261 matches
-
implicit, românesc, atacând chiar "centralitatea" eminesciană, sub pretextul că sintagma "poet național" este o "aberație" culturală". Sunt, poate, cele mai dure aprecieri la adresa monumentalei sale întreprinderi, comentată pe larg în presă, la radio, la televizor, pe internet, fie la modul encomiastic, fie dimpotrivă, așa cum îi stă bine, de altfel, oricărei dezbateri pe o temă dată, în orice împrejurare. Cel care formulează aceasta sentință este Theodor Codreanu, un distins critic și istoric literar, cu numeroase contribuții de substanță în eminescologie (și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Însă primul care a înmănunchiat trecuturile până atunci separate ale românilor ardeleni, munteni și moldoveni într-o singură desfășurare istorică a fost Samuil Micu, în lucrarea sa rămasă nepublicată din 1805, Istoria și lucrurile și întâmplările românilor. Într-un pasaj encomiastic închinat întru slava lui Traian, de pildă, Micu afirmă că " Acesta au fost săditorul și părintele românilor celor ce astăzi sunt în Daciia, adecă în Moldova, în Țara Românească, în Ardeal și în Țara Ungurească până la Tisa, că Tisa iaste
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
frecvența citării și incidența nominală, este completată de dimensiunea calitativă a cultului, care poate fi numită epitetica ceaușistă. În calitate de documente oficiale, manualele de istorie arborează, de regulă, o sobrietate analitică și un mai rezervat patos poetic comparativ cu producțiile literare encomiastice la adresa Conducătorului publicate în Scânteia, de pildă. Chiar și așa, literatura didactică este străbătută de un fior expresiv care ia forma unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este împovărat de formule elogiante și descrieri
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în 1924, lupta eroică pentru dreptate socială și națională, totul culminând cu organizarea "insurecției naționale" din 23 august 1944 - un act profund patriotic soldat cu eliberarea națională și intrarea în epoca "democrației populare". După această dată, martirologia se preface în encomiastica de partid. Din acest moment, periodizarea istoriei României se face în funcție de Congresele PCR. Tragând linie și făcând bilanțul general al perioadei național-comuniste (1964-1989) în privința gestionării politice a trecutului, trebuie punctate două aspecte, primul legat de procesualitatea revoluției mnemonice, al doilea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o scriu; apoi, când a fost gata, i-am trimis-o prietenului meu, Cotta, care a publicat-o, prefăcându-se c-a regăsit-o printre hârtiile mele rămase la Roma. El mi-a falsificat percepția avută inițial, adăugând unele rânduri encomiastice despre Augustus și schimbând numele lui Zalmoxis cu acela, mult mai familiar lui, de Pitagora (în Cartea XV). A sperat că asta va influența atitudinea Cezarului. Dacă voi avea timp, voi reveni asupra acestei variante mutilate. Veghe Am presentimentul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dat, fără complexe culturale: „Mi-a provocat același șoc pe care l-a simțit și I.L.Caragiale, când l-a cunoscut pe Mihai Eminescu în trupa unchiului său, Iorgu”3. Deși sincer prețuitor al prietenului, Șerban Cioculescu evită sistematic tonul encomiastic: „Fire complexă și aparent contradictorie, Vladimir Streinu pendula între mari expansiuni juvenile carel făceau încântător în societate, și între prelungi închideri în sine, ale unui solitar, neîmpăcat cu semenii săi, uneori chiar nesuferit, distant și 1 ibidem, p. 614 2
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
41 4 loc. cit. 5 op. cit., p. 44 98 Într-o carte ce îmbină discret confesiunea personalistă și sentimentală cu detaliul memorialistic și comentariul critic, Liviu Călin consacră câteva pagini cald-comprehensive lui Vladimir Streinu. Peste rânduri adie un vag aer encomiastic, subtil reprimat: „Ușoara afectare, un anume orgoliu aristocratic în mișcarea studiată a mâinilor, pauzele care te făceau să bănuiești grija pentru cuvântul rostit, ținuta catedratică într-o conversație de cenaclu intim îmi erau complet necunoscute până la întâlnirea cu profesorul și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Dicționar cronologic - Literatura română - coordonatori I.C.Chițimia, Al.Dima, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979 4 idem, p.649 115 marginile unui stil strict funcțional. Autorul monografiei nu-și îngăduie volutele grațioase, jocurile de artificii, înfloriturile stilistice. Evită sistematic judecata encomiastică, rămânând în perimetrul aprecierilor critice cumpănite. Compartimentările lucrării reflectă aceeași viziune pozitivist funcțională asupra operei și personalității criticului: Excurs biografic, Spre un statut propriu al criticii literare, Pentru o estetică a poeziei moderne, Între tradiție și modernitate, În labirintul clasicismului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
