702 matches
-
supușii berberii musulmani. În plus, fortificații de frontieră ("Ribat") au fost construite în Sousse and Monastir. De asemenea, aglabizii au mai pus la punct un sistem de irigații complex și au intensificat construirea de clădiri publice și de moschei. Sub emirul Ziyadat Allah I (817-838), a început criza unei răscoale a trupelor arabe (824), care nu a fost redusă la tăcere decât în 836, cu sprijinul berberilor. Cucerirea Siciliei bizantine începând cu anul 827 sub Asad ibn al-Furat a fost și
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
au avut loc pe tot parcursul secolului al X-lea. Treptat, aghlabizii au pierdut controlul asupra forțelor arabe din Sicilia, unde o nouă dinastie, cea a kalbizilor, a sfârșit prin a se impune. Statul aghlabid și-a atins apogeul în timpul emirului Ahmad ibn Muhammad (856-863). Ifriqiya a constituit o puternică forță economică datorită agriculturii sale fertile, alături de extinderea sistemului roman de irigații. Ea a devenit punctul nodal al comerțului lumii islamice cu Bizanțul și Italia, în special al negoțului cu sclavi
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
și Italia, în special al negoțului cu sclavi. Kairuan a devenit cel mai important centrul cultural al Maghrebului, fiind cel mai proeminent în domeniul teologiei și al științelor juridice li totodată un loc de întâlnire preferat de către poeți. De asemenea, emirii aghlabizi au susținut financiar proiecte de construcții, de exemplu reconstruirea moscheii lui Uqba ibn Nafi. Ei au dezvoltat un stil arhitectural care combina arhitecturile abbasidă și bizantină. Declinul dinastiei aghlabizilor a început sub Ibrahim al II-lea ibn Ahmad (875-902
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
arabii, bazați în Narbonne și aprovizionați fără probleme pe mare, au pornit spre est în anii 720, ajungând până la Autun în Burgundia (725). Amenințat de umayyazi la sud și de franci la nord, în 730 Eudes s-a aliat cu emirul berber "Uthman ibn Naissa", numit "Munuza" de franci, guvernatorul zonei care mai târziu a devenit Catalonia. Ca zălog, Uthman a primit-o pe Lampade, fiica lui Eudes, ca soție pentru a întări alianța, iar raidurile arabilor peste Pirinei, hotarul de
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
a căsătorit cu Judith, fiica ducelui Eberhard de Friuli. În primul an de domnie, Lambert s-a raliat contelui Gerard de Marsi, gastaldului Maielpoto de Telese și gastaldului Wandelbert de Boiano, pentru a-i împiedica pe sarazinii conduși de Sawdan, emirul de Bari să revină în Bari după o campanie asupra orașului Capua și a Terra di Lavoro. În pofida unei bătălii sângeroase, emirul e reușit în cele din urmă să reintre în Bari. În aprilie 860, Lambert s-a alăturat contelui
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
gastaldului Maielpoto de Telese și gastaldului Wandelbert de Boiano, pentru a-i împiedica pe sarazinii conduși de Sawdan, emirul de Bari să revină în Bari după o campanie asupra orașului Capua și a Terra di Lavoro. În pofida unei bătălii sângeroase, emirul e reușit în cele din urmă să reintre în Bari. În aprilie 860, Lambert s-a alăturat contelui Hildebert de Camerino, în răscoala acestuia împotriva împăratului Ludovic al II-lea. Urmăriți de o armată imperială, răsculații au ajuns în Marsi
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
atenție Bătălia de la Gallipoli, pentru care a scris „Epopeea Canakkale”. A mai rămas două luni și în Liban, iar la reîntoarcere a scris poezia „Din deșertul Najaf la Medina”. În anul 1918 este invitat în Liban de Ali Haydar Șerif, Emirul orașului Mecca. În acest timp este numit secretar al Asociației "Dar-ul Hikmet-il Islamiye" (Poarta Cunoștiințelor Islamice) printre ai cărei membri se numărau Ahmet Cevdet, Mustfa Sabri și Said Nursi. Asociația avea ca scop să contracareze propaganda anti-islamică și să
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
îndrăzneț, pasionat. Avea cu cine semăna: tatăl său Isac, care conspirase de mai multe ori împotriva basileului Ioan, fratele său, petrecuse o mare parte din viață la curtea sultanului din Iconium; fratele lui mai mare se căsătorise cu fiica unui emir musulman. Timp de 30 de ani, Andronic umplu orașul și curtea cu zgomotul și scandalul aventurilor sale. Văr primar cu Manuel și aproape de aceeași vârstă cu el (amândoi se născuseră în preajma anului 1120), Andronic fusese crescut împreună cu viitorul moștenitor al
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
De altfel, primindu-i binen nimeni nu-i ținea nicăieri prea mult timp, de teama mâniei împăratului. Fură expulzați din Mardin: primiți la Erzurum, făcură un scurt popas în Iberia; în sfârșit, după multe peripeții, ei ajunseră în mâinile unui emir turc din provincia Chaldeea, pe țărmurile Mării Negre, Saltuch (acesta era numele emirului), care dărui lui Andronic o citadelă puternică în țara Coloneei, foarte aproape de frontiera bizantină. Comnenul se stabili acolo cu familia, ducând o existență de cavaler-tâlhar, bântuind, cu invaziile
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
