266 matches
-
unei istorii a eminescologiei, deși bogăția și consecvența cu care a fost urmărit marele poet, încă din timpul vieții, prezenta suficiente fapte (argumente) care să poată fi sistematizate într-o asemenea construcție. Dar încă nu era bine precizat conceptul de eminescologie, așa încât profesorul de la Cluj și-a asumat doar (doar?!) sarcina analizei pozițiilor diverșilor critici și istorici literari într-o succesiune a evoluției comentariilor specializate, evidențiind individualități interpretative și noutăți în abordarea subiectului, menite a oferi o imagine a lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
autori /scriitori/ și mai mulți coautori /cititori/) subl. autorului. Se impune așadar oferta unui "ghid de lectură" care nu este altceva decât "un scenariu de inițiere în citirea unui peisaj cultural". Și astfel se ajunge la necesitatea unei "istorii a eminescologiei" care să releve "conștiința de sine a acestui domeniu de cercetare". O istorie literară care să se axeze pe o "viziune", ca o hartă ide ală ce ar reprezenta "nu altceva decât acea proiecție ideală a imaginii de sine a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acestei remanieri: Ediția Perpessicius". Întregul demers al lui Iulian Costache, din amplul și consistentul său studiu, pe cât de teoretic pe atât de analitic, este de natură să argumenteze necesitatea recuperărilor interpre tative eminesciene în beneficiul tocmai al unei istorii a eminescologiei, la edificiul căreia domnia sa pune o solidă cărămidă de temelie. IMAGINARUL POETIC (Paul Iruc) Avem de-acum, evident, o altă generație de comentatori ai vieții și operei lui Mihai Eminescu. Și nu este vorba doar de un firesc schimb de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
verzuie și fetidă [...]. Eminescologul este ori cu desăvârșire incult, ori de o incomprehensibilitate fioroasă, de un fanatism și de un moralism superlativ, care mârâie la orice presupusă atingere a operei eminesciene. Dacă Eminescu ar trăi și ar citi ce scriu eminescologii noștri despre el sunt încredințat că ar muri subit". Și Dan Mănucă își continuă comentariul ironic: "De unde se vede că "jugul lui Eminescu" apasă greu pe umerii iconoclaștilor, cât și pe umerii idolatrilor, uniți, în nemurire, prin incurabilă ignoranță" (Actualitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Frisch privind Sursele germane ale creației eminesciene (1999), (de "o importanță pe care nu ezit să o caracterizez drept excepțională"), întrucât, dacă până acum "se cunoșteau, fragmentar, răspunsurile eminesciene", cercetătorul german descoperă "articolele care formau obiectivul acestora și pe care eminescologia le ignora. Cunoscându-le cuprinsul, cunoscând și obiecțiile, vom putea judeca mult mai nuanțat și cu mai mare exactitate modul în care gândea studentul Eminescu și, totodată, vom putea așeza în paralel afirmațiile din articolele concepute de el, atât pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care le abordează Dan Mănucă în studiile sale impun mai ales spiritul critic profund și obiectiv al unui temeinic și neobosit cercetător în domeniu, ce oferă, de fiecare dată, deschideri noi de interpretare și apreciere a fenomenului în sine al eminescologiei. RECEPTAREA CRITICĂ ȘI DESPĂRȚIREA DE EMINESCU? (Adrian Dinu Rachieru) În ciuda faptului că nu puțini sunt astăzi aceia care contestă eminescologia ca preocupare, ca să nu spun disciplină (desigur, e prea mult) distinctă în cadrul larg și cuprinzător al criticii și istoriei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
neobosit cercetător în domeniu, ce oferă, de fiecare dată, deschideri noi de interpretare și apreciere a fenomenului în sine al eminescologiei. RECEPTAREA CRITICĂ ȘI DESPĂRȚIREA DE EMINESCU? (Adrian Dinu Rachieru) În ciuda faptului că nu puțini sunt astăzi aceia care contestă eminescologia ca preocupare, ca să nu spun disciplină (desigur, e prea mult) distinctă în cadrul larg și cuprinzător al criticii și istoriei noastre literare, interesul pentru organizarea studiului operei și vieții celui mai de seamă scriitor român a existat mereu, mai ales din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
staza religioasă", el trebuind să intereseze azi "ca scriitor viu", ca prezență "dinamică" în actualitatea literară". Întrebarea, deloc retorică: Ce facem cu/din Eminescu?, pe care o pune, necesită, totuși, răspuns: Acceptăm, împăcați cu ideea, un Eminescu istovit și o eminescologie blazată, neputincioasă, în retragere muzeistică? Cultivăm, "protejându-i" imaginea, caravana unui Eminescu ritualizat și verbalizat la zile fixe, supus jetului festivist? Considerăm valabilă "retrogradarea" sa, părăsind galeria marilor clasici, noile lecturi impunând, prin deplasarea unor accente, un Eminescu relativist, demitizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
