236 matches
-
pentru a sintetiza și clarifica niște poziții teoretice; în Campania, el concepe arhitectura ca pe o posibilitate de a încarna gândirea și de a-i facilita exercițiul; în Asia Mică, prin intermediul lui Diogene din Oenoanda - de la numele orașului său natal -, epicurismul adaugă o tehnică nouă pentru transmiterea doctrinei: construirea unui zid pe care niște citate gravate solicită privirea trecătorului... La 1.400 de metri altitudine, în această cetate de provincie din Lycia antică, Diogene din Oenoanda investește o avere cu unicul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Un budism grecesc! Extremitatea zidului povestește sfârșitul filosofiei și constituie în același timp o concluzie a existenței. Diogene din Oenoanda, bătrân, obosit, bogat, bolnav, dar înțelept grație doctrinei lui Epicur, suferă de dureri de stomac și verifică temeiul practicii filosofice: epicurismul ca terapie a sufletului și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha (contemporan cu Pitagora...), surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... 4 Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenoanda manifestă câte o particularitate față de maestrul său. Ocaziile de subiectivitate rămân rare în acea epocă, pentru că pe atunci nu se alerga, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se pare -, și un model politic. De la secesiunea epicuriană ateniană (Epicur și Grădina sa) la practica comunitară campaniană (Philodem și Vila lui) sau chiar la posibila întovărășire romană cu puterea (Lucrețiu și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare inaugurală: a gândi Grădina ca un model comunitar pentru întreaga societate, iată o magistrală sinteză a tendințelor contradictorii care-i animă pe epicurieni timp de patru secole... De fapt, spre sfârșitul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
X-a a lui Diogene Laertios, op. cit.; tot aici putem citi și considerații asupra vieții lui Epicur, precum și unele fragmente de doxografie etică. Viețile, doctrinele și sentințele filosofilor iluștri nu se încheie cu Epicur pentru că, așa cum s-a spus adesea, epicurismul ar fi încoronarea filosofiei, ci pentru că restul lucrării, deci adevărata încheiere, s-a pierdut... Maximele capitale și Sentințele vaticane sunt incluse în Lettres et maximes d’Epicure, ediție stabilită, texte traduse și comentate de Marcel Conche, PUF, Paris, 1987. Jean
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o mulțime de compilatori, o mână de cercetători care au găsit ceva... Lucrare evident învechită, dar utilă pentru indicațiile și pistele pe care le oferă. * ** Alături de Magistru, împotriva și în ciuda lui. Pentru o prezentare generală a lui Epicur și a epicurismului: Geneviève Rodis-Lewis, Epicure et son école, Idées Gallimard, Paris, 1975 (prima mea întâlnire cu Epicur...), și Jean-François Duvernoy, L’Epicurisme et sa tradition antique, Bordas, Paris, 1990. Despre poeții elegiaci - Catul, Tibul, Properțiu -, dar și despre Vergiliu, Ovidiu și formulele
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ideologice 27-28; opere pierdute 21, 173-174, 179, 183, 207, 281, 309; posibilitatea unor analize critice 23-24; riscul unor interpretări greșite 25-26 Ascetism aristipian 205; și cinism 132-134, 176, 307; distinct de asceză 132; Epicur 177, 180, 184, 198-204, 223, 286-287; epicurism campanian 225, 233-236, 239, 242, 246; contra hedonism 27; și hedonism 132-133, 180, 184, 198-199, 204, 287; ideal ascetic 27, 55, 72, 87, 144, 180, 257, 275; și plăcere 198-199; și filosofie 101; Prodicos 161-162 Atena agora 16, 40, 55