timp, de teama mâniei împăratului. Fură expulzați din Mardin: primiți la Erzurum, făcură un scurt popas în Iberia; în sfârșit, după multe peripeții, ei ajunseră în mâinile unui emir turc din provincia Chaldeea, pe țărmurile Mării Negre, Saltuch (acesta era numele emirului), care dărui lui Andronic o citadelă puternică în țara Coloneei, foarte aproape de frontiera bizantină. Comnenul se stabili acolo cu familia, ducând o existență de cavaler-tâlhar, bântuind, cu invaziile lui, teritoriul imperial și vânzând turcilor pe prizonierii prinși, excomunicat desigur de
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
1363 de către negustorul de sclavi numit Hawadja Osman ibn Musafir. După o perioadă de învățătură coranica și în limba arabă, si de deprindere a artelor militare, în care s-a distins în mod deosebit, a fost recrutat la oaste de către emirul Yalbogha Al Umari, care fusese tutorele sultanului și mâna lui dreapta. De aceea Barkuk a fost supranumit și „al Yalbughawi”. Numele Barkuk înseamnă „pruna”. Din anul 1341 sultanatul mameluc al Egiptului era guvernat de urmașii lui Al-Nassir Muhammad, dar nici unul
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
Bayn al-Qasrayn din Cairo-ul fatimid. Deși numită adesea Mausoleul lui Barkuk, acolo se află numai mormântul fiicei sale, Tot în vremea primei sale domnii, a fost ridicat și caravanseraiul central al faimosului suk Khan Al Khalili, inițiativa fiind a emirului Djaharks Al Khalili. Pe plan extern Barkuk a obținut printr-o campanie militară în 1387 includerea principatului Sivas în zona de suzeranitate egipteană. După ce în anii 1386-1387 Barkuk a trebuit sa reprime în fașa o mișcare de revoltă din Damasc
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
a luat ființă după independență la 24 decembrie 1951 și a durat până la lovitura de stat condusa de Muammar al-Gaddafi la septembrie 1969, care l-a răsturnat pe regele Idris al Libiei care a stabilit Republica Arabă Libiană. Idris as-Senussi, Emirul Tripolitaniei și Cirenaicei, reprezenta Libia în negocierile din cadrul ONU. La 24 decembrie 1951, Libia și-a declarat independența, organizându-se reprezentanții în Cirenaica, Tripolitania și Fezzan de declarare a unei uniuni numite Regatul Unit al Libiei, lui Idris ca-Senussi fiind-ui
Regatul Libiei () [Corola-website/Science/323971_a_325300]
-
1395. După moartea neașteptată a sultanului otoman Murad I pe câmpul de luptă de la Câmpia Mierlei (1389), fiul lui cel mare, Baiazid Ildîrîm, l-a urmat la tron. Imperiul lăsat de Murad I s-a dovedit repede fragil. Sub conducerea emirului din Karaman, principii anatolieni au profitat de evenimentele din Balcani și au pornit ofensiva împotriva otomanilor. Drept răspuns Baiazid a strâns armata la Bursa, a recucerit teritoriile pierdute și a anexat emiratele din vestul Anatoliei. În primăvara anului 1390 Ioan
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
și dinspre Serbia vasală, încăpuseră pe mâna otomanilor. Pericolul campaniilor de cucerire a Țării Românești și a posesiunilor ungare dinspre Serbia era tot mai iminent. Acțiunile lui Mircea în spațiul balcanic, cât și relațiile acestuia cu regele Ungariei și cu emirii anatolieni - care primejdiuiau poziția otomană încă nesigură pe teritoriul european - l-au făcut pe Baiazid să întreprindă o expediție personală de cucerire a Țării Românești, în primăvara lui 1395. Pentru a-și spori posibilitățile de acțiune, la 7 martie 1395
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
de Marea Britanie în urma a două războaie (1839-1842 și 1878-1880). După cel de-al treilea război anglo-afgan (mai-iunie 1919), Marea Britanie a recunoscut independența Afganistanului, proclamată la 28 februarie 1919. În perioda 1919-1929 au fost înfăptuite o serie de reforme din inițiativa emirului Amanullah. În timpul celui de-al doilea război mondial, Afganistan își menține neutralitatea declarată în 1939. La 17 iulie 1973 regele Muhammad Zahir Șah (1933-1973) este înlăturat, monarhia este abolită, iar Afganistanul se proclamă republică. La 27 aprilie 1978, în urma unei
Afganistan () [Corola-website/Science/298067_a_299396]
-
prin intermediul contactelor comerciale dintre Imperiul Songhai și orașele etnicilor hausa. În anul 1582, Muhammad Zaki (1582-1618) a dărâmat moscheea și a reconstruit-o mutându-i locația pe terenul unde se află în prezent. Edificiul a fost din nou reconstruit în timpul emirului Abdullah Dabo (1855-1883). După ce a fost distrusă în anul 1950, moscheea a fost reconstruită cu materiale moderne, străine arhitecturii tradiționale. Construcția a fost sponsorizată de către guvernul britanic ca un gest de prietenie și de apreciere a rolului pe care l-
Marea Moschee din Kano () [Corola-website/Science/336179_a_337508]
-
data de 28 noiembrie, a avut loc un atentat în moschee ce s-a soldat în total cu aproximativ 160 de morți și 260 de răniți. Atentatul a fost revendicat de către gruparea teroristă Boko Haram ce l-au acuzat pe emirul orașului, Muhammad Sanusi al II-lea, că s-a îndepărtat de învățăturile islamice.