jetului festivist? Considerăm valabilă "retrogradarea" sa, părăsind galeria marilor clasici, noile lecturi impunând, prin deplasarea unor accente, un Eminescu relativist, demitizat? Sau sperăm că, prin asaltul interpreților, un "nou Eminescu" se va ivi?" Din toate aceste motive "o istorie a eminescologiei, mereu ademenitoare, obligă la chestionarea acestui pachet problematic /problematizat, fără a ne slei curiozitatea". Adrian Dinu Rachieru nu își propune să scrie această istorie a eminescologiei, dar oferă câteva repere esențiale de urmărit într-o viitoare posibilă istorie. În acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
interpreților, un "nou Eminescu" se va ivi?" Din toate aceste motive "o istorie a eminescologiei, mereu ademenitoare, obligă la chestionarea acestui pachet problematic /problematizat, fără a ne slei curiozitatea". Adrian Dinu Rachieru nu își propune să scrie această istorie a eminescologiei, dar oferă câteva repere esențiale de urmărit într-o viitoare posibilă istorie. În acest sens, capitolul " Problema Eminescu" un război imagologic se vrea o "incursiune" tocmai în peisajul interpretării, pornind de la ideea că Eminescu ocupă, oricum am lua-o, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
români", sens în care evocă și el cele trei momente în exegeza eminesciană, pe care le teoretizează unii și alții Maiorescu/Gherea, Perpessicius/Călinescu și "explozia dilematicilor". Discursul devine aici acid-polemic la adresa acestor "zgomotoase rivalități/animozități", observând că "pe harta eminescologiei", "aventura se anunță fără sfârșit", or tocmai acest fapt "confirmă dominația (supremația) unui mit identitar", Eminescu fiind "un nume de brand", ce degajă un "mare impact" și o rezonanță simbolică", dincolo de o "cultură [...] confiscată de teletropism", ceea ce, evident, nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
noastră, beneficiind de continuitate, trebuie să observăm sub presiunea faptelor o îndesire a atacurilor în vremea din urmă [...]. Mitizând istoria și identificându-se cu neamul său, Eminescu displace profund "cominterniștilor mutanți", azi purtători ai steagului "corectitudinii politice"". Încheierea, reactualizând chestiunea eminescologiei ca știință, este în egală măsură o pledoarie pentru instituționalizarea (sau măcar acordarea unui credit cumva oficializat) cercetărilor operei și vieții lui Eminescu ("...eminescologia, trebuie să recunoaștem, rămâne deocamdată un loc de întâlnire al unor cercetători pasionați, devoți trudind pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
neamul său, Eminescu displace profund "cominterniștilor mutanți", azi purtători ai steagului "corectitudinii politice"". Încheierea, reactualizând chestiunea eminescologiei ca știință, este în egală măsură o pledoarie pentru instituționalizarea (sau măcar acordarea unui credit cumva oficializat) cercetărilor operei și vieții lui Eminescu ("...eminescologia, trebuie să recunoaștem, rămâne deocamdată un loc de întâlnire al unor cercetători pasionați, devoți trudind pe cont propriu, nicidecum o instituție națională..."), și o ripostă adusă acelora care îl judecă pe Eminescu rupt de contextul istoric, politic ș.a. al epocii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
operei și vieții marelui scriitor, D. Vatamaniuc, referitoare la Eminescu "deținut politic", sunt câțiva temerari interpreți ai momentului în care acesta și-a scris articolele: "Absorbit de programul eminescian, N. Georgescu anunța, încă în 1994, o "altă viziune", impunând în eminescologie un nou curent, ilustrat de câteva prestigioase nume, așa-ziși "cercetători indisciplinați". Printre ei, desigur, în primul rând, Theodor Codreanu și N. Georgescu, apoi Călin L. Cernăianu deschizând o anchetă juridică de ecou, I. Filipciuc, Constantin Barbu, cu impozantul corpus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a poliformis mului operei lui Mihai Eminescu, ca "probă a modernității scrisului poetic". Dar calitatea polimorfismului eminescian nu se poate dispensa de poliformismul interpretărilor critice ale acestuia, o atenție aparte acordând, în acest sens, intervențiilor autorilor din "ultimul val al eminescologiei", după cum îi numește pe aceia care s-au exprimat recent în studii referențiale. Conceptul de polimorfism, frecvent în domenii de cercetare ca biologia, chimia etc., îl află Cornel Munteanu aplicabil și în domeniul teoriei literare, "desemnând", spune domnia sa, "un text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eminesciană