566 matches
-
să întărească acest efect. Totuși, astfel de motive abia dacă pot explica nivelarea evidentă a profilului într-o narațiune relativ scurtă cum este Un colind de Crăciun. Aici apare la început un narator ale cărui numeroase manifestări și gesturi narative emfatice conferă narațiunii o dinamică semnificativă. Ulterior prezența acestui narator se estompează vizibil. Această nivelare poate fi observată la nivelul scăderii numărului referințelor la persoana întîi la un narator, de la șase chiar pe prima pagină pînă la zero în cele șapte
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și o decizie în favoarea unui mod de narare mai accentuat impersonal. Numeroși alți autori în afară de James au făcut mari eforturi în legătură cu alegerea dintre forma la persoana întîi și cea la persoana a treia sau cel puțin au declarat în mod emfatic că sînt pentru sau împotriva celei dintîi. Cred că această decizie nu a fost pentru ei o chestiune de decor stilistic, ci de structură a narațiunii. Pînă acum nu există niciun studiu istoric al opoziției formelor la persoana întîi și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
directă, precum și la cea indirectă, este în continuare accentuată în efectul ei specific aici extraordinar de ilustrativ prin folosirea caracterelor italice pentru cuvinte separate și expresii în original, într-o încercare de a face vizibilă, sau mai degrabă audibilă accentuarea emfatică de către cea care vorbește, Arabella. În timp ce Clarissa transcrie atît de precis intonația entuziasmată a Arabellei, ea o și comentează. Devine clar faptul că entuziasmul surorii ei, Arabella, nu este împărtășit de Clarissa. Reducerea vorbirii Arabellei la izbucniri stereotipice, prin folosirea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și mai ales la alternarea, în aceeași rugăciune, a lui páter și ho pater folosite că vocative (Mt 11,25-26 par. Lc 10,21) indică o bază aramaica, ’Abba, care, în timpul lui Isus, servea și că vocativ, si ca formă emfatica, si ca formă cu sufix de persoana I („Tatăl meu”, „Tatăl nostru”)251. Creștinii au învățat să folosească și ei acest nume în formă aramaica: ou gàr elábete pne¤mă douleías pálin eis phóbon, allà elábete pne¤mă hyiothesías en hÄÎi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Își exprime public distanța față de aceste idei, cea mai proeminentă astfel de declarație fiind conținută Într-un articol publicat În 1943 - textul unui discurs pe care l-a susținut la deschiderea Universității din Cluj la Sibiu, În care a afirmat emfatic: „Conceptul de rasă nu poate deveni niciodată o idee puternică și un obiectiv șpentru româniț”59. El a continuat arătând că „biopolitica nu este nici de dreapta, nici de stânga, ci mai degrabă conține ambele tendințe În antagonismul lor constant
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații de putere verbală formală și de eficacitate sofistică. Tâmp, naiv, prost și tăcut, Protarh trebuie să se împace și cu apărarea - virtuală! - a unei teze reducționiste și caricaturale. El reprezintă imperativul categoric hedonist: plăcerea se identifică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
viața obștească, punându-i în față, ca un memento, Parabole civile. Spună alții ce-or vrea. In ce mă privește, după nu puține tribulații, la vârsta la care am ajuns și care începe să devină crepusculară, fac această declarație poate emfatică și poate pentru mulți perfect indiferentă: opțiunile mele morale și politice sunt și știu că vor fi totdeauna acolo unde e Jebeleanu. „TREI CHESTIUNI REZULTĂ...” Schițele cu care a debutat Marin Preda, pe vremea când era corector la Timpul, contrazic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din aceste geniale texte nu s-a vestejit. Nu știu dacă Ion Barbu are sau nu dreptate când spune că asta se datorează faptului că Ghica avea pe lângă cultura lui umanistă și o solidă formație matematică, în vreme ce „limba limfatică și emfatică” a lui Alecsandri ține de „cultura” lui numai literară (e drept, cum spune tot Ion Barbu, „și aceea improvizată”). E însă adevărat că din câte a scris Alecsandri rămân destule pagini (mai ales versuri) care se mai pot citi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
spiritului nostru.” (Sf. Bernard) „Toate gătelile nu fac decât să ascundă defectele: adevăratul triumf al frumuseții constă În a străluci prin ea Însăși”. (J.-J. Rousseau) Adevărata distincție o dă simplitatea. (Așa cum frumosul din natură nu cunoaște expresii complicate sau emfatice, la fel, frumosul din comportamentul uman este dat de atitudinile sincere și firești, proprii bunului-simț din gândirea și simțirea persoanei În cauză.) E destul să ai bun-simț, restul vine de la sine. (Când, de exemplu, dorința sau aspirația nu Îmbracă forme
