228 matches
-
și cântă apoi cade pe gânduri Cântecel de adormit Moartea A fost frumos a fost adevărat a fost bine cititul și răscititul cărților mi-au mâncat tinerețea din opera lui T.S. Eliot preferam Oamenii goi de sine în traducerea strălucitului eminescolog român Petru Creția a fost frumos a fost adevărat a fost foarte bine cititul în stele îmi va mânca bătrânețea Va fi bine va fi frumos va fi adevărat diamantele ploii se vor împrăștia pe asfalt luna își va pune
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
te împiedici de acest apelativ, simplă expresie a intimității dintre doi amanți, riști să declasezi totul. Te înscrii în corul celor care au comentat recentul volum de corespondență inedită mai mult pentru a-și etala prejudecățile; sau în rândul unor „eminescologi” care fie vor să-l „apere” pe romanticul poet, fie îl coboară în „proza” nemerniciei oricărei vieți. Este adevărat că el însuși se vedea drept „Un creier plin de visuri și-o inimă de rând” (O, stingă-se a vieții
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
matematice ne-algebrice, transcendente. Amintim că și Eminescu (ms.2255, f.362) a vorbit de "cvadratura cercului ca ecuație socială" de asemenea irezolvabilă, figurată printr-un desen: omul prins într-un vârtej, "un baraj cu ecluză", cum a observat distinsul eminescolog George Munteanu. În cele ce urmează, vom încerca să arătăm că arhitectura ideală a unui poem pornește și se dezvoltă de la o cvadratură a cercului. De astă dată, însă, rezolvabilă la modul care definește esența și axiologia poeziei. Un poem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
V ictor Ion Popa” a fost un asiduu cronicar al pieselor jucate, un iscălitor de comentarii în ziarul local „Steagul roșu”. Îi păstrez amintiri frumoase. Amintiri pe care i le poartă și mulți alții. Iată un fragment redactat de prof. eminescolog Th. Codreanu, găsit în carte (p.127 129), dar pe care mi le destăinuise în var a anului 2008 la o întâlnire cu cititorii la Biblioteca din Huși, unde mi-a prezentat volumul despre presa apărută la Huși în perioada
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
că nici data de 20 decembrie 1849, scrisă de poet, nu este corectă și de aceea a considerat valabilă data de 15 ianuarie 1850, pusă de preot, ca zi de naștere, în actul de botez 9. În aceeași vreme, alți eminescologi continuau să susțină morțiș satul Ipotești, ca loc de naștere. Ca să-i combată pe aceștia, Corneliu Botez a scos de pe actul de botez o copie, pe care Tribunalul din Botoșani i-a legalizat-o, la 27 noiembrie 1907. Pe rubrica
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Botoșani, lîngă Uspenia 11. Dar actul publicat de Corneliu Botez a pecetluit și data nașterii la 15 ianuarie 1850, care vom vedea mai departe nu este cea corectă, deși ea a fost repetată în toate ocaziile, mai ales cînd unii eminescologi au căutat și argumente contra datei de 20 decembrie 1849, susținută de poet. G. Călinescu și-a arătat neîncrederea în memoria poetului. Care au fost argumentele istoricului literar? "Eminescu deținea, fără îndoială, această dată de la părinți, dar nu era sigur
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
li s-au dat, la repezeală, niște explicații cu totul fanteziste, referitoare la numele satului și vechimea lui, la împărțirea moșiei pe răzeși, la vechimea bisericii din Ipotești, etc., etc., care explicații, fiind greșite, pînă azi n-au fost corectate. EMINESCOLOGI PE MELEAGURI IPOTEȘTENE Cu toate că propaganda intelectualilor din Cucorăni a diminuat mult importanța pe care a avut-o Ipoteștiul, în viața și opera lui Eminescu, s-au găsit cercetători care s-au abătut și pe la Ipotești unii, după ce s-au "documentat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
25 de studii și interpretări, București, 1981; Poezia, București, 1983; Pasărea Phoenix, București, 1986; Oglinzile, București, 1993; Luminile și umbrele sufletului, București, 1995; Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare, București, 1997; În adâncile fântâni ale mării, București, 1997; Testamentul unui eminescolog, București, 1998; Eseuri morale, București, 2000; Infernul terestru. Despre Edgar Allan Poe, București, 2003. Ediții: Platon, Opere, I-VII, București, 1975-1993 (în colaborare cu Constantin Noica); Mihai Eminescu, Opere, VII-XVI, București, 1977-1993 (în colaborare), Teatru, București, 1990, Poezii inedite, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
1997, 3; Cristian Livescu, Petru Creția sau Hermeneutica virtuților formative ale operei, CL, 1997, 6; Alexandru Ruja, Eros și zbucium existențial, O, 1997, 10; Zaciu, Departe, 154-155; Z. Ornea, Legatul învățatului Petru Creția, RL, 1999,16; Cristian Livescu, „Testamentul unui eminescolog”, R, 1999, 5-6; Dicț. esențial, 223-226; Alex. Ștefănescu, Petru Creția, RL, 2003, 47. R.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