scrisoarea văzută ca eseu în proză ("proză poematică"); un bun eseu pe tema poeticii titlurilor eminesciene; sfârșind prin analiza polifoniei textului eminescian, alimentată de un "joc al vocilor eului liric" v. Scrisoarea I. O atenție aparte i se acordă eminescologiei ca știință ("Eminescolog este un critic consacrat și bine orientat în fenomenul receptării lui Eminescu, al cărui reper este opera sau biografia eminesciană, în jurul cărora propune un construct critic fundamentat teoretic și aplicat la obiectul său"), făcând observația că "eminescologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eminescologiei ca știință ("Eminescolog este un critic consacrat și bine orientat în fenomenul receptării lui Eminescu, al cărui reper este opera sau biografia eminesciană, în jurul cărora propune un construct critic fundamentat teoretic și aplicat la obiectul său"), făcând observația că "eminescologia ontologică" în calitatea sa de fundament critic, ideologic și metodologic al eminescologiei de sinteză, pare să aducă în momentul de față suflul nou care să revigoreze întreaga cercetare a scrisului eminescian". Urmând firul istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fenomenul receptării lui Eminescu, al cărui reper este opera sau biografia eminesciană, în jurul cărora propune un construct critic fundamentat teoretic și aplicat la obiectul său"), făcând observația că "eminescologia ontologică" în calitatea sa de fundament critic, ideologic și metodologic al eminescologiei de sinteză, pare să aducă în momentul de față suflul nou care să revigoreze întreaga cercetare a scrisului eminescian". Urmând firul istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de părere că după momentul maiorescian și apoi cel călinescian, o a treia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
său"), făcând observația că "eminescologia ontologică" în calitatea sa de fundament critic, ideologic și metodologic al eminescologiei de sinteză, pare să aducă în momentul de față suflul nou care să revigoreze întreaga cercetare a scrisului eminescian". Urmând firul istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de părere că după momentul maiorescian și apoi cel călinescian, o a treia etapă apare după anii 70, când se impun cercetători ca Ioana Em. Petrescu, Constantin Noica, Svetlana Paleologu Matta, Th. Codreanu, Mihai Cimpoi și, aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
valul cel mai recent al tinerilor critici literari. După părerea lui Cornel Munteanu, canonul criticii literare actuale reflectă "o criză de metodă", și căutând să sintetizeze fenomenul ca știință despre Eminescu, el compartimentează demersurile efectuate de-a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai recent al tinerilor critici literari. După părerea lui Cornel Munteanu, canonul criticii literare actuale reflectă "o criză de metodă", și căutând să sintetizeze fenomenul ca știință despre Eminescu, el compartimentează demersurile efectuate de-a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
al tinerilor critici literari. După părerea lui Cornel Munteanu, canonul criticii literare actuale reflectă "o criză de metodă", și căutând să sintetizeze fenomenul ca știință despre Eminescu, el compartimentează demersurile efectuate de-a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu, Mariana Neț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
critici literari. După părerea lui Cornel Munteanu, canonul criticii literare actuale reflectă "o criză de metodă", și căutând să sintetizeze fenomenul ca știință despre Eminescu, el compartimentează demersurile efectuate de-a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu, Mariana Neț, Cristian Tiberiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
părerea lui Cornel Munteanu, canonul criticii literare actuale reflectă "o criză de metodă", și căutând să sintetizeze fenomenul ca știință despre Eminescu, el compartimentează demersurile efectuate de-a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu, Mariana Neț, Cristian Tiberiu Popescu, Gheorghe Glodeanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
literare actuale reflectă "o criză de metodă", și căutând să sintetizeze fenomenul ca știință despre Eminescu, el compartimentează demersurile efectuate de-a lungul timpului în: eminescologia non-literară, eminescologia literară, eminescologia estetică, eminescologia impresionistă, apoi: eminescologia de sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu, Mariana Neț, Cristian Tiberiu Popescu, Gheorghe Glodeanu, Mihai Cimpoi, Theodor Codreanu, Dumitru Micu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]