266 matches
-
să se ducă, bineînțeles, la ediția-etalon. E regretabil că D. Vatamaniuc nu acordă în primul volum nici o importanță cercetărilor lui Petru Creția, care au evidențiat poeme necunoscute în revista Manuscriptum nr. 1 din 1991, devenit un reper de neocolit în eminescologie. E foarte interesantă și foarte utilă ca orientare selecția realizată de D. Vatamaniuc în volumul III din publicistica și corespondența lui Eminescu, din reflecțiile fragmentare păstrate în manuscrise, ca o hartă rezumativă a opiniilor sale politice, a formației și a
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
în același număr) și n-a mai rezistat ispitei (mai degrabă malițioasă decît sadică) de a cita din savantele considerații lingvistice ale d-lui Gheorghiță Geană. Articolul are un titlu pompos-academic: Funcția cognitivă a clișeelor de limbaj: o problemă de eminescologie. Logica titlului ne scapă: funcția cu pricina să fie o problemă de eminescologie? ori problema cu pricina să fie funcția cognitivă a clișeelor? Să trecem. Dl Geană e foarte supărat pe cei care cred că a spune �Luceafărul poeziei românești
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
sadică) de a cita din savantele considerații lingvistice ale d-lui Gheorghiță Geană. Articolul are un titlu pompos-academic: Funcția cognitivă a clișeelor de limbaj: o problemă de eminescologie. Logica titlului ne scapă: funcția cu pricina să fie o problemă de eminescologie? ori problema cu pricina să fie funcția cognitivă a clișeelor? Să trecem. Dl Geană e foarte supărat pe cei care cred că a spune �Luceafărul poeziei românești� e fără folos și stupid. Acest clișeu-metaforă se nutrește din chiar capodopera poetului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
fără Helmuth Frisch? - Nu se poate, drept pentru care lăsăm la o parte și acest capitol al cărții. Trecem la epistolierul eminescian, în care din nou este căutat omul profund sub faldurile scrisului, dar constatăm că iarăși relația autorului cu eminescologia este... „alterată". Dânsul citează de vreo 5-6 ori un pasaj dintr-o scrisoare a lui Eminescu din 1882 („Aștept telegramele Havas..."), spunând de tot atâtea ori că este adresată unei persoane necunoscute. Acea scrisoare fusese publicată fără adresant încă din
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
citează, însă, în cu totul alte contexte. Mai departe. Dl. Gheorghe Doca este, cred, singurul care mai afirmă că Eminescu a fost la Marea Neagră în 1881, când s-a demonstrat atât de limpede că anul este 1882. Se mai poate eminescologie fără D.Vatamaniuc?! - Nu se poate, drept pentru care trecem (nu înainte de a spune că autorul nu integrează ori relaționează scrisorile din anul 2000 în/cu cele cunoscute până atunci). Rămâne poezia, adică aproape jumătate din spațiul tipografic, domeniu unde
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
Nicolae GEORGESCU I. O știință fără oficianți. Ceea ce se numește, de vreo 50-60 de ani, "eminescologie", are mai mult pretenția de a fi expresia unei științe. Nu există știința ca atare, în sensul că nu are instituțiile aferente necesare. Nu există în nomenclatorul național de meserii și profesiuni aceea de "eminescolog". Nu-ți poți da doctoratul
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
mai mult pretenția de a fi expresia unei științe. Nu există știința ca atare, în sensul că nu are instituțiile aferente necesare. Nu există în nomenclatorul național de meserii și profesiuni aceea de "eminescolog". Nu-ți poți da doctoratul în eminescologie ca știință -, ci doar în alte științe umaniste, având doar tema "Eminescu" așa cum ai avea tema "Titu Maiorescu" ori "Ion Creangă" etc. De altfel, cuvântul ca atare, eminescologie, a fost primit în dicționare târziu. Îl veți căuta zadarnic în Dicționar
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
meserii și profesiuni aceea de "eminescolog". Nu-ți poți da doctoratul în eminescologie ca știință -, ci doar în alte științe umaniste, având doar tema "Eminescu" așa cum ai avea tema "Titu Maiorescu" ori "Ion Creangă" etc. De altfel, cuvântul ca atare, eminescologie, a fost primit în dicționare târziu. Îl veți căuta zadarnic în Dicționar etimologic de termeni științifici scos la Editura Științifică și Enciclopedică, în 1987, de Nicolae Andrei - și în oricare alt dicționar românesc de până la 1989. În acest an, la
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
