499 matches
-
de a transforma medicina într-o știință "a priori", în defavoarea observației empirice și a realităților anatomice, cărora le acorda o importanță majoră. El socotește cauzele naturale drept un factor important în apariția bolilor, fapt neacceptat de filosofia acelor timpuri. Introducând empirismul în medicină, Galen aplică metoda studiului manifestărilor individului bolnav, ca unică sursă de a deschide calea spre vindecarea lui. Boala poate fi diagnosticată prin observarea celor trei condiții esențiale ale sănătății corpului, exprimate de uscăciunea sau umiditatea stării pielii și
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
iar, în anul 1621, devine Viconte de St. Alban. În ciuda acestor înalte distincții, intră în dizgrația regelui Iacob I și este închis în turnul Londrei, pentru primire de mită, servilism, disimulare și datorii enorme. Francis Bacon Considerat unul dintre creatorii empirismului, acordă toată atenția experimentului. Este întemeietorul metodei inductive, numită și "metoda baconiană a scientismului". Este cunoscut pentru ideile sale liberale și reformiste. Metoda sa de investigație aduce o contribuție însemnată epocii industriale a primei jumătăți a secolului al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
fost înțeleasă până când prietenul său Johann Friedrich Schultz, profesor de matematică, a publicat un scurt comentariu, destul de fidel și mult mai scurt despre Critica rațiunii pure. După 7 ani publică A doua critică. El învinge în disputa dintre raționalism și empirism, unindu-le, fapt consemnat în cartea sa Ce este Iluminismul? Consideră spațiul și timpul ca părți integrale ale experienței omului, ca și cauza și efectul, realitatea lumii fiind împărțită în cea "fenomenală" (realitatea minții), la care avem acces prin simțurile
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
se deosebește de altul, proces pe care îl numește "individualizație" și care joacă un rol major în dezvoltarea mentală a omului. Dezaprobă hipersexualismul freudian. 138 Franz Clemens Honoratus Hermann Brentano (1838-1917), filosof, psiholog și teolog german, studiază pe Aristotel și empirismul. El introduce conceptul intenționalității ca fenomen mintal ce apare în discuții sub forma de "vorbind despre" și care este momentul în care fenomenul mintal devine fenomen fizic, ambele reprezentând "obiectul intențional". Orice părere sau dorință are un obiect "intențional" în
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
terestre. Pentru Mach, numai senzațiile sunt reale. El neagă existența atomilor, fiind sever criticat de Max Planck. Einstein intervine în dispută, vorbind despre existența și fluctuația atomilor. 185 David Hume (1711-1776), istoric, economist, eseist și filosof scoțian, aparține iluminismului prin empirismul său, împreună cu John Locke și George Berkeley. Este în același timp sceptic. Scrie A Treatise of Human Nature ("Un tratat despre natura umană"), în care descrie natura omului subjugat experienței, opusă raționalismului cartezian. Dorința, și nu rațiunea, guvernează omul. Rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
RFR, 1937, 7; Biberi, Études, 140-141; Călinescu, Ist. lit. (1941), 829, Ist. lit. (1982), 913; Adrian Marino, „Amica mea Europa”, RFR, 1945, 6; Profira Sadoveanu, Stele și luceferi, pref. G. Călinescu, București, 1969, 135-146; Corbea-Florescu, Biografii, I, 217-224; Florian Potra, „Empirismul eretic” al lui D. I. Suchianu, LCF, 1974, 13; Cornel Cristian, Bujor T. Râpeanu, Dicționar cinematografic, 1974, 417; Petre Rado, Păcăliți și despăcăliți, „Cinema”, 1974, 133; Crohmălniceanu, Literatura, III, 378-384; Șerban Cioculescu, Drumurile „Mioriței”, LCF, 1978, 44; Cornel Ungureanu, „Foste adevăruri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
de natură practică"136. În aceste condiții, se poate susține că însăși tema atât de dragă a pozitivării științelor spiritului, dezbătută în stadiu germinal de Francis Bacon, teoretizată de Comte și Durkheim și adusă, cumva, la rang de credință de către empirismul logic al secolului al XX-lea, nu rămâne decât un mit. Or, tocmai acest mit al pozitivării științelor sociale, încât acestea să atingă statutul epistemologic al unor științe precum fizica ori matematica, pare să fie capcana în care a căzut
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Herbert Marcuse, care pleacă de la o critică a criteriilor pozitiviste ale științificității, așa cum au fost acestea elaborate de reprezentanții concepției obiectiviste, discutate anterior. Analiza sa relevă limitările impuse științei în cadrul societății industriale, un rol deosebit fiind acordat în acest context empirismului, care, deși intervine în științele sociale cu pretenția științificității, nu face decât să le ideologizeze. Exemplul tratat de Marcuse este cel al operaționalizării conceptelor, un criteriu metodologic considerat absolut necesar în teoria socială și politică. Această operațiune nu face decât
