421 matches
-
cât și de rolul meu de mijlocitor la Tefza, rol care adusese vistieriei în anul acela mai mult aur decât întreg orașul Fès. După ce aduse laudă unchiului meu, strămoșilor mei și Granadei, începu să laude în fața apropiaților lui prosperitatea mea, elocința mea, iscusința și vastele mele cunoștințe, dobândite în cele mai renumite școli din Fès. Nu l-ai cunoscut tu pe Ahmed Șchiopul la medersa? — Așa e, stăpâne. — Mi s-a spus că erai unul dintre cei mai buni prieteni ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mei, fără să-mi potolească totuși spaima. Nu mai eram decât un automat, dar un automat care funcționa, făcând gesturi precise pe care sultanul impasibil părea că mi le dictează. Atunci poemul mi-a țâșnit din memorie, fără efecte de elocință, dar și fără bâlbâieli, însoțit la ultimele versuri de câteva gesturi timide care m-au costat eforturi și sudoare. Sultanul dădea din cap, schimbând uneori câte un cuvânt scurt cu apropiații săi. Nu purta barbă, ci doar o mustață răsfirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și își șantaja familia fără de nici un scrupul. Mic animal cu instincte tot atât de simple ca ale unor anume insecte sau anume plante periculoase. Lina nici nu vroia să-și aducă aminte de ziua aceea. Fusese la Prundeni un scandal pe care elocința redusă a bunei Lina nu era in stare să-1 reproducă. Doru o chemase desperat prin telefon. Pe când pornise cu un automobil de piață, două trăsuri de la moșie și un alt auto, mobilizat de Doru, o căutau. Înainte de sosirea ei se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care pică și lasă o alveolă nouă. Dar trupul sufletesc e încătușat în făptură și, ca să se împărtășească, străbate delicioasa ei învelitoare, de aceea acum Mini își simțea mâinile nerăbdătoare să țină alte mâini în ale ei, ca să ajute astfel elocința gângavă și tandră a povestirei ei: - Să fi văzut tu azi la Hallipi. . . 102 103 VI Toată noaptea, pe sghiabul ferestrei, unde florile se răcoreau în vase, picuratul, torentele alternate ale ploaiei însoțiseră somnul lui Mini, în care sta trează
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ridice: Cum de l-ai recunoscut pe imamul Omar? În loc de răspuns, câteva silabe bolborosite. — Mai tare! Uncheșul de aici nu te aude, strigă cadiul, arătând spre o venerabilă barbă albă de la stânga sa. — L-am recunoscut pe strălucitul oaspete datorită elocinței sale, rosti cu greutate omul cu cicatrice, și l-am iscodit În privința numelui, Înainte de a-l aduce acasă la cadiul nostru. — Bine ai făcut! Dacă răzmerița ar fi continuat, s-ar fi ajuns la vărsare de sânge. Vino, așadar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
păcat ușor, aproape o cochetărie; dar ideea că el Își asumă sarcina de a-și consemna versurile, În modul cel mai serios de pe lume, Într-o carte Înconjurată de mister, iată ce uimește și neliniștește o poete să consacrată normelor elocinței. Omar pare jenat; Djahane este nedumerită: — Ai putea să-mi citești câteva versuri? Khayyam nu vrea să continue discuția. Voi putea să ți le citesc pe toate Într-o zi, când le voi considera demne de a fi citite. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ușor ironică. Când un student îl întrerupea cu vreo întrebare impertinentă, se așeza comfortabil pe catedră și, fără să-și piardă un moment cumpătul, îl ruga să reformuleze întrebarea în concepte clare, precise. Traiectoria aeriană a mâinilor sale îi sprijinea elocința la modul firesc, fără nicio crispare. Toate gesturile lui respirau eleganța sorbonardă, pe care noi o priveam pentru prima oară cu admirație și ciudă. Mai mult decât explicațiile sale, impresiona limbajul non-verbal perfecționat până la detaliu. În prima bancă stătea nădușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mereu ochelarii de după urechi, îi ștergea atent, îi punea la loc și continua mai pasionat, vrând cu orice preț să convingă pe tânărul Herdelea, parcă de convingerea lui ar fi atârnat liniștirea tuturor primejdiilor. Titu era convins în sineși că elocința secretarului s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare și se credea obligat să asculte cu resemnare, deși în buzunar îl ardea o scrisorică găsită adineaori la portar, rămasă necitită, cu slovele Tanței. Spre norocul lui sosi Antimiu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bărbat gol. Desigur că râdeam de ea și că împingeam discuția spre absurd, dar simțeam în plin fiecare lovitură. Asta într-un fel mă ajuta să domin (chiar dacă iluzoriu) situațiile acelea disperate, pentru