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Aristip 111, 118, 122-123; un Democrit presocratic 47-51; Epicur 177-180, 205-206, 209-210; termenul epicurian 198-200, 234-235; filosofii cirenaici 122-123; hedonism 42, 116, 132-133, 203; Lucrețiu 251-252, 254-257, 280-281; materialism 209-210, 263-264; un Socrate platonizat 10, 49, 104-105; în texte 105-107 Epicurism primul epicurism - și cinismul 227; deformat 224; și estetica 201-202; și etica 203-204, 248; și imanența 200; înflorirea 176; o învățătură 216-217, 232-233, 282; metamorfoze 300; un naturalism 196-197; plăcere grosieră 178; popular 225; răspândirea Î 224-225, 293; contra religiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
118, 122-123; un Democrit presocratic 47-51; Epicur 177-180, 205-206, 209-210; termenul epicurian 198-200, 234-235; filosofii cirenaici 122-123; hedonism 42, 116, 132-133, 203; Lucrețiu 251-252, 254-257, 280-281; materialism 209-210, 263-264; un Socrate platonizat 10, 49, 104-105; în texte 105-107 Epicurism primul epicurism - și cinismul 227; deformat 224; și estetica 201-202; și etica 203-204, 248; și imanența 200; înflorirea 176; o învățătură 216-217, 232-233, 282; metamorfoze 300; un naturalism 196-197; plăcere grosieră 178; popular 225; răspândirea Î 224-225, 293; contra religiilor 181-182; scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
248; și imanența 200; înflorirea 176; o învățătură 216-217, 232-233, 282; metamorfoze 300; un naturalism 196-197; plăcere grosieră 178; popular 225; răspândirea Î 224-225, 293; contra religiilor 181-182; scopul Î 285; ca terapie 193-194, 297; variantă 221 campanian (al doilea epicurism) - ce păstrează el de la primul epicurism 239-240; Aristip 234-235; Herculanum 22, 176, 219-220, 232-233, 240, 278, 293, 312; Mecena 227-228; Philodem 227-229, 233-234, 311; și plăcerea 235, 245-246; și politica 244-249; Roma 223-224, 312 Grădina - ce se știe despre Î
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o învățătură 216-217, 232-233, 282; metamorfoze 300; un naturalism 196-197; plăcere grosieră 178; popular 225; răspândirea Î 224-225, 293; contra religiilor 181-182; scopul Î 285; ca terapie 193-194, 297; variantă 221 campanian (al doilea epicurism) - ce păstrează el de la primul epicurism 239-240; Aristip 234-235; Herculanum 22, 176, 219-220, 232-233, 240, 278, 293, 312; Mecena 227-228; Philodem 227-229, 233-234, 311; și plăcerea 235, 245-246; și politica 244-249; Roma 223-224, 312 Grădina - ce se știe despre Î 227; ce nu este Î 218
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nenaturală și nenecesară 286; și Epicur 202, 240-241; și Lucrețiu 268-269, 280-281, 283-284, 313; mitul lui Orfeu 242; și Philodem 240-242, 244, 311; și plăcere 241-242, 204, 282-283; și simțuri 107 pictură 107, 202, 285-286 poezie - aulică 228; Catul (și epicurismul roman 233-234, 242, 311; și sexualitatea 196; bibliografie 311); elegiacă 225, 229, 234, 242, 311; și Epicur 202, 261-262, 285-286; Homer 22, 44, 56, 109, 202, 221, 240, 248; Horațiu (bibliografie 310; și carpe diem 236; și viața la țară
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
242, 311; și sexualitatea 196; bibliografie 311); elegiacă 225, 229, 234, 242, 311; și Epicur 202, 261-262, 285-286; Homer 22, 44, 56, 109, 202, 221, 240, 248; Horațiu (bibliografie 310; și carpe diem 236; și viața la țară 213-214; și epicurismul roman 233-234, 310; hedonist 27; și Mecena 227-228; opera regăsită 221; și purcelul epicurian 176, 225; și sexualitatea 196; și toposul furtunii 281); Lucilius 224; Ovidiu 19, 221, 287, 311; și Philodem 221, 240-243; și filosofia 233-234; Pindar 22, 159
