527 matches
-
Marin Preda sau Despre dialog, VR, 1994, 11-12; Ioana Pârvulescu, Lecția citirii, lecția citării, RL, 1995, 14-15; George Munteanu, Eminescu retorul, LCF, 1995, 25; Dan C. Mihăilescu, „Eminescu. O anatomie a elocvenței”, LAI, 1995, 34; Edith Horváth, „O anatomie a elocvenței”, APF, 1995, 9; Adrian Marino, Noi perspective ale criticii românești actuale: un exemplu al mutațiilor, „Cotidianul”, 1996, 9; Ioana Bot, Publicistica eminesciană într-o lectură necesară, ST, 1996, 1-2; Laurențiu Hanganu, Critică și estetism, LCF, 1996, 48; Marcel Corniș-Pop, The
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
amintește, fără doar și poate, de politicienii dramaturgiei caragialiene, prin jocurile subtile de limbaj, prin distragerea atenției de la lucrurile cu adevărat importante, prin însăși structura alambicată și învăluitoare a fiecărei fraze. Ironia naratorului, care îi atribuie acestui discurs "foarte multă elocvență", întregește un tablou parodic omniprezent, ieri ca și azi, căruia nu i se poate răspunde altfel decât prin satira politică. Să cedăm însă tribuna augustei cuvântări: "Eu, senatori, zise el, vă am drept martori că, din clipa în care am
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
celorlalți ceea ce am învățat, adică reconsideră valoarea retoricii, a acelei discipline pe care o predase în tinerețe și care îi rămăsese pentru totdeauna în suflet. Așadar, Cicero este încă prezent în inima lui Augustin, dar servește acum unui scop diferit. Elocvența nu trebuie să fie un scop în sine așa cum este în operele păgânilor, ci trebuie întotdeauna asociată cu înțelepciunea creștină: această afirmație de principiu poate fi considerată, într-un anumit sens, chiar sinteza operei lui Augustin (sapientia et eloquentia), așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai târziu (de exemplu Ieronim) unii crezuseră, cu destulă naivitate, că vor găsi în Scripturi aceleași norme retorice și aceleași genuri poetice ca și în cultura păgână, acum Augustin consideră Scriptura valabilă în sine cu scopul de a configura o elocvență creștină și, în consecință, identifică în scriitorii creștini, care s-au format tocmai în spiritul acelei Scripturi, pe primii auctores. De aceea, creștinul nu are de ce să fie educat prin studierea păgânilor. Cu îndreptățire, cercetătorii au insistat asupra acestei noutăți
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în prima; scrierea se încheie cu o recapitulare a cărților precedente. Condiția sufletului a fost elogiată cu multă căldură de către Sidonius Apolinarie, poate nu în mod dezinteresat, în timp ce judecata lui Ghenadie, care era prieten cu Faustus, se limitează la sublinierea elocvenței și a subtilității operei. Fără îndoială, aceste caracteristici există în scrierea lui Claudian care, înainte de toate, dovedește o bună cunoaștere a literaturii creștine și a celei păgâne. Modelul literar al lui Claudian pare să fi fost Apuleius, care se bucura
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
D., Poezia lui Mihai Eminescu, Editura Tineretului, București, 1969; Rezuș, Petru Em., Eminescu, Editura Cartea Românească, București, 1983; Rusu, Liviu, Eminescu și Schopenhauer, E.P.L., București, 1966; Simion, E., Proza lui Eminescu, E.P.L., București, 1964; Spiridon, Monica, Eminescu, o anatomie a elocvenței, Editura Minerva, București, 1994; Vladimir Streinu, Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1989; Tacciu, Elena, Eminescu. Poezia elementelor, Editura Cartea Românească, București, 1979; Tarangul, Marin, Intrarea în infinit sau dimensiunea Eminescu, Editura Humanitas, București, 1992; Vatamaniuc, D., Eminescu: manuscrisele, Editura Minerva, București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Spiridon, Vasile, Gellu Naum, monografie, Editura Aula, Brașov, 2005. Spiridon, Vasile, Din arcă în luntre, în Înscrierea pe orbită, Editura Timpul, Iași, 2008. Spiridon, M., Sadoveanu, divanul înțeleptului cu lumea, Editura Albatros, București, 1982. Spiridon, M., Eminescu, o anatomie a elocvenței, Editura Minerva, București, 1994. Stănescu, C., Jurnal de lectură, Editura Cartea Românească, București, 1978 Streinu, Vladimir, Versificația modernă, E.P.L., București, 1966. Streinu, Vladimir, Pagini de critică literară, E.P.L., București, 1968. Streinu, Vladimir, Clasicii noștri, Editura tineretului, București, 1969. Streinu, Vladimir
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din cele 125 de localități introduc în peisaj variabilă primarul localității și efectul electoral produs. Comportamentul electoral post-migrație subsumează inclusiv rolul primarului în ceea ce simplu înseamnă succes electoral în lumea rurală. Datele, privite comparativ cu cele de la europarlamentare, sunt unele elocvențe: - Total 125 de localități: 54,70% - VP și 22,99% - KI; - Localitățile din județele Giurgiu, Ialomița, Teleorman, Tulcea și Vrancea: 59,96% - VP și 17,12% - KI; - Localitățile din județele Albă, Bihor, Bistrița-Năsăud, Sălaj și Timiș: 42,81% - VP și
