816 matches
-
diferite, domeniul său extinzându-se de la vizualizarea obiectelor concrete până la evocarea mentală a imaginilor și a abstracțiilor. Cel mai adesea, iată este plasat la începutul enunțului; cuvântul apare însă și în incidență, înaintea elementului reliefat, „arătat”. Interjecția e adesea asociată emfazei argumentative: „Iată ce ne face FMI”; „Și iată cum populația plătește 2500 dolari tona de păcură față de 1500 dolari anul trecut”; „Și iată că avem import”; „Și atunci iată că am pierdut 713 milioane dolari” (Antena 3, 6.02.2012
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
experiență de strateg al direcțiilor literare: organizarea (pe care educația cu care venise să propășească țara o poate explica) și erudiția la subiect, așa-zicând. Maiorescu nu arată ce știe, ci ce trebuie știut. Așa încât îi iese un îndreptar fără emfază, care „rade”, ce-i drept, producțiile departe de a-l mulțumi ale epocii literare pe care o întâlnește, nu foarte sincronă cu Occidentul, dar arată, cu răbdare și sistemă, și cum trebuie făcut. Ceea ce nu înseamnă că miza critică se
O viziune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4969_a_6294]
-
căsătoria cu o femeie mult mai tânără l-a umplut de fiere. Chick nu răspunde însă portretului: e un bărbat agreabil și deloc acrit. Felul, apoi, în care apare Ravelstein în roman nu e nici caricatural, nici nu suferă de emfază parodică. E un personaj extraordinar de complex și de contradictoriu, interesant sub raport uman și intelectual. A-i atribui lui Chick intenția de a-l batjocori și compromite în Ravelstein cel fictiv pe Bloom cel real denotă o gravă neînțelegere
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
stihiilor, dacă ele nu și-ar fi tras măsurile tocmai la timp (257-258). După ce a zugrăvit tablouri grandioase, presărate cu referințe la lumea antică spre a accentua sublimul, scriitorul revine, singur sau la îndemnul unor amici mai puțin înclinați spre emfază, la dimensiunile reale ale lucrurilor. Ca și Odobescu în falsul său tratat de vânătoare, Calistrat Hogaș înalță un gen umil prin trimiteri clasice și, totodată, își persiflează elanul erudit. Admirația pentru Antichitate este dublată de zâmbetul senin al celui conștient
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
s-a ales cu procese. Când ninge, SUPERCOM stă. Stă pe mulți bani fiindcă pentru dezăpezire a luat prin contract cu Primăria 1,6 miliare de lei, aproximativ 4 milioane EURO. După ninsoarea de ieri Onțanu a declarat plin de emfază că a scos 84 de utilaje la “dat zăpada”.in timp ce Primarul General Oprescu a raportat că pe raza Sectorului 2 acționează doar 68 de utilaje!!!", se aratăîn comunicatul PNL. Noi, cetățenii din sector nu am văzut nici măcar unul
PNL: Onţanu dă 4 milioane de euro pentru deszpezire, iar străzile sunt troienite () [Corola-journal/Journalistic/46281_a_47606]
-
în detalii (aparent) marginale. Cea mai mare calitate a cărții lui Doris Mironescu e, de altfel, reticența sistematică față de orice totalizare artificială. Această modestie epistemologică - mai mult decât morală - îl face pe critic să pornească pe urmele lui Blecher fără emfază și fără ieșiri pătimașe în decor, menite să exagereze ba personalitatea scriitorului, ba pe cea a interpretului. Dominantă pe tot timpul lecturii e senzația că, prin tonul discret și pregnant în același timp, dublat de o ironie stinsă și de
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
dus, ridicol, la Palatul Victoria, a încercat o combinație patetică, nu i-a ieșit și, înainte să-l dea Antonescu afară ca pe ultimul trădător venit în partid la pachet și reevaluat, și-a dat demisia din PNL. Ulterior, plin emfază, a anunțat că-și face un partid nechezol. În urma lui rămâne un tablou pe peretele din Aviatorilor. P.S. Pe vremea mea, la etatea lui, îți făceai dosarul de pensie la limită de vârstă și abonament la Sportul. Acu’ te duci
Ciutacu, analiză dură despre Tăriceanu: Frumos bărbat, urâtă ieşire din scenă () [Corola-journal/Journalistic/43653_a_44978]
-
pe seama lipsei de onestitate a esteticianului. Căci, per total, Internaționala mea e mărturia extrem de credibilă și de nuanțată a unuia dintre puținii noștri intelectuali veritabili de stânga. Temperamentul discret și prudent, dar în același timp sincer, ferm și lipsit de emfază - dublat, desigur, de o civilitate profesională desăvârșită - l-au făcut pe Ion Ianoși să parcurgă, fără mari accidente biografice, momentele cele mai dificile ale istoriei postbelice. Militant socialist încă de pe băncile liceului, Ianoși n-a făcut niciodată exces de zel
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
