5,061 matches
-
românească, cum ar fi: acad. prof. Dan Grigorescu, Mihai Ispir, Virgil Mocanu, Raoul Sorban, Gh.Vida. Recent, criticul de artă Mircea Oliv mi-a deschis expoziția personală de la Galeriile de Arta ”Forma” din Deva. Referitor la faptul că pictura mea ”emană un anumit echilibru interior, o armonie”, așa cum spui tu, asta mă bucură. Nu știu cum ai observat ce există în ”interior”, probabil ai un simț deosebit al descoperirii interiorului sufletului uman. Când mă gândesc că am stat de vorbă doar o oră
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
și îngăduitor al religiei creștine tot atât de străină ca și cea mahometană. Afară de aceea aveau dreptul liberei negustorii cu manufacturi străine - dar aicea se mărginea totul și așa ar fi trebuit să rămâie. Meseriași și proprietari nu puteau fi, căci proprietatea emana de la domnie și era strâns legată cu contribuția de sânge, la care nimeni nu i-a poftit, nicicând, și de la care, chiar când îi poftești, știu a se sustrage, făcându-se sudiți austriecești, deși sânt născuți în România din supuși
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
Din aceeași pâine s-au hrănit în anii cât dl Vasile Grigoraș a lucrat la „Zorile Bucovinei”, prietenia lor continuând și după plecarea dumnealui la redacția în limba română a radioului regional. Omenia, bunătatea, erudiția, liniștea și se-ninătatea ce le emana, au fost puse în evidență și de colegi mai puțin apropiați - poetul Ilie T. Zegrea, Gheorghe Gorda, Vasile Carlașciuc, Vasile Bâcu - toți menționând că se străduia să facă numai bine și să nu supere pe nimeni. Cititoarea noastră dintotdeauna Olga
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
din cuvintele Emanuelei, care stătea dreaptă în fața doctoriței Străinu și a funcționarului de la registratură pregătit să intervină inainte de a izbucni Emanuela pentru a o convinge cu orice preț să renunțe, puseră stavilă oricărei încercări, o stavilă ce se simțea emanând prin toți porii acesteia, inundând încăperea. - Vreau să știu de îndată toate condițiile în care botezul poate avea loc în spital, aprobările ce trebuie obținute, ce este permis și ce nu, astfel încât să fie cât mai repede săvârșit! Continuă ea
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
pe gânduri Aspirant la nemurire, Sublim poet curtat prin rânduri De morminte-n devenire. Visător în pragul serii Rupt de sine și de moarte, Surghiunit în miezul verii De năluci nebune foarte. Prins în dansul unor iele Ce iubire vag emană, Bice șficuind pe piele Sentimente de pomană. Vinovat mi-s pentru toate Câte mie mi se-ntâmplă, Voi iubi în viață poate O femeie cât mai simplă. Așteptarea mă omoară Gândul dor îmi face silă, Zilele sunt grea povară Zeii
MEA CULPA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377169_a_378498]
-
cu pasiune, cu lacrimi pe față, despre-această viață care-i și minune și deșertăciune. Cânt ca o paiață, mâzgălit pe față cu ruj și cărbune. Nu cerșesc. Pomană nu primesc vreodată chiar de viața-arată ca o buruiană. Ochii mei emană jalea încarnată, vocea sugrumată are iz de rană. Mulți câini răi mă latră, dar când din vioară cânt, se-ascund pe-afară, căci văd că mi-e șatră, candelă și vatră, căci struna-i stelară face să tresară până și
LĂUTARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382187_a_383516]
-
doar pentru a evalua frăgezimea masei musculare a brațului în plină formare. Și exemplele ar putea continua la nesfîrșit, dar ar fi mare păcat pentru că nici o fantasmă individuală nu se ridică la înălțimea acelora pe care erosul colectiv le poate emana cu mult mai fierbinte decît un vulcan în plină erupție și cu mult mai vîrtos decît speranțele în materie ale Mihaelei Tatu. Cine a avut puțintică răbdare să citească diferitele texte sacre pe care multimilenarele noastre reverii le-au pus
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
România nu ar fi oportună deoarece soția sa este monarhistă ca opțiune morală și membră a Partidului Republican Francez ca angajare politică, fapte care ar crea grave incompatibilități între Ion Vlad și puterea de atunci, extrem de hibridă; pe trei sferturi emanată din cenușa încă fierbinte a ceaușismului decapitat, iar pe un sfert plină de elanuri romantice și de utopii juvenile. În aceste circumstanțe, marele nostru artist a rămas mai departe acolo, la Paris, unde se stabilise definitiv cu vreo douăzeci și cinci de
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
lui, ca un scrib fără o minimă independență. Retorica și simbolistica poeziei oportuniste se clădesc în jurul unor motive de sorginte biblică, motive a căror origine rămâne ascunsă, cum e de pildă metafora luminii. Întunericul e al epocii burgheze, "obscurantiste". Lumina emană din istoria noastră, din geografia noastră, din documentele de partid, de pe fețele conducătorilor și ale muncitorilor. Un tur de forță în resemnificarea unui simbol vechi îl face Mihai Beniuc în poemul Mărul de lângă drum (datând din 1954, inclus într-un