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
locale, europarlamentare și prezidențiale surprind aceste permutări electorale. În acest mecanism electoral complex, rolul primarului devine unul important, legătura dintre politicieni, partide politice și alegători, mai ales cei din mediul rural românesc, fiind intermediata de aleșii locali. Datele electorale sunt elocvențe și surprind schimbarea comportamentului electoral post-migrație. Desigur, transferul de voturi între cele două momente electorale respectă diferențele de dezvoltare regionale, amplitudinea mai mare fiind, desigur, în județele din sudul și estul României. Note 1 Lucrarea a beneficiat de suport financiar
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
a ascultat pe Germanicus și că a încercat să preia din nou controlul asupra Siriei, la întoarcerea sa în provincie. Tiberius se păstra neutru. ” Pe voi avocații lui (ai lui Piso), vă îndemn să-l ajutați pe cât se poate prin elocvența și sârguința voastră. Și îndemn partea acuzării să facă la fel..., să nu se ia ăn considerare durerea mae și nici lacrimele lui Drusus. Acest caz ar trebui să decurgă ca oricare altul”. Cum Germanicus era superior lui Piso, prin
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
alt mediu social devine o exigență personală, dispozițiile astfel căpătate neputând fi resimțite ca opresive de către cei care le-au interiorizat, ci din contra, ca o realizare a sinelui. La École des Roches, în anii 1990 se organizau concursuri de elocvență, în scopul de a-i învăța pe elevi să se exprime în public. Cu ajutorul unui magnetofon, se analizau răspunsurile date la întrebările profesorului, dar și forma în care au fost date. "Gesturile, explică dl Dollfus, sonoritatea vocii, pronunția lui B
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
el este împodobit cu anumite caracteristici care, în schimb, fac această enunțare acceptabilă sau nu. O. Ducrot, Le Dire et le Dit, Ed. de Minuit, 1984, p. 20 Dar acest ethos nu se referă, ca în retorica antică, numai la elocvența judiciară sau enunțurile orale: el este valabil pentru orice discurs, chiar și scris. Chiar dacă neagă acest lucru, un text scris posedă un ton care conferă autoritate celor spuse. El permite cititorului să-și construiască o reprezentare a corpului enunțiatorului (și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Ca predicator, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost considerat cel dintâi. De-a lungul secolelor, elocvența a produs genii: Demostene la greci, Cicero la latini, Hrisostom la orientali. Demostene este geniul elocvenței politice, însă elocvența sfântă se naște odată cu Sfinții Părinți, dintre care Sfântul Ioan Hrisostom este cel mai strălucit în această privință, este Demostenele Bisericii
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
Ca predicator, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost considerat cel dintâi. De-a lungul secolelor, elocvența a produs genii: Demostene la greci, Cicero la latini, Hrisostom la orientali. Demostene este geniul elocvenței politice, însă elocvența sfântă se naște odată cu Sfinții Părinți, dintre care Sfântul Ioan Hrisostom este cel mai strălucit în această privință, este Demostenele Bisericii. Elev al marelui retor păgân Libaniu, Hrisostom a întrecut cu mult pe maestrul său. Libaniu a
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
Ca predicator, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost considerat cel dintâi. De-a lungul secolelor, elocvența a produs genii: Demostene la greci, Cicero la latini, Hrisostom la orientali. Demostene este geniul elocvenței politice, însă elocvența sfântă se naște odată cu Sfinții Părinți, dintre care Sfântul Ioan Hrisostom este cel mai strălucit în această privință, este Demostenele Bisericii. Elev al marelui retor păgân Libaniu, Hrisostom a întrecut cu mult pe maestrul său. Libaniu a fost cel care
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
dulce și armonios, abundând de metafore, uneori cam lungi, cu multe divagații, dar întotdeauna fiind adaptat auditorilor și nevoilor lor prezente, și având un șarm inexprimabil<footnote G. Bardy, op. cit., p. 113. footnote>. Chiar dacă nu ne propunem să studiem elementele elocvenței sale, totuși nu este cu neputință să nu evidențiem măcar claritatea clasică a limbii și a stilului, care mai poate fi regăsită la Demostene, copia spontană, fără nici un artificiu retoric, de imagini și frumoase asemănări, măreția expozițiunii, mereu amplă, bogată
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
avem, în aceste predici, o mină de expozițiuni, de interpretări și nuanțe. El țintește către scopuri reale și realizabile și vrea rezultate imediate. În cuvântările sale pregătite cu multă atenție, izbucnea uneori, avea reacții bruște și dădea dovadă de o elocvență extraordinară<footnote John Heston Willey, op. cit., pp. 171, 172, 175. footnote>. Tonul era ridicat cu ușurință pas cu pas încă de la începutul cuvântării, Sfântul se înflăcăra, iar lumina gândirii ca și impetuozitatea sentimentului atrăgeau atenția auditoriului<footnote Bonifacio Borghini, Introduzione