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și politice din epoca modernității, constatăm că, într-adevăr, anumite modele de cunoaștere ideologică a spațiului social, precum liberalismul, sunt inseparabile de individualism 302. Nu este deloc întâmplător faptul că ideile liberale se vor dezvolta filosofic în cadrul mai larg al empirismului britanic. Una dintre supozițiile principale ale acestei filosofii pleacă de la celebra ceartă a universaliilor. Având în atenție ideea lui Occam, că "universalia sunt nomina", empirismul clasic a respins abstracțiile și principiile formulate de rațiune, în contextul în care acestea nu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
este deloc întâmplător faptul că ideile liberale se vor dezvolta filosofic în cadrul mai larg al empirismului britanic. Una dintre supozițiile principale ale acestei filosofii pleacă de la celebra ceartă a universaliilor. Având în atenție ideea lui Occam, că "universalia sunt nomina", empirismul clasic a respins abstracțiile și principiile formulate de rațiune, în contextul în care acestea nu au acoperire în experiență. Din acest punct de vedere, importă deci ceea ce este empiric individual, iar nu o generalitate care își află fundamentarea în simplul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
deși o teorie politică nu derivă, în mod necesar, dintr-o teorie a cunoașterii, totuși ele se află într-o relație de dependență specifică 359. Astfel, așa cum, spre exemplu, teoria politică a conservatorismului anglo-saxon este dependentă de teoria cunoașterii aparținând empirismului clasic 360, mai exact de scepticismul gnoseologic al acesteia (pentru a folosi o sintagmă popperiană), tot așa teoriei politice a autoritarismului îi poate fi detectat drept corelat epistemologic încrederea în existența unor surse ultime ale cunoașterii, fie că acestea se
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
137, 161, 163, 166, 169, 295 drepturi naturale, 145 E economic, 23, 36, 118, 163, 215, 232, 258, 274, 278, 281, 283, 291, 301, 303 economie, 20, 32, 215, 250, 281 elită, 135 empiric, 27, 85, 163, 259, 271, 275 empirism, 163 empirism clasic, 192 epistemologie, 94, 95, 192, 195, 196, 197, 242, 261, 262, 264, 266, 268 etatic, 162, 165, 286, 296 eterogenitate, 235, 286, 287 eterogenitate etatică, 276, 287 F failibilitate, 195, 224 fals, 28, 30, 31, 37, 51
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
163, 166, 169, 295 drepturi naturale, 145 E economic, 23, 36, 118, 163, 215, 232, 258, 274, 278, 281, 283, 291, 301, 303 economie, 20, 32, 215, 250, 281 elită, 135 empiric, 27, 85, 163, 259, 271, 275 empirism, 163 empirism clasic, 192 epistemologie, 94, 95, 192, 195, 196, 197, 242, 261, 262, 264, 266, 268 etatic, 162, 165, 286, 296 eterogenitate, 235, 286, 287 eterogenitate etatică, 276, 287 F failibilitate, 195, 224 fals, 28, 30, 31, 37, 51, 54, 64
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
proiect aparte al filozofiei prime, în care căutate nu mai sunt nici un fundament transcendent, nici o semnificație atemporală, ci, dimpotrivă, un efect al derizoriului și o splendoare a detaliului care recompune clipă de clipă suprafața lumii. Într-o oarecare vecinătate cu empirismul transcendental al lui G. Deleuze, filozofia primă a lui Benjamin este o metodă de a vorbi despre lucruri nu din punctul de vedere al conceptului lor, ci al configurației de elemente care le diferențiază minimal și le contextualizează. Originea dramei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spirit competitiv, stimularea capacităților moral-volitive, a imaginației și a creativității. Optimizarea procesului de învățământ în conformitate cu noile cuceriri științifice și cu cerințele societății moderne au impus reconsiderări și noi dezvoltări în didactică. Dacă didactica tradițională aborda procesul de predare-învățare pornind de la empirismul filosofic și de la psihologia asociaționistă, mecanismul de însușire a cunoștințelor constând, în esență, în formarea de imagini, despre lucruri și asociațiile între aceste imagini, didactica modernă se bazează pe noile achiziții ale psihologiei moderne (J. Piaget, P. Janet, L.S. Vigotski
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3057]
-
efectele pozitive ale dietei și efortului. Apoi spune: „După cele spuse, se înțelege că nu pot admite ceea ce ilustrul meu prieten Claude Bernard a spus referindu-se la tratamentul diabetului, că astăzi (1873) suntem încă într-un stadiu de complet empirism.” În fața autorității lui Claude Bernard, Bouchardat vine cu experiența de 23 de ani în studiul unei boli pe care el o considera a fi dintre cele mai bine cunoscute și pentru a cărui control dispunea de mijloace (dietă, efort fizic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
cercetării bazate pe variabile, constând în identificarea de modele generale în relațiile umane. Cel de-al doilea subiect se ocupă de metodele prin care științele sociale încearcă să acumuleze rezultate empirice noi. Bazându-se pe filozofia cunoașterii, cursul susține că empirismul este un proces prin care omul de știință „propune lumii” anumite afirmații teoretice, pe care apoi le analizează, aplicând anumite proceduri riguroase de testare asupra unor date culese „din lume”, pentru a decide dacă aceste afirmații pot fi adevărate. Implicația