9) Acest „cum a fost“ ține de varianta neoficială a istoriei noastre, motiv pentru care O lume pe dos e o carte delicată. Paul Miron e un vorbitor voluptuos, avînd o lingus factiosus cu predilecție pentru verdictele estetice. N-are emfază lăudăroasă, ci doar o bunătate funciară care adesea îi vatămă ascuțimea judecăților. Cronologic vorbind, n-are tulburări de perspectivă și nici ezitări de intuiție, înfățișînd istoria fără sfieli conjucturale, căci știe foarte bine că trecutul e un monstru pentru îmblînzirea
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
Sau în momentele de mizantropie, cînd, scîrbit de lume, vrei s-o cureți desființînd-o. În schimb, parcurs cu dispoziția așezată a cititorului care caută motive de lucidă documentare, autorul din Röcken te indispune. Și la mijloc nu e atît nesuferita emfază cu care vorbește de sine ca de un zeu mîntuitor, acea dizgrațioasă vanitate de a-și ridica un soclu de profet irepetabil, ci incredibila fugă de idei: morbida înclinație de a divaga, înclinație din cauza căreia, citit cu atenție, impresia pe
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
involuntar? Probabil. Nu reușesc să pricep ce vrea să spună Cristea-Enache despre „versul dens și poezia limbajului care se tatonează și se proiectează” (p. 82) Cum se tatonează cele două? Unde se proiectează? Trăsnaia de mai sus e pregătită cu emfază: „Ce se mai poate spune despre asemenea versuri care ne dau o senzație de déjà-lu șde ce era necesară cratima? n. meaț, rămânând însă absolut extraordinare? Următoarea propoziție, pe care am formulat-o mental de mai multe ori de-a
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
Este o poveste stufoasă și pe multe planuri. Poți să refaci un timp, o perioadă istorică. Poți să îți imaginezi Moscova anilor optzeci, Moscova celebrei olimpiade - să ne amintim și textele lui Alexandr Galin - festivismele, vocile pompoase și încărcate de emfază de la radio, de la știri. Pe care le cunoaștem și noi, cu asupra de măsură. Poți să trăiești, împreună cu personajele romanului frigul din case și din oameni, umilința de a da și de a primi șpagă pentru analize, mîncare, bomboane, delicatesuri
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
cititor specializat, care e mai mult decât atât, adică un martor pasionat, un soi de interlocutor intim postum, ce i se adresează nu o dată foarte direct, la persoana a doua singular, autorului investigat. O undă de discret lirism, în afara oricărei emfaze, însoțește acest periplu al lecturii, marcând o solidaritate spirituală, o apropiere mai umană de persoana și scrisul său, ca o compensație simbolică, târzie, a tragediei. Și din punct de vedere strict cronologic, și din perspectiva oferită de operă, întâlnirea fastă
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
nume propriu („Voi bate eu, personal, la ușa celor care ar putea să îmi ofere un loc de muncă”, cancan.ro), în vreme ce în prezentarea unor procese mentale (care sunt, inevitabil, ale persoanei care vorbește) personal este doar o marcă de emfază: „Eu personal mă îndoiesc că va reuși reformarea mafiei de tip italian... Eu personal nu mi-am închipuit că...” (medicalnet.ro). Tocmai acolo unde n-ar fi nevoie să apară, pentru că subiectivitatea perspectivei este deja marcată, personal e mai frecvent
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
1959), boema sibaritică din București (1959-1961), anii de detenție politică (1961-1964), încercarea de readaptare după eliberare și apoi plecarea definitivă în Franța, în 1979. Natură cu totul asocială, detestînd subcultura democratică și repudiind ipocrizia zgomotoasă a intelectualilor francezi (care au „emfaza vorbelor și lașitatea faptelor“), Tarangul scrie o carte cu totul intimă, alcătuită numai din reflecții cu bătaie interioară, de aceea efectul pe care o pagină o are la lectură aduce cu o abstragere din realitate. Intri într-o lume de
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
raport teoretic (și, în plus, păstrând intactă coerența conceptuală), mișcându-se suplu printre referințe (și amendându-le doar atunci când se simte în stare, rațional, să le amendeze), folosindu-se de mecanica ironiei, dar placând-o numai asupra altor mecanici (a emfazei, de pildă), scrisă precis și curat (voi arăta imediat la ce mă refer). Inclusiv un anume nenoroc. E un lucru cunoscut că o nouă etapă în receptarea lui Eminescu (etapă strict necesară pentru a corecta inadvertențele viziunii lui Negoițescu) trebuie
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian, M. Blecher) impun însă prin distincția și subtilitatea nuanțată, prin rafinamentul disocierilor și calitatea reflexivă ale unui cunoscător matur al literaturii noastre moderniste, cu vocație și gust pentru analiza detaliată. Lipsit de orice emfază demonstrativă sau ostentație polemică, scrisul său are o grație de modă veche, în cel mai elevat sens al cuvîntului. De fapt, avem de-a face cu o carte de critică literară, aflată în cea mai bună tradiție a criticii noastre
