994 matches
-
au avut o puternică influență științifică și filozofică asupra lui Einstein. De asemenea, Einstein participă activ la viața științifică internațională. După 1919 Einstein în urma observațiilor astronomice ale eclipsei din 1919 devine tot mai cunoscut pe plan mondial. În 1919 articole elogioase în "The Times" și "The New York Times" îl fac pe Einstein tot mai cunoscut pe plan mondial. În același an, 1919, Einstein poartă o discuție asupra sionismului cu Kurt Blumenfeld, lider al Organizației Sioniste Mondiale. Vizitele sale în orice parte a Terrei
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
precădere de emisiunile monetare ale Țării Românești și Moldovei, ceea ce l-a îndemnat să treacă de multe ori pragul Cabinetului Numismatic al Academiei, unde a intrat în contact cu profesorul Constantin Moisil, căruia îi va dedica mai târziu un articol elogios. Îndrumările și încurajările primite l-au adus curând pe tânărul inginer și colecționar Octavian Luchian în rândurile Societății Numismatice Române, fiind ales membru activ în ședința din 17 ianuarie 1932. După stabilirea sa definitivă în București, a desfășurat o activitate
Octavian Luchian () [Corola-website/Science/314984_a_316313]
-
originale. Regele Decebal a avut mai multe războaie cu romanii, care îi vor recunoaște abilitățile militare și politice. La începutul secolului III, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul roman Dio Cassius făcea regelui dac următorul portret elogios: "Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu
Decebal () [Corola-website/Science/296674_a_298003]
-
a fost celebrată aniversarea a 25 ani de contribuții pe care Bromberg le-a adus teatrului american ca actor și ca profesor. Evenimentul a fost frecventat de sute de colegi de breaslă. Actrița Lee Grant care a pronunțat un discurs elogios în memoria defunctului artist, a devenit ea însăși, ulterior, victimă a boicotului mccarthist. a fost înhumat la cimitirul evreiesc Mount Hebron din cartierul Flushing din Bronx, New York. Mai târziu, Elia Kazan, în memoriile sale, publicate în 1988, a scris:
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
Edouard Brissaud în demonstrarea rolului acestei formații în patogenesa parkinsonismului. În 1906 este ales membru al Academiei Române, unde rostește discursul de recepție "Progresele și tendințele medicinei moderne". În anul 1909 apare la Paris monografia "La Cellule Nerveuse", cu o prefață elogioasă a renumitului histolog spaniol Santiago Ramón y Cajal. Devine din ce în ce mai cunoscut și apreciat în cercurile științifice de specialitate internaționale; în 1912 este ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris. În 1919 clinica de boli nervoase se mută la
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
Umbrelelor Albastre", "Statuia șarpelui"). Bărbulescu a pășit și pe domeniul literaturii istorice în "Insulele de aur și argint" (care descrie câteva episoade din viața exploratorului Abel Tasman) și al celei de aventuri în "Simbamuenni". Alexandru Mironov a comentat în termeni elogioși perioada de maturitate artistică a cuplului Bărbulescu-Anania, apreciind că romanele "Doando", "Ferma Oamenilor de Piatră" și "Paralela-enigmă" sunt "cele mai importante romane de literatură de anticipație românești". Odată cu "Șarpele blând al infinitului", el este de părere că cei doi autori
Romulus Bărbulescu () [Corola-website/Science/313335_a_314664]
-
s-a făcut cunoscut în America, la începutul anilor ’80, Idel a devenit o somitate internațională. Cartea sa: "Cabala: noi perspective" (în ) a fost publicată mai întâi în engleză (Yale University Press, 1988), și s-a bucurat de o recenzie elogioasă în New York Times, dar a fost primită la început cu răceală în Israel. În afara sarcinilor ca profesor universitar, Moshe Idel îndeplinește actualmente numeroase alte funcții în domeniul academic: Este căsătorit cu pictorița și poeta Shoshana Idel și are trei copii
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
fino-ugrice. S-a alăturat de tânăr mișcării europeniste Jeune Europe conduse de Jean Thiriart în care intrase, de asemenea, și Franco Cardini. Începând din 1973 este președintele asociației Italia-Libia. În acei ani a scris articole în care s-a exprimat elogios cu privire la instaurarea socialismului în Libia. În 1979 a devenit autorul unei alte inițiative: Asociația Europa-Islam, cu sediul la Veneția. Și-a dedicat mulți ani cercetării filologiei fino-ugrice, lucrând ca asistent la Universitatea din Bologna și scriind aproximativ treizeci de articole
Claudio Mutti () [Corola-website/Science/337014_a_338343]
-
