7,011 matches
-
El n-a fost când era, el e când nu e”, Eminescu își prezice vizionar propriul destin, el având în literatura română acel , asemenea lui Ștefan cel Mare în istorie - ”; Abordând subiectul Ștefan cel Mare drept cea mai profundă obsesie eminesciană, desigur, în primul rând s-ar fi cuvenit să apelăm la Doina - cea mai dramatică atât prin conținutul, cât și prin destinul ei. (...) Doina, despre care nimeni n-ar putea spune mai mult decât Octavian Goga - ”. Într-o altă însemnare
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Marea Neagră, care să nu cuprindă bucăți din naționalitatea noastră” - a cutreierat toate colțurile lumii unde sunt români și unde, implicit, sălășluiește Eminescu. Vasile Șoimaru a mers până în Caucaz, Canada și în alte zări ale planetei Terra, „restituind în imagini sufletul eminescian al românilor de pretutindeni”, într-un monumental album fotografic, escortat de un film documentar despre Boianul românesc din Canada. La Liceul ,,Gheorghe Asachi” din Herța, poetul Gellu Dorian, din Botoșani, însoțit de un grup masiv de literați din Patria istorică
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
sârbi, poloni și ruteni), Eminescu, ca nici un alt exponent de vază al neamului, își poate număra strămoșii români vreme de două veacuri”. Dincolo de un asemenea detaliu biografic și de reconstituire a arborelui genealogic, se impune să observăm că magistrala operă eminesciană este scrisă în limba română, că spiritul zamolxian, dacic și spiritul românesc se regăsesc în toată plenitudinea și vastitatea, în toată profunzimea și altitudinea lor, inconfundabile, în poezia și proza, în teatrul și în publicistica vituperantă, de o actualitate bulversantă
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Cernăuți, semnat de Doina Cernica și Maria Toacă, se încheie, totuși, într-o notă reconfortantă, făcându-ne să ne imaginăm că acordurile finale - din tableta Ne ocrotește și ne învrednicește, ca, de altfel, acordurile de violoncel din întregul capitol Eternitatea Eminesciană - vibrează la înălțimile celeste din Balada lui Ciprian Porumbescu, din Rapsodiile lui George Enescu și, de ce nu?, din Vecernia, când domoală, când urcând ca un strigăt spre cer, când explozivă, din poemul tumultuos Repetabila Povară al lui Adrian Păunescu. De
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Național Mihai Eminescu a fost omagiat de Vasile Tărâțeanu, Mircea Lutic (proaspăt laureat al Premiului ,,Mihai Eminescu” pentru poezie al Academiei Române), Eleonora Moldovan (consul general), Lora Bostan (care le transmite permanent studenților săi: ,,cunoașterea corectă a vieții și a operei eminesciene ne poate zidi frumos, vertical, ca un turn de mănăstire ștefaniană”), Dragoș Olaru, Lesea Luțik (președinta Societății Huțulilor din Lvov, care a afirmat că, ancorat temeinic în literatura universală și în circuitul de valori umane, ,,Eminescu este alesul viitorului, numele
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
purtăm cu noi în suflet. Se aude numele lui Eminescu de la hotar la hotar? Cu așa mulți români în lumea largă acest poet și jurnalist de pe plaiurile mioritice ar fi trebuit să fie un exemplu. Este? Trebuie să dăruim averea Eminesciană celor din jurul nostru, celor care azi ne spun mamă și tată, încercând să facă primii pași în viață, uitându-se în ochii noștri cu acea privire înfometată de cunoaștere! Numai prin ei putem să-l comemorăm pe marele poet și
Cum ne aducem aminte de Eminescu? [Corola-blog/BlogPost/93806_a_95098]
-
(Câteva remarci cu privire la experiența eminesciana a lecturilor kantiene) Academia Română, răspunzând menirii sale culturale și istorice, organizează Sesiunea solemnă, dedicată aceluia numit, cu real temei, „omul deplin al culturii românești”, Mihai Eminescu.Gândurile mele urmăresc să dea câteva răspunsuri la întrebarea din titlul scurtei mele comunicări
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
numit, cu real temei, „omul deplin al culturii românești”, Mihai Eminescu.Gândurile mele urmăresc să dea câteva răspunsuri la întrebarea din titlul scurtei mele comunicări: Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea, tălmăcirea și interpretarea operelor filosofice? Câteva remarci cu privire la experiența eminesciana a lecturilor kantiene. (O carte admirabila și pilduitoare, publicată de către Editură Univers în 1975, într-o ediție îngrijita de C. Noica și de acad. Al. Surdu). În privința întâlnirii lui Eminescu cu opera lui Kant, primul fapt care ne atrage atenția
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
vibrat cineva mare, în anii tinereții, la o asemenea întâlnire și cum a știut să transforme o emoție filosofica într-o muncă de severă răspundere”. (Constantin Noica, Introducere la volumul Mihai Eminescu, Lecturi kantiene, în Constantin Noica, Introducere la miracolul eminescian, Editura “Humanitas”, 2003, 2010, p. 281.) Întâlnirea cu un gânditor fondator esențial, sau cu un mare autor, este, firește, constitutivă, în ordinea spiritului, pentru fiecare dintre noi; pentru că o astfel de apropiere acționează ca un soi de catalizator sau de
