314 matches
-
Neobositul detractor al lui Freud, Michel Onfray, și-a văzut nu demult tipărite volumele 8 și 9 din monumentala lui „Contraistorie a filosofiei”. Un capitol „demistifică” fără cruțare legendele țesute în jurul lui J.P. Sartre și al Simonei de Beauvoir de către emulii de stânga ai scriitorului-filosof și de către feministele convinse de valabilitatea adagiului care i-a adus autoarei celui de„ Al treilea sex” o tristă celebritate - „nu te naști femeie, devii femeie”. Demistificarea se referă atât la viața personală a celor doi
AntiSartre și AntiBeauvoir () [Corola-journal/Journalistic/3976_a_5301]
-
era aparent pusă între paranteze în favoarea unor poetici mult mai vechi, care era cel al satiricilor latini (Martial și Catullus, în primul rând). De aceea, mi se pare curios felul în care Mușina și-a renegat un posibil aliat și emul, pe Gabriel H. Decuble, care adopta, în volumul său de debut (Epistole... din 2001) o retorică similară. În fond inofensive și amicale, mimând tonul oracular al inscripțiilor antice, aceste Personae erau doar prima etapă, de asanare, dintr-o strategie care
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
simplu - de la un punct încolo - nemodificabile. Scrise, parcă, o dată pentru totdeauna. Și capabile să motiveze, dincolo de pedanterii, minuția ieșită din granițele firescului pe care o pretinde filologia. Cum să clintești un paragraf din argumentația care-l face pe Freud un emul nesigur și orgolios al lui Shakespeare? Cum să excluzi ceva din decriptarea jocului scenic al personajelor lui Beckett, cel din Sfârșit de partidă ? Nu alta e situația câtorva - deloc puține - dintre cărțile profesorului Paul Cornea. Observația nu e numai-decât nouă
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
și ieșind din imobilismul ei estetic." Viziunile de acest fel se succed în cascadă. După ce medicul ginecolog pune la cale, din plăcerea diabolica de a manevră oameni, căsătoria dintre Elisabeta și Horia (episod și el fals, scris parcă de un emul al lui Nicolae Breban, ceea ce Dan Stâncă nu este), urmașul Cantacuzinilor decade că persoana socială, dar cunoaște și un fel de resurecție spirituală, având revelații uimitoare. Printre altele, crescându-i ochi pe tot corpul, inclusiv pe tălpile picioarelor, el "vede
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
în țară, "să-l traducem pe Paul Anghel" și toate celelalte aberații de data trecută (din care nu lipsise nici o justificare a lui Ceaușescu). "Meditația Transcendentală" i-a dat lovitura de grație: s-a retras și și-a îndemnat chiar emulii să plece unde văd cu ochii: cu România s-a terminat". Nu e însă neglijabil nici un Valeriu Cristea, care se produce și el în doi timpi (al doilea timp ne dăm seama că s-a prefigurat înainte de 1989, dată după
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
proiecția cosmică, poeticitatea ascunsă, străbătută de obsesii, a unei existențe mereu amenințate de moarte sunt numai câteva din elementele definitorii ale unui vizionarism oniric, ce-l situează pe Nicolae Popa, indubitabil (nu știu dacă după însăși voința autorului), în categoria emulilor lui Dumitru }epeneag și Leonid Dimov, în genul unui onirism estetic foarte inventiv, niciodată epuizat sau perimat. Romanul Cubul de zahăr este, în bună măsură, altceva. Utilizează resursele oniricului, dar se bazează pe un solid suport realist al narațiunii. Autorul
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
cuvinte". Ei vor să ia cunoștință de viață "nu prin mediere livrescă, ci, conform principiului năist, la sursă". Ar fi de observat, în marginea aserțiunilor d-lui Dan Ciachir, că, în fond, "autonomia esteticului" a lui E. Lovinescu și a emulilor săi apare mai curînd dublată decît negată de plano, printr-o autonomie a funcției speculative, frecvent interferentă cu arta literară. Profesorul și gazetarul Nae Ionescu n-ar fi putut fi considerat la rigoare un soi de estet al ideilor? Măcar
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
dintre Arghezi și Blaga. Raporturi a căror diagramă este cea a jocului de leale recunoașteri reciproce, dar și de explicabile, la urma urmei, orgolii concurențiale, potrivit dictonului "două săbii nu încap într-o singură teacă". Inițial, aprecierea lui Blaga acordată emulului său capătă o caldă tonalitate în articolul Literatura română postbelică, apărut în Der Kleine Bund din 12 mai 1929, diriguit de scriitorul elvețian Hugo Marti cu care autorul Poemelor lumii a legat o strînsă prietenie. Blaga prețuia, din rîndul generației
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
