260 matches
-
și de slăvirea numelui lui (prin psalmi, rugăciuni, imnuri), de fortificarea virtuții și de educarea în spiritul smereniei creștine (prin meditația morală) ori de istorisirea unor întâmplări istorice în spiritul aceleiași smerenii [...] Toate acestea presupuneau precumpănitoare intenții religioase, pedagogice, istoriografice, encomiastice, o anume sobrietate indigestă, o ținută sacramentală, o solemnitate aspră, stângace și nobilă. Din acest peisaj al poeziei cernite, veșnic încruntate, neostenit ceremonioase a medievalității noastre târzii, au lipsit, multă vreme, gratuitatea, savoarea, bucuria vieții. Când putem semnala, în literatura
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
autorul unei opere atât de vaste, cât și despre editorii săi (din motive foarte diverse, mergând de la instrumentarul filologic la impozițiile politice, editarea s-a întins pe mai multe decenii). Bogăția manuscriselor este tratată, până astăzi, mai degrabă în termeni encomiastici decât științifici. Dificil de accesat direct de către cercetători, de nu chiar «tabu», manuscrisele eminesciene descurajează proiectele de genetică pe care instrumentarul de astăzi al domeniului le-ar permite. Lipsa de cunoștințe în materie de resurse, instrumente și metode ale geneticii
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
În privința epistolerului și diaristului Sârbu, aprecierile sunt mărturisite direct. Textele care vizează “imaginea realului” îl recomandă pe prozator, în opinia lui Antonio Patraș, galeriei celor mai importanți scriitori din literatura noastră postbelică. În ciuda acestor aprecieri, biograful nu exersează un ton encomiastic gratuit. Alături de meritele pe care numai un “caz patologic” de iconoclasm (aluzie la studiul Sorinei Sorescu) le poate ignora, sunt amintite și aprecierile “grăbite” în defavoarea lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu ori “Dalai-Lamizatul” Noica. Un “om între oameni”, autor cu scrieri
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
controversat la una din demonstrațiile cu mare impact la mase. Lăsând la o parte prostul gust al investirii unui extraordinar fotbalist cu calități pe care nu le are și pe care nici nu le solicită, avem în această grosolană manipulare encomiastică a sportivului războiul lui Emir Kusturica cu Occidentul, care nu i-a refuzat nicidecum recunoașterea. Transferul de la Buenos Aires la Belgrad unde sunt înfățișate stigmatele războiului - spre exemplu clădirea avariată a fostului Minister al Afacerilor Interne -, este un prilej pentru regizor
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
i-ar fi expurgat conștiința de atitudinile puțin onorabile, adoptate sub imperiul vădit al oportunismului, așa cum au încercat unii comentatori "pudici"? Firește, postura bufonului e una de inconformism, de protest. N-am putea nega o anume ambiguitate a unor texte encomiastice ale autorului Scrinului negru, care n-a renunțat complet la postura sa funciară, de homo ludens. Am fi înclinați a face uz în această privință de teoria lui Marc Chapiro, din L'illusion comique (1990), conform căreia prin comic se
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
deja un nume pe care îl respectă până la capăt și căruia îi rămâne, măcar la urmă, fidel. Evoluția aceasta în trepte se poate sesiza, de altminteri, și urmărind intercalările livrești din text: frânturi de poeme glorificante sau de discursuri literare encomiastice la început versus un calup cam de aceeași factură - semnat însă de Leonid Ilici Brejnev - în Spidola. După o listă de "scriitori ai poporului" expediați prin notarea inițialelor, apariția unui "părinte" al aceluiași popor începe, parcă, să dea de gândit
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
21 mai 1943); prima jumătate a numărului cuprinde articole și studii despre Eminescu, unele interesante și utile, îndeosebi acelea care tratează aspecte precise legate de opera poetului (Eminescu în iconografia românească sau în medalii), altele, multe (prea multe!), ilustrând stilul encomiastic și prejudecățile didactice de care Eminescu nu a fost, vai, niciodată cruțat, festin de locuri comune („Originalitatea operei eminesciene, scrie neobositul iconodul Al. Florin Țene, constă într-o știință a mijloacelor artistice și o conștiință creatoare") sau de formule pretențioase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
eficienței în impunerea mesajului. Te poți, eventual expune pe forumuri, chat-uri, grupuri de discuție, de interese. Esențial este să fii reținut, ca o marcă, se devii brand prin repetarea reclamei pe produs. Ca și în cazul conservelor, spot-ul encomiastic difuzat la TV până la greață, suspendă de la un punct încolo întrebările cu privire la E-urile cancerigene și stârnește curiozitatea, pofta, în final reacția de acceptare. Socializarea este o reclamă în esență. Trebuie să te faci acceptat de grup prin ritualuri specifice