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
este perfect aptă să primească toate aceste opere în structurile și în mediul ei. Așadar, limba română exprimă foarte firesc și natural filosofie de cea mai bună calitate. Aceasta nu ne împiedică, însă, să nu ne întrebăm - reflectând la experiența eminesciana a creării de limbaj - ce ar fi de dorit să se întâmple pentru că acest impuls către invenție lexicala și originalitate, prezent în lecturile kantiene eminesciene să prezideze spiritul limbii și de acum înainte? Introrcându-ne, pentru a și încheia, la acest
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
mai bună calitate. Aceasta nu ne împiedică, însă, să nu ne întrebăm - reflectând la experiența eminesciana a creării de limbaj - ce ar fi de dorit să se întâmple pentru că acest impuls către invenție lexicala și originalitate, prezent în lecturile kantiene eminesciene să prezideze spiritul limbii și de acum înainte? Introrcându-ne, pentru a și încheia, la acest exemplu prezent în traducerea lui Eminescu, impresia mea este aceea ca limbă filosofica română ar fi fost într-o stare mai bună, dacă ar fi
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
contrară de uniformizare, simplificare și unificare terminologica, ce a condus, în mod inevitabil, si la o sărăcire a vocabularului filosofic. Desigur, invenția și creația lexicala poetica nu sunt și nu pot fi un substitut pentru gândirea filosofica autentică, dar lecția eminesciana ne arată că acest impuls originar, creator de termeni și de limbaj este „instinctul filosofic cel bun” (Noica), ce ne ajută să dezvoltăm un limbaj bogat, flexibil și subtil, adecvat pentru a modula nuanțele diverse ale gândului filosofic. Orice elogiu
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
găsim de cuviință să facem încă un recurs la memorie, întorcându-ne în urmă cu 70 de ani, când olimpianul critic și istoric literar Vladimir Streinu realiza o riguroasă și rafinată operație de redimensionare și aducere în prezent a creației eminesciene, printr-o suită de eseuri, cele mai percutante fiind Eminescu al vremii noastre și Eminescu, poet dificil. La 125 de ani de la despărțirea de trupul de humă al ,,omului deplin al culturii românești’’ - cum avea să-l definească, ceva mai
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
că, în conștiința tuturor românilor cultivați, Eminescu se află în imediata vecinătate (valorică) a lui Dante, Shelley, Goethe, Poe, adică în restrânsa familie a spiritelor COMPLETE ale omenirii. Cea de-a doua opinie larg răspândită este aceea a popularității poeziei eminesciene, pe deplin îndreptățită, în condițiile în care, în ultimii 50 de ani, școala românească ,,infiltrează în tineret simțirea poetului’’. Istoricul literar apreciază că școlii ,,îi datorăm, fără îndoială, transformarea operei lui în dată fundamentală a conștiinței noastre culturale’’. Atragem atenția
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
Fundațiilor Regale, afirmația fiind valabilă pentru perioada interbelică, înainte de ,,obsedantul deceniu’’ stalinist, reconfirmată, apoi, abia în anii’70-’80 ai secolului XX. În viziunea lui Vladimir Streinu, alături de lirica filosofică și de cea erotică, al treilea factor intrinsec al operei eminesciene care asigură popularitatea acesteia este inspirația națională. Unii pseudoelitiști de astăzi și ignoranți de toate vârstele - considerăm noi - strâmbă, aproape sigur, din nas la o aserțiune atât de clară a cercetătorului avizat, care își argumentează în acest fel opinia: ,, Când
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
imitat. Numai câțiva poeți ai lumii au pus ca și el planeții să se nască încă o dată, să se rotească hipnotici după un calcul neștiut și să emane misterioasa lor influență asupra conștiinței omenești (...) Mișcarea cea mai frecventă a lirismului eminescian este astfel resorbirea conștiinței individuale într-o ordine superioară, într-un fel de supraconștiință a lumii, ce se exprimă în ficțiuni proprii. Prea puțini poeți, ca Eminescu, și-au creat (...) o mitologie, pe care neamul lor să și-o poată
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
supraconștiință a lumii, ce se exprimă în ficțiuni proprii. Prea puțini poeți, ca Eminescu, și-au creat (...) o mitologie, pe care neamul lor să și-o poată însuși.’’ În continuarea demonstrației sale, susținută cu masive și revelatorii citate din poezia eminesciană, universitarul bucureștean punctează: ,,Luceafărul este astfel pentru noi un mit, despre a cărui semnificație nu ne mai întrebăm azi, după cum nu ne mai întrebăm nici despre semnificația originară a miturilor grecești (...)’’. Ideea este reluată de Vladimir Streinu într-un alt