acestei vieți, atingând toate treptele: de la eminenta studentă, la dârza apărătoare a celor obidiți, de la devotata soție, la duioasa mamă, și de la conștienta cetățeancă, la înflăcărata stegară a „veacului cel mare”. Poeta se impune în lumea literelor, și este apreciată elogios de critică. Dar, - suferindă și mai ales conștientă că aripa morții fâlfâie în preajma sa, se îndârjește mai aprig. Scrie cu febrilitate. Abia apucase să vadă și să salute triumful „anului unu”, bucuria i se frânge fulgerător, și pentru totdeauna în
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
pe ecran, într-o distribuție cu actori remarcabili, din toate generațiile [...]. Lugojul - orașul în care se petrece acțiunea - este înfățișat în culori calde și calme, în măsură să potențeze, prin contrast, dimensiunile dramei”. Eugen Atanasiu a făcut filmului o recenzie elogioasă, afirmând: "„Film de acțiune, film de satiră care se îngemănează cu un copios umor (mizând inclusiv pe pitorescul vorbirii dialecticale), « Patima» este un film de actori. În fruntea distribuției, Draga Olteanu Matei joacă cu vădită «patimă» rolul Păunei, oferind un
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
an mai târziu, a apărut și "Snoave sau povești populare", iar în 1876, "Ispravele și viața lui Mihai Viteazul". După ce a rămas unic asociat al imprimeriei sale, Ispirescu a redenumit-o "Tipografia Academiei Române". Activitatea sa a fost subiectul unui articol elogios scris de folcloristul evreu Moses Gaster și publicat în "Magasin fur die Literatur des Auslandes". În 1879, editura sa a imprimat o colecție de basme culte ce reprezentau prelucrări în limbaj autohton ale unor mituri ale folclorului universal și ale
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
personale în 1963 și 1970, în Suceava. Pe măsura trecerii vremii a fost atras irezistibil de peisaj și de portret. A participat cu lucrări originale la numeroase expoziții din țară și de peste hotare. Critica de specialitate l-a surprins, uneori elogios, în cadrul expozițiilor organizate la Baia Mare, București, Botoșani, Galați, Iași, Suceava și Vatra Dornei. Lucrările sale prezentate la expozițiile internaționale: Moscova (1958), Londra (1959), Gian Carlo Barbarodo, San Marco și Veneția - Italia (1964); Cernăuți - Bucovina (1974), Toronto - Canada (1992) reprezintă tot
Grigore Ursu () [Corola-website/Science/321446_a_322775]
-
ochii mirați ai unui marțian. Henric Stahl și-a descris romanul său mai mult ca un „tratat popular de astronomie”, o ilustrare „bine scrisă” și accesibilă a faptelor științifice, denumindu-l un „roman astronomic”. Romanul a fost primit cu recenzii elogioase. Astfel, într-un articol publicat în "Revista științifică „V. Adamachi”" (nr. 4, noi. 1914, pp. 249—250), I. Simionescu a lăudat imaginația autorului, afirmând că romanul se citește ușor din acest motiv și pune întrebări științifice care-i determină pe
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
și Florența pentru ca în anul 1904 să studieze picturile bisericești din: Începând din anul 1890, Octavian Smigelschi a făcut o serie de expoziții împreună cu Schullerus și Wellmann, unde a prezentat peisaje în acuarelă ce au avut parte de o critică elogioasă, care le apropia de operele lui Hildebrandt sau Werner. Octavian Smigelschi deschide expoziția de artă religioasă din Blaj, în ziua de 30 august 1903, moment în care intră în atenția autorităților bisericești. La această expoziție, pictorul expune planul și cartoanele
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
în presa vremii de către ziare ardelene, bucureștene și maghiare din Budapesta. Ștefan Gróh, profesor la Școala de arte industriale și la Școala pregătitoare a profesorilor de desen din Budapesta, membru al Comisiei Monumentelor Istorice maghiare, face o dare de seamă elogioasă în Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu din data de 21 octombrie 1903 la expoziția sibiană. Fiind o personalitate influentă, acesta-l va ajuta pe Smigeslchi să-si deschidă expoziții la Budapesta, cum a fost cea din 5 decembrie 1903. Aprecierea criticilor
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
al doilea, la o diferență de șase puncte de cântecul victorios. Abia întoarsă de la concursul Eurovision, Ofra Haza a lansat albumul „Shirey Moledet (Cântece ale patriei) cuprinzând reluarea unor melodii ebraice devenite clasice și care s-a bucurat de aprecieri elogioase în rândurile criticilor. Albumul, care s-a vândut în peste 40.000 de exemplare, a reprezentat o cotitură în cariera solistei, care izbutit atat să câștige inimile generației mai mature, cât și să apropie publicul tânăr de creații din vremea
Ofra Haza () [Corola-website/Science/314689_a_316018]
-
românești au refuzat să-l publice; manuscrisul a fost scos clandestin din țară și a fost publicat de editura „Albin Michel” din Paris în 1985. Cartea a obținut Premiul Libertății oferit de PEN-Club Français și a beneficiat de critici foarte elogioase în presa franceză, care l-a comparat cu scrierile lui George Orwell. În revista Esprit s-a scris că „Orwell însuși poate părea depășit în contextul românesc, iar utopia negativă pe care Bujor Nedelcovici, riscând mult, tocmai a publicat-o
