726 matches
-
versuri, momentele narative, argumentative, expozitive și pur dialogale sunt ordonate în funcție de regulile de organizare ale unui text poetic. La aceasta, trebuie să adăugăm faptul că poeticul este necesar a fi abordat și la nivelurile semantic (A3 din schema 2) și enunțiativ (A2), ce joacă un rol cel puțin la fel de important precum efectele de suprafață de obicei admise. Extrema eterogenitate a "genurilor de discurs", făcute cunoscute deja de către Bahtin ca fiind o caracteristică a limbajului uman, reprezintă, în fapt, o constatare empirică
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
legate între ele" (1989: 159). Se pare că odată cu încercarea de a da o definiție a povestirii, construită pe baza unei modalități asertive neutre, regăsim "vocea narativă" a lui Blanchot și "enunțarea istorică" a lui Benveniste, adică o definiție esențial enunțiativă a narațiunii. Încercând să identifice enunțul narativ de bază, D. Combe propune această definiție (asupra căreia voi reveni, precizând-o, în capitolul 2): În enunțul narativ de bază, tema va trebui să fie o persoană, o ființă însuflețită, sau un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
enunț are o finalitate sau o orientare argumentativă nu va trebui confundat cu punerea în secvență argumentativă. Se regăsesc aici sursele unor dificultăți terminologice, însă crearea unor termeni noi, în acest moment, nu ne va facilita cu nimic demersul. * Aspectul enunțiativ. Construirea referinței nu poate fi separată de punctul de vedere al unui subiect. "Dictum-ul" obiectiv nu poate fi, decât în mod artificial, separat de ceea ce Bally numește "reacția unui subiect" sau "modus". Referindu-ne mai degrabă la asumare enunțiativă, este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Aspectul enunțiativ. Construirea referinței nu poate fi separată de punctul de vedere al unui subiect. "Dictum-ul" obiectiv nu poate fi, decât în mod artificial, separat de ceea ce Bally numește "reacția unui subiect" sau "modus". Referindu-ne mai degrabă la asumare enunțiativă, este vorba aici de a acoperi un spațiu gol despre care vorbește Searle, între conținutul descriptiv al propoziției și aplicarea unei forțe ilocuționari în conținutul propozițional. Cum să gândești această "aplicare" fără să operezi ancorarea enunțării, prin care se definește
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de propoziții). Așadar definesc propoziția enunțată drept o unitate legată de alte propoziții:" Propoziția este un element semnificant al enunțului în întregul său și capătă sensul definitiv doar în interiorul acestui tot" (Bahtin, 1984: 290). În plus, resping confuzia între aspectele enunțiative legate de asumare (distanțarea specifică propozițiilor care utilizează perfectul simplu în opoziție cu cele care sunt extrem de modalizate) și narațiunea propriu-zisă. O regretabilă confuzie a fost mult timp întreținută de către cei care au redenumit "povestire" "enunțarea istorică" a lui Benveniste
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
extrem de modalizate) și narațiunea propriu-zisă. O regretabilă confuzie a fost mult timp întreținută de către cei care au redenumit "povestire" "enunțarea istorică" a lui Benveniste. Începând cu Weinrich, Genette și Maingueneau o astfel de glisare terminologică duce la confuzia între planurile enunțiative și secvențialitate. Dacă perfectul simplu este, așa cum nota Roland Barthes într-un celebru articol, "piatra de temelie a povestirii", uzajul acestui sertar verbo-temporal nu poate transforma o propoziție izolată precum (11) într-o povestire completă. Din punct de vedere secvențial
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o concluzie implicită (q) negată în mod natural de propoziția (non-q) care urmează după conectorul-marcă al argumentului DAR, așa cum vom vedea mai exact în capitolul 4. Fie asertive, interogative sau exclamative, propozițiile sunt, în orice caz, integrate într-un context enunțiativ în care capătă sens. Luate izolat, aserțiunile constatative pot fi percepute, bineînțeles, la o simplă analiză, ca fiind susceptibile de a forma un enunț complet, dar: "În realitate, o informație de acest tip se adresează cuiva, este suscitată de ceva
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o alegere și luarea în considerare a unei scări de valori pe care descriptivul a ales-o drept reper. Astfel de adjective evaluative, care implică o judecată de valoare etică sau estetică și prin care se arată deci o asumare enunțiativă (modus-ul care se asociază dictum-ului) se numesc adjective axiologice 21. Valoarea axiologică a unor adjective, precum "primitor" și "direct" este relativ comună pentru francofonii care citesc prima pagină a ziarului Le Monde; în schimb, este decisă de context în cazul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acest tip de texte mai ales rețeta de bucătărie variante ale povestirii, spunând că se lasă influențați de prezența masivă a predicatelor acționale, că nu țin cont de caracterul ilocuționar al timpurilor folosite (infinitivul, imperfectul sau viitorul predicativ), de absența enunțiativă a subiectului determinat (loc abstract destinat a fi ocupat de către cititor) și caracterul cu certitudine non-ficțional al genului. Faptul că poate fi întotdeauna posibilă o narativizare datorită transformării de la o stare inițială la o stare finală nu poate totuși metamorfoza