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
Bhose se va stabili definitiv în România, grație creației geniale a lui Eminescu, unde va trăi până la capătul vieții și unde-și doarme somnul veșnic în pământul sfânt ce-l odihnește pe idolul său. Încheiem această paranteză edificatoare asupra impactului eminescian peste fruntarii amintind că, din Italia, Rosa del Conte vine și se perfecționează în limba română - din aceleași considerente ca și Amita Bhose -, studiază cu asiduitate și frenezie creația ultimului mare poet romantic european, îi traduce sute de poeme în
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
concert al popoarelor acestei planete, dorurile, credința, adevărurile esențiale, suferința tăcută, tenacitatea carpatină și conștiința, totdeauna dureroasă, că: ,,Munții noștri aur poartă, / Noi cerșim din poartă-n poartă’’... Cel puțin de la această bornă în timp - 125 de ani de eternitate eminesciană -, avem datoria morală, obligația civică și creștinească de a ne dărui toate energiile pentru ca MIHAI EMINESCU, CONSTANTIN BRÂNCUȘI și GEORGE ENESCU, falnicii purtători ai praporilor Spiritului Românesc în lume, să fie sanctificați și înscriși în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române. HRISTOS
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
Nu, mi-a spus George Muntean, Perpessicius credea că Eminescu a dat la tipografie chiar volumele legate ale „Convorbirilor”, punînd semne la poeziile care trebuiau culese și intercalînd ineditele. Abia în anul 2000, ieșind la iveală noul tezaur de scrisori eminesciene, am înțeles că această teorie a lui Perpessicius se confirmă. Poetul îi scrie Veronicăi Micle în 8 februarie 1882: „Titus îmi propune să-mi editez versurile și am și luat de la el volumul 1870-71 din Convorbiri, unde stau Venere și
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
crescendo evident al valorii. Dacă poetul este cel care l-a alcătuit, capătă acest sumar o semnificație specială? Semnificațiile sînt foarte importante. Dacă aceste poezii sînt montate într-un scenariu, atunci valoarea lor se schimbă. Cu alte cuvinte: un poem eminescian are un anumit sens luat în sine - și un sens nou în scenariul definitiv. Iată, de pildă, pe scurt, ciclulSatirelor (1881). Ele descriu degradarea lumii în patru trepte. Ciclul este deschis, în volum, de Strigoii (1876) - unde magul uită de
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
care o dezvolt în cartea mea. De fapt, în studiul introductiv propun mai multe interpretări care ar putea susține alcătuirea datorată autorului. Ce trebuie reținut este că, abstracție făcînd de greșelile de tipar, formele din poeziile apărute în „Convorbiri” sunt eminesciene, iar eu le urmăresc și din perspectiva normelor ortografice ale momentului. De ce în cazul antumelor, în afară de sursele de bază, „Convorbirile”, manuscrisele și cele 11 ediții publicate de Maiorescu, mai trebuie analizate și cîteva din edițiile anterioare ediției Perpessicius, și desigur
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
sursele de bază, „Convorbirile”, manuscrisele și cele 11 ediții publicate de Maiorescu, mai trebuie analizate și cîteva din edițiile anterioare ediției Perpessicius, și desigur, această ediție? Cum v-ați raportat la acestea pentru ediția dumneavoastră? Toate edițiile critice ale antumelor eminesciene sînt de luat în seamă, avînd în spate editori care au trudit mult pe text și pe interpretarea lui filologică. S-a instituit, însă, un stil, un comportament general: nici un editor nu notează diferențele de lectură ale predecesorilor săi. Numai
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
avut răgazul să-și definitiveze ediția (iar ediția, odată apărută, nu este recunoscută de către el). Apoi, întrebările pe care le pune el Ediției princeps sînt fundamentale. Propune alt aranjament al poeziilor, demonstrînd că este posibilă o (altă) ordine a poemelor eminesciene, deci, implicit, arătînd că Ediția princeps are o ordine, că nu este o culegere oarecare de poeme. Și, în plus, stilul, stilul... Ibrăileanu este un Aristotel al eminescologiei noastre, el discută ca în Categorii numai „ce se spune despre”, acel
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
reproduce textul poeziilor publicate în „Convorbiri literare”, arătați că punctuația, în schimb, diferă. Cui aparține îndreptarea ei? Pentru că îndreptările la acest nivel au atras schimbări de sens foarte importante, cu efecte în interpretare pînă în prezent. Restabilirea punctuației în sens eminescian, precum și a locului apostrofului se poate urmări cu cel mai mare interes în ediția dumneavoastră. Din comparația edițiilor lui Maiorescu între ele și cu celelalte ediții (și, desigur, cu primele apariții ale antumelor și cu manuscrisele), reiese că criticul este
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]