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
Casa Buddenbrook acumulând astfel o zestre de 300.000 de mărci. Thomas și Gerda au dat prima lor petrecere. Cina a durat de la cinci la unsprezece seara. La bursă s-a vorbit timp de opt zile în termenii cei mai elogioși despre eveniment. S-a văzut că tânăra Doamnă Consul știe să se reprezinte în societate. Tony se întoarce foarte bine dispusă după o ședere lungă la München. Acolo l-a cunoscut pe Alois Permaneder, coproprietarul unei afaceri cu hamei. Thomas
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
înmânează o bijuterie, o broșă, cu cuvintele: „Auch Liszt, mein unvergesslicher Freund, hatte es nicht vollendeter gespielt”. A doua zi am fost chemată să cânt în argatul „Mignon” cu renume mondial, de către inventatorul acestui aparat, Popper. Jurnalele scriu în mod elogios despre debutul meu, despre care se interesează toată lumea muzicală din Leipzig. La câteva săptămâni cânt, fiind angajată în două orașe în apropieea Leipzigului. Iar în iunie îmi iau rămas bun de la maestru și școală, plecând spre locul de viligiatură Râșnov
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
Paganini-Liszt (între care și Campanela), publicul mi-a făcut adevărate ovațiuni, silindu-mă să cânt două bisuri în plus. Presa m-a primit excepțional de bine în frunte cu faimosulcritic berlinez Leopold Schmidt, care mi-a închinat rândurile cele mai elogioase. Puteam fi foarte mulțumită cu primul meu debut în metropola Germaniei. În fiecare sâmbătă cântam la perechea princiară Sophie de Wied, unde am cunoscut pe marea cântăreață LilyLehmann, pianistul compozitor Xaver Scharwenka, Iassny Barmas, Ossip Gabrilovitsch (celebru pianist rus) și
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
fost acceptată, dar cu două decenii mai târziu a revoluționat tehnica programării în numere întregi. I s-a acordat atunci (1995) premiul von Neumann, iar studiul asupra programării disjunctive, nepublicat în 1974, a apărut ca articol invitat, cu o prefață elogioasă semnată dei doi cercetători renumiți. Câțiva ani mai târziu a fost primul american căruia i s-a decernat Medalia de Aur EURO (EURO Gold Medal) a Asociației Europene de Cercetări Operaționale (2005).
Egon Balas () [Corola-website/Science/321339_a_322668]
-
și în volumul "Orașe suprapuse", apărut în 1986, la "Editura Albatros". Student fiind, a publicat sporadic versuri în revistele "Sigma", "Viața studențească" și "Caiete de literatură" (acestea din urmă editate de "Asociația Scriitorilor din Brașov"). Este remarcat, în mod deosebit de elogios, la "Poșta redacției", în revista Luceafărul din 1 mai 1971, de poetul Cezar Baltag. Primul grupaj consistent de poeme, care constituie adevăratul său debut în presa literară, este găzduit de revista "România literară" din 1 februarie 1973, la rubrica " Vă
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
distins cu Medalia de Aur. Tot în acest an a fost ales ca președinte al Tinerimii artistice, funcție pe care a deținut-o până în anul 1921. Cu ocazia expoziției Tinerimii din anul 1910, artistul a avut parte de o critică elogioasă din partea lui Alexandru Tzigara-Samurcaș, O. Zimbru și mai apoi în 1912 a lui A. Jeanjaquet. Între 1911-1912, a participat la diverse expoziții cu peste 25 de lucrări și a obținut la München pentru lucrarea "Spartul horei" a doua Medalie de
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Italia culturii umaniste, întâlnire providențială, am zice, unde poate intuiția caracterului omului interior o avusese, probabil, printre cei dintîi Al. Marcu. Eu am auzit, prin 76, pentru prima dată, de numele românului care devenise roman, prin afinitate. Era evocat întotdeauna elogios, mereu cu o neascunsă căldură. Monseniorul Pamfilie Carnațiu m-a primit neașteptat de repede la Secretariatul de Stat al Vaticanului, în amintitul an, probabil și pentru că, presupun, numele meu îi amintea de cel al unui prieten, de neostenitul secretar al
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
puse în orice manifestare artistică de prestigiu. După spectacolul de absolvire a Conservatorului în iunie 1936, în care Maria Moreanu a interpretat rolul lui Orfeu din opera cu același nume de Christoph Willibald Gluck, cronicile muzicale sunt pline de aprecieri elogioase: "Glas cu rezonanțe grave și de o largă expresivitate", "element de elită cu mari perspective în operă și concert". Un an mai târziu, în mai 1937, debutează sub bagheta lui Ion Nonna-Otescu pe scena Operei Române în rolul Charlottei din
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]