1,678 matches
-
am văzut că soțul meu nu participă împreună cu mine la această bucurie imensă, am început să dau telefoane pe la cunoștințe și prieteni, și primul telefon l-am dat, cum era și firesc, nepoatei mele care s-a bucurat enorm, era emoționată și nu-i venea să creadă. La o săptămână după acest moment, m-am dus la o prezentare a acestei companii, era o sală frumoasă și încăpătoare unde erau cam treizeci de persoane, de toate vârstele și toate categoriile sociale
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ani, valize din lemn. Clar, plecam în armată. Emoții, extaz, îndoieli, exuberanță. Cred că asta simțeau toți cei care plecam atunci, cred că asta au simțit toți cei ce au plecat să-și satisfacă stagiul militar. Părinții erau poate mai emoționați ca noi. Mai puțin tata. Așa credeam. Mă îmbrățișează și îmi spune: “Ai avut străbunici ce au trăit Primul Război Mondial, iar bunicii tăi pe cel De - al Doilea Război Mondial, eu eram în armată în ’68 când Nicolae Ceaușescu
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
niciodată anii '30. El visează totul. Tot filmul este visul de opiu al lui Noodles prin care eu visez la fantomele cinema-ului și mitului american." Intrăm în film ca dintr-un vis în alt vis, un vis consistent și emoționat. La sfîrșitul anilor '20, la periferia Brooklynului, în ghetoul evreiesc un grup de băieți de diferite vîrste se adună în bandă, bat străzile împreună, trăiesc din mici furtișaguri și servicii făcute micilor întreprinzători. Unul dintre ei este Noodles Aaronson care
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
văzuse urcînd scările un individ suspect, de vreo șaizeci de ani, ducînd o sacoșă În mînă și Îmbrăcat cu niște haine prea largi, nepotrivite cu vremea de afară, individ care ar fi putut fi chiar autorul crimei. Polițistul de sector, emoționat și vizibil depășit de importanța misiunii sale, dădea asigurări timide că făptașul va fi prins În cel mai scurt timp posibil. În final, comentatorul preciza, cu o formulă obișnuită În astfel de situații, că cercetările continuă, pentru stabilirea Împrejurărilor În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
al hainelor ei? Molfăia ceva, am crezut la Început că e gumă, abia mai tîrziu am Înțeles că erau bomboane mentolate. Fiindcă suferea de hipoglicemie, trebuia să mănînce mereu bomboane, ceea ce bineînțeles că, În cele din urmă, Îi afectase dantura. Emoționat, Pablo Își drese glasul. — Hello, Christina! Mă bucur că te-am Întîlnit! — Dumnealui cine e? Întrebă ea cu oarecare prudență leneșă. — Un prieten, scriitor. Scrie o carte despre insula Roland. Nu ne făcu Însă cunoștință, nu-i spuse cum mă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii, asta este, dirijorul rămîne cu mîinile în aer căutînd să sprijine cerul care stă să cadă, termină cu metaforele, îl întrerupe Roja cu blîndețe simțindu-l emoționat, ce-a fost asta? a dat unul cu ceva, tovarăși, așezati-vă cuminți la locurile voastre, să le vorbească careva, el nu mai era în stare, ce idee falimentară aia cu majorarea contribuției, ce mai încoace și-n colo, trebuiau s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în anul nou. 14 Antonia m-a sunat a doua zi de dimineață, devreme. A insistat să trec pe la ea, motiv pentru care n-am reușit să ajung la Georgie mai curând. Am găsit-o pe Antonia foarte tandră și emoționată, cuprinsă parcă de febră. Am stat cu ea toată dimineața și am luat prânzul împreună. Palmer nu s-a arătat deloc. A fost o dimineață care mi-a făcut bine și când am plecat mă simțeam mai în largul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Penguin”, țigări de proveniență exotică iar șirul de vaze cu flori de pe noptieră și pervazul ferestrei dădea cămăruței albe de spital aspectul unei florării. În rezervă domnea o atmosferă de Crăciun. Sprijinită de perne, Georgie arăta exact ca o fetiță emoționată. Era cam prea îmbujorată iar fața ei era încă puțin buhăită. Părul, ciopârțit cu barbarie la ceafă, fusese îndreptat de una dintre asistente dar rămăsese tot dezordonat și în părți îi ieșeau șuvițe rebele care-i dădeau un aer foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ciocan, nu reușeam să mă concentrez prea bine. Dar ce noroc pe capul meu: Frau Britz nu moșmondea prin curte. Probabil că era una din acele nopți când nu trebuia să se pregătească pentru munca grea din hala piaței mari. Emoționat sau beat, sau poate ambele, le-am mulțumit divinităților care mă abandonaseră mai devreme În ziua aceea. Măcar nu trebuia să discut probleme financiare cu proprietăreasa mea. În final, după a cincea sau a șaptea Încercare, ciotul diform din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
