931 matches
-
ca urmare a transformărilor produse în contextul social în care acesta funcționează. Să ne reamintim că încă din secolul al XIX-lea învățământul superior european a fost unul etatist, menit să servească interesele statului-națiune. Finanțarea a fost eminamente publică, orientarea elitistă, iar conducerea instituțională, chiar în condiții de relativă autonomie universitară și de respectare a libertăților academice, s-a aflat sub controlul statului. Fondurile publice alocate universităților erau itemizate pe categorii de cheltuieli, fără a exista posibilitatea transferului instituțional de fonduri
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
unei componente pentru realizarea de calitate a celeilalte. Deocamdată, universitatea tranzitorie fie se ascunde sub perfidia academică tradițională și pretinde că face și instruire, și cercetare, când de fapt face doar instruire, fie optează tranșant pentru cercetare, selectează în mod elitist studenții și subsumează instruirea cercetării. Prestigiul se situează clar de partea ultimelor, iar piața diplomelor universitare le supraevaluează pe cele emise de universitățile de cercetare. Oricum, universitățile tranzitorii se află în relații echivoce cu cercetarea și nu mai pot rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și cultivă un cosmopolitism al valorilor civismului extins (global) și al rațiunii cunoscătoare. Studenții universității tranzitorii vor înceta să fie doar reprezentanți ai elitismului meritocratic al tinereții. Universitatea tranzitorie va opta pentru eterogenitatea vârstelor și profesiilor, deși unele vor rămâne elitiste, iar altele se vor situa pe continuumul performanțelor academice pe acele poziții pe care și-au construit prestigiul. În tabelul 5.5.g. prezentăm schematic variațiile opționale ale universității tranzitorii, odată cu instanțele lor de referință. Tabelul 5.5.g. Zig-zagul
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
the writer wants to establish with civil institutions and his idea of the relationship between the individual and the religious authority, în the peculiarity of that political climate uncertain between the mood of "radicalism" and the one of the so-called "elitist republicanism" and în which the circulation of Machiavelli is even more intense. The background of Milton's experience is an historical landscape which undergoes deep changes and în which - aș documented by Christopher Hill - the issues concerning the decline of
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
din romanul lui Pascal Quignard sînt, reprezentanții unor 'căi' de viață care aparent se exclud nu numai ca date de pornire, ci și ca miză. Domnul de Sainte Colombe este ultimul sacerdot al muzicii făcute în singurătate, al unei muzici elitiste numai pentru inițiați, compozitori și interpreți de clasă, care nu se supune regulilor spectacolului, fie el și de curte ' și mergînd toată viața pe această cale, el reușește să ajungă la muzica adevărată, în stare să deschidă o poartă către
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
publicul va putea vedea de la clipuri pornografice, de la începuturile cinematografului, până la caricaturi, filme underground sau stereotipuri comerciale, trailere, încercări de fantasy sau ambiții artsy eșuate. Organizatorii provoacă spectatorii și susțin că cei ce vor îndrăzni să lase pudoarea și pretențiile elitiste la ușă vor avea parte de câteva ore care le vor provoca simțurile și gusturile. Evenimentul este initiat de HAFF („Holland Animation Film Festival”), de criticul de film olandez Jan Doense, expert în genurile horror și trash și de fondatorul
The Night of the Animated Bad Taste () [Corola-journal/Journalistic/81069_a_82394]
-
aventura maximă o reprezintă călătoria cu metroul, cade retezată sub farmecul unui personaj cu o biografie desprinsă din romanele lui Eugène Sue. Ce nu înțeleg e transferul de - cum să-i zic? -fascinație: cum naiba pot să-ți placă, ție, elitistul care nu dă doi bani pe gustul omului de rând, niște prostioare ce nu depășesc nivelul școlii generale? Înarmat cu foarfecă și lipici, omul se „întrebuințează" vârtos decupând alandala personaje istorice și peisaje industriale, într-un aleatoriu scuzabil la o
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
americanii îl țin la loc de cinste în toate muzeele lor mari, cum am văzut la fața locului. De fapt însă, textul amintit este din cale afară de confuz, ca de exemplu: "Brinculologia... a dobândit... însemnele unui cult. El posedă dimensiunea elitistă, vocabularul esoteric și teoria întortocheată asociată cu o societate ocultă" !!! sau "A cere jurăminte de credință și a preamări perfecțiunea, supremația și natura divină a lui Brincusi și a operei sale - funcționează ca un ritual de inițiere pentru generații întregi
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