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
origine burgheză. Virgil Nemoianu plasează la originea persecuției formalismului estetic "principiul utilitarismului", conform căruia arta și literatura trebuie "să facă demonstrația unei vizibile utilități sociale și politice". Persecutorii formalismului estetic își dovedesc reducționismul, aversiunea față de complexitatea formei estetice, rigiditatea ideologică, emanate de o politică monolitică, bazată pe presiunea omogenizării și a uniformizării. Conflictul dintre ideologia partidului unic și formalismul estetic denotă obtuzitatea sau rezistența unei societăți închise, refractară la orice deschidere, relativizare a punctului de vedere oficial, complexitate problematică sau contradicții
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
o retrospectivă a ultimilor trei ani de politică românească (2004-2007) -, ceea ce sare în ochi în cazul lui Tismăneanu este aptitudinea lui teoretică. Cînd spun "aptitudine teoretică" nu mă gîndesc la cultura politică asimilată - impresionantă prin vastitatea cunoștințelor pe care le emană spontan din memorie - și nici la dezinvoltura cu care îți poate evoca cutare autor sau cutare teorie dintr-un articol de ziar pe care pesemne că numai el l-a citit, ci la o deprindere mentală, la un fel de
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
și rochiile fluturînde în freamătul brizei care dezvelește coapsele lui Céline la zborul mătăsos al fluturilor și cuvîntul pe care cam pripit Marie Lopez, devenită secretarul său literar îl ia drept un compliment adresat exclusiv ei: douce. Filmul lui Schnabel emană această blîndețe fără a deveni dulceag și te face în același timp, să realizez ce-i lipsește, dincolo de ictusurile ironice sau racursiurile nostalgice: tragicul. Surprinzător, în universul oniric sau de reverie al lui Bauby este loc pentru regret, dar nu
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
tragice. SEMAËS, - îngerul iudaic decăzut având douăsprezece aripi... * Un retor vorbind repede, fără ca vorbirea lui - printr-un fel de exasperare a neputinței de a exprima totul - să se transforme într-un fel de litanie ininteligibilă, într-o radiație fizică, cum emană un corp hiper-încins căldura; sau vorbele își pierdeau substanța, devenind doar o emisie sonoră,... un crepitement de flammes,... un troznet, un pârâit de flăcări... Super-morbidețea lui NIETZSCHE. Tragedii nu va produce decât pesimismul ultra,... decât,... paradoxal,... marea înflorire și exuberanță
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
și-o găsește prin dramă, prin moarte. Edenul, oricît de minuțios alcătuit, are termenul lui de expirare. Complet deschis, trandafirul e o disgrație. De ea, Macedonski are prudența să se ferească. Parfumul, și nu imaginea, trecută din copt, care-l emană e centrul de interes al unor ode cu formă fixă. Al căror decor, de fapt, rămîne o simplă ipoteză. Mult mai picturale, și doar de dragul comparației, instantaneele lui Pillat, luate chiar la Balcic, au un alt fel de distilare. Nu
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
de sorginte narativă. Iar dacă, ținând cont de taza lui Frank Kermode, după care „orice tip de narativitate implică o anumită componentă de opacitate” ( The Genesis of Secrecy , Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1989, p. 25), considerăm că o partitură emană în doze diferite atât transparență cât și echivoc, atunci există, iată, mai multe tipologii ale partiturii muzicale: a) partituri dezvăluitoare (cele care semnalează atât cât este necesar pentru o restituire corectă, aflată în legalitatea intențiilor componistice, de pildă, partiturile clasice
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
acest ritual, am trăit senzația certă că sunt martorul unei scene istorice - eveniment dincolo de spațiu și timp, cu adevărat, trăit în spirit. În “scenă”, trei maeștri - maestra compozitor Irina Odăgescu, maestrul dirijor Jean Lupu și “maestrul” Cor Symbol; această triada emană asupra publicului, starea de comuniune pe care doar rugăciunea cântată o poate accesa - starea de răi. Întregul concert s-a situat în această zona a unui crâmpei de paradis sonor, spiritual, coborât pe pământ la mare sărbătoare. Un alt moment
?Prin sunet c?tre lumin?? by R?zvan Rados () [Corola-journal/Journalistic/84038_a_85363]
-
un Tablou de sezon, din 1950, întemnițatul de pe malul lacului Tașaul are o viziune de coșmar: "aici, e-o glumă viața și sufletul, o boare,/ și, undeva pe țărm, se scladă, nevăzută, Teroarea". Un Cântec șoptit la ureche, în 1955, emană deznădejdea totală, identificând demonii dominatori și distructivi ai neamului și ai libertății: Prostia, Nemernicia, Minciuna, "Frica păroasă". Când sloganul epocii era credința hiperbolic politizată că "lumina vine de la Răsărit", VVM a scris într-unul din poemele acestui grupaj, Pastel autohton
