320 matches
-
descoperiri (apocalipse), care nu se exprimă în nuanțe conceptuale; 6) să-și reamintească că Nichita a repudiat metafizica abstractă, declamatorie și ostentativă; 7) că poetul a ajuns la expresia metalingvistică din exasperare, dar în nici un caz din dorința de a epata; 8) poetul nu „trîntește“ metafore gratuite doar din capriciul de a face figuri de stil: 9) poeziile nu țin de inspirația lumească; 10) necuvintele sunt tensiuni semantice, de aceea ele nu pot fi povestite, cum nu pot fi nici rezumate
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
ce vor rămîne cei care l-au văzut murind. Această ambiție de a face din moarte un eveniment memorabil cu virtuți etice străbate întreaga istorie a filozofiei grecești. Dar încă o dată, cauza nu stă într-un imbold histrionic de a epata prin felul de a muri, ci în perspectiva etică a palingenezei. E filozof cel care, murind, își face din moarte un exemplu de urmat. În fine, grecii nu au sentimentul ușurării provocat de părăsirea lumii, nu au presimțirea că, oricît
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
am înseninat pe parcurs. Ar trebui, poate, să revin asupra unora din răspunsuri, dar convenția sincerității și-a directeții trebuie respectată. În ce-l privește pe Proust, răspunsurile sale îmi lasă impresia unui tânăr superficial, vag egolatru și obsedat să epateze. S-ar putea să fi fost chiar așa. Dar asta nu mi-l coboară cu nici un milimetru și cred că, dincolo de chestionar și în afara lui, rămâne una din cele mai strălucite minți creatoare date de umanitate. Ceea ce mă îndreptățește să
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
dor. Nu se rețin piese, ci doar maniera pe față optzecistă, iar Vinicius are ghinionul de a persevera mizând pe jocuri și asociații facile de limbaj care te lasă complet rece. Se ghicește de prea multe ori efortul de a epata și a surprinde artificial, cam după rețetă, cum ar fi poemul pt. W (v.v.) - cu ajutorul lui joe cocker, un avangardism vizual răsuflat de tot. Departe de a fi ingenioase, unele titluri sunt imposibile: atunci când wulpea nici weverița, nu e decât
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
niște morți inteligenți", eroi fantomatici și descărnați, iar invențiile tehnice, pitorescul vizual și construcțiile fanteziste din scrierile lui John Dos Passos sunt departe de a-l convinge, deoarece, crede Sebastian, "durabile nu sunt în realitate decât lucrurile simple, care nu epatează, care nu revoltă, dar care exprimă adevăruri omenești de totdeauna". Publicistica lui Sebastian are darul de a ne oferi măsura zilnică a eroismului acestuia, asistând, în subsidiar, la conturarea unei estetici, dincolo de cea oferită în romanele sau piesele sale de
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
pe oamenii care iau în serios literatura: dar pot să-i iubesc; și îi iubesc”. Și mai am un argument de optimism: snobismul ființei umane. E unul din mecanismele care a împins mereu umanitatea înainte. Dorința și plăcerea de a epata, de a fi „mai cu moț”, de a se înfățișa lumii în postúri presupus avantajoase, îi conduc pe destui oameni pe făgașuri neașteptate. Mă amuz de fiecare dată — așa cum o făceam și în articolul meu anterior - când aflu despre topul
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
de uimire: „Uită-te la fata aceea: e desculță!” Sigur, New Yorkul e locul tuturor bizareriilor, și n-ar fi trebuit să ne mire nimic. Dar ceva era totuși frapant: tânăra nu părea să fie genul căreia-i plăcea să epateze. În plus, ne găseam în luna noiembrie, era o seară friguroasă și ploioasă, așa că întâmplarea era cel puțin intrigantă. Firește, parchetul strălucea de curățenie, înăuntru era cald, dar imaginea tot neobișnuită rămânea, pentru că fata purta palton și avea în mână
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]
-