de fapt, perfect imuni la frumusețea genului) și dincolo de scepticismul procurorilor la fel de conjuncturali. În Postmodernismul românesc, Cărtărescu punea degetul pe rană, numind clar decalajul teoretic în care se află o bună parte a poeziei contemporane (descinsă din Blaga și din emulii acestuia). La vremea aceea, verdictul a produs rumoare. Acum e reluat, în esență, fără menajamente (dar și fără agresivitate, ce rost ar avea?) cu privire la o anumită direcție a poeziei tinere. Decât aceștia, Mircea Cărtărescu s-a arătat de două ori
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
rezervă o analiză psihologică amănunțită și binevenită. Alt „studiu de caz" din amintirile autorului. Mai întîi, o prezentare a personajului. Era „domnul Papu" un om de serioasă cultură, prea puțin cunoscut, pe care Tudor Vianu îl avea printre asistenții și emulii săi apropiați și iubiți. Pentru tînărul adolescent care era atunci Ion Vianu, prezent, uneori, la discuțiile dintre cei doi, Papu își lua un avînt extraordinar, iar plimbarea sa prin cultură era „o cavalcadă romantică prin pădurea teutoburgică" (p. 165) - în timp ce
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
arunca zoaie în obraz? Retractilitatea acestora, lipsa de bărbăție, teama au condus, în cele din urmă, la consolidarea sentimentului că ceva-ceva adevăr exista în spusele lui Vadim! Nu e nimic suprinzător că Păunescu, Tucă sau Diaconescu l-au folosit pe emulul barbian ca berbece - pentru că la atâta îi duce mintea. Dar ei sunt niște simpli pioni, în spatele cărora se află oameni cu interese majore în viața socială și economică românească. Faimosul impresar româno-german, patronul lui "Tele 7abc" - care l-a momit
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
ce părea integral guvernat de nichitolatrie. Să admitem că nici azi Dimov nu e încă suficient de cunoscut, marginalizat în conștiința publică, ocolit, chiar dacă nu fără respectuoase reverențe, precum un caz prea complicat ( alături de, bunăoară, Radu Petrescu, I. Negoițescu sau emulul său mențonat, M. Ivănescu), plantat în același loc totuși periferic ce i l-a hărăzit un regim ideologic căruia n-a înțeles a-i face nici o concesie. Dar Șerban Foarță este el însuși ( și dorește să apară astfel, accentuîndu-și anume
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
oricăror macho adevărați, nouă ne plac femeile mai mult decît retoric"), ci și un indice al "putinței" în genere, în speță al actului creator: "De-un fir de păr de-al lor depinde opera noastră,/ Opera Magna". Spre deosebire de Mihail Gălățanu, emulul d-sale, Ioan Es. Pop, face figura unui însingurat, a unui circumspect. Filonul rural al naturii poetului îi dictează configurarea unui spațiu închis, al unei ficțiuni delimitate, inhibante, proiecție sempiternă a mediului ancestral. La antipodul revărsării mapamondice, naționale sau numai
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
Horia Zilieru în Yahoo) și, ascunzîndu- se în jocul manuscrisului cu palimpsestul, poezia și poetul însuși, , cum își spune: „Retoric sînii magdaleni haremul/ îl pilotau. Încă mai simți pe limbă/ înmuguritul limb. Urechea schimbă/ limbaj de clopot. Lotofag bo(h)emul/ căzut în contemplația gotlimbă/ și-a tatuat elementar horemul:/ Urmuz din Galaad. O noapte temu-l/ de domra-bas și tîrnosita drimbă/ și inorog. Mînia eldoradă/ își cerne aur lepădata soma./ Nu-i mai dansezi? Florida glaucoma/ prin mit consacră o
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
unele de un dramatism convingător, altele cu iz de cochetărie) alcătuiesc o rețetă convenabilă! Un punct major al interesului exegetic și neapărat moralist al autorului Accidentului l-a reprezentat Proust. Nu se va fi simțit junele brăilean, mutatis mutandis, un emul al celebrului francez? Oare n-am putea interpreta agitația sa mondenă cu măgulitoare inserții în high-life drept un reflex, fie și impalidat, redus, pe meridianul valah, prin accentele unor dezamăgiri amare, al diligențelor autorului lui Swann care nu se da
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
a adunat oamenii pe criterii de ideologie, ci în virtutea unor interese imediate. îmi imaginam că va fi greu să mai apară în P.S.D. indivizi - și încă tineri - capabili să atragă ura precum Cosmin Nu-Mai-Stiu-Cum. Iată că în materie de odioșenie emulul năstăsian e egalat de un oarecare Codrin (a se remarca slăbiciunea premierului pentru băieți cu nume atât de parfumate!) Si flăcăul n-a venit singur: a venit cu marele producător de chiloți Cătălin, ca să n-avem nici un dubiu în ce
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
ideilor lui șMaiorescuț", afirmă dl Șiulea. De la Ibrăileanu, pentru care Maiorescu era un "reacționar" cu puseuri "liberale", trecînd prin Lovinescu, sigur și el de criticismul reacționar maiorescian și pînă la Adrian Marino, care-i descinde pe Nae Ionescu și pe emulii săi din doctrinarul junimist, toți comentatorii s-au lovit de dificultatea de a împăca proeuropenismul lui Maiorescu, încrederea lui în civilizația nouă, liberală, cu un presupus paseism, cu o foarte retrogradă idee despre adoptarea de către români a formelor occidentale. A