tineri, entuziaști și informați. Poate fiindcă aduce în țară autori renumiți și pune în operă idei de succes. Numai că asta nu înseamnă aroganță decât pentru un om lipsit de proprietatea cuvintelor. Pentru proprietarul unui vocabular deviat. Nici chiar eticheta elitistă nu mai corespunde de o bună bucată de vreme imaginii Humanitas. Editura condusă de Gabriel Liiceanu e exigentă, ceea ce este cu totul altceva. Exigentă fiind, ea nu respinge texte din plăcerea de a călca în picioare un vis sau o
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
prin însăși esența ei. Are legătură cu libertatea, nu cu egalitatea. În materie de literatură, nu-și au rostul votul sau referendumul. Tipul însuși de „alegere” diferă de acela politic: el se numește spirit critic. Iar acesta este nepopular și elitist. Dacă se va confirma, evoluția actuală va conduce la un impas, începând cu schimbarea arbitrară a canonului. Prezenteismul caracteristic mentalității generației 2000 nu poate susține o schimbare valabilă de canon, câtă vreme este ignorată istoria literaturii. Un nou canon nu
Despre ce e vorba by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2682_a_4007]
-
împotriva lui Ludovic al IX-lea al Franței. În același an, sora vitregă a lui Alfonso a renunțat pentru totdeauna la pretențiile sale asupra Ducatului de Gasconia. Ascensiunea lui Sancho a fost parte ca urmare a respingerii sale a politicii elitiste a tatălui său. Sancho a fost recunoscut și sprijinit de majoritatea nobilimii și orașelor, dar o minoritate considerabilă s-a opus de-a lungul domniei sale și au lucrat pentru moștenitorii lui Ferdinand de la Cerda. Unul dintre liderii opoziției a fost
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]
-
tradiționale și în condițiile unei selecții riguroase a distilatelor de vin de cea mai bună calitate posibilă pentru această categorie de brendy, vinarsul Brâncoveanu XO s-a lansat pe piață în decembrie 2005 devenind, în scurt timp, produsul cel mai elitist și reprezentativ al companiei. Succesul înregistrat pe piața internă și internațională, din anii următori, i-a conferit un renume deosebit și o atractivitate specială pentru un public numeros și extrem de divers, din foarte multe țări. Fundația Alexandrion, a cărei activitate
Nawaf Salameh () [Corola-website/Science/333559_a_334888]
-
de elită și cele de masă. Dacă luăm în considerare semnificațiile noțiunii de mainstream culture, vom vedea că ea se referă la reprezentări cantitative mai degrabă decât calitative, succesul de public determinându-i valoarea mai degrabă decât confruntarea cu standardele elitiste. În acest sens, trebuie să fim foarte atenți când ne referim la fenomene cum ar fi ceea ce John Barth numește recentă dezvoltare a unei "literaturi a epuizării" către un model al "reînnoirii". Folosind aceste concepte în The Literature of Replenishment
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
mainstream - manifestă poziții relativ ambigue. Una dintre primele critici ale invaziei culturii mainstream de către cultură de largă popularitate poartă semnătura lui Theodor Adorno, reprezentant al școlii de teorie socială de la Frankfurt și adept al unei posibile continuări a proiectului modernist elitist mai degrabă decât al anulării postmoderne a distincției dintre artă și viața. Critică pe care o face Adorno culturii de masă a fost, de la el încoace, luată că ținta de atac de către mulți susținători ai studiilor culturale ca domeniu ce
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
perindă de-a valma în fața camerei tot feluri de directori de obscure ONG-uri umanitare, plasate însă strategic în buricul (buricele, mai exact) Parisului, cântăreți celebri de origine asiatică care par treziți după o baie de votcă dintr-un club elitist parizian, frumuseți exotice (vulgaritate sexy-căutată), dar și preoți iezuiți uitați prin jungla asiatică de 40 de ani și care acum apar, în fine, la televizor. Dacă stau să mă gândesc bine, este prima oară când văd un iezuit la televiziunea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să fie interzisă în structurile ei esențiale, prin fragmentarism, din rațiuni politice. Nu întâmplător, proletcultiștii ca Jean Popper, I. Vitner sau Crohmălniceanu, care atacau vehement, cu prilejul centenarului, "aspecte burgheze" ale creației eminesciene, au astăzi urmași deghizați în așa-ziși elitiști care susțin că Eminescu n-a adus nimic nou în poezia românească, iar teoriile sale politice aparțin unui om incompetent sau bolnav psihic. Fățărnicia cu care se acreditează sintagma "poet național" și că Eminescu este o prioritate națională n-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atitudini, dar nu se simte în siguranță nici aici. Mai mult, este privit cu o anume condescendență (ce-i drept, de către indivizi plătiți ori instruiți să o facă, iar uneori de către nefericiți aflați în afara culturii române). Un rătăcit cu ifose elitiste, căruia-i pute spațiul mioritic (în care, de altfel, huzurește) susținea că este imposibil ca România să intre în Europa care Europă? cultivând poeme xenofobe, zice el, precum Doina. Aceeași cenzură democratică a înlăturat dimensiunea istorică a creației eminesciene, radiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Drept contraargument, sunt invocate idei din Mircea Eliade sau Carl Gustav Jung: distrugerea miturilor care țin de sfera sacrului urmărește anihilarea memoriei colective și invazia, fără piedici, a subculturii și surogatelor fumigene. Limbajul și alura disprețuitoare a unor așa-ziși elitiști dintr-un postmodernism artificial pentru că n-are obiect, ignorând componentele stabile ale spiritualității de la Carpați la Gurile Dunării, se transformă într-un comic provocator. Atacurile grobiene asupra lui Eminescu, și nu numai, corespund unei demitizări prin miticizare. În consens cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