sînt însoțite de sex. Alex înseamnă, se pare, tocmai evadarea din jocul posesie-posedat. Și se poate specula la nesfîrșit pe această temă. De reținut este tocmai reținerea autoarei, ea nu dorește să șocheze cu tema aleasă, aparent nu dorește să epateze pe nimeni. Experiența descrisă este presărată cu multe elemnte care întăresc autenticitatea situației. Studentul român al anilor '90 este bine surprins în unele momente: tînărul care încearcă să uite provincia de unde vine cu gînduri mari în capitală, care primește de
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
întâlnită : "guvernul e o adunătură de cretini", "m-am pișat pe stradă", "ți se vedeau chiloții, Românie, îți introduc penisul meu lung și negru în gură, Românie" etc. Culmea este că, folosind acest limbaj insultător, autorul nu urmărește să te epateze ca teribiliștii de altădată (ce bine-crescuți erau, în fond, teribiliștii de altădată!). Dacă ar urmări asta, încă ar însemna că-ți dă importanță. Dar nu, el se exprimă mizerabil pentru că pur și simplu așa are chef, făcând abstracție de tine
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
ofițer în Miliție și adjutant al lui Grigore Ghica Vodă. Se duelau astfel ginerele domnitorului cu adjutantul domnitorului. Duelul n-a putut fi evitat, pentru că Mavrocordat "își bătuse joc, la teatru, de ochelarii șlui Rosettiț". Era epoca în care "bonjuriștii" epatau "tombaterele", venind din Occident (Rosetti a studiat Filozofia la München) cu "geamu în ochi" (Ghimpele, 1874) sau cu "monoclu-n ochi" (Eminescu, Scrisoarea III, 1881). La sfîrșitul epocii fanariote, postelnicul Andronache Zimbolici, ca să pară "bonjurist", "apucă fracul, își lăsă favoriți
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
la paroxism. De altfel, paradisurile artificiale și jurnalul unui geniu erau din cărțile din care cita frecvent. Țin minte și acuma un citat din Baudelaire, referitor la droguri, la care poetul Mihai Ursachi făcea adesea referință atunci cînd voia să epateze: „Cunoaștem îndeajuns de bine natura umană, ca să știm că un om care cu o linguriță de dulceață poate să-și ofere pe loc tot ce-i mai bun din cer și pe pământ nu-și va câștiga nici a mia
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
poate fi găsită: nemaiaparținînd decît firav lumii, sfîntului îi lipsește acel elementar fior de seducție pe care orice om normal îl pune în cuvintele pe care le scrie. În fond, scrisul se naște dintr-o secretă poftă de a-ți epata cititorii, numai că sfîntul își privește contemporanii cu o nesfîrșită îngăduință, de unde și lipsa pornirii de a-i atrage. Slab în lume și puternic în singurătate, sfîntul nu e atracțios sub unghi lexical, de aceea vorba sa e clorotică pînă
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
ele pleacă de la o dorință marcată de diferențiere, de "originalitate". Cîrtitor, punînd la îndoială mai tot ce s-a afirmat înainte, căutător de dificultăți, eseistul posedă, precum individul sudic în genere, un grăunte de autoritarism teatral, o dorință de-a epata, chiar dacă înveșmîn-tată în faldurii unei discipline intelectuale aproape impecabile. Sobrietatea d-sale încruntată e mai curînd jucată. Balcanismului d-sale funciar îi răspund nuanțe italice și hispanice. Este tocmai climatul prielnic unei perspective novatoare, în cadrul căreia "dilentismul" pe care-l
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
își trimitea ciracii care prin intimidare îi determinau pe proprietari fie să vândă la un preț derizoriu, fie să le dea cadou atotputernicului guvernator. Că nu excela prin gust, asta este cu totul altceva: pe Verres îl interesa numai să epateze, să se poată lăuda cu operele care se găseau în colecția sa. La un moment dat a aflat că în posesia unui oarecare Pamphilius se afla un vas de mare artă, opera unui sculptor celebru din secolul II i.d.Cr.
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
marchează prin moliciunea tihnită a formelor tocmai acestă ipostază introspectivă, de regăsire de sine. în concluzie, cititorul care deschide cartea de poezie a Marinei Dumitrescu este învăluit de un lirism "așezat", lipsit de pretenții sau de vreo dorință de a epata, care rămâne pe retina memoriei prin curajul sincerității.