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și procreația 67-68; și Protagoras 57; și râsul 69-70; și Socrate 55; statuie 221; și utilitarismul 64; și zeii 52, 64 Diogene din Oenoanda - antiplatonism 295; și dorința 296; și edificarea sinelui 297-298; și Epicur 295-296; ce păstrează el din epicurism 295-296; și fericirea 296; și Grădina 299-300; și moartea 296; și plăcerea 296; și surâsul 298; și Tetrapharmakon-ul 183; și zeii 296, 300; și zidul din Oenoanda 293-294, 312 Diogene din Sinope - și banii 136; și bordelul 136; canibal 58
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
214 Parmenide 23, 27, 50, 53-54, 102 Perictione 214 Philodem din Gadara - și banii 221, 233-234; biblioteca sa 14-15, 22, 221-222, 225, 228-229, 240-241, 311; și Cicero 248; și declivitatea 243; și edificarea sinelui 230, 240; epicurian 228-229, 234; și epicurismul campanian 234-235; și estetica 240-243; și modul de viață 226; și moartea 236-237; și muzica 221, 240-242, 244, 311; opera regăsită 220-221; origini 225, 234; și Piso 222-223, 233-234, 242, 248; și poezia 240, 242; și politica 244-249; și prietenia
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
biografie 18-19, 58-59, 78, 105, 107-108, 110, 129 Filosofie și alimentație 232; dorința nenaturală și nenecesară 198; și politică 115-116, 146, 213, 226, 244-249; soteriologică 111; și terapie 121, 182-183, 194-195, 236-237, 297; vârsta pentru a o aborda 214. Vezi epicurism, hedonism, idealism, materialism, morală, psihanaliză, stoicism, utilitarism Grecia și democrația 85, 97, 115; sfârșitul civilizației 223, 301; sfârșitul hegemoniei 176, 312 Hedonism hedonismul lui Anaxarh 80; anarhist 90, 93-96, 137; hedonismul lui Aristip 101, 104, 109-110, 116-124, 178, 204-206; și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
234-235, 286; catastematică 150, 204-207; cinetică 118, 204-207; cirenaică 118-122, 304-305; corporală ca țel al idealului hedonist 119; definiții 43, 120-121, 244; = desfătare 42; dietetica plăcerilor 66, 114-115, 135; distinctă de fericire 121-122; epicuriană și ascetică 200, 286, 309-310; și epicurism campanian 233-234, 244; estetică 198, 202, 241-243; evitarea neplăcerii 67-68, 113, 119, 201, 280; excluderea reflecției 148-149; de a exista 235-236, 238; și muzică 204, 241-242, 283; și natură 96, 131, 306; relația cu plăcerea 199-200; răul suveran 135; reducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de a trăi 181, 230-231, 234-235; și eudemonism 42; și Lucrețiu 261, 290-291; și Philodem 230; virtute epicuriană 181, 198, 200, 202, 205, 217, 231 prietenie - în Antichitate 260-261, 310; la Epicur 181, 198, 205, 213, 217, 222, 260; și epicurism 260-261; la Lucrețiu 261-262, 284, 291; la Philodem 222, 230, 233-234 prudență 181, 201-203, 249 viciu - caricaturizat de Aristip 118; viciul lui a avea 136; opus virtuții 26, 92, 131, 160, 216 Natură cunoașterea legilor ei 96, 271; și dorință
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
221, 241-242, 311 sofiști - bibliografie 305-306, 308-309; democratizarea științelor 85-86; dușmani ai lui Platon 84; platonizați 85; proasta lor reputație 83-84, 305-306; retribuirea lor 85, 87; terapeuți 88-90 Stoicism și dolorism 178; doxografie 102, 118; și durere 194, 200; contra epicurismului 241, 245; și înțelepciune 277-278; contra lui Lucrețiu 252, 257; pregătește creștinismul 27, 180; și trup 199-200, 179 Trup „Ce poate trupul?” 18-19; = suflet 60, 119, 134; în legătură intimă cu sufletul 187, 209-210; și arta 202; cinic 134-135; epicurian
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