se află valorificarea literaturii clasice naționale și studierea relațiilor literare româno- ruso-ucrainene. Monografia Eminescu. Viața și opera (1974), culegerea Mihail Eminescu. Studii și articole (1966), albumul monografic M. Eminescu și opera lui în documente, mărturii și ilustrații (1985) învederează un eminescolog pasionat. Contribuie la mai buna cunoaștere a operei eminesciene și prin îngrijirea, prefațarea și comentarea câtorva volume de publicistică și corespondență, amintiri ale contemporanilor și studii. Rod al unei munci scrupuloase, bine documentată și vădind spirit critic, monografia despre Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
poftă și i s-au administrat injecții cu mercur în speranța calmării ... sifilisului, de care toată lumea medicală părea convinsă că este atins dar care, în final, se va dovedi inexistent în trupul poetului. G. Bogdan-Duică, unul dintre cei mai avizați eminescologi ai momentului, spunea că a insista atât de mult asupra mizeriilor vieții poetului „este ca și cum ai scormoni în excrementele unui sfânt”. Poate că acest text n-ar trebui reprodus în întregime, dar faptul că nu s-a republicat nicăieri până
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și Artistic, beneficiind de o prezentare caldă, generoasă, a D lui C. Stănescu, pe care o reluăm în acest documentar: „Este puțin probabil că au mai rămas pe undeva mărturii ascunse sau necunoscute „urme” eminesciene. O armată de cercetători și eminescologi au răscolit, înainte și după Perpessicius și Călinescu, arhivele și locurile petrecerii prin viață a poetului, încât, cu privire la scurta și zbuciumata biografie pământească a lui Eminescu, nimic nou și esențial nu e de crezut că mai poate să apară. Rămâne
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și totul rămâne încă de făcut. Și totuși, în zona cea mai puțin promițătoare de surprize, aceea a mărturiilor celor ce l-au cunoscut pe poet, iată că ne vin știri noi, ce se adaugă celor strânse până acum de „eminescologi”. Doamna Ileana Ene, istoric literar și cercetător la Muzeul Literaturii Române, ne-a pus recent la dispoziție un „imprimat” de 14 file datorat unui poet și ziarist care l-a cunoscut pe Eminescu chiar în zilele cele mai tulburi ale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a răniților” care și-a sacrificat timpul și energia pentru a da ajutor. Romanele lui Eugen Lovinescu din anii ’30 ai secolului trecut, care vor face iarăși carieră lungă, se bazează masiv pe ele. Nimeni n-a avut curajul, dintre eminescologi, să editeze separat aceste scrisori și să le comenteze. În 1933, însă. I.E. Torouțiu le integrează în volumul IV din colecția sa „Studii și documente literare”, cu informația minim necesară în note. Pentru aceasta, însă, el își calcă pe principii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o transmite Hanrieta Eminescu în 1889 (făcută publică în 1893) coincide cu cea făcută public de către Dumitru Cosmănescu în 1926. Drept pentru care trebuie să urmărim și alte potriviri ori nepotriviri. Despre Hall, stațiune balneoclimaterică din Austria de Nord, distinsul eminescolog, profesorul Victor Crăciun, care a studiat cu mare atenție drumurile lui Eminescu prin Europa, îmi spune că acolo, în arhivele sanatoriului, se află consemnat numele poetului chiar în semnătura caligrafică ce pare a-i aparține (s-a iscălit, deci, singur
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
campusului universitar, între formula romanului cu cheie, gen Bietul Ioanide de G. Călinescu, și formula umoristico-intelectualistă a englezului David Lodge. Prima experiență în acest sens este romanul (eseu, narațiune, comentariu psihologic, estetic, politic etc.) Universitatea care ucide (1995), dedicat „ultimului eminescolog al Universității «Al.I. Cuza», profesorului Mihai Drăgan”. Soarta acestuia în anii postdecembriști e considerată paradigmatică. Invidiat de multă vreme de câțiva colegi, i se inventează culpe, i se aduc acuze lipsite de temei. Hărțuit, chemat zilnic pentru a-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