că, atunci când eram sub tensiune, deveneam de o elocință neobișnuită. O potoleam și-o captivam pe moment cu o erupție teribilă de imaginație. Dar nu, ea vroia ca eu să-i simt bucuria și triumful și, până la urmă, după câteva zile, mi-a spus că s-a reîntors la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privire inocent-albastră, întrebătoare. Iar profesorul Mironescu n-a avut nevoie să își ridice ochii de pe extrasul lui, ca să i-o știe ; cunoaște afecțiunea respectuoasă a tânărului, îi cunoaște și nesiguranța. Este convins că nu frumoșii ochi ai doamnelor stimulează subțiratica elocință a acestui june onest, ci severa, dar binevoitoarea înțelegere a magistrului. — ...m-au frapat vorbele dumneavoastră, pentru că ele constituiau o excepție față de opinia curentă. Rămâne ceva după ce, clătinând a îndoială din cap, îndepărtezi lauda ce nu s-ar fi cuvenit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trezești mereu în situația de a nega că în Minister ai fi (cum se spune) omul fiecărui director, pe rând... Penibilă situație să negi așa ceva, și încă la modul la care negi tu : nu de-ajuns de convingător, pentru că darul elocinței nu ți-a fost dat. Apoi, să nu ne facem iluzii asupra oamenilor : nu cred ei ce le spui ! Cu cât le spui, cu atât se uită în ochii tăi, te aprobă și te suspectează ! Amintește-ți doar lecția de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lipsă de idealuri. A mai spus că, întorcînd spatele vieții și bunurilor ei când aș fi putut să mă bucur din plin de ele, înseamnă că atentez odios împotriva propriei mele persoane. Banalități, locuri comune, vorbe de clacă! Unde era elocința care mă entuziasmase cîndva? Frazele maestrului sunau calp de astădată, le lipseau căldura și forța. Ce rost ar fi avut să-i înșir tot ce s-a întîmplat, că am răpus viața unei femei, că această femeie era unica mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
conferință a profesorului meu, Tîrnoveanu. Trata un subiect liber (mi se pare despre Femeia în societatea modernă sau cam așa ,ceva). Ea manifestă, de la început, un interes viu pentru acea temă. Îmi păru bine că rămase încîntată, chiar cucerită de elocința maestrului meu, deși avea unele rezrve în privința unor concluzii. Pe când ieșeam de la Fundație, m-am întîlnit față în față cu distinsul conferențiar, care tocmai pleca. L-am salutat, iar el s-a oprit ca să-mi strângă mâna. I-am prezentat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
permit este anticiparea: „O să fie mai bine după examen“. E o minciună. Niciodată nu-i mai bine după examen. Ai zice că iubirea e altceva. O, nu. Trebuie studiată, exersată, învățată și poți s-o interpretezi greșit. — Ești plin de elocință în seara asta, zise Coulter. Mai să mă zăpăcești și pe mine. Dar nu întrutotul. Uite, nu-i nici o legătură între... — Ce-i asta? — Asta? Un copil care cîntă. Se aflau lîngă un gard din traverse vechi de cale ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
față, să ocupe tot spațiul sonor, să nu lase loc pentru alții. La unii asta ține câteodată până toamna, până le cad frunzele sau chiar și mai târziu. Eu însumi la o vreme, când se ivea Incitatoarea, lăsam frâu liber elocinței. și chiar și atunci când mă simțeam penibil, când mi se făcea și greață de mine, tot îmi găseam o scuză... De aceea, poate, Ioachim și-a dat drumul la motor. Vorbea frumos, avea un glas melodios și cald... La început
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
este un noroc." Doctorul răspunse că era un noroc, fără îndoială, și că trebuia doar sperat că nevasta i se va vindeca. ― A! făcu Grand, înțeleg. Și pentru prima oară de când Rieux îl cunoștea, a început să vorbească ușor, cu elocință. Deși își mai căuta și acum cuvintele, reușea aproape tot timpul să le găsească, parcă s-ar fi gândit de mult la ceea ce tocmai spunea. Se însurase foarte de tânăr cu o fată săracă de prin împrejurimi. Tocmai pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
crezuse nebun, dar fusese cu adevărat mișcat. Dacă ar fi avut două cecuri În buzunar, i le-ar fi dat pe amîndouă, pe loc. Așa că Wakefield a Învățat să nu se teamă de locurile pe unde l-ar putea purta elocința sa; se lăsa dus de val. Asta Încercase să-i spună lui Ivan. Desigur, banii erau buni. Prețul lui a crescut ușurel la Început, apoi a explodat. Nu era singurul. Era o epocă a renașterii negustorilor ambulanți, precum la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
