569 matches
-
însă nivelul exact al pierderii de proprietăți reprezintă încă obiect de dispută. Clerul a fost și el afectat puternic. Majoritatea longobardă continua să fie păgână și nu avea niciun respect față de cler și proprietățile Bisericii. Mulți clerici și-au pierdut episcopatele pentru a scăpa din calea longobarzilor, așa cum făcuseră episcopii principali din nord, Honoratus de Milano și Paulin de Aquileia. Totuși, numeroși episcopi au căutat o cale de înțelegere cu longobarzii, cum a făcut în 569 episcopul Felix de Tarvisium când
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
și aceasta poate oferi un indiciu asupra originii sale sociale. Cronologia pontificatului său este incertă. Eusebiu din Cezareea ("Historia ecclesiastica", III, 15), plasează moartea lui în anul al 12-lea al domniei lui Domițian și fixează la 12 ani perioada episcopatului său: urmând aceste indicii, unii istorici consideră ca aproximativi anii 79-91/92. "Liber pontificalis" îi precizează originea greacă: «"e patre Antiocho"», născut însă la Atena și mai adaugă faptul că din recunoștință față de sf. Petru a ridicat un monument ("memoria
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
bisericilor greco-catolice în localitățile în care există o singură biserică, respectiv folosirea exclusivă a unei biserici de către comunitățile greco-catolice în localitățile în care există două sau mai multe lăcașe de cult. Adoptarea legii Boilă-Turianu a stârnit o reacție vehementă a episcopatului Bisericii Ortodoxe Române. Deputatul Petre Țurlea (PUNR) a arătat în ședința Camerei Deputaților din 30 septembrie 1997 că această lege poate avea consecințe negative asupra stabilității statului național unitar român și chiar a existenței acestuia. În continuare legea Boilă-Turianu a
Corneliu Turianu () [Corola-website/Science/302274_a_303603]
-
Franței din perioada revoluției. A fost numit după denumirea contemporană în franceză a Vârfului Terri, situat actualmente în Elveția. Departamentul a fost format în 1793 prin anexarea Republicii Rauraciane, o republică-soră a Republicii Franceze constituită în 1792 din teritoriul fostului Episcopat Basel. În 1797 este atașat fostul principat Montbéliard, ce făcea anteriotr parte din departamentul Haute-Saône. În 1800, odată cu reorganizarea administrativă a departamentelor, este desființat, fiind atașat departamentului Haut-Rhin, in cadrul căruia formează 2 arondismente: Delémont și Porrentruy. În 1815, teritoriul
Mont-Terrible () [Corola-website/Science/313952_a_315281]
-
ca arhiereu, acesta a trecut de la ritul latin la cel oriental, devenind călugăr bazilian în Agram, unde a fost sfințit episcop. La 17 august 1723 a fost instalat festiv în catedrala "Sfântul Nicolae" din Făgăraș. După abia patru ani de episcopat, la 29 octombrie 1727, I.G.Patachi a încetat din viață în vârstă de abia 45 de ani. Petru Maior nota că episcopul Ioan Giurgiu Patachi a încercat ca „unele obiceiuri papistășești să bage între români”, adică să latinizeze ritul bizantin
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
menționat “episcopul Layr Iowan” alias Ilarion, Larion, Ion, la Vad păstorea din 1529 Anastasie. Pe acest temei susține Iorga că Ilarion s-a prezentat sfatului bistrițean și în 1523 și în 1533 nu în calitate de episcop de Vad, ci al unui episcopat distinct de acesta, întemeiat “pentru rumânii bistrițeni”. Preocupați de a lumina cât mai deplin aceste episode de istorie eclesiastică, cercetătorii au reușit să facă noi deschideri către adevăr. Astfel, invocându-se o greșală de transcriere a apelativului Kyr (domn), obișnuit
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
de la Muette. Pentru a păstra călătoria lui cât mai privată posibil, arhiducele a călătorit sub un pseudonim: Contele de Burgau. O căzătură de pe cal în timpul Războiului de Succesiune bavarez l-a forțat să părăsească cariera militară și s-a destinat episcopatului. În 1780 el l-a succedat pe unchiul său Prințul Karl Alexander de Lorena ca Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni. În 1784 el a devenit Arhiepiscop și Elector Spiritual de Köln, locuind în reședința electorală din Bonn. A rămas
Maximilian Franz al Austriei () [Corola-website/Science/322436_a_323765]
-
cu ancadramente gotice bogat profilate. Deasupra portalului sudic a fost construită o capelă, iar în 1520 a fost ridicat turnulețul cu scara spiralată de pe aceeași fațadă, încheindu-se definitiv lucrările. În anul 1867 biserica a devenit catedrală, după transferarea scaunului episcopatului luteran săsesc de la Biertan la Sibiu. În exterior rețin atenția cele două ancadramente de portal plasate în interiorul pridvoarelor de sud și nord. Portalul sudic este mai vechi, fiind executat în 1457. În nord, pietrarul Nicolaus a terminat pridvorul în anul