hedonist! 3) Slabă agoniseală în traista filosofică. X. Prodicos și „fericirea” 159 1) Soarta literei „Y”. 2) Sub piei de animale. 3) Neînțelegerea iscată de pe urma unei bune reputații. 4) Să alegi între două femei. Momentul al șaselea - Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman 169 XI. Epicur și „plăcerea supremă” 171 1) Fiziologia filosofiei. 2) Grele vremuri, proastă reputație. 3) O filosofie porcească? 4) Patru, adică trei sau șapte. 5) Izbăvirea prin tratamentul atomic. 6) Moartea morții. 7) Sfințenia zeilor nepăsători! 8) Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și invers... 14) Geniul vieții filosofice. 15) Grădina, o anti-Republică a lui Platon. 16) Puteri ale contractului hedonist. XII. Philodem din Gadara și comunitatea hedonistă 219 1) Efectele benefice ale catastrofei. 2) Arhitectul, mecenatul și filosoful. 3) Departe de Epicur, epicurismul. 4) Elogiul vieții filosofice. 5) Capodopera? Modul de întrebuințare a timpului. 6) Plăcerea de a trăi. 7) Constituirea epicurismului campanian. 8) Îmblânzirea morții. 9) Abilitarea esteticii. 10) Comuniunea cu cetatea. 11) O ataraxie politică. XIII. Lucrețiu și „voluptatea divină” 251
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Philodem din Gadara și comunitatea hedonistă 219 1) Efectele benefice ale catastrofei. 2) Arhitectul, mecenatul și filosoful. 3) Departe de Epicur, epicurismul. 4) Elogiul vieții filosofice. 5) Capodopera? Modul de întrebuințare a timpului. 6) Plăcerea de a trăi. 7) Constituirea epicurismului campanian. 8) Îmblânzirea morții. 9) Abilitarea esteticii. 10) Comuniunea cu cetatea. 11) O ataraxie politică. XIII. Lucrețiu și „voluptatea divină” 251 1) Huiduieli creștine la adresa filosofului! 2) Persistența anatemelor. 3) Ura față de luciditate. 4) Prietene, nu există prieten... 5) O
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nega. Excursul printre tipurile de parodie medievală ne permite cel puțin un punct de plecare: confuzia dintre poeți și bufoni nu e nici pe departe una disprețuitoare, cum am putea fi tentați să credem la prima vedere. Ea promovează, indirect, epicurismul, doctrină filozofică a cărei forță ideologică a transgresat veacurile, în ciuda faptului că din voluminoasele scrieri ale lui Epicur nu s-au mai păstrat decât fragmente, două culegeri de sentințe morale și trei scrisori. Nu vom intra în detaliile teoriei atomiste
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
perioadă în Italia -și anume eposul eroi-comic, născut sub influența epopeii comice din Antichitate -, și de un manierism parodic 201, inițiatorul acestui stil fiind italianul Folengo. "În Renaștere", parodia literară străbate "o epocă de mare înflorire, ca semn al inteligenței epicurismului declarat, superiorității aristocrate a spiritului care nu cunoaște tabu-uri. Din punct de vedere stilistic, marchează însă declinul unor valori a căror copilărie și înflorire se petrecuse în Evul Mediu și începutul Renașterii. Luigi Pulci, Girolamo Teofilo Folengo și Lodovico
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
chansons de geste sau romanele cavalerești; dominau deci toposul idilic și cel de aventuri. În opera de față însă, parodia este dublată de punerea în practică narativă vezi prezența numeroaselor dialoguri de această factură a unor filozofii existențiale, cum este epicurismul adoptat din plin de personajele sale. Educația pe care o primise autorul face ca aici să se intersecteze două percepții asupra existenței. În epocă, "dacă urmai pe Platon, făceai loc în gândirea și opera ta miturilor, gravelor arhetipuri de existență
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]