de scriitori, oameni politici, artiști în general) creează științe eponime; în cultura română numele lui Eminescu este, poate, singurul - iar culturile mari ale Europei au, fiecare în parte, asemenea științe eponime pentru câteva nume ilustre din interiorul lor. Consemnarea termenului "eminescologie" într-un dicționar academic s-a făcut cu scopul și speranța că această știință (numele este format, după cum vedem, cu "logos", definirea universală a științelor) va deveni cu adevărat știință. Ea a rămas, însă, tot o formă fără fond, o
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Odată încheiată această muncă, respectivul colectiv s-a dizolvat, de asemenea. S-a început, paralel, la Biblioteca Academiei Române o altă întreprindere urieșească, aceea a Bibliografiei Mihai Eminescu. Odată încheiată și aceasta, colectivul iarăși s-a dizolvat. Vreau să spun că eminescologia ca știință n-a prins rădăcini în nici unul din locurile unde s-a înființat, a fost respinsă pe rând de instituțiile care au găzduit-o fără a reuși să se permanentizeze, să se individualizeze - rămânând doar în programul de cercetare
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
de instituțiile care au găzduit-o fără a reuși să se permanentizeze, să se individualizeze - rămânând doar în programul de cercetare al acestora. După anul 1989 lucrurile au sărit în aer, despre Eminescu s-a mai vorbit întrucâtva, dar despre eminescologie - niciodată. O știință anunțată fulgurant într-un supliment de dicționar academic, la final de eră comunistă, preluată inerțial în limbajul științific de după 1989 -, dar o știință fantomatică. A venit, poate, timpul să ne întrebăm dacă este cazul să ardem în
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
ardem în piețe publice acel dicționar pentru cuvântul de foc pe care-l conține - sau dacă, dimpotrivă, vom găsi că o știință serioasă, aplicată, pozitivă este necesară. II. Centrul și marginea. Așa cum se petrec lucrurile astăzi, de câțiva ani buni eminescologia se derulează la zile fixe prin județe. Mai exact, prin județele cu pretenții culturale ale țării, adică, de regulă, acelea în care există filiale ale Uniunii Scriitorilor. Am participat la câteva asemenea petreceri ale lui Mihai Eminescu peste ani (al
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
în dungi de la pupitrele de comandă, ci cu românii oameni, cei care au mintea în inimă și sufletul în creier. III.Eminescu și Bizanțul. Cel mai greu lucru va fi, probabil, după această scanare magnifică a manuscriselor eminesciene, să redefinim eminescologia ca știință. În ce va consta această știință de acum înainte? Avem întreg câmpul scrisului la dispoziție, o adevărată horbotă de forme, cu posibilitatea pe care ne-o oferă calculatorul de a mări fiecare centimetru pătrat cât dorim putând, astfel
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
edita pe Eminescu, nu de a-l "descifra". Cine crede că acest covor de pagini colorate extensibile la infinit va crea "perpessici" în serie înseamnă că nu știe ce înseamnă a edita un corpus de texte. Cred, așadar, că viitorul eminescologiei ca știință nu poate consta în "descifrarea" milioanelor de șiruri scanate electronic. Nici un editor de texte nu se poate, de altfel, dispensa de contactul material cu textul. Ai nevoie să vezi hârtia, să-i constați granulația, grosimea, consistența. Trebuie, apoi
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
de așa-ziși savanți care-l comentau bășcălios pe Eminescu în caietele lui. Notații marginale de tipul "E nebun!", "Probă de insanitate mentală", "Prostii" etc. - lipsesc din caietele tipărite. Poziția editorului este firească: îl editează pe Eminescu, nu pe epigonii eminescologiei care și-au etalat scrisul alături de scrisul poetului. Aceste adaosuri sunt, însă, în textul de pe calculator, pe dischetele care însoțesc volumele. Se va face, probabil, un opis cu ele. De acord, numai că omul de știință poate avea opiniile lui
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
cineva cât a costat corabia care a transportat manuscrisele Iliadei (vreo 1400 la număr!) de la Bizanț la Veneția, cât au primit marinarii etc. Are fapta istorică preț material?! IV. Disolve et coagula. Această scanare, de azi, verifică, în fond, întreaga eminescologie de până acum, adică pune în paranteză, pentru un timp oarecare necesar sedimentării, edițiile Eminescu, opera poetului dacă nu în întregul ei, cel puțin în ceea ce înseamnă poezie (inclusiv teatrul, proza literară etc.) - și ridică întrebări de care se sperie
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