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
generației foarte vizibile de poeți lansați în ultimii ani, discursul poetic al Adelei Greceanu își revendică marca personală printr-un fel de implicare detașată, în sensul că poezia este în primul rând o chestiune de ordin intim. Nu urmărește să epateze, idolii nu-i dictează sensibilitatea de scriitor, precum la o bună parte din colegii ei de generație, e sinceră cu sine până la capăt, prin urmare, izolarea de trend face și mai vizibilă uniformizarea poeziei celorlalți. Simona Sora vorbește despre o
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
în tot Madridul. Costume de zi, rochii de cocteil, paltoane și cape purtate de doamne distinse la plimbări pe Paseo de la Castellana, la Hipodrom și în Puerta de Hierro, când beau ceai la Sakuska ori se duceau la liturghie, ca să epateze. Dar a trecut ceva vreme până am pătruns tainele croitoriei. La început, am fost fetița bună la toate din atelier: răscoleam mangalul în vasele cu jăratic pentru încălzit și măturam peticele de pe dușumea, încingeam fiarele de călcat pe foc și
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
primiți cu împrumut," "Mai toți i-a cheltuit pentru mâncare."(trad. Dan Dănilă) </poem> Sărăcia - mai mult simulată, deoarece avea locuința asigurată și șanse sigure de încadrare într-un post clerical cu ajutorul potentului său protector - sau dorința de a o epata pe inabordabila sa iubită l-au făcut pe Villon să participe, conform documentelor păstrate, în ajunul Anului Nou 1456, la jefuirea a 500 de scuzi de aur din cutia milelor colegiului Navara (, fondat în 1307 în folosul studenților de origine
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
alte brânzeturi, cum ar fi zis Eugene Ionesco, un alt obsedat de moarte care încerca să se apere altfel, prin umor. Robbe-Grillet a învățat, ca și alți scriitori care se străduiesc să se libereze de chinga convențiilor literare, să-l epateze pe cititorul statisticilor: acela care cumpără cărțile, iar dacă le citește sau nu, asta pare să nu conteze decât pentru punga negustorului de cărți, adică a editorului. De fapt e mai complicat... Mai ales în ultimul timp, acest cititor a
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
a durat și farmecul noutății lui. Imediat ce a ajuns persoană recunoscută din punct de vedere social (director al Arhivelor Statului, academician, profesor universitar), adjuvantul literar nu i-a mai fost lui Hasdeu de folos: n-a mai avut nevoie să epateze, epatase destul. Așa că a abandonat discret rolurile de poet, dramaturg și prozator. Noutatea sa ca literat se estompase pînă la dispariție. Solid instalat de acum în realitatea românească, beneficiar al unor funcții și onoruri nemăsurate, aerul său misterios-exotic se risipea
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
durat și farmecul noutății lui. Imediat ce a ajuns persoană recunoscută din punct de vedere social (director al Arhivelor Statului, academician, profesor universitar), adjuvantul literar nu i-a mai fost lui Hasdeu de folos: n-a mai avut nevoie să epateze, epatase destul. Așa că a abandonat discret rolurile de poet, dramaturg și prozator. Noutatea sa ca literat se estompase pînă la dispariție. Solid instalat de acum în realitatea românească, beneficiar al unor funcții și onoruri nemăsurate, aerul său misterios-exotic se risipea încetul
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
o mărturisire, o posibilă profesiune de credință. Un poet al cantității, al multului, terorizat de teama de a nu fi spus niciodată destul. Poezia lui Nicolae Țone se înscrie pe linia dicteului suprarealist debordant pe care adesea dorința de a epata îl trădează făcîndu-l să cadă într-un vid de lirism, substituit nu de puține ori prin tușe de culoare intense, imagini luxuriante, enormități altminteri bine încastrate în tabloul poetic. Iată o mostră: "sînt dama de noapte a lui iuda trădătorul
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
și de invective, un cetățean cumsecade, cu limbaj măsurat, a plecat cu Aro prin țară, s-a întâlnit cu oameni obișnuiți, a băut cafea și s-a pozat cu ei. Marele actor a plecat în căutarea publicului său. Nu a epatat. S-a comportat firesc în țară nefirescului. D-aia a rezonat lumea cu el".
Ciutacu dezvăluie punctul-cheie al succesului lui Diaconu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/28996_a_30321]
-
de două ori, foarte sigur, monoclul. Totul să se fi petrecut, într-adevăr, așa? Doar consecința unei educații tradiționale să fi strâns taliile într-un corset de fier? Ori toate acestea fuseseră dinainte gândite de un ins ce voia să epateze și în ultimul moment, pentru ca atunci când va fi singur să se prăbușească? Iunie - Jean-Paul Boncour a sosit aici ca ambasador. Are bune legături cu rușii, respectiv generalii Pavlov și Vinogradov. Jean-Paul Boncour e o personalitate foarte diversă; vânător, petrecăreț. Dezvoltăm
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
acum literatura europeană și în ce măsură Romantismul se discreditase. întors în țară, a unit dorința de a face vîlvă cu resentimentele de natură socială, născute din propria-i biografie, și atunci épater le bourgeois devine comandamentul său imediat. Cum să-i epatezi pe bieții dîmbovițeni rămași la stadiul Romantismului melancolic? Desigur, printr-o literatură șocantă, eventual scandaloasă. Așa au luat naștere produsele naturaliste, compuse după rețetele în vogă la Paris, așa a introdus Delavrancea în proza românească personajele Zobie, Milogul, Trubadurul din
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]