responsabilitatea pentru acest statu-quo era difuză și ținea de raporturile de forță încă nedefinitivate de la sfârșitul războiului și deci nu putea fi atribuită preponderent, așa cum încearcă să ne convingă Ion Șuța, dezinteresului vinovat al puterilor occidentale (Șuța: 1991, 286-297). Tonul encomiastic al istoriografiei române din perioada conducerii lui Gheorghiu-Dej la adresa rolului Armatei Roșii în reorganizarea postbelică a țării avea să fie atenuat treptat în timpul epocii Ceaușescu, pe măsură ce veleitățile independentiste ale secretarului general al PCR se amplificau. În ultimii ani ai regimului
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la București în a doua jumătate a anului 1962 pentru a convinge conducerea PMR de oportunitatea supranaționalizării CAER și de absența substituirii acestuia conducerilor naționale. În ciuda fricțiunilor existente, discursurile ținute de Gheorghiu-Dej cu această ocazie au fost, așa cum se obișnuia, encomiastice la adresa Uniunii Sovietice și a lui Hrușciov personal, existând chiar cuvinte de laudă la adresa "diviziunii internaționale socialiste a muncii"! (Dej: 1962: 372). Liderul sovietic și-a manifestat nemulțumirea în raport cu eforturile depuse pentru industrializarea economiei românești, interpretând de asemenea nefavorabil planurile
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1975, 96). În schimb, Dicționarul diplomatic publicat în 1979 începe cu enumerarea funcțiilor publice ale lui Ceaușescu: "secretar general al Partidului Comunist Român, președintel Republicii Socialiste România, comandantul suprem al forțelor armate". Abia apoi urmează formulele de mai sus, continuând encomiastic: "tovarășul Nicolae Ceaușescu și-a consacrat energia și pasiunea revoluționară slujirii intereselor fundamentale ale națiunii române, viața sa împletindu-se organic cu istoria partidului și a patriei, cu drumul eroic parcurs de poporul român în anii luptei împotriva nedreptăților sociale
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
societății se vor uni, vor acționa împreună, ele vor putea pune capăt politicii imperialiste, colonialiste, vor putea preîntâmpina declanșarea unui nou război mondial, asigura pacea și colaborarea între popoare (Politica internaționalistă...:1972, 116; subl.m.). În sfârșit, într-o lucrare encomiastică la adresa concepțiilor internaționale ale lui Ceaușescu, N.S. Stănescu atrăgea atenția asupra unei trăsături fundamentale a gândirii președintelui țării noastre, și anume asupra abordării realiste a tuturor problemelor și proceselor instaurării unei noi ordini economice și politice internaționale. Acest realism se
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
că sistemul de norme ortografice propus în 1953 a fost încadrat, „ca să treacă”, într-o ramă ideologizantă în care cuvinte cu sensuri agresive, violente (se vorbea nu de generalizarea literei î, ci de suprimarea semnului î) se împleteau cu enunțuri encomiastice, demagogice, în care centrală era invocarea „genialului Stalin”. Rama, foarte încărcată demagogic și ideologizant, a făcut ca adevărul, fie și relativ, să fie acoperit; dar adevărul, chiar sufocat, rămâne adevăr: limba trebuie să aibă „norme bine fixate, unice pentru toți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Matei, din 2014 Artist al Poporului. La el, zilele au mai mult de 24 de ore. Să fim bine înțeleși: Iurie Matei este pictor, poet, muzician, decorator, scenograf. I se cumpără tablourile înainte de a fi terminate. Nu comit un discurs encomiastic. Nu. Dar, în fața evidenței, a excelenței, îți scoți pălăria. Și faci o reverență. Să ne cinstim cum se cuvine valorile. E de bun-simț. La toate întrebările de mai sus, veți găsi răspunsuri în dialogul ce urmează. Sper ca anul acesta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
dacă se poate, să merg la Fundeni, la profesorul Ionel Sinescu. În felul acesta, am avut șansa să cunosc un om extraordinar. Mă grăbesc s-o spun. Sunt o persoană care-și măsoară bine cuvintele și complet insensibil la tentațiile encomiastice. Am demnitatea de a nu elogia pe cineva, dacă nu sunt convins că o merită. După cum, dacă sunt convins că cineva o merită, aceeași demnitate îmi cere ca elogiul meu să fie total. E o mare bucurie să întâlnești un
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
din 3-5 noiembrie 1971, degaja același aer de improvizație, peste care plutea ca un abur omniscienta nemulțumire a lui Ceaușescu față de prestațiile tuturor celor de la vârf și ale întregului sistem instituțional. Persoana excepțională a secretarului general se contura solitară, prin encomiastice discursuri ale apropiaților, asemenea unui far, într-o mare de incertitudini și pericole la adresa socialismului. Întărirea "rolului conducător al partidului", intensificarea propagandei și transformarea culturii în ideologie fuseseră tot timpul în programul de acțiune al lui Ceaușescu. Ceea ce reușise acesta