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
al șaselea prototip de secvență; această soluție nu ar fi de prisos decât prin faptul că aici nu ne mai regăsim într-un tip de secvențialitate, ci într-un gen discursiv cu toate componentele pragmatice (orientare ilocuționară injonctivă, spațiu gol enunțiativ destinat să fie ocupat de către cititor, univers reprezentat non-ficțional). Găsesc că ar fi mai eficient să evităm, pe cât posibil, multiplicarea prototipurilor de bază. Aplicarea modelului, care se pretează oricărei rețete posibile, ne permite să înțelegem cazul singular al portretului-rețetă realizat
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și Thonon: Decor verde Stânci masive și de neclintit Pasul Ursului Are totul pentru a fi îndrăgit. (Alpi-rando, nr. 90, 1986: 116) Pentru a articula cele două modele de analiză, secvențială și pragmatică, încercați să puneți în evidență dimensiunile semantice, enunțiative și ilocuționare ale acestui text de scurtă întindere. Capitolul 4 Prototipul secvenței argumentative Așa cum am notat mai devreme, nu trebuie să confundăm unitatea compozițională, pe care o desemnez cu termenul de secvență argumentativă, cu argumentația în general, și nici secvența
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Concluzia C3 ("mâinile dumneavoastră vor fi mai fine și mai frumoase") trimite direct la inferențele primei secvențe (D1 → C1). Trebuie spus că cea de-a doua restricție (respingerea D4 [g]) vine să o compenseze pe prima (DAR D2 [e]). Efectele enunțiative de suprafață legate de alternanța timpurilor verbale (prezent, imperativ, viitor) sunt mai ales schimbările modale. După propozițiile neasumate de către locutor (premise enunțate cu prezentul de adevăr general) urmează propoziții direct asumate de către acesta (imperativ și viitor cu valoare predictivă). Aceste
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
suprafață legate de alternanța timpurilor verbale (prezent, imperativ, viitor) sunt mai ales schimbările modale. După propozițiile neasumate de către locutor (premise enunțate cu prezentul de adevăr general) urmează propoziții direct asumate de către acesta (imperativ și viitor cu valoare predictivă). Aceste aspecte enunțiative participă la mișcarea argumentativă, exprimând voința de a-l influența pe celălalt ("dumneavoastră") într-un fel sau altul. 5. Exerciții de analiză secvențială Textul 4.1. V. Giscard d'Estaing: discursul din 27 ianuarie 1978 Din perspectiva schemei prototipice, putem
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
monologice doare prin forma lor exterioară, însă prin structura semantică și stilistică, ele sunt, în esență dialogice.( Citat din Todorov 1981: 292) Dialogul, ca formă textuală, nu este decât manifestarea cea mai spectaculoasă și cea mai elocventă a unui mecanism enunțiativ complex și aici se cuvine să facem distincția dintre o astfel de succesiune a replicilor și prezența mai multor voci (enunțiatori) în interiorul unei aceleiași intervenții (mono-logale): structura polifonică, care este opusă câteodată structurii diafonice, prin care locutorul reia și reinterpretează
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unei aceleiași intervenții (mono-logale): structura polifonică, care este opusă câteodată structurii diafonice, prin care locutorul reia și reinterpretează, în propriul său discurs cu ajutorul unui deoarece, de exemplu -, spusele care pot fi atribuite interlocutorului său. Putem deci plasa în centrul activității enunțiative o polifonie și un dialogism cu rol constitutiv. Nu doar lingviștii, psihanaliștii și psihologii analizează acest caracter eterogen fundamental al vorbirii, ci acesta reprezintă subiectul fundamental al operelor unor scriitori importanți precum Dostoievski sau Nathalie Sarraute. "Principiul dialogic", atât de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fără a lua în seamă raționamentele celuilalt; suntem departe de a găsi împreună adevărul și nici nu ne punem de acord asupra a ceea ce căutăm. Din 1925, Charles Bally începe să acorde un loc important acestei realități conflictuale inerente activității enunțiative a subiectului vorbitor: Pentru un observator superficial, [conversația cea mai obișnuită] nu oferă nimic deosebit; însă observați mai îndeaproape procedeele folosite: limba va fi un fel de armă pe care fiecare interlocutor o va folosi pentru a putea acționa, pentru
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lingvistică din primul volum al prezentării de sinteză L'Interaction verbale, teza noastră constă, în esență, în a "repera regulile care guvernează organizarea unei conversații" (1990: 198). Așa cum este firesc, o mare parte a principiilor de organizare lingvistică (coerență, reperaj enunțiativ, coerență izotopică și conexitate) se aplică atunci când ținem seama atât de coeziune, de coerență, cât și de conexitatea internă a intervenției unui locutor dat, al ansamblului intervențiilor unuia sau altuia dintre locutori sau a înlănțuirilor consecutive ale intervențiilor unor locutori