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Banatul dă naștere unui spațiu intertextual polifonic. Uneori este vorba despre produsele unei voci colective, pe care naratorii o citează, grăbindu-se apoi să o contrazică (Parfumul de usturoi). Diverse replici - reproduse în stil direct sau indirect liber - sunt subliniate emfatic și astfel înălțate la rangul de transcrieri dintr-un text memorabil. O serie de vocabule - beamtăr, paore, boconer, bumbi (pentru pilule), scrietor, metaxa și altele - sunt tipărite cu aldine, ca eșantioane selecționate din intertextul public. Referirile exprese la literatură au
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
să fie clădit de preferință pe un teren defrișat și să constituie o structură urbană unică. Noua ordine urbană imaginată de Le Corbusier urma să fie un „mariaj” liric Între formele carteziene pure și cerințele implacabile ale mașinii. În termenii emfatici caracteristici stilului său, el declara: „În numele vasului cu aburi, al avionului și al automobilului, cerem dreptul la sănătate, logică, Îndrăzneală, armonie și perfecțiune”. Spre deosebire de Parisul existent, care, după părerea lui, semăna cu un „porc spinos” și era „o imagine a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
audiind, probabil, și cursuri de filologie și de istorie la Universitatea din Harkov, fără a obține însă vreo diplomă. Intrat în armata rusă, traversează o perioadă trăită intens, consemnată într-un jurnal intim unde tânărul își etalează spiritul aventuros, teribilist, emfatic, dar și marea febrilitate și dezinvoltură intelectuală. Îndrumat de tatăl său care, în cultul nobleții cărturărești a familiei, îi propune lecturi dificile și lucrul neîntrerupt la masa de scris, citește enorm și proiectează îndrăzneț lucrări despre mitologia dacică, despre limba
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
mai cu seamă în primele volume, teme tratate într-o manieră destul de convențională, în ciuda eforturilor poetului de a compensa, prin cizelarea versului și metafore șocante, modestia elanului liric. Livrescă și cerebrală, mai rar elegiacă, lirica lui L. îmbină un neotradiționalism emfatic, retoric, cu unele îndrăzneli moderniste, vizibile încă din Lăcuste și aeroporturi (1972), pentru a se accentua în Aerul de sub fluturi (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), cartea cea mai bine primită de critică. Romanele Elvira și locotenentul (1978), Iluzia (1981
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
îl așază între criticii literari ai primului val proletcultist. Supralicitat apologetic, conceptul poetului-militant este aplicat inadecvat, analiza textului și considerațiile interpretative lipsesc, iar câteva aprecieri pertinente referitoare la ascendența melodică din poezia lui Breslașu sunt minate de un limbaj precar, emfatic și găunos (,,zguduitorul cânt de leagăn” ș.a.). La fel se întâmplă și în ,,materialul documentar” din Poezia tinereții avântate: Nicolae Labiș (1966), unde sporadicele note critice cu o amprentă oarecum personală sunt axate pe o paralelă între ,,moartea căprioarei” și
LUCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287858_a_289187]
-
publicat de G. în 1934, conține metafora-cheie a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
grotești, sugerând un nonconformism estetic, prezent în multe poeme. În schimb, în Dulcea pierdere (1974), poetul încearcă versul clasic; aici, poezia erotică primează, tinzând să antreneze tot universul în drama sa. Imnuri orfice (1975) cuprinde poezie patriotică, evocând cu ardoare emfatică și prolixă valori, mituri, simboluri etnice românești. Cu timpul, tema erotică devine centrală în poezia și proza lui D., dovadă și titlurile unor volume de versuri printre care și Darul de a iubi (1978) sau ale unor romane precum Această
DUŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
câteva proze „romane satirice de aventuri” - Potirul Sfântului Pancrațiu (1971), Damen-vals (1975). În alte cazuri, ca în nuvela Dispariția profesorului din volumul omonim (1974), umorul nu mai trebuie căutat manifest, ci se produce involuntar, atunci când cititorul se confruntă cu dedicația emfatică „Orașului natal-Caracal și întregii țări a Olteniei”, disonantă și gratuită față de subiectul narațiunii: elucidarea misterioasei plecări, din vila în care locuia, a fostului profesor de muzică Mișu Theodorescu, potențialul creator al unei opere simfonice totale. Aceste garnisiri „la potriveală”, aspirând
MIHAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