comprehensiunea afectuoasă, camaraderia lipsită de ifose fac mult bine într-un moment când valorile sunt agresate perfid și eclipsate strident de pseudovalori și când lucrarea culturală autentică, bine cumpănită, se vede concurată de improvizații pompieristice, cu iz novator și fumuri elitiste. "Tribuna învățământului", nr. 670, 25 noiembrie-1 decembrie 2002 Ion BELDEANU Theodor Codreanu: "Fragmentele lui Lamparia" Cred că Theodor Codreanu, finul analist al fenomenului literar contemporan și unul dintre puținii cercetători obiectivi ai eminescianismului, face o figură aparte în peisajul spiritual
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vidul axiologic. Societatea românească și societatea europeană sunt confruntate cu ticăloșiile și escrocheriile "teoretice" "deconstructiviste", negativiste în raport cu valorile creștine și cu moștenirea noastră culturală. Sunt confruntate, în fond, cu reaua-credință a celor care își spun postmoderniști, negativiști, gauchistes, postavangardiști, neoavangardiști, elitiști sau cine știe cum altfel. Theodor Codreanu se afla în opoziție totală cu astfel de tendințe, afirmând în variate moduri principiul tutelar al iubirii ca putere care orientează cele mai importante înfăptuiri artistice, culturale și spirituale ale umanității. Scrie Theodor Codreanu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sunt decât forme de teologii eretice deghizate, și ele constituie preistoria filosofiei". Și iată-ne ajunși și la politichie. Calul de bătaie, proletcultismul. Politica se compromite ca dogmă (o spune și Julien Green). Azi, la noi, e o "falsă libertate", elitiștii (nu elita!) detestă tot ce e românesc, politicienii au instituit ca lege "imoralitatea și corupția". Atenție, Lamparia, te joci cu focul! În cel mai bun caz, va continua să te copleșească lespedea ignorării... Cu toate că unele (puține) fragmente sunt debitoare poncifului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
totalmente din muzica plenară, din "cântecul general" al destinului colectiv? Oare scepticismul subiacent reprezintă tocmai partea "ocultă", poate nu întunecată, poate nu mistică, dar misterioasă, a scriiturii eliberate de orice fel de "program" al textului care se emite singur? Snobismul elitist nu admite o asemenea concretizare a proiectului cultivat asiduu de la pașoptism până în zilele noastre. Faptul că scriitorul Mihail Diaconescu are o concepție evoluționistă ascensiv organicistă asupra istoriei îl determină pe eminentul exeget Theodor Codreanu să se acomodeze prin comentariu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atent la "provocarea valorilor", stăruie acum asupra proiectului transmodernist, oferindu-ne suntem tentați să credem o carte "din viitor". Altminteri n-am putea explica dezinteresul pentru acest, cu adevărat provocator, titlu. Știm însă că Theodor Codreanu nu e pe placul elitiștilor dâmbovițeni. Cărțile sale, masive, riguros articulate, merg în altă direcție exegetică. Dar criticul (care e și prozator; să amintim, în treacăt, că debuta, în 1981, tot la editura ieșeană mai sus pomenită, cu romanul Marele zid) își vede de treabă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
p. 265). Cunoscuta analistă, "una dintre "logodnicele stelare" ale poetului național" (după o vorbă a lui Paul Anghel), iscând la București, cu ani în urmă, o furtună în eminescologie, mirată apoi ca trăitoare în spațiul helvet de ciudățeniile și alergiile elitiștilor noștri, își continuă preocupările exegetice de impresionantă consistență ontologică. După popasul în "luminișul cristalului", urmează, după câte știm, un studiu consacrat unui Eminescu dincolo de Heidegger, plombat în orizont platonician. Așadar, o grilă inedită de lectură, referințe înalte și o metabolizare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu toate acestea. Dar și unele și altele, ca "arme", servesc unuia și aceluiași scop: subjugarea "celuilalt" cu orice preț. După legendă, Dumnezeu l-a alungat pe om din rai; acum, în apocalipsă, a venit rândul "omului", cultivat, ales și elitist, să-l izgonească pe Tatăl ceresc, fie și din propria-i zidire. Epoca modernă (postmodernă?) trăiește sub "terorismul minorităților", este de părere autorul cărții A doua schimbare la față (p. 29). Când românii au tras câteva semnale de alarmă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]