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
Regale, toți membrii consiliului de miniștri, până la... inginerul electrician), seriozitatea cu care se organizează concursuri, cu participarea celor mai cunoscute firme internaționale ale timpului, pentru alegerea proiectului celui mai potrivit și a echipei care să îl pună în practică, totul emană un entuziasm generos și dorința sinceră de a se construi temeinic. De altfel, așa cum bine subliniază Mugur Isărescu în prefața albumului, încă din momentul depunerii jurământului de credință, la 10 mai 1866, Carol I le-a vorbit românilor despre "un
Radiografia unui miracol by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8424_a_9749]
-
adeverit a fi neîncăpătoare pentru mulțimea de iubitori ai muzicii corale ce a ales să își petreacă seara de 10 decembrie în atmosfera de “sărbătoare artistică” a sensibilității, purității și a emoției umane, pe care copiii din Corul Symbol o emană de fiecare dată cu atâta sinceritate. Zeci de admiratori - adulți, copii, frați, surori, părinți, bunici și oameni de cultură au fost prezenți marți seara la Ateneu. “Colinde, colinde”, concertul care ne-a purtat minute întregi către lumea minunată a cântecelor
O seara magic? cu Symbol by Janina B?DICI () [Corola-journal/Journalistic/84306_a_85631]
-
un strat ruralist, filtrat, distorsionat, însă nu mai puțin persistent. Departe de crezul proclamativ al unor "fii ai satului", Victor Știr își deleagă memoria unei condensări care nu e însă și o refrigerare. Recursul la trecutul personal și impersonal (tradiția) emană o robustețe discretă pe care vîrtejurile expresioniste prin care trece nu izbutesc a o anihila. Posibilul idilism e tescuit, procesat, redus la pură fantasmagorie poetică: "pruncul cu ochii mari / spre / copacul tînăr / rădăcina privește prin / frunze // și numai ce coroana
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
și Viena, montare reluată și la București în anul 2001. Friedrich consideră că personajele tragediei lirice enesciene aparțin întregii umanități, din antichitate și până în epoca actuală. Sfinx-ul are picioare de lut și murind se dezarticulează sub imperiul energiei spirituale emanate de personajul titular. Viziunea regizorului este deloc participativă față de drama eroului său. Puternic vizualizată, versiunea lui Petrika Ionescu a fost concretizată pe scena Operei bucureștene, în mod special pentru ediția din anul 2003 a Festivalului Internațional "George Enescu"; spectacolul a
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
că numai proștii au certitudini. Nu aș merge până acolo încât să afirm ceva necuviincios despre autoare, dar, cu mâna pe inimă, despre volumul domniei sale pot spune că este o colecție de prostioare. Da, mi se va reproșa, dar sunt emanate de o vedetă, de un om care are succes, la care se uită milioane de oameni. Nu pentru profunzimea gândirii se uită milioane de oameni duminica la televizor, ci tocmai pentru că ea, acolo, emite, cu șarm, astfel de banalități. Drăguțe
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
imediat...". Simptomatic, rîsul (în tradiție dacică!) e asociat momentului funebru: "Cum recunoști un om bun? Dacă rîde senin, copilărește cînd vine vorba despre moarte, aceasta înseamnă că e un om cumsecade". În consecință, întîlnim vorbe de duh, crispate în fond, emanînd acea deconcertantă veselie numită popular "haz de necaz": "ŤSă trăiești o sută de ani!ť Așa îi saluta prietenul meu Teofil pe toți. Trebuie să fii atent, însă. Unuia de nouăzeci și nouă de ani nu-i prea poți ura
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
fiecăruia și al "timbrului" pe care îl are mersul, în special al mersului feminin, în funcție de vocea interioară. Cităm câteva afirmații cvasiaforistice despre mers: "A ști să calci e o raritate antropologică". Sau: "Marea bizarerie este că farmecul pe care îl emană o femeie nu ține de grația unui trup tânăr, ci de o încordare psihică ce răzbate în ținuta pașilor". Privitul oamenilor care trec pe lângă noi, spune autorul, nu înseamnă trupuri care se deplasează, ci "dispoziții" care se manifestă: Vedem tristeți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6898_a_8223]
-
asigurat o rară longevitate politică. Jurînd credință Kremlinului, a rămas, în pofida oportunismelor spectaculoase la care a recurs, un fidel al totalei lipse de scrupule și a cruzimii ce definesc bolșevismul: "Răutu apărea drept un guru suprem, sacerdotul unei religii seculare (...), emanînd o formidabilă încredere în sine, un fel de gravitate cvasidivină. La care se adaugă faptul că lexicul său era capabil de înțepături și loviri sub centură, dialectic camuflate. Ca și Stalin, ca și Dej, Răutu avea un comportament de felină
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]