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
care gîngurește vorbe dulci ca orice muritor)". Iarăși, "rezon". Prin retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent, pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-au preludat într-o anume măsură Șerban Cioculescu, a cărui vervă spirituală se revărsa mai îmbelșugat în oralitate și-n paginile de amintiri, și Cornel Regman, pe linia aceluiași haz ardelenesc ce
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
și onoruri. Eventual, în PRM, cunoscut loc de odihnă pentru spiritele naționaliste din purgatoriul (citește: tranziția) României actuale. * Cronicarul simte nevoia să sară de la o boacănă la alta (contrară). În CUVÎNTUL din iunie, dl Cristian Bădiliță se transformă într-un emul al d-lui Patapievici și scrie negru pe alb: "Poporul român, alcătuit și din prietenii, rudele, colegii noștri apropiați, nu din elemente abstracte și imponderabile, e un popor complet infantilizat, complet idiotizat, fără putință de vindecare decît printr-un miracol
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
se putea regăsi în atari reflecții antidogmatice. Dar d-sa avansează comentînd și poezia lui Doinaș într-un duh pe deplin cooperant. Dac9ă mai vîrstnicul bard ne propune pe alocuri secvențe de grație cosmică, sub durata cărora "totul pare aievea", emulul său percepe natura abstractă a viziunii, epura conținută în "materialitatea triumfătoare": "Lectorul înțelege însă perfect sensul stihurilor: materia care constituie universul este infinit mai fină, deci mai delicată și vulnerabilă, decît o concepem noi, în general". Un gust al cunoașterii
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
să constatăm că în întregul ei poezia lui Ion Monoran respiră un aer optzecist fără a fi epigonică. Aparent paradoxală, afirmația mea acoperă o realitate: destui dintre autorii raliați mai devreme sau mai târziu acestui val sunt, în fapt, simpli emuli ai congenerilor lor... Nu și Monoran, iată, care ajunge pe cont propriu (și pe un cu totul alt traseu decât lunediștii) la o conștiință literară de primă linie. Simte pulsul literaturii, îi înțelege foarte devreme resorturile și e, în mod
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
sunt acelea bazate pe o sociologie romantică, jumătate reală, jumătate mitică. Și nu doar aceea din "Mizerabilii", ci și aceea din "Comedia umană". Lipsește aproape orice referință la primii romancieri romantici, Madame de Stahl și Benjamin Constant, ca și la emulul lor, Alfred de Musset. Ce e drept, în "Adolphe" sau în "Confesiunea unui copil al secolului", romane erotice, la persoana întâi, sociologia lasă locul psihologiei romantice, iar formula de roman "personal" are mai puțină trecere la primul nostru roman, acela
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
împingînd în umbră unele din părțile lor prețuite pînă la un punct, scoțînd în lumină altele, neglijate. Asemenea fenomene iscă de obicei proteste. După cum nu sînt excluse nici "negațiile" totale, "scandaloase", venite din partea unor personalități care "n-au organ" pentru emulii lor, precum contestarea lui Dostoievski și Faulkner de către Vladimir Nabokov, a lui Rilke de către Paul Claudel, a lui Valéry din partea lui Cioran etc. Însă nici aceste gesturi iconoclaste nu se cade să ne sperie excesiv, căci ele au un caracter
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Filarmonicii din Iași. Voces nu înseamnă numai o încununare a unei traiectorii artistice, un punct terminus, culminant, al cvartetului de coarde românesc, ci deopotrivă o școală - adică o confluență între tradiție și perspective, între istorie și perenitate, între maeștri și emuli. Este ceea ce își propune să prezinte, între altele, albumul TVR Iași. Așa sunt cele două cvartete, discipole Voces: Ad libitum și Gaudeamus, cel dintâi ansamblu al Filarmonicii ieșene, cel de-al doilea - al Filarmonicii din Brașov. Ambele au depășit etapa
Cvartetul Voces by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/83424_a_84749]
-
lui presupunea, de la început, asumarea unui eșec anunțat. Strategii d-lui Iliescu au optat pentru sacrificarea unui onest membru al "partidului", d-l Cristian Diaconescu, transformat într-o țintă falsă, ba chiar "adormitoare" pentru concurent. în același timp, adevăratul candidat, emulul total al "tătucului" Iliescu, a fost "obligat" să candideze "independent", suportând și o mediatică (și extrem de mediatizată!) operație de "martirizare" prin refuzarea de către Biroul Electoral Municipal pentru vicii de formă, a candidaturii sale. D-l Oprescu s-a transformat peste
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]