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
atât de rafinamentul doctrinelor și ale moralei, cât de însuflețirea retoricii. Îi încântă pe ascultătorii săi prin subtilitățile sale, prin gesturi și intonație, prin figurile de stil care atunci făceau parte din repertoriul sofiștilor ce aveau mult succes ca oratori. Elocvența Sfântului Ioan Gură de Aur contrastează puternic cu cea a sofiștilor, aceasta datorându-se sincerității și profunzimii celor spuse de sfânt, ideilor exprimate cu o surprinzătoare claritate a limbajului, fapt ce trădează un studiu atent al principiilor aticiste. Nu de
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
împătimit al studiului Cărții (al Bibliei) și iubitor de semeni; un om ce părea să știe intuitiv care erau nevoile oamenilor și care să distingă adevărul de fals<footnote John Heston Willey, op. cit., p. 180. footnote>. Sfântul Ioan, pentru excepționala elocvență de care a dat dovadă, a fost numit încă din secolul al V-lea și Hrisostomul sau Gură de Aur, supranume ce a înlocuit adevăratul nume al sfântului. Acest supranume reprezintă titlul său de glorie; unul asemănător a mai fost
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
americani (American Indian Movement) fondată în 1968 în Minneapolis, Minnesota. AIM apărea în contextul general al mișcării drepturilor civile (vezi CIVIL RIGHTS MOVEMENT), care a coincis cu apariția unei generații de universitari, scriitori și poeți ce vorbeau cu convingere și elocvență despre nedreptățile făcute neamului lor. Astfel, se poate considera că mișcarea literară numită renașterea nativilor americani (vezi NATIVE AMERICAN RENAISSANCE) începe formal în anul următor, 1969, când Scott Momaday primește premiul Pulitzer pentru literatură, confirmare a existenței unei arte amerindiene
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Ca predicator, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost considerat cel dintâi. De-a lungul secolelor, elocvența a produs genii: Demostene la greci, Cicero la latini, Hrisostom la orientali. Demostene este geniul elocvenței politice, însă elocvența sfântă se naște odată cu Sfinții Părinți, dintre care Sfântul Ioan Hrisostom este cel mai strălucit în această privință, este Demostenele Bisericii
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
Ca predicator, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost considerat cel dintâi. De-a lungul secolelor, elocvența a produs genii: Demostene la greci, Cicero la latini, Hrisostom la orientali. Demostene este geniul elocvenței politice, însă elocvența sfântă se naște odată cu Sfinții Părinți, dintre care Sfântul Ioan Hrisostom este cel mai strălucit în această privință, este Demostenele Bisericii. Elev al marelui retor păgân Libaniu, Hrisostom a întrecut cu mult pe maestrul său. Libaniu a
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
Ca predicator, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost considerat cel dintâi. De-a lungul secolelor, elocvența a produs genii: Demostene la greci, Cicero la latini, Hrisostom la orientali. Demostene este geniul elocvenței politice, însă elocvența sfântă se naște odată cu Sfinții Părinți, dintre care Sfântul Ioan Hrisostom este cel mai strălucit în această privință, este Demostenele Bisericii. Elev al marelui retor păgân Libaniu, Hrisostom a întrecut cu mult pe maestrul său. Libaniu a fost cel care
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
dulce și armonios, abundând de metafore, uneori cam lungi, cu multe divagații, dar întotdeauna fiind adaptat auditorilor și nevoilor lor prezente, și având un șarm inexprimabil<footnote G. Bardy, op. cit., p. 113. footnote>. Chiar dacă nu ne propunem să studiem elementele elocvenței sale, totuși nu este cu neputință să nu evidențiem măcar claritatea clasică a limbii și a stilului, care mai poate fi regăsită la Demostene, copia spontană, fără nici un artificiu retoric, de imagini și frumoase asemănări, măreția expozițiunii, mereu amplă, bogată
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
avem, în aceste predici, o mină de expozițiuni, de interpretări și nuanțe. El țintește către scopuri reale și realizabile și vrea rezultate imediate. În cuvântările sale pregătite cu multă atenție, izbucnea uneori, avea reacții bruște și dădea dovadă de o elocvență extraordinară<footnote John Heston Willey, op. cit., pp. 171, 172, 175. footnote>. Tonul era ridicat cu ușurință pas cu pas încă de la începutul cuvântării, Sfântul se înflăcăra, iar lumina gândirii ca și impetuozitatea sentimentului atrăgeau atenția auditoriului<footnote Bonifacio Borghini, Introduzione
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]