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a celuilalt. Însă aceasta nu înseamnă că scriptorul nu poate introduce un dialogism profund, anticipând întrebările interlocutorului, de exemplu, imitând posibilele momente de întrerupere, introducând un simulacru de relație intersubiectivă. O descentrare a tipului dialogic reprezintă cu siguranță baza structurii enunțiative specifice doar scrisorii 32. Pentru a putea face trecerea de la secvență unitatea constitutivă a textului dialogal definit ca cea mai mare unitate dialogală la unitatea constituentă, trebuie ca mai întâi să definim schimbul ca fiind cea mai mică unitate dialogală
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
am discutat deja într-un scurt pasaj, la sfârșitul primului capitol. A. Berrendonner și M.-J. Reichler-Béguelin subliniază că funcția specifică a clauzei nu mai este cea de a "marca diferențele de sensuri, ci de a servi îndeplinirii unui act enunțiativ" (1989: 113). Aceștia afirmă, ceea ce devine destul de interesant pentru analiza noastră, că: Un act enunțiativ nu se reduce la exprimarea unei valori ilocuționare sau interactive (în sensul lui Roulet și colab. 1985: 113), cu toate că deține toate aceste aspecte. Ci este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
-J. Reichler-Béguelin subliniază că funcția specifică a clauzei nu mai este cea de a "marca diferențele de sensuri, ci de a servi îndeplinirii unui act enunțiativ" (1989: 113). Aceștia afirmă, ceea ce devine destul de interesant pentru analiza noastră, că: Un act enunțiativ nu se reduce la exprimarea unei valori ilocuționare sau interactive (în sensul lui Roulet și colab. 1985: 113), cu toate că deține toate aceste aspecte. Ci este, mai pe larg, o atitudine atât de natură verbală, cât și mimo-gestuală, capabilă să opereze
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Din punct de vedere semantic, predicatul ce apare în al patrulea segment deține un rol privilegiat, diferitele predicate euforice (verde + de neclintit și masiv = are totul pentru a fi îndrăgit) sunt într-o relație de izotopie. Din punct de vedere enunțiativ, agentul verbului tranzitiv absent: "a fi îndrăgit", cere întotdeauna un "de către cineva", a fi sursa de plăcere a cuiva. Conform unei retorici specific publicitare, acest loc vid trebuie complinit de către cititor: Pasul Ursului are totul pentru a fi îndrăgit de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
întotdeauna un "de către cineva", a fi sursa de plăcere a cuiva. Conform unei retorici specific publicitare, acest loc vid trebuie complinit de către cititor: Pasul Ursului are totul pentru a fi îndrăgit de DUMNEAVOASTRĂ/îndrăgit de cățărătorul care sunteți DUMNEAVOASTRĂ. Reperajul enunțiativ unic al acestui text constă în actul de lectură care fixează parametrii de identitate, de loc și de timp ai subiectului enunțării. Din punct de vedere ilocuționar, putem afirma că trăsăturile euforice ale predicatelor îl determină pe interpretant să ia
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu în sensul de non-C, ci în cel al Concluziei C implicite: "Eu am (eu trebuie) să vă dictez răspunsul." Ceea ce rezumă, de fapt, mișcarea generală a discursului. Negația inițială (non-C) pe care am descris-o în termeni de polifonie enunțiativă în capitolul 1 este întru totul justificată. Textul 4.2.: Racine, Berenice Replica lui Paulin poate fi descompusă astfel: Textul 4.3.: Thomas Morus, Utopia Acest text argumentativ, mai complex decât precedentul, cel puțin în aparență, este construit pe ideea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
descrierea etc. Un astfel de decupaj nu ține totuși seama de eterogenitatea constitutivă a discursurilor. Schema 1 insistă asupra faptului că efectul de text este rezultatul a două dimensiuni: una seman-tico-pragmatică, pe care o numim CONFIGURAȚIONALĂ, cu componentele sale argumentativă, enunțiativă și semantico-referențială, cealaltă SECVENȚIALĂ în care sînt situate categoriile textuale pure: descrierea, narațiunea, argumentația, explicația etc. Dimensiunea configurațional-pragmatică participă la ordonarea secvențială pentru a produce sub-tipurile sau genurile textuale care se alătură, într-o anumită măsură, genurilor discursului. Astfel, în ce privește
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
putea să și le reprezinte pe baza mărcilor referențiale (care trimit la indivizi, fiecare cu specificul său), a mărcilor argumentative (Nef, 1986) sau a semnalelor de argumente (Martin, 1985) care urmăresc să organizeze/modifice reprezentările memoriei discursive și a mărcilor enunțiative ("aparatul formal al enunțării", conceput inițial de Benveniste); textul are o finalitate: să acționeze asupra credințelor și/sau comportamentelor, operînd asupra reprezentărilor discursive. 2. Ce fel de unitate de analiză textuală? Din punct de vedere global (plan macrostructural), vom vorbi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]