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
cartea stă într-o procesiune de cuvinte frumoase. Autoarea are atîta reverență față de persoanele pe care le descrie încît le dăunează prin părtinirea cu care le schițează portretul. O galerie de reușite umane care au asupra cititorului efectul unei monotonii encomiastice culminînd în sațietate. După ce te-ai plimbat pe marmura impecabilă a muzeului cu portrete, simți nevoia să vezi cutele neînfrumusețate ale unor oameni vii. Al doilea portret care iese din ștanța obișnuită a elogiilor politicoase e cel al lui Dragoș
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
ți-o lasă Celibidache în volumul pe care Stéphane Müller și Patrick Lang, doi foști studenți, l-au publicat după moartea maestrului, dintr-o intenție omagială pe cît de vădită, pe atît de precară în expresia ei. În genere textele encomiastice, menite a lăuda un ilustru decedat, au o serbezime care exclude pretențiile de profunzime, și dacă nu ar fi secvențele de interviu care dau carne la jumătate din paginile de aici, volumul Celibidache. Întîlniri cu un om de excepție nu
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
proferat-o a rămas stingheră, exotică și oricum ininteligibilă. Totuși simțim că e ceva adevărat în intuițiile lui Celibidache, în ciuda neputinței de a se face înțeles în timpul vieții. O carte care se mărginește la dialogurile lui Celibidache, restul fiind zgură encomiastică.
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
Gheorghe Istrate Un imn al verbelor (encomiastică) Profesorului Al. Rosetti in aeternitas pe terasa verbelor este pace litera O ca o pâine se coace printre silabe e tihnă rostirea toată e în odihnă însă deodată hiatul tresare sintagma se-ntinde ca o râmă mai mare și-n
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
egalitate și lumină. În acest scenariu, rolurile sunt distribuite cu atenție și nimic nu este abandonat întâmplării: actul de naștere al noii literaturi sovietice, realist socialiste, este inseparabil de o efigie, cea a lui Maxim Gorki, după cum intervențiile sale punctează, encomiastic, o actualitate citită, solar, sub semnul optimismului lipsit de rezerve 1. Un întreg capital simbolic este pus în slujba stalinismului și operațiunea de seducție având ca destinatar intelectualitatea occidentală nu se poate dispensa de un creator al cărui prestigiu cauționează
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
lui? Unele i-ar fi descoperit considerațiuni de ordin estetic și stilistic care nu l-au preocupat; altele, consecvențe de scriitură spontan folosite în laboratorul său intim (polifonia, da; heterofonia... e o descoperire a cercetării mai târziu formulate); dar variațiunile encomiastice deseori just aplicate? Poate că s-ar fi simțit jenat în modesta lui privire către sine, jenat de atâta răscolire a operei sale compusă ,încet și tainic". Sigur, în jurul anilor ^50 ai veacului trecut nu avea cum să intuiască cât
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
dăm statut de creație artistică, Ťmeditația la stemăť e cea mai bine ilustrată. Ca specie, a fost încercată de o mulțime de condeieri de diverse calibre, dar de-abia în secolul al XVIII-lea apar primele firave dovezi de ingeniozitate encomiastică. Este de neînțeles cum epigraful, adică actul elogierii indirecte a celui care catadicsea să protejeze un autor, să autorizeze o tipărire și să o finanțeze, poate fi socotit un produs al mentalității baroce. Rezultată, aceasta, dintr-o criză a valorilor
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
să treacă și în domeniul arhitecturii sacre. La noi, biserica ridicată de domnul Ioanide e prima încercare de revoluție..." Dacă scrii astea, ești un om mort. "Școala modernă îndrăzneață", asta este eufemism (Ioanide tăie), zi: "Direcția decadentă nesănătoasă". "Revoluție" sună encomiastic. Toți marii artiști sunt revoluționari (Ioanide șterse). Spune: "prima încercare de răsturnare a valorilor consacrate". - Toată viața te voi binecuvînta! se scânci Hagienuș. Cu toată binecuvântarea dată de Ioanide, ingeniul lui Hagienuș născoci o viclenie și mai subtilă spre a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lipsiți de modesta și devotata lumină a lui Serenus Zeitblom. Nu știm să admirăm. Ne este străină apropierea decentă și sfioasă de obiectul admirației noastre, bucuria și îngrijorarea pentru destinul lui, statornicia de nezdruncinat. Nu știm decât să clădim statui encomiastice și vulgare, să sforăim despre "genii tutelare", despre "divini critici", care nu mai au nimic de-a face cu oamenii triști și chinuiți, și vizionari pierduți în lumea lor de fantasme. Rigide instrumente de propagandă naționalistă, iată singurul lucru pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
