este o melancolică și elegiacă, dar și o luptătoare, are o percepție acută asupra lumii; erudiția și emoția genuină se combină la Ioana Heidel într-o proporție fericită. Romanul ei nu este cărturăresc ci realist „nu e pedant ci viu, nu privește” acasă „cu mânie
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368444_a_369773]
-
vând”. Acesta este mesajul ultim al tatălui poetei: „Pământul sacru nu se vinde / Mi-a spus plângând, când a plecat / Iubitul meu și drag părinte. Și nici icoana nu-i de dat”. Frumoase principii moștenite și ținute cu sfințenie. Tonul elegiac din aceste poezii, sporește emoția și lacrima. „Tabloul amintirilor” așează în rame de argint imagini și chipuri dragi, cele mai multe din copilărie. Este un ciclu alcătuit din 20 de poezii. Poeta scoate „Din urna viselor” - câte o amintire și o reînvie
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]