genului ei, este o operă de creație, și, în sfârșit, are calitatea eminentă de a te face să gândești. Este, după umila mea părere, monumentul cel mai impunător ce s-a ridicat până astăzi lui Eminescu." Biografia scandalizează însă pe "eminescologi". În România literară (nr. 8, 1932), G. Călinescu declară lui Camil Baltazar, privitor la Viața lui Mihai Eminescu: "Aș fi putut strânge în volume articole de critică risipite de câțiva ani prin reviste, mult mai atrăgătoare într-un fel, dar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai pot găsi căi inedite de interogare a obiectului sau domenii ale operei care să nu fi fost investigate. Cu toate acestea, publicistica eminesciană continuă să rămână, cu rare excepții, un domeniu abordat tangențial sau, de cele mai multe ori, neglijat de eminescologi. Explicațiile pot fi atât de natură obiectivă, editarea integrală a publicisticii eminesciene realizându-se relativ târziu, cât și de natură subiectivă, vizând impactul personalității unor exegeți, situație ce a generat preluarea necritică și promovarea fără rezerve a judecăților lor de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a "corectitudinii" culiene e că "mintea bolnavă" a lui Eminescu e vinovată de tot ce-a fost mai rău în istoria țării vreme de mai bine de un veac: antisemitismul, naționalismul, fascismul, legionarismul, comunismul etc."188. În generația contemporană de eminescologi, D. Vatamaniuc se distinge prin rigoarea științifică a informațiilor și prin amploarea cercetărilor. După publicarea în 1985 a unui volum de analiză a publicisticii eminesciene din prima perioadă de activitate a jurnalistului, D. Vatamaniuc editează în 1996 un al doilea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se putea altfel, având în vedere că posteritatea a acreditat mai cu seamă imaginea geniului solitar, care "trăia scriind" (la fel ca Lovinescu!) "acesta a fost felul prezenței sale în lume", zicea cu îndreptățire Petru Creția în "testamentul" lui de eminescolog 102. Și totuși, ce rol va fi avut amorul în creația eminesciană? De ce atribuia Lovinescu psihologiei erotice rolul esențial în geneza personalității și în procesul creației artistice? Întâi de toate se cuvine invocată, am tot spus, influența lui Freud, vizibilă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de viață ("trăită", și nu "visată"), experiență la care criticul își propusese să "asiste" doar, ca un alt "Demiurg", fără a se (mai) implica efectiv în "poveste". M-a frapat faptul că la fel vede lucrurile, peste timp, și un "eminescolog" reputat din zilele noastre precum Caius Dobrescu, care apropie poemul eminescian mai curând de genul nuvelei realist-naturaliste decât de structura basmului, eroii poemului eminescian fiind, în opinia sa, nu atât niște "măști alegorice", cum s-a spus, cât niște personaje
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
2009. Compagnon, Antoine, Demonul teoriei. Literatură și bun simț, traducere de Gabriel Marian și Andrei-Paul Corescu, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2007. Costache, Iulian, Eminescu. Negocierea unei imagini. Construcția unui canon, emergența unui mit, Editura Polirom, Iași, 2008. Creția, Petru, Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1994. Culianu, Ioan Petru, Eros și magie în Renaștere. 1484, traducere de Dan Petrescu, prefață de Mircea Eliade, postfață de Sorin Antohi, Editura Nemira, București, 1994. Culianu, Ioan Petru, Studii românești I, traducere de Corina Popescu și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
1969, pp. 271-275. 85 D. Caracostea, Creativitatea eminesciană, ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Ion Apetroaie, Editura Junimea, Iași, 1987, p. 120. 86 Idem, p. 121. 87 Idem, p. 183. 88 Idem, p. 166. 89 Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1994, p. 252. 90 Apud Ion Nuță, "Studiu introductiv", în vol. E. Lovinescu, Mihai Eminescu, ed. cit., p. XVII. 91 Ibidem. 92 E. Lovinescu, " Mutația valorilor estetice", în op. cit., p. 359. 93 E. Lovinescu, Istoria literaturii române
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Eminescu în și din cea mai nouă ediție", în op. cit., p. 176). În același sens, Petru Creția lăuda inițiativa lui Maiorescu, demonstrând că Eminescu nu ar fi fost un editor bun al propriilor sale creații (vezi Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, ed. cit., capitolul "Problemele editării"). 152 Povestea relatată de Mite are, nici nu-i de mirare, un caracter melodramatic-sentimental, ce impresionează inima simțitoare a poetului (copilul îl zărește pe "nenea Mihai" cum lăcrimează, neputincios), stârnind însă comentariile ironice ale îngăduitorului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
analizei înrâurirea pe care a avut-o lirica lui Eminescu în Transilvania. Studiul, scris cu claritate și articulat cu o deosebită coerență și, mai ales, cu o mare atenție pentru exactitatea informației, rămâne și azi un punct de referință pentru eminescologi. De la S. s-au păstrat în manuscris un studiu monografic despre Ion Agârbiceanu și o lucrare, realizată în colaborare cu Ion Istrate, despre Societatea Academică „Petru Maior” (Budapesta), alături de materialul redactat pentru Dicționarul cronologic al romanului românesc. SCRIERI: Poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]