facă să-i pară și mai albi dinții când zâmbea. Nu e de mirare că nu apare pe Google, spuse Lauren. Dacă ai putea da de el pe internet, ar avea mai multe admiratoare Înfocate decât Elvis. Sunt atât de emoționată. Nu mă pot duce pur și simplu așa la el. Nu ai de ales, am spus, Încurajând-o puternic. —Poate dacă aș bea vreo șase tequila, spuse ea, luând un pahar de pe o tavă și dându-l pe gât. Ooo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Am făcut eu, ridicând privirea spre Hunter. El Înghiți În sec, Îngrijorat. Ți-era mai mare dragul să te uiți la el. Am ridicat capacul cutiei și am văzut mai multe straturi de hârtie albă, foarte fină. —Sunt așa de emoționată, iubitule... am spus În timp ce ridicam straturile de hârtie. Era ceva care licărea dedesubt. Am scos obiectul și m-am uitat la el. —Ăăăă... un inel de argint pentru șervetele de masă?! am exclamat eu, Încercând să par extaziată. —M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îl rezervă pentru celebritățile oarecum invitate să plece de pe platou - cu vocea care implică aluzia „timpul tău a expirat“. Pe ecran, Nina plutea către Nancy Într-un nor de șifon. În ciuda tuturor relelor, nu mă puteam abține să nu fiu emoționată. Privirea mi se lipi de ecran, inspectând În cele mai mici amănunte Înfățișarea Ninei. —Iat-o pe Nina Chlore!!! Starul din Blonda fatală... spuse Nancy, În timp ce Nina se apropia. Nina! Chlore! Tu! Ești! Extraordinară! Încetează! spuse cu drăgălășenie Nina când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o oră. Aștept pe cineva la autogară... E frumoasă? întreabă Stanciu prietenește, simțindu-l pe Vlad încurcat. Hai, lasă, treci pe la Ștefănescu, rezolvă cu sudorul, să nu stăm blocați și pleacă. Să ai timp să te bărbierești, să te schimbi... Emoționat ca un adolescent, Vlad dă din cap drept mulțumire și iese. În cămăruța alăturată, unde-și are biroul, tehniciana, care ține evidența realizării investiției, stă de vorbă cu o femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu gulerul ridicat, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șters-o când Sereiul a prins de veste că se ocupă cu mari mârșăvii și că e omul lui Bin Laden. Prezentat la televizor ca administrator de bloc și cu numele întreg, Agop Chircorian, tatăl lui Troc arăta bătrân, cumsecade, emoționat și puțin culpabil. Nici n-ai fi zis că fusese un ofițer bățos, cu ochelari, care-i interzicea fiului să se țină de fotbal (deși juca fantastic și-l cucerise pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cauze. Iată-l pe nelipsitul păstor, chemat să prezideze vreun joc de noroc destul de nevinovat; o bătrînică Într-o rochie cu imprimeu, lungă pînă la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau Îngropate premiile), și Întrucît se apropia seara, acuși-acuși trebuiau să Înceapă săpăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
capabili să rezolve toate sarcinile pe care le aveau de executat. Cel mai tânăr dintre ucenici răspunse la telefon, iar domnul J.L.B. Matekoni știu imediat, din tonul lui, că se întâmplase ceva grav. Vocea tânărului era neobișnuit de pițigăiată și emoționată. — Mă bucur că ați sunat, Rra, spuse el. Au trecut niște polițai pe aici. Voiau să vorbească cu dumneavoastră în legătură cu menajera. Au arestat-o și au băgat-o la răcoare. Avea o armă în traistă. Sunt foarte supărați. Ucenicul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Făinaru, care încă era nedumerit, cum de se află în stradă și nu la masă cu paharul în față. Și atunci l-a auzit strigînd, cît putea el de tare, o voce de scapet, graseind, semn că era cu adevărat emoționat: "Să știi, dom'le, că Lică Făinaru nu-i un fraier! Nu-i deloc un fraier, așa cum crezi în mintea ta de copoi