înlocuit nevroza și tumultul cu calm și simplitate. Pe care Verhaeren să-l iubim mai mult? (...) Verhaeren știe să privească și să rămîie fidel emoțiilor imediate. Forma simplă a poemelor e perfect adecvată sentimentelor exprimate. Nu mai găsim emfaza și elocința, de multe ori supărătoare, din cărțile lui anterioare. În peisagii și tablouri bucolice, a păstrat numai trăsăturile strict necesare, sobre și comune; iată în ce constă simbolismul lui Verhaeren. Totul e natural și precis, nimic afectat sau echivoc”. Recenzînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tuturor avangardiștilor din secol, pe Urmuz”, lăsîndu-se însă doar „influențat, nu asimilat”: „Niciunde în versurile lui Geo Dumitrescu parodierea automatismelor limbajului nu este dusă pînă la separarea semnului lingvistic de sens, pînă la articularea de enunțuri ilogice, pînă la practicarea elocinței absurde” (Modernismul românesc, vol. II, Ed. Eminescu, Buc., 1985, p. 212). Interesante atît pentru respingerea avangardei și, în particular, a lui Urmuz, cît și pentru argumentele „psihologice” de autoritate care l-au impus pe acesta din urmă inclusiv atenției criticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a Îndurat de doi copii singuri.” Mai Întâi nu-și dădu seama unde se află: nimerise cumva Într-o sinagogă? Îi trebui un minut de gândire până să Înțeleagă că de fapt era vorba de același Dumnezeu. Pastorul continua cu elocință, cu o convingere crescândă: „Să-ți iubești soția Înseamnă să te iubești pe tine Însuți. Nici un om nu și-a urât vreodată propriul trup, ci Îl hrănește și-l Îngrijește, așa cum Cristos Îngrijește Biserica; căci suntem mădularele aceluiași trup, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din Moscova decît acum, cînd rupîndu-și jugul, aruncîndu-și lanțurile în fața regilor, a venit singur, de la Cannes la Paris, ca să se culce liniștit la Tuileries". Există, așadar, oameni aureolați de prestigiu. Ei nu au nevoie de etalarea forței, de manifestări de elocință pentru a se face recunoscuți, pentru a determina mulțimile să li se închine și să îi urmeze. Această putere de a suscita admirația este foarte răspîndită la toate nivelele societății, dar nu îndrăznim să o recunoaștem decît în cazuri de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
două ori pentru unul și același subiect. Cu alte cuvinte, dacă cineva spunea un lucru de mai mult de două ori, în analiza de conținut primea tot două puncte. În acest fel, speram să reducem importanța lungimii interviului sau a elocinței vorbitorului, concentrându-ne mai multasupra ideilor exprimate. Numărul de ocurențe ale fiecărei categorii într-un dosar individual a fost, astfel, 2, 1 sau 0. Am adoptat, firește, și alte reguli, cum ar fi, de pildă, evaluarea frecvenței de apariție în
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
sensibus demonstrata. În biroul pe care familia Tufo i-l pusese la dispoziție, ospătarii îl auzeau vorbind de unul singur; trăgeau cu urechea și se distrau auzindu-i bombănitul și mustrările, dialogurile pe care le interpreta, izbucnirile de mânie, de elocință, de indignare. Momentele de delicatețe și încuviințare le împărtășea prin aplauze, imitând graiul unor animale. Printre multele cărți citite la mânăstirea din Altomonte, una, cea a juristului napolitan Jacopo Antonio Marta, îl enervase peste măsură; era o scriere arogantă, considera
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că în felul acesta invizibilul ar putea fi intuit, aproximat etc. În mod stângaci (și disperat) se încearcă cucerirea invizibilului prin vizibil și a necunoscutului prin cunoscut. Toate religiile au generat, lezând însăși natura transcendenței, arte vizuale și opere de elocință și au constrâns transcendentul să renunțe la prestigiul ineficace al vidului și tăcerii și să accepte, din rațiuni electorale, ofensa plebeiană a imaginii și cuvântului. "Povestea" și "desenul" au pătruns în spațiul inexprimabilului și al fără-de-chipului. Evident, bietul spirit întrupat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Toate aceste odoare se sfințesc de cătră clerul oficiant, în urmă lumea să stropește cu aghiasmă ș-apoi în mijlocul unei tăceri adânci d. Xenopol rostește cuvântarea festivă. Acest cuvânt întrunește în sine toate elementele ce constituie un adevărat op de elocință, și nu-i mirare dacă mintea fiecăruia era fixată cu toată puterea asupra pasagelor instructive ce se desfășurau într-însul, asupra învățăturilor potrivite ce oratorul făcea să se reflecteze din faptele lui Ștefan cel Mare asupra stărei noastre de față
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]