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cred că în corul de jale și omagii postume (pigmentate, ce-i drept, și de omenești răutăți ale detractorilor precum și de nepotrivite, acum, acuze și imputări) ar mai avea vreun rost încă o voce. Nu voi cădea în păcatului discursurilor encomiastice fade și ipocrite - cu atât mai mult cu cât căutătura severă a mitropolitului se mai simte încă, irizată, în spațiul public -, ci voi încerca o evocare personală, mai potrivită cred cu un moment de despărțire. Nu l-am cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
reprezintă un excepțional instrument de informare și analiză comparată a detaliilor biografice legate de viața și trăsăturile mai puțin știute ale omului Mihai Eminescu. E un caleidoscop viu și spectaculos, care ar trebui mai curând discutat în școală, în locul elanurilor encomiastice sau a clișeelor iraționale care înconjoară imaginea poetului în discursul paideic românesc. Volumul, care antologhează o colecție aproape exhaustivă a mărturiilor despre Eminescu, cuprinde, pe lângă clasicele evocări ale lui Slavici, Maiorescu, Creangă, Delavrancea, Caragiale sau Mite Kremnitz, și o mulțime
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ambiție de a-și înfrunta destinul potrivnic și de a câștiga, în ciuda unor auguri care i-au fost mereu nefavorabili, pariul cu posteritatea. Nu e vorba să facem aici, deși poate ar merita la un astfel de ceas festiv, evocări encomiastice sau cine știe ce jocuri propagandistice, ci doar de a medita un pic la modelul de decență și stabilitate, de calm și respect pentru țară și valori pe care ni-l oferă, măcar de două decenii și jumătate, Regele Mihai. Și de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cititor („tema tăcerii“ din poeziiă, despre forța iradiantă a mitului eminescian, ajuns să inspire operații subtile de sabotaj, precum în palpitantul „Dosar M“ din 1885, despre experimentele ironice realizate de către inteligentul Caragiale, autor cu un perfect auz al tuturor disonanțelor encomiastice, al ipocriziei cuprinse în tămâiere, al imposturii epigonilor eminescieni. Romanța eminesciană este și ea excelent analizată ca text „subversiv“, care amenință coerența transparentă a genului, „falsificându-l“ prin note de neașteptată profunzime și de o prospețime care nu mai e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
parte. Din motivul asta, și din multe altele, care țin de carieră lui artistică, dar și de prietenia noastră, m-a bucurat invitația de a scrie câteva cuvinte despre Dan Lungu. Și, ferindu-mă să pun acestui text un punct encomiastic, mă grăbesc să închei cu un salut. Un om cu care mas duce la război Florin Lăzărescu Nu-mi mai amintesc exact anul în care l-am cunoscut pe Dan, dar am în minte o imagine precisă cu momentul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
vreun rocker adevărat pentru care titulatura să nu însemne automat Jimi Hendrix & Janis Joplin. Explozia celor doi meteoriți în showbizul epocii, scurta și (artistic) fructuoasa lor viață le-a dat aura legendară despre care nu se mai poate vorbi decât encomiastic. Icoane ale culturii pop-rock, Jimi și Janis au cules aproape toate laudele posibile, lăsând în penumbră alte nume la fel de rapid trecătoare prin peisaj, cu realizări comparabile. Otis Redding e unul. El a și plecat in heaven la câteva luni după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
de resuscitare a spiritului creator românesc sau poate ca un semn al conștiinței că rămâne în creația poetului ceva care scapă încă înțelegerii interpreților. Din păcate, exegeza eminesciană de până astăzi nu a fost scutită de excese. Saltul de la atitudinea encomiastică (" Fiecare cuvânt al textului eminescian e umflat de simboluri ca o rodie coaptă"1, afirmă G. Călinescu în legătură cu exagerările prezente în critica eminesciană) la atitudinea detractoare a celor care îl consideră pe Eminescu un autor depășit, care nu mai spune
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poate decât să nedreptățească scrisul eminescian. Asistăm astfel la o situație paradoxală: pe măsură ce numărul exegezelor înregistrează creșteri considerabile de-a lungul timpului, căile de acces spre sensurile profunde ale operei eminesciene sunt obliterate de mulțimea clișeelor adulatorii și a atitudinilor encomiastice sau de judecățile denigratoare privind scrisul poetului. Credem că opțiunea pentru aurea mediocritas oferă o soluție celui care dorește să evite interpretările ce exced litera textelor. Întoarcerea la opera eminesciană poate părea fie un act desuet, fie o întreprindere temerară
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ilustrat de scrisul eminescian. Dezamăgit de actele clasei politice românești, gazetarul se întoarce spre trecut ca spre un spațiu compensatoriu și nu ezită să-și exprime admirația față de personalități precum Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Matei Basarab ș.a. Atitudinea encomiastică față de trecut îi va atrage jurnalistului acuza de reacționar. Eminescu le răspunde acuzatorilor, chiar în textul articolelor, susținând că: "adevăratul progres nu se poate opera decât conservând pe de o parte, adăugând pe de alta"412 și că "adevăratul progres
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]