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
teme ideologice, că scriitorul își ia întotdeauna o mie de precauții înainte să atace miezul ferbinte al problemei. Această „încălzire” preliminară nu e doar rezultatul prudenței și al pedanteriei, ci mai degrabă o încercare vădită de „dezideologizare”: de renunțare la emfaza retorică și la caracterul categoric care însoțesc de regulă subiecte atât de grave precum ascensiunea fascismului, viața în cotidianul comunist, angajarea scriitorului etc. E ca și cum scriitorul s-ar scutura, sub ochii cititorului, de generalități pentru a-și găsi tonul individual
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
respectivă, profesoară de franceză, continuă povestitoarea, „i-a făcut praf pe elevi”, dar și pe ea, „handicapata familiei”, deopotrivă „tipacarescriecusânge”. Nu lipsește din context nota de autoderiziune, pentru că povestitoarea ne spune despre ea însăși că vorbea „oarecum cu grijă și emfază” (se ascunde, de fapt, sub un alt mod de a se exprima, care n-ar fi cel propriu), iar portretul pe care și-l face nu e nici el tocmai măgulitor: „ea era doar atât: o chinezoaică, înaltă, din lumea
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
Luni a fost unul în care spiritul critic și dialogul (adeseori de pe poziții contradictorii) primau. Calitatea discu- țiilor de la această întâlnire recapitulativă lasă, azi, „pe jos” (cu celebra vorbă mateină) multe dintre zgomotoasele evenimente culturale, animate, de obicei, de o emfază absolut contraproductivă. Între numeroasele puncte de atracție ale Prietenilor din povestea literaturii se află și un text complet inedit: postfața încă nepublicatului roman colectiv Autobuzul de Însurăței (conceput, cum se știe, în „laboratoarele” Cenaclului Junimea din perioada Crohmălniceanu). Și aici
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
într-un text neîmblânzit. Nu se dezvoltă, de asemenea, o altă dimensiune promițătoare: ambiguitatea personajului, dinamismul incertitudinii și interogațiilor. Prea multe răspunsuri dinainte prescrise, fără ca cititorul să rămână în minte cu un erou emblematic. Soluția lui Lăzărescu e plină de emfază, dar dezamăgitoare: memorabilul ține de umanitatea care definește individul. Cu alte cuvinte, deficitul uman decide categoria. Carieriști, nomenclaturiști, impostori, pe de-o parte, vor fi personajele negative, clare ca intenție. De cealaltă, la fel de limpezi, personajele „pozitive”, precum Evghenie și ciudații
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
sinteza mai multor arte, fiindcă niciuna nu atinge decât o sferă a realului, în timp ce Thomas Mann vede oricând posibilă traducerea ideii în orice artă. „Luată în sine, muzica lui Wagner nu este de fapt muzică... ea este psihologie, simbol, mit, emfază”, spune Thomas Mann chiar în prima parte a eseului său (redactat în urma unei prelegeri, ultima ținută în Germania înainte de plecarea definitivă spre lumea anglofonă). Arta e o tehnică a salvării colective, credea autorul lui Parsifal, între o carte și teatru
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
obraz/ cărți lăsate/ pe iarbă/ par foi/ dintr’un copac necunoscut/ un câine trece pe gazon/ în timp ce păsări încep un curs/ de aerodinamică.” Ceva din închipuirile lui Prévert, unde școala reface natura din care a ieșit trece, cu mai puțină emfază, în aceste versuri care aproximează o comunitate (nu doar de oameni!) în care fiecare învață de la fiecare. Firesc, spontan, ca respirația. Noapte filipină e un spectacol al numelor, complicate, muzicale, prinse într-un jazz band invizibil, ritmul nopților de vară
Amintire din Waikiki by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3515_a_4840]
-
à la Crăciun - care vede în actriță, așa cum mărturisea într-un interviu din „Vatra”, „latura fantasmatică, irealizabilă a dorinței”. Deficitul major al prozei lui Gheorghe Crăciun (mai evident aici decât în alte romane) e de identificat într-un soi de emfază problematizantă vizibilă imediat în lipsa de variație stilistică. Prozatorul se ia prea în serios chiar când subiectele sunt frivole, nereușind să-și calibreze discursul în funcție de contextul ficțional. Lentilele teoretice transformă cam toate temele din „Femei albastre”, fie că e vorba de
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
porturi neștiute. Vechea tiranie a luminii a rămas în urmă, împreună cu atâtea alte lucruri. Și-a găsit, în sfârșit, arta; este „sărăcă- cioasă”. Kavafis, comentând poemul, observă: „Cunoscătorii stilului lui Kavafis știu prea bine că poetul rareori face uz de emfază; când însă o întâlnim la el, cu siguranță înseamnă ceva” . Cu ce material să facă însă uz de emfază? Așa cum am subliniat și cu alt prilej, orice efort al lui care îl duce spre umflarea cuvântului eșuează. I-au trebuit
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]