O serie de articole mai generale - Eseu și eseiști, Literatura copilăriei și a tinereții, Împotriva pseudoculturii, Un aspect al spiritului satiric - sau despre mari personalități - Maiorescu, Hasdeu, Iorga, Dragomirescu, Vianu, Perpessicius - exprimă opinii pertinente, dar conțin și considerații superlative, exprimate emfatic. M. a editat și a studiat temeinic romanul Ciocoii vechi și noi, publicându-și constatările sub titlul Valori literare în opera lui N. Filimon (1943). Considerând că scrierea lui Filimon a fost abordată excesiv prin prismă sociologică, criticul vrea să
MIHAESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
care se povestește cum sfântul a vindecat în mod miraculos o rudă a poetului. Nici Paulin din Périgueux nu ne poate trezi entuziasmul: imitator al lui Virgiliu și Ovidiu, al lui Iuvencus și Sedulius, el scrie o poezie prolixă și emfatică, repetitivă; Fontaine observă că insuccesul său se datorează faptului că a rescris în versuri un text în proză de o valoare mult superioară. Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (M. Petschenig). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., op. cit. 8. Sidonius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
deșert în raport cu ascetismul practicat în oraș, între altele prin raportare la modelele din Exod ( Ieșirea), la Ioan Botezătorul, la Maria în opoziție cu Marta. Tot în acest corpus intră și Discursul despre Albian, un elogiu într-un stil mai degrabă emfatic al unui călugăr care plecase de la Ancyra la Ierusalim pentru a se stabili apoi în pustia Nitriei. Trei manuscrise ale unei catene exegetice consacrate Cântării Cântărilor conțin comentarii ale acestei cărți semnate doar de doi autori: textul complet al Omiliilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
publicată) în 1893 împreună cu Grigore Ventura, plasează o intrigă amoroasă în epoca războaielor dintre daci și romani. În întortocheata tragedie Rozamunda, unde se pare că L. ar fi prelucrat pe Vittorio Alfieri, întâmplările se petrec în timpul gepizilor și longobarzilor. O emfatică „legendă națională”, Jianu (tipărită în 1900), și o euforică „dramă războinică”, Peneș Curcanul (1903), un prolog la Povestea neamului..., proiectatul poem istoric în versuri al lui Al. Davila, dar și Zavistie, care aduce cu Năpasta lui I.L. Caragiale, și Ucigă
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
lume trăim (1982) par niște note de călătorie versificate (privind Africa și Mexicul), unde accentul cade pe pitoresc, pe descrierea unor muzee și pe evocarea unor personalități ale culturii universale (Tolstoi, Hemingway, Vermeer). Inima, ca simbol al sentimentelor, este declarată, emfatic, filtrul acestor impresii adunate de pretutindeni: „Inima-mi însă în ovalu-i are/ Pământu-nscris ca un cardioglob”. Mai interesante sunt poemele care încearcă recompunerea unei atmosfere, dezvoltarea câte unui episod anecdotic pornind de la pânzele unor pictori celebri. SCRIERI: Fierul dracului, București
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
în care se povestește cum sfîntul a vindecat în mod miraculos o rudă a poetului. Nici Paulinus din Périgueux nu ne trezește entuziasmul: imitator al lui Vergiliu și Ovidiu, al lui Iuvencus și Sedulius, el scrie o poezie prolixă și emfatică, repetitivă; Fontaine observă că insuccesul său se datorează faptului că a rescris în versuri un text în proză de o valoare mult superioară. Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (M. Petschenig). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 8. Sidonius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monastice în deșert în raport cu ascetismul practicat în oraș, între altele prin raportarea la modelele din Ieșirea, la Ioan Botezătorul, la Maria în opoziție cu Marta. în acest corpus intră și Discursul despre Albian, un elogiu într-un stil mai degrabă emfatic al unui călugăr care plecase de la Ancira la Ierusalim, pentru a se stabili apoi în pustia Nitriei. Trei manuscrise dintr-un catenar exegetic consacrat Cîntării Cîntărilor conțin comentarii ale acestei cărți semnate doar de doi autori: textul complet al Omiliilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de schimbat, instantaneele din primul volum al lui L. sunt de fapt reportaje tip Caracudi: un fel de variațiuni pe temă dată aduse tehnic la zi, adică în era reportofonului și a camerei de luat vederi. Cartea trădează o înverșunare emfatică împotriva clișeului, a ticurilor de limbaj care camuflează vacuitatea sensului, în sfârșit, împotriva așa-zisului simț comun. Strict tematic vorbind, textele se situează pe firul principal al curentului optzecist-desantist: abandonul marilor probleme în favoarea banalului, denunțarea mediocrității sufletești și a uzurii
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]