492 matches
-
naosul și altarul sunt acoperite de o boltă semicilindrică. Biserica are o frumoasă prispă pe latura de sud, cu umerași ciopliți. Stâlpii prispei, de secțiune pătrată, sunt decorați la mijloc cu un motiv din trei „toruri” suprapuse. Elementul principal al elevației este turnul scund, cu foișor, supraînălțat de o fleșă zveltă, plasat la vestul construcției, sprijinit pe grinzile masive ale pronaosului.
Biserica de lemn din Bozna () [Corola-website/Science/309822_a_311151]
-
în bună parte, formate din publicistică de observație - în sens larg - mondenă, travestită în proză de ficțiune. Vigoarea epică e cvasinulă, „conflictele” - convenționale, minimale, arhicunoscute, iar pasajele analitice - de asemenea superficiale. E vorba de romane (semi)populare, cu pretenții de elevație și rafinament, în fond kitsch, fie și moderat. Marcate de o înclinație spre consemnarea unui anumit hedonism erotic, ele pun în scenă povești de dragoste sau aventuri amoroase, consumate în medii „moderne” și „mondene” ale citadinismului anilor ’60-’70. Personajele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
invenției epice, romanul lui Theodor Codreanu reține atenția prin "sofistica" sa, prin ținuta intelectuală. Autorul e deprins cu meditația, are exercițiul dialecticii, și, în ansamblu, un simț lingvistic just. El greșește însă, cu inocență, atunci când acordă unora dintre personaje o elevație care depășește statutul lor social și profesional. În Marele zid, care e o apariție onorabilă, eseistul se evidențiază, adeseori, mai bine decât romancierul. "Ateneu", nr. 1, martie 1982 Mioara BAHNA Theodor Codreanu: "Marele zid" Referindu-se la propriul parcurs literar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este una cvasi-socratică, promovând dimensiunile comparatismului în cadrul aceleiași culturi, sau cu trimiteri constante la coordonate culturale universale. Vom regăsi în cadrul "dens" al aceleiași pagini personalități și opinii diferite, demonstrate variate, cu sinuozități de formulare lingvistică ce trădează un scriitor cu elevație filologică. Demersul critic pătimește prin tonalități tumultoase uneori și prin acumulări de detalii și opinii ce se adresează în mod cert elitelor. Notorietăți ca Svetlana Matta, Mihail Petroveanu, Al. Piru, Eugen Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Petre Pandrea, George Călinescu, M. Mincu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care, În același timp, conțin un profund sens filosofic. De aici și interzicerea, În funcție de nenumărate reguli, a tot ceea ce constituie un exces, un abuz sau un dezechilibru, fie el provenit din existența fizică, ca o condiție a activității și a elevației spirituale. Tot de aici și datoria fiecăruia de a alege, În viață, sarcina care corespunde cel mai bine propriilor aptitudini, pentru atingerea gradului cel mai Înalt de perfecțiune. Tocmai această voință conștientă și constantă de a Îmbunătăți mereu, constituie, chiar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și l-au trimis să învețe. Ai să-i cunoști și tu sîmbătă: țărani din cap pînă-n picioare, sănătoși la minte și la trup. Să nu te mai prind în blugi, te rog! Iar sîmbătă... face el un semn de elevație sîmbătă... ca o prințesă! Bine, tata, bine încearcă Doina să-l tempereze. Te las cu Mihai; te rog, dacă l-ai invitat aici, jos, întreține-l tu. Fata întoarce privirea spre Mihai, și-o pleacă într-un gest delicat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
admirație, pe care le încearcă probabil elevul-pilot când, în lecțiile ultime, maestrul său îl poartă la înălțimi mari, în jocuri de aripi, în răsturnări acrobatice, în alunecări și reveniri vertiginoase."37 Pentru creator, zborul semnifică deopotrivă aventură erotică dar și elevație spirituală, creație în deplină libertate, ceea ce anticii numeau ascensio spintualis. În capitolul E tot fîlozofie... lecția de gnoseologie, pe care Ștefan i-o oferă răbdător Elei, sfârșește într-o pasională îmbrățișare. Aerul și al treilea element al său, mișcarea, creează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bunăoară (genii pentru oare am, bineînțeles, cea mai mare admirație și simpatie) își revendicau sfidător (și naiv, aș zice) apartenența la ea: găsesc că-i făceau astfel o cu totul necuvenită cinste. Cred că toți cunoaștem persoane de așa-numită „elevație spirituală”, care trăiesc într-un perpetuu extaz estetic, „evadează” mereu din realitatea cotidiană și nu caută altceva decât „hrana spiritului”. De regulă, aceste persoane fac mare caz de pretinsa lor lipsă de simț practic (chiar dacă, pe de altă parte, știu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Treacă-meargă pentru spermatofagii. Banchetele colective de după stingerea luminilor presupun într-adevăr și asemenea practici. Credincioșii extrăgeau lichidul seminal al bărbaților - nu se dau precizări asupra tehnicilor și metodelor, ele par a fi fost naturale -, o prezintă într-o formă de elevație în direcția Pleromului apoi se împărtășesc cu acest lichid binecuvântat de zeii gnostici. Această energie extrasă din trup, recoltată, concentrată, dobândește în acest fel o putere particulară care creditează ofranda cu o eficacitate fără nume. De ce se interzice același ceremonial