nenorocit! Auzi, dom'le, ești un copoi nenorocit, asta ești!" A simțit că i se urcă sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în tainele plutirii și care văd altfel lumea, oricine putea să-și dea seama că lumea odată văzută de sus este judecată altfel decît dacă n-ar fi fost văzută niciodată astfel, orice aviator din lume s-ar fi simțit emoționat dacă ar fi primit o asemenea invitație. Italo Balbo era un pilot desăvîrșit, un geniu al aviației și un nebun fermecător pentru că în orice spunea și făcea pornea de la faptul că întîi există aviație, aviatorii, zborul în sine și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe capră, să țină hățurile bine și să ieșim o dată din mlaștina în care ne cufundăm pe zi ce trece. Ia uită-te, domnule Bîlbîie. toți unul și unul. Cu oameni ca ăștia nu piere țara." L-a ascultat pe emoționatul prinț și a privit în sală. Mai toți se descheiaseră la gît, erau roșcovani în obraz, se trecuse la șampanie, din cînd în cînd răsuna cîte un dop însoțit de exclamații formale, nu se știe de ce șampania te obligă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gînd să viziteze Vila Katerina, era în fond o chestiune de serviciu și el nu-și putea permite să pălăvrăgească despre așa ceva cu Bercu, ori cu Iacobovici cînd își făcea rondul, cînd a bătut la ușă a fost o clipă emoționat oare cum mai arăta K.F.? Își spusese că va avea îndeajuns de mult timp să se liniștească, pînă va auzi, pînă va coborî de la etaj, tulburarea nu chiar nevinovată va dispărea de pe obraz, dintotdeauna i-a plăcut K.F., însă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu realitatea, cum s-ar spune..." De parcă nici n-ar fi observat pasul pe care îl făcuse Mihai Mihail, Șerban Pangratty continuă istorisirea evenimentelor. Nu fusese chiar foarte sincer atunci cînd declarase că a amînat cumva povestea din motive emoționale. Emoționat n-a fost niciodată, nici cînd Bîlbîie l-a adus pe Radul Popianu, un ins aproape sfîrșit, dacă nu alcoolic, atunci măcinat cu totul de meschinăria vieții de provincie, în care se afundase cu plăcerea porcului ajuns în noroi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru primirea Salvatorului Patriei în următoarele șase ore de la izbînda acțiunii. Vom răzbate sau vom pieri. Așa să ne ajute Dumnezeu!" Inginerul Corvino făcu un pas înainte, o mișcare atît de neprevăzută, încît toți ceilalți, chiar și Bîlbîie, tresăriră, cerîndu-i emoționat lui Radul Popianu să repete cuvînt cu cuvînt mesajul. Adjutantul îi privi întrebător pe ceilalți doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca o păpușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care, după apusul soarelui, se va muta spre sud, transformându-se într-un Maoa’é Tavara, care va bate în rafale până când Lancea Zeului Oró va dispărea la orizont. Un zâmbet ușor apăru pe buzele lui Miti Matái, iar pentru emoționatul Tapú Tetuanúi această echivala cu trecerea primului prag al paradisului, căci simplul fapt că aceasta ființă superioară era dispusă să-i pună încă o intrebare dovedea că, până în acel moment, răspunsese corect. Este amiază, insistă Miti Matái, iar pe deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Până atunci vom fi în larg, spuse Tapú Tetuanúi. Cu problemele pe care le au pe cap, nu cred că vreunul din Consiliu o să-l caute pe Omul-Memorie ca să-l întrebe dacă legile sunt exact așa cum am zis eu. Zâmbi emoționat. Singurul care probabil că știe este Hiro Tavaeárii, dar eram convins că nu va interveni, nici în favoarea noastră, nici împotriva. — Și dac-o face? — Dacă ar fi făcut-o între timp, acuma eram deja băgați la apă. Dar merită riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mătușa Anda stând cu cartea în mână. Ochii i se mișcau cu o regularitate de pendulă, când într-o parte, când în alta, câteodată zăboveau preț de o clipă înainte de a-și relua plimbarea. În unele momente râdea, alteori suspina emoționată. Fascinată de acest mic obiect foșnitor, al cărui mister nu era capabilă să-l dezlege, Luana o întrebă ce trebuie să facă pentru a învăța să citească. Să mergi la școală. În ziua în care vei descoperi farmecul cărților, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]