Marea Moschee din Kano () [Corola-website/Science/336179_a_337508]
-
se retragă din Ashdod (27 octombrie) și din Majdal (azi Așkelon) (5 noiembrie) și și-au concentrat forțele rămase în zona Gaza. La sfârșitul lui noiembrie, un armistițiu local a fost mediat între israelieni, sirieni și libanezi. La 1 decembrie, emirul Abdallah a anunțat unirea Transiordaniei cu palestinienii arabi de la vest de Iordan, noul stat urma să se numească Regatul Hașemit al Iordaniei. A adoptat de asemenea și titlul de „Rege al arabilor palestinieni”, spre dezgustul celorlalți lideri arabi. Egiptenii au
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
pește Drina, în Belgrad. Printre alți autori cunoscuți din Belgrad se numără Branislav Nušić, Miloš Crnjanski, Borislav Pekić, Milorad Pavić, Meša Selimović. Cea mai mare parte din industria de filme a Șerbiei se află în Belgrad. Filmul Underground, regizat de Emir Kusturica, a fost produs în acest oraș și a câștigat premiul Palme d'Or în 1995. Orașul a fost unul din centrele principale ale noului val iugoslav în anii 1980: VIS Idoli, Ekatarina Velika și Šarlo akrobata au fost belgrădeni
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
cuprindea în hotarele sale întreagă Germanie, ducatele tribale fiind desființate sau reorganizate. În 777, când se pregătea de o altă expediție saxonă, Carol a fost vizitat de un guvernator musulman din Saragossa, ce i-a cerut sprijinul în lupta cu emirul omeiad din Cordoba. Carol a acceptat, iar în 778, ajuns în Spania, oastea a eșuat în față Saragossei, unde aliații omeiazi nu s-au mai prezentat. Pe drumul de întoarcere, ariegarda lui Carol a căzut într-o ambuscadă pregătită de
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
acolo unde va avea primii discipoli- cei mai importanți fiind al-Bashir și Abd al-Mu’min. În 1120, Ibn Tumart și mica sa echipă de discipoli pleacă spre Maroc, oprindu-se întâi în Fez, acolo unde o va ataca pe sora emirului almoravid, ‘Ali ibn Yusuf, pentru că umbla neacoperită, precum femeile din triburile berbere. După ce va fi alungat din Fez, se va duce în Marrakesh, acolo unde îl va urmări pe emirul almoravid, Ali ibn Yusuf, până într-o moschee, și îl
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
întâi în Fez, acolo unde o va ataca pe sora emirului almoravid, ‘Ali ibn Yusuf, pentru că umbla neacoperită, precum femeile din triburile berbere. După ce va fi alungat din Fez, se va duce în Marrakesh, acolo unde îl va urmări pe emirul almoravid, Ali ibn Yusuf, până într-o moschee, și îl va atrage pe acesta și pe cei mai importanți învățați ai locului într-o discuție despre doctrină. După discuție, învățații au ajuns la concluzia că ideile lui Ibn Tumart erau
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
mai importanți învățați ai locului într-o discuție despre doctrină. După discuție, învățații au ajuns la concluzia că ideile lui Ibn Tumart erau blasfematoare și el era periculos, și au îndemnat ca Ibn Tumart să fie omorât sau închis. Însă emirul almoravid a decis că acesta să fie alungat din oraș. Ibn Tumart s-a refugiat printre oamenii săi, în Hargha, în orașul său de baștină, Igiliz, în valea Sous. Se va retrage într-o peșteră din apropiere, și va duce
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
min va veni ca un locotenent al imamului ascuns, Ibn Tumart. Între 1130 și 1163 când va muri, Abd al-Mu’min nu doar că a pus bazele murabiților, dar și-a extins puterea peste tot nordul Africii, până în Egipt, devenind emirul Marrakesh-ului în 1149. Andalusia a avut aceeași soartă ca și cea a Africii. Între 1146 și 1173, almohazii au adus treptat diferitele principate sub aria de influență a almoravizilor. Almohazii au schimbat capitala de la Cordoba la Sevilia, fapt urmat de
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]