este locul să-mi exprim admirația, să elogiez gestul Încărcat de curaj al Cristinei Petrariu-Costin, fostă elevă a Liceului de artă „Octav Băncilă”Iași, care a refuzat cu demnitate să furnizeze poliției politice informații despre colega să, Alină, caz discutat encomiastic la Colegiul bucureștean. Episodul se găsește În DUI nr. 4953 la CNSAS. Felicitări Cristina! Fără să-ți dai seama, faptă profund colegiala te capturase În teritoriile riscurilor paralizante. (ÎI) - Provin dintr-o familie macedoromâna de anticomuniști intransigenți cu mare trecere
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mințile noastre ar fi aparținut, mutatis-mutandis, orânduirii în care a apărut Eneida, ori veacului de aur al feudalismului de la Mancha, suntem convinși că asemeni acelor povestitori de-atunci, și noi, în aceste mulțumitoare clipe, am fi închinat cu bună știință encomiastice vorbe, vorbe, vorbe răbdătoarei noastre gazde, cu temeiul adevărat și cu gândul sincer că nu știm cum, fără de primitorul adăpost ce ni le-a oferit pe dată, temătoarele noastre cuvinte ar mai fi avut neobrăzarea să se strângă în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreun rocker adevărat pentru care titulatura să nu însemne automat Jimi Hendrix & Janis Joplin. Explozia celor doi meteoriți în showbizul epocii, scurta și (artistic) fructuoasa lor viață le-a dat aura legendară despre care nu se mai poate vorbi decât encomiastic. Icoane ale culturii pop-rock, Jimi și Janis au cules aproape toate laudele posibile, lăsând în penumbră alte nume la fel de rapid trecătoare prin peisaj, cu realizări comparabile. Otis Redding e unul. El a și plecat in heaven la câteva luni după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Matei, din 2014 Artist al Poporului. La el, zilele au mai mult de 24 de ore. Să fim bine înțeleși: Iurie Matei este pictor, poet, muzician, decorator, scenograf. I se cumpără tablourile înainte de a fi terminate. Nu comit un discurs encomiastic. Nu. Dar, în fața evidenței, a excelenței, îți scoți pălăria. Și faci o reverență. Să ne cinstim cum se cuvine valorile. E de bun-simț. La toate întrebările de mai sus, veți găsi răspunsuri în dialogul ce urmează. Sper ca anul acesta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Din contră, critica publicistică i-a Îndulcit pe cât posibil pilula; a făcut aluzii la Henry Moore și a echilibrat orice efort laudatoriu. Eu Însumi, pentru a plăti un completo, am publicat În Revue de l’Amérique Latine propria-mi notiță encomiastică, tupilată, e drept, sub pseudonimul „Racursiu“. Expoziția n-a rupt-o cu vechile tipare; cuprindea muluri de ghips, din cele promovate În cursul primar de domnișoara de desen, puse una În fața celeilalte din două În două sau din trei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unele publicații religioase sau posturi de televiziune "de profil" adoptă tonul și limbajul discursului omagial. O sumedenie de parohi și teologi vorbesc despre "Biserica noastră" cum vorbeau activiștii de pe vremuri despre partid sau cum vorbesc gaițele patriotice despre țărișoară: exaltat, encomiastic, lacrimogen. Triste probe de slavă deșartă. Ca și cum rostul Bisericii pe lume ar fi să-și facă chip cioplit, să se înalțe pe sine, iar rostul slujitorilor ei să-și înflorească portretul. Știu cât de antipatic devin, pentru unii, spunând astfel
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
lui Ceaușescu, drept care le și închin acest omagiu: Urmașilor mei ceaușești Las vouă moștenire, Creșterea jalei românești Și-a patriei belire...! Nu am reușit să fiu original, după cum observ, dar cine mai poate fi original, în limba română, în registru encomiastic? Din cele două cărți amintite mai sus reiese că sunteți de o maximă intransigență, mai ales cu colegii de breaslă și de generație. Cui acordați, totuși, iertare? De ce cu unele nume, recunoscute, drept "colaboraționiste", faceți mici (sau mari?) concesii? Dragă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
așezată pe picior de egalitate cu originalul ebraic, iar tălmăcitorii erau considerați nici mai mult, nici mai puțin decât urmașii spirituali ai profeților. Philon, cu un secol după Pseudo-Aristeas, redă ceva din această atmosferă, elogiind acuratețea transpunerii și felicitându-i encomiastic pe făptuitori: Așa cum, cred eu, în geometrie și dialectică, noțiunile nu suportă un vălmășag de interpretări, ci aceea stabilită de la început rămâne neschimbată, tot astfel, pare-se, și acești traducători au găsit cuvintele care să coincidă cu realitățile exprimate, singurele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]