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
Duh, care asigură că învățăturile proclamate vor fi desăvârșite și primite de toți catolicii. Doctrina a fost definită în 1870 ca dogmă de către Conciliul Vatican I convocat de către Papa Pius al IX-lea, în pofida opoziției acerbe venită în special din partea episcopatului din Germania și Austro-Ungaria. Principalii oponenți ai dogmatizării infailibilității au fost cardinalul Friedrich zu Schwarzenberg, arhiepiscop de Praga, și cardinalul Lajos Haynald, arhiepiscop de Kalocsa. Până azi, ortodocșii și protestanții contestă această idee, din varii motive. Conform teologiei catolice, sunt
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
munților Balcani. Populația greacă a continuat să conviețuiască cu migratorii instalați în Balcani, constituind sursa politicii grecizare promovată împărații bizantini în secolele VIII-IX. Prizonieri vorbitori de limba latină au fost strămutați de la sud la nord de Dunăre, consolidând romanitatea nord-dunăreană. Episcopatele s-au menținut intacte în Peninsula Balcanică. Slavii au fost creștinați de mănăstiri și episcopate, urmând ca în secolul IX să fie creștinați și bulgarii în urma unui proces lent. Predecesorul lui Iustinian, Iustin I, s-a desprins de politică religioasă
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
lui Carol cel Mare și a utilizat însemnele imperiale care aparțineau monarhului carolingian. Totodată, a mutat capitala la Roma, care era capitală lumii, după cum biserica romană era mama tuturor bisericilor. Și-a asumat rolul de protector al Bisericii, a creat episcopate și mai ales demnități după modelul celor bizantine, astfel că ambiția lui era total diferită de cea a bunicului său, visul lui fiind de a reface Imperiul Roman. Otto III a murit la vârstă de 22-23 de ani , în 1002
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
rivalități între scaunele episcopale. Episcopul roman își revendică prima poziție în cadrul bisericii creștine, folosind că argumente bazele puse de Petru și Pavel. Însă mai existau alte scaune episcopale importante în Alexandria, Antiohia , Ierusalim și Constantinopol. Din 381, Theodosius face din episcopatul Constantinopolului al doilea în ierarhia scaunelor episcopale, iar din 451 s-a stabilit egalitatea dintre episcopatul român și cel bizantin. Constantinopolul își revendică supremația folosindu-se de argumentul intemeieirii scaunului din vechiul Byzantion de către apostolul Andrei. A izbucnit o rivalitate
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
bazele puse de Petru și Pavel. Însă mai existau alte scaune episcopale importante în Alexandria, Antiohia , Ierusalim și Constantinopol. Din 381, Theodosius face din episcopatul Constantinopolului al doilea în ierarhia scaunelor episcopale, iar din 451 s-a stabilit egalitatea dintre episcopatul român și cel bizantin. Constantinopolul își revendică supremația folosindu-se de argumentul intemeieirii scaunului din vechiul Byzantion de către apostolul Andrei. A izbucnit o rivalitate între episcopatul de la Constantinopol și cel al Alexandrei, sprijinit de Papa. Tensiunile sociale au alimentat disputele
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
al doilea în ierarhia scaunelor episcopale, iar din 451 s-a stabilit egalitatea dintre episcopatul român și cel bizantin. Constantinopolul își revendică supremația folosindu-se de argumentul intemeieirii scaunului din vechiul Byzantion de către apostolul Andrei. A izbucnit o rivalitate între episcopatul de la Constantinopol și cel al Alexandrei, sprijinit de Papa. Tensiunile sociale au alimentat disputele religioase, s-a consolidat birocrația, fiind create noi structuri administrative care apăsau asupra populației prin sistemul de colectare a impozitelor, fiscalitatea excesivă. S-au afirmat particularismele
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
IV, un preot din Alexandria, Arius, a început să-și expună teoria potrivit căreia Dumnezeul Tatăl era nepieritor și necreat, pe când Fiul a fost creat de Tatăl și nu avea aceeași substanță cu Dumnezeul Tatăl. Biserica a provocat tensiuni în episcopatul Alexandrei, fiind convocat sinodul local la Alexandria în 320-321 prin care era condamnată doctrina lui Arius. Acesta a fost îndepărtat din Alexandria, dar a continuat să-și răspândească ideile la Nicomedia. Constantin a intervenit pentru a restaura ordinea și a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
la conducerea comitatului a devenit obiect de dispută. Fiul său a fost depus de către episcopul Landulf, care astfel a unificat conducerea ecleziastică și cea seculară a regiunii, după cum Athanasie urma să facă pentru Ducatul de Neapole. Disputele asupra stăpânirii asupra episcopatului și a comitatului au reizbucnit odată cu moartea lui Landulf al II-lea și un