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sale. în carte, el evocă necesitatea de a chema un preot pentru administrarea ultimei împărtășanii: filosoful și omul, în armonie unul cu celălalt, pot fi reperați și în persoana muribundului care practică ceea ce a propovăduit. Când preotul ajunge la momentul elevației, Montaigne își dă duhul. Frumoasă imagine de Epinal: filosoful părăsește această lume fără a renega nici înțelepciunea antică nici credința creștină... în treacăt, acum: ce violență și ce brutalitate la Pascal, care-l defăimează mereu pe Montaigne în scrierile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poate fi învățat pe dinafară, iar, pe de altă parte, se re-codifică automat și la infinit, în cazul că e descifrat de adversar"745. Descifrarea "mesajului" nu duce la nimic, deoarece "Graalul este cu adevărat un factor de sens, de elevație morală și de echilibru numai cât durează căutarea lui: când e găsit - adică atunci când facultatea hermeneutică nu se mai exercită - e factor de moarte. Căci Graalul este nimicul, iar căutarea lui nu este ceva care ne apropie de el, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care sunt înfățișate figurile umane, exprimă modul de raportare a acestor civilizații profund spiritualizate la divinitatea omniscientă și omnipotentă. În tot acest timp, preferința artiștilor antici pentru categoria estetică a sublimului 362 prevalează față de cea a frumosului. Sublimul desemnează grandoarea, elevația, monumentalul și desăvârșirea lumii divine, care, prin relaționarea cu preceptele religioase, exprimă vizual, prin realizări arhitectonice, picturale sau sculpturale, atributele esențiale ale sacrului. Caracterul sublim al operelor antice oferă o impresionantă demonstrație vizuală și prin plăsmuirea acelor gigantice creaturi de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sinucideri. Iar cazul, pe care îl povestește E. de Vogue despre un tânăr student rus, care, citind Crimă și pedeapsa, a imitat pe Raskolnikov ucigând un bătrân cămătar, nu privește romanul lui Dostoievski. Oricât ar fi crima de puternic descrisă, elevația morală prin ispășirea păcatului e atât de fascinantă încât această carte devine o apologie a ideii creștine. Nici romanul Doamnei Bovary, pentru care Flaubert a fost chemat în fața justiției, nici poeziile lui Baudelaire, puse întîi la Index și după aceea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
luminat. Multe evocări extraordinare se află în Sfidarea memoriei, cartea de convorbiri cu Stelian Tănase, unde autorul confirmă explicit că își pune la punct memoriile. P. este și un talentat portretist, antologic fiind portretul făcut lui N. Steinhardt. Pilduitoare pentru elevația meditației sale este formula privind „libertatea interioară”: „Prețul libertății e mereu exigibil și niciodată definitiv plătit”. Cărțile lui P. constituie un prilej de multilaterală „experiență sporitoare”. Din pregătirea sa academică, referințe face adesea scriitorul la disciplinele juridice; are și de ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
În sfârșit, imnurile, rugile, peanurile În cinstea zeilor erau compuse și ele În versuri puse pe muzică, fie datorită unui talent natural, fie unei obișnuințe dobândite. Când era vorba despre divinație, nici Apollo n-a refuzat figurile de stil și elevația rugilor care i seînălțau. Departe de a alunga de pe tripodul său Muza preacinstită, o copleșea cu favoruri, Încurajând și menținând dispozițiile naturale ale poeziei. Pe acea vreme, el Însuși oferea subiecte imaginației și, totodată, (D) Încuraja elocința și sublimul șto
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Îngădui-vor ei faptul că o simplă congă și un cotyl 1 slujesc pentru măsurarea mărimii Soarelui? Sau că un unghi ascuțit se formează prin gradul de Înclinare la pământ al unei cărămizi? Operația nu Înseamnă altceva decât a măsura elevația deasupra orizontului a polului care rămâne vizibil 2. Iată cam ce auzirăm noi spus de profeții de acolo. Prin urmare, trebuie să dăm noi o altă explicație dacă ținem morțiș la ideea că Soarele păstrează totuși neschimbată, (F) conform tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nostru? Conștiința, soră sau fiică a rațiunii. După Rilke ("Scrisoare către un cititor rus", Elegiile de la Duino, "Elegia a opta"), "doar animalul trăiește în univers; noi, ceilalți, stăm în fața lui, din cauza conștiinței noastre, care a luat o turnură și o elevație cu totul aparte." Orbiți de conștiință, incapabili să vedem lumea, deschiderea, noi avem nevoie de un intermediar: Ceea ce există în afară nu poate fi citit decât în ochii animalului" (Rilke, " Elegia a opta"). Un gând consolator: animalul nu este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