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
fals. În cea de-a doua, noi suntem aceia care ne dezvoltăm o viziune internă proprie asupra realității științifice, precum și standardele după care evaluăm fiecare nouă adăugire la această viziune. De asemenea, există două poziții combinate în tabel: metafizica și empirismul. În prima, lumea externă ni se prezintă direct, dar poate fi cunoscută doar prin folosirea raționamentului interior. În cea de-a doua, realitatea descrisă de știință constă din teorii și afirmații abstracte, dezvoltate de către oamenii de știință, dar probele externe
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
muncă legionare, echipele studențești au continuat să se deosebească de ele tocmai în ceea ce le putea asigura reușită deplină. Lipsiți de credință care transfigurează pe legionari, studenții echipelor rămân simpli funcționari plătiți". 49 Ernest Bernea, "Monografia sociologică. Între raționalism și empirism în sociologie", Rânduiala, Arhiva de gand și faptă românească, ăn I, nr. 1, Tipografia "Bucovina", I. E. Torouțiu, București, ianuarie-martie, 1935, pp. 60-71; Vezi și recenzia cărții lui Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, semnată Ernest Bernea și intitulată "Cartea unui început
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
românească, Tipografia Bucovina, I. E. Torouțiu, București, 1936. AMZĂR, Dumitru, Cristian, Un muzeu social, de la Le Play și Hazelius la Dimitrie Gusti, Tiparul Universitar, București, 1937. ANDREI, Petre, Fascism, Editura Institutul European, Iași, 2013. BERNEA, Ernest, "Monografia sociologică. Între raționalism și empirism în sociologie", în Rânduiala, Arhiva de gand și faptă românească, ăn I, nr. 1, Tipografia Bucovina, I. E. Torouțiu, București, ianuarie-martie, 1935. BERNEA, Ernest, "Cartea unui început de veac", Rânduiala, Arhiva de gand și faptă românească, volumul ÎI, Caetul 1, Tipografia
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
2. Nominalismul / 162 4.5.4. Ce sunt teoriile științifice / 163 4.6. Problema coordonării / 168 4.7. Problema aplicabilității matematicii / 168 4.7.1. Platonismul și problema aplicabilității / 181 4.7.2. Nominalismul și problema aplicabilității / 189 Capitolul 5. Empirism și realism / 193 5.1. Realismul structural / 195 5.1.1. Inferența la cea mai bună explicație / 195 5.1.2. Russell și teoria cauzală a percepției / 198 5.1.3. Maxwell și propoziția Ramsey a teoriilor / 200 5.1
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și matematicii..." (Friedman 2007: 93). Pentru pozitiviști, problema centrală a filosofiei era cea de a oferi o justificare filosofică pentru ideile noi din fizica lui Einstein 52, iar la baza programului lor a stat o uniune a logicii și a empirismului. Pentru a înțelege mai bine viziunea pozitiviștilor logici, cred că este util să arătăm, luându-le pe rând, în ce fel au integrat ei cele două tipuri de schimbări care au avut loc. Să începem cu schimbările din matematică. Am
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
au afectat aceste schimbări concepția kantiană asupra matematicii: nu mai putea fi susținută concepția lui Kant cu privire la demonstrația matematică și nici existența judecăților sintetice a priori. Această situație a stat la baza acceptării de către pozitiviști a unei poziții empiriste. Acest empirism își găsește expresia în așa numitul principiu al verificabilității. Acest principiu era considerat de către membrii Cercului de la Viena atât de evident încât considerau că nu are rost să-și piardă timpul oferind argumente pentru el, fiind mai degrabă preocupați de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cum poate fi adevărată, utilă și surprinzătoare o judecată care este lipsită de orice conținut factual." (Ayer 1987: 97). Dintre aceste două alternative, pozitiviștii logici au ales-o pe ultima. De ce nu au optat ei pentru o formă radicală de empirism, care ar fi fost, probabil, mai potrivită în contextul viziunilor "naturaliste"53? 1.2.3.1. Mill Cel mai la îndemână răspuns la această întrebare ar fi acela că pozitiviștii logici legau un astfel de empirism radical de numele lui
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
o formă radicală de empirism, care ar fi fost, probabil, mai potrivită în contextul viziunilor "naturaliste"53? 1.2.3.1. Mill Cel mai la îndemână răspuns la această întrebare ar fi acela că pozitiviștii logici legau un astfel de empirism radical de numele lui Mill. Aceasta propusese o viziune conform căreia matematica și logica nu sunt a priori, ci constau din adevăruri universale despre lume la care se ajunge pe o cale inductivă. Philip Kitcher consideră că viziunea lui Mill
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]