reale. Trebuie, pentru aceasta, să acceptăm - iată ce ne este foarte greu: să acceptăm! - că există o voință a autorului în privința publicării operei sale, și să încercăm să urmărim sensurile poeziilor după această voință. Parcă s-a instituit tiranic în eminescologie dogma după care opera sa poetică înseamnă un maldăr de cuvinte și idei pe care n-a avut răgazul să și le ducă la desăvârșirea propriu-zisă, pe care le-a lăsat într-o ladă devenită tezaur comun de diamante neșlefuite
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Mircea Anghelescu Dacă eminescologia din străinătate prefera, în urmă cu o jumătate de secol, să investigheze ansamblul operei poetului nostru și să-i definească temele fundamentale insistând asupra originalității (Rosa del Conte, Eminescu o dell’assoluto, 1962, sau Alain Guillermou, La genèse intérieure des
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
detaliu, a imensei bibliografii critice românești, bazându-se în privința cercetării genetice mai ales pe studiile lui Caracostea și pe cele ale lui Petru Creția în privința stabilirii familiei de texte înrudite cu Luceafărul, autoarea introduce treptat în discuție teme clasice din eminescologia modernă cărora le nuanțează, le clarifică sau le îmbogățește concluziile. În Înger și demon, de pildă, autoarea vede o variantă timpurie dar perfect anticipatoare a figurii lui Hyperion, în ambele poetul menținând „ca nucleu central al portretului masculin, reprezentarea corpului
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
autoarea. Cartea oferă cititorului român perspectiva unui eminescolog care așează lectura sa simpatetică și avizată pe un foarte larg orizont literar european. Poziția autoarei, care păstrează un spirit liber de poncifele școlii noastre, dar este o cunoscătoare până în detaliu a eminescologiei românești (versiunea românească cuprinde în plus față de cea originală o foarte bogată și utilă bibliografie, care o dovedește, dacă mai era nevoie), are și calitatea de a stimula discuția asupra unei teme care nu se poate epuiza, și nu doar
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
sic) a dlui Diaconescu, nici chiar istoria aceluiași care ne îmbogățește patrimoniul cu un mileniu și jumătate de literatură, nici repetatele "contribuții" ale dlui Iosif Constantin Drăgan pe teme diverse, de la daci la mareșalul Antonescu, nici intervențiile unor obsedați de eminescologie care caută neobosiți argumente în favoarea tezei bizare a dlui Ungheanu � aici, unele replici timide s-au făcut totuși auzite), nici "traducerea" Codexului Rohonczy de către dna Viorica Enăchiuc*), nici insistența unora și altora în a ne convinge că dacii aveau
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
de stilistică îi datorează enorm. Criticul literar nu poate, însă, să nu remarce, în subtext, spaima lui Tudor Vianu de a mai face referiri la reperele filosofice și culturale cu ajutorul cărora a deschis, începând din 1930, un nou orizont în eminescologie. Clasificând categoriile lexicului eminescian sau analizând formele negației din opera poetului, Vianu fuge, de fapt, de Schopenhauer și Kant, de Hegel și Novalis, de Tieck și Oxenstierna... Apoi, esteticianul începe să preia, în conferințele și articolele omagiale, retorica și limbajul
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
monumentul» caragialian inter- și postbelic avea să-l reprezinte în ceaușism cartea lui Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, din 1983. Ea continuă să genereze benefic reacții și astăzi. Perechea binomului G. Călinescu - Ion Negoițescu în eminescologie” (pp. 20 - 21). Se ridică două întrebări elementare. Prima: din întreaga listă de contributori la bibliografia critică a lui I.L. Caragiale, chiar nici unul nu a elucidat, măcar intuitiv, în filonul său central, sufletul dramaturgului? Și a doua: oare însăși această
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
nu se dă în lături a lua în colimator pe însuși Eminescu, în postura-i, evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare festivă, cu discernămîntul mereu amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
vorba mai mult de o reconstrucție tendențioasa decît de o sanctificare! De-o mutilare! Ov.S. Crohmălniceanu se rostea marțial tot timpul, pretinzînd că, în viziunea "criticii științifice", al cărei delegat era, bineînțeles, d-sa, trebuia respinsă mai întîi de toate eminescologia dintre cele două războaie, sau, spre a-i reda întocmai cuvintele: "mitul eminescian, falsurile, exegezele trucate, evangheliile apocrife, toata atmosferă de ficțiune întreținută de critică burgheza în jurul persoanei lui Eminescu". Pe valurile limbii de lemn plutesc și alte ambarcațiuni similare
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]