228 matches
-
nr. 2 pe anul 1949 al revistei "Flacăra". Necesitatea reconsiderării lui Eminescu o constată G. Călinescu, iar Ov. S. Crohmălniceanu titrează: Critica științifică are toate armele de a reconstitui pe poet". Eminescologia interbelică este anulată de critica științifică a unor eminescologi de talia lui Ov. S. Crohmălniceanu sau Ion Vitner. În "Contemporanul" din 13 ianuarie 1950, "într-un evident dispreț, îl cităm pe autorul Cărților de pe masă, față de ceea ce a reprezentat poetul în această Țară de-a lungul unui șir întreg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
teren plin de ascunzișuri, de tentante piste false, de neașteptate dezvăluiri (revelații) ce au stat și continuă să stea, în lipsa unor documente palpabile, sub semnul obscurității. S-a pornit, așadar, o "rectificare a biografiei poetului, în ultimii ani", chiar de către "eminescologi importanți" ca D. Vatamaniuc, N. Georgescu, Călin Cernăianu, la care i-aș mai adăuga eu pe T. Codreanu, Ion Filipciuc, pe de-o parte, dar și pe Ioana Bot, Petru Creția, gruparea de la Dilema, pe de altă parte. Etc. Primii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
E aici, la Eminescu, un tip de discurs poetic pe care Cornel Ungureanu îl corelaționează, într-o insinuată psihanaliză, firului existențial al creatorului, propunând astfel o altă pistă de înțelegere (de acces) a "căderii în sus", cum zice un alt eminescolog, a acestei mari individualități creatoare a românității, poate mai acceptabilă pentru cititorii secolului al XXI-lea, dar oricum mai în spiritul pesimismului acestui ultim romantic, înțeles nu neapărat în contextul epocii sale cât în substratul ființial, al său. Această sugestie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nici o alta la noi, în fundamentarea aproape a tuturor orientărilor literare, culturale, politice și mai știu eu care, în dialectica evoluției societății românești, la urma urmelor. Din această perspectivă sunt utile și relevante crochiurile portretistice pe care le face unor eminescologi ce au marcat semnificativ procesul de receptare, înțelegere și popularizare, nu mai puțin de explicitare a operei eminesciene fie pozitivă, fie negativă, marcându-se astfel, cu fiecare dintre aceștia, un nou nivel al procesului hermeneutic, urmat fără întrerupere, cu varii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
altă lumină decât cea pe care conștiința publică și-a însușit-o deja. În această ordine de idei, domnia sa îl citează pe G. Călinescu, dintr-un articol din 1932, care se exprima cu dispreț la adresa eminescologilor de ocazie:" Se cheamă eminescolog un publicist care, fără să se fi ilustrat în nici un domeniu al culturii (ba, uneori, fiind cu totul refractar ei) se așează ca mușița pe suprafața problemei eminesciene și o umple de o cangrenă verzuie și fetidă [...]. Eminescologul este ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ca eseu în proză ("proză poematică"); un bun eseu pe tema poeticii titlurilor eminesciene; sfârșind prin analiza polifoniei textului eminescian, alimentată de un "joc al vocilor eului liric" v. Scrisoarea I. O atenție aparte i se acordă eminescologiei ca știință ("Eminescolog este un critic consacrat și bine orientat în fenomenul receptării lui Eminescu, al cărui reper este opera sau biografia eminesciană, în jurul cărora propune un construct critic fundamentat teoretic și aplicat la obiectul său"), făcând observația că "eminescologia ontologică" în calitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Tot aici dezvoltă pe larg contextul poeziei Metamorfoză, "după Pușkin, semnată de "M. Eminecu"", aparținând ca datare, tot perioadei Odesa. Autorul articolului ia în discuție diverse ediții, alături de manuscrisul aflat în arhiva lui Minar, precum și evocarea unor consultări cu diverși eminescologi (Aug. Z. N. Pop, M. Ciudariu) pentru a evidenția "mistificarea". Domnia sa se referă și la numeroasele intervenții critice pe această temă, de-a lungul vremii, punctând cât se poate de elocvent:"Conținutul acestei bogate recolte critice poate fi rezumat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
V. EMINESCU ÎN UNIVERSALITATE (Editura Universității "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, 2002) VI. EMINESCU ÎN REPREZENTĂRI CRITICE (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003) VII. EMINESCU ÎN PRIVIRILE CRITICII (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2005) VIII. EMINESCU ÎN COMENTARII CRITICE (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2008) IX. EMINESCOLOGI CLUJENI (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012) X. EMINESCU ÎN EXEGEZE CRITICE (Editura Junimea, Iași, 2014)) ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Constantin Cubleșan Eminescu în exegeze critice 8 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
scriitor; CHIRIAC, Valentin, medic, conferențiar la catedră de fiziologiee a Universității „Al. I. Cuza” Iași; CIULEI, Aurel (n. 1931), prozator, istoric literar, muzeograf. COBAN, Vasile (1905-1990), epigramist; CODREANU, Lină (n. 25 noiembrie 1949), autoare; CODREANU, Theodor (n. 1945), scriitor, reputat eminescolog; CONSTANTINESCU-IAȘI, Petre (1892-1977), academician, istoric și om politic. COSTĂCHESCU, Ștefan (n. 1916-1995), procuror general, președintele Tribunalului Militar Suprem; COZMEI, Mihai (n. 1931-), fiu de cântăreț bisericesc din Huși, muzicolog; CRĂCIUN, Emil (1896-1976), medic anatomopatolog, autor; CREANGĂ, Nicolae S., autor și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Dintre postume, unele, ce puteau fi considerate finite ca formă, au fost în timp incluse ̀ mpreună cu antumele, fără a contrasta deloc cu acestea, în „culegeri de poezii” date la iveală, mai bine sau mai puțin bine, de diferiți eminescologi. Dar contemplând acel „univers în semicerc”, pe care-l proiectase poetul, ne dăm seama că el a fost altceva decât autorul unor „poezii”, oricât de superlativ izbutite ; s-ar putea, dimpotrivă, spune că de fapt antumele sunt „fragmente” scoase din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
genului ei, este o operă de creație, și, în sfârșit, are calitatea eminentă de a te face să gândești. Este, după umila mea părere, monumentul cel mai impunător ce s-a ridicat până astăzi lui Eminescu." Biografia scandalizează însă pe "eminescologi". În România literară (nr. 8, 1932), G. Călinescu declară lui Camil Baltazar, privitor la Viața lui Mihai Eminescu: "Aș fi putut strânge în volume articole de critică risipite de câțiva ani prin reviste, mult mai atrăgătoare într-un fel, dar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poftă și i s-au administrat injecții cu mercur în speranța calmării ... sifilisului, de care toată lumea medicală părea convinsă că este atins dar care, în final, se va dovedi inexistent în trupul poetului. G. Bogdan-Duică, unul dintre cei mai avizați eminescologi ai momentului, spunea că a insista atât de mult asupra mizeriilor vieții poetului „este ca și cum ai scormoni în excrementele unui sfânt”. Poate că acest text n-ar trebui reprodus în întregime, dar faptul că nu s-a republicat nicăieri până
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și Artistic, beneficiind de o prezentare caldă, generoasă, a D lui C. Stănescu, pe care o reluăm în acest documentar: „Este puțin probabil că au mai rămas pe undeva mărturii ascunse sau necunoscute „urme” eminesciene. O armată de cercetători și eminescologi au răscolit, înainte și după Perpessicius și Călinescu, arhivele și locurile petrecerii prin viață a poetului, încât, cu privire la scurta și zbuciumata biografie pământească a lui Eminescu, nimic nou și esențial nu e de crezut că mai poate să apară. Rămâne
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și totul rămâne încă de făcut. Și totuși, în zona cea mai puțin promițătoare de surprize, aceea a mărturiilor celor ce l-au cunoscut pe poet, iată că ne vin știri noi, ce se adaugă celor strânse până acum de „eminescologi”. Doamna Ileana Ene, istoric literar și cercetător la Muzeul Literaturii Române, ne-a pus recent la dispoziție un „imprimat” de 14 file datorat unui poet și ziarist care l-a cunoscut pe Eminescu chiar în zilele cele mai tulburi ale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a răniților” care și-a sacrificat timpul și energia pentru a da ajutor. Romanele lui Eugen Lovinescu din anii ’30 ai secolului trecut, care vor face iarăși carieră lungă, se bazează masiv pe ele. Nimeni n-a avut curajul, dintre eminescologi, să editeze separat aceste scrisori și să le comenteze. În 1933, însă. I.E. Torouțiu le integrează în volumul IV din colecția sa „Studii și documente literare”, cu informația minim necesară în note. Pentru aceasta, însă, el își calcă pe principii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o transmite Hanrieta Eminescu în 1889 (făcută publică în 1893) coincide cu cea făcută public de către Dumitru Cosmănescu în 1926. Drept pentru care trebuie să urmărim și alte potriviri ori nepotriviri. Despre Hall, stațiune balneoclimaterică din Austria de Nord, distinsul eminescolog, profesorul Victor Crăciun, care a studiat cu mare atenție drumurile lui Eminescu prin Europa, îmi spune că acolo, în arhivele sanatoriului, se află consemnat numele poetului chiar în semnătura caligrafică ce pare a-i aparține (s-a iscălit, deci, singur
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Ion Brad, Ioan Alexandru), „Însemnări de scriitor” (aici sunt prezenți Cornel Moraru, Al. Cistelecan, Mihai Sin, Serafim Duicu, Eugeniu Nistor, Alexandru Vlad, Iulian Boldea, Zeno Ghițulescu ș.a.), „Eseu” (Cornel Moraru, Mitul generațiilor, Mitologia nihilismului la Eminescu, Iulian Boldea, Dimitrie Caracostea - eminescolog, Alexandru Vlad, Carte sacră, carte profană), „Preaviz” (cronici de Al. Cistelecan), „Cronica literară” (susținută de Serafim Duicu, Iulian Boldea), „Agenda culturală”, „Semnal editorial”, „Caligrafii” (autor - Eugeniu Nistor), „Convorbirile noastre” (interviuri cu Al. Cistelecan, Laurențiu Ulici, Ion Vlasiu, Grigore Ploeșteanu, Teohar
TARNAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290089_a_291418]
-
25 de studii și interpretări, București, 1981; Poezia, București, 1983; Pasărea Phoenix, București, 1986; Oglinzile, București, 1993; Luminile și umbrele sufletului, București, 1995; Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare, București, 1997; În adâncile fântâni ale mării, București, 1997; Testamentul unui eminescolog, București, 1998; Eseuri morale, București, 2000; Infernul terestru. Despre Edgar Allan Poe, București, 2003. Ediții: Platon, Opere, I-VII, București, 1975-1993 (în colaborare cu Constantin Noica); Mihai Eminescu, Opere, VII-XVI, București, 1977-1993 (în colaborare), Teatru, București, 1990, Poezii inedite, București
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
1997, 3; Cristian Livescu, Petru Creția sau Hermeneutica virtuților formative ale operei, CL, 1997, 6; Alexandru Ruja, Eros și zbucium existențial, O, 1997, 10; Zaciu, Departe, 154-155; Z. Ornea, Legatul învățatului Petru Creția, RL, 1999,16; Cristian Livescu, „Testamentul unui eminescolog”, R, 1999, 5-6; Dicț. esențial, 223-226; Alex. Ștefănescu, Petru Creția, RL, 2003, 47. R.S.
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Satan și Demiurg, efemerul și eternul, relativul și absolutul. Alte două cărți de incontestabil merit, Căderea în sus a Luceafărului (1993) și Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologii din întreaga lume (1993), îl consacră pe C. ca pe un eminescolog care se remarcă prin mijloace și unghiuri de interpretare mereu noi, prin putere de demonstrație, prin originalitatea demersului critic, uneori nu lipsit de păcatul unor exagerări sau al unor ipoteze discutabile (cum ar fi, bunăoară, afirmația că Eminescu este un
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
de forme perfecte, este atât de implicat în contemporaneitate,prin numeroasele afinități cu iluștrii creatori ai timpurilor noi, încât poate fi considerat și un poet al secolelor XX-XXI. Cea de-a doua lucrare, alcătuită dintr-o suită de dialoguri cu eminescologi din toată lumea (Italia, Franța, Turcia, Slovacia, Ungaria, Rusia, China, India, Japonia, România ș.a.), conturează o nouă imagine a poetului, constituită atât în interiorul culturii românești, cât și în afara ei. Autorul consideră de altfel că necunoscându-l pe Eminescu - adevăratul și întregul
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
perenă, facinantă provocare. În această „bătălie” s-au înscris și scriitorii români de dincolo de Prut care au avut de întâmpinat în plus contestatarii din interior („Flux”), luând atitudine, editându-l în seriile de Opere (editurile Litera, Cartier, Gunivas), îngrijite de eminescologi renumiți și apărând cu noi și primenite exegeze (Mihai Cimpoi). Modelul Eminescu a funcționat altfel în Basarabia de-a lungul istoriei sale zbuciumate[2], fiind văzut nu numai sub aspectul de inegalabil poet național ci și de autentic patriot, cu
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Eminescu și poeziile lui este un studiu de Titu Maiorescu. A fost publicat în anul 1889, anul morții lui Eminescu, și este prima lucrare de exegeză (analiză / interpretare) a operei eminesciene. Așadar, Maiorescu devine primul eminescolog (cercetător și cuceritor al operei eminesciene). Așa cum arată și titlul, studiul cuprinde două părți: prima parte se referă la viața poetului, (vizează „omul” Eminescu), în timp ce a doua cuprinde o analiză a operei acestuia („poeziile lui”). Criticul fixează sumar câteva date
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
(n. 21 noiembrie 1918, Cornești, Mureș - d. 9 august 1997, Timișoara) a fost un filolog, istoric literar și profesor universitar român, reputat eminescolog. A fost fiul preotului Nicolae Todoran și al soției sale, Victoria (n. Sâmpălean), funcționară. A urmat școala elementară la Cluj, iar după absolvirea acesteia în 1929 a urmat studii la Liceul Militar din Târgu-Mureș, Liceul grăniceresc „George Coșbuc” din Năsăud
Eugen Todoran () [Corola-website/Science/308876_a_310205]
-
fost redusă la o suprafață foarte mică și înlocuită de poetica poeziei proletcultiste, specifică acelei epoci de tristă amintire. Exegeza eminesciană a revenit la nivelul ei abia după 1965 prin cîteva momente semnificative, trebuind menționate în acest context studiile unor eminescologi ca Ion Negoițescu, Rosa del Conte, Ioana Em. Petrescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Petru Creția, Ilina Gregori care s-au adăugat canonului eminescologiei interbelice, la care și-au adus contribuția mari critici sau stilisticieni literari cum ar fi Tudor Vianu, Perpessicius
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]