biblice, repovestind faptele unui sfînt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit așadar un fel de epopee hagiografică, în intenția de a compune un text comparabil cu epopeea biblică; a inserat momente de reflecție și de elevație lirică. Primele trei cărți erau deja terminate cînd poetul a găsit un alt material biografic, cele două Dialoguri pe care Sulpicius le adăugase la biografia sfîntului. De aceea, Paulinus scrie cărțile a patra și a cincea, în timp ce în a șasea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care sînt și izvorul a tot ce există; toate apelativele pe care le atribuim divinității se referă de fapt doar la puterile ce emană din aceasta și coboară către noi pentru a ne însufleți. Vorbind despre rugăciune ca mijloc de elevație spirituală, autorul îl evocă pe veneratul său maestru Hieroteos, care l-a ajutat să înțeleagă adevărurile divine. Sînt trecute apoi în revistă atributele divinității și acțiunile puterilor ce corespund acestora; în acest context, este negată existența autonomă a răului, care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sistem ierarhic riguros. Scripturile ne revelă inteligențele cerești numai în mod simbolic, ascunzînd acele entități imateriale sub forme materiale pentru ca, prin intermediul unor asemenea semne, să ne putem ridica pînă la realitățile spirituale a căror imagine inadecvată sînt respectivele semne. Această elevație se produce cu ajutorul ierarhiei, ce constă într-o ordine sfîntă, imagine a strălucirii divine, avînd scopul de a conferi, pe cît posibil, fiecăreia din creaturile care o compun asemănarea cu Dumnezeu. Fiecare membru al ierarhiei cooperează cu Dumnezeu, primind de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
daruri" riscă să provoace un dezechilibru grav, semnalând pericolul evaziunii în imaginar și al refugiului în trecut. Oricum, asemenea exemplar de elită, înclinat mai mult spre contemplație decât spre acțiune, este predestinat să trăiască dragostea ca pe o formă de elevație, în maniera unui spectacol sublim și ridicol deopotrivă (de unde și "comedia" semnalată în titlu). De aceea, dacă forma epicului e dictată de psihologia personajului, narațiunea va păstra mereu, în roman, acest aspect "dialogic", în spiritul naturii scindate a personalității "eroului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
unei creaturi unice și privilegiate între toate componentele cosmosului. Formal, pledoaria pentru om apelează la veșmântul teologic (la fel făceau și Erasm, și Pico della Mirandola), spiritul ei este însă modern, de pură sorginte umanistă, și impune prin consecvență și elevație. Sacrificarea omului va fi condamnată („Însă iată că te învăț să nu fie adesori păharul tău plinu de sânge de omu, că acel sânge care vei tu să-l verși făr’ de milă, vei să dai seamă de dânsul”) în numele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
fără seamăn și fără pereche”, „soitar obraznic”, are „suflet de hingher și de cioclu”, e „stricat până la măduvă, giolar, rișcar, slujnicar, înhăitat cu toți codoșii și măsluitorii”. În Craii de Curtea-Veche, C. oscilează între imundicitatea prezentului, concentrată în Pirgu, și elevația trecutului, simbolizată de Pașadia și Pantazi, toată afecțiunea sa îndreptându-se către aceștia din urmă. Scriitorul, care se identifică, în esență, cu cei doi eroi de viță nobilă, căutând parcă o compensație autobiografică în destinele lor, e conștient de declinul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
ca efect purificarea (purgatio, ), cea de-a doua de natură metafizică se referă la reîncarnările succesive ale sufletelor. Virtuțile sunt singurele care pot aduce oamenilor fericirea (I, 8, 3 solae faciunt virtutes beatum, nullaque alia quisquam via hoc nomen adipiscitur); elevația morală și contemplarea conduc sufletele spre Intelect. Virtuțile nu constau în fapte practice, ci în purificări, sunt imitații în suflet, ale proprietăților inerente Intelectului; în Intelect există o dreptate în sine, spre care se înalță dreptatea din suflet și cea
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
intens afectivă din partea cititorului. „Datorită subtextului obligatoriu și a conotațiilor multiple, cantitatea de informație transmisă prin vorbirea reticentă poate fi mai mare și mai nuanțată decît aceea comunicată Într o exprimare completă.” La urma urmei, sobrietatea absolută, refuzul emfazei este elevație extremă și concizia e condiția stilistică a sublimului: „... una dintre principalele frumuseți ale unui discurs este... să dea spiritului prilejul de a elabora o gîndire mai cuprinzătoare decît este expresia” (Logica de la Port-Royal) Profunzimea expresiei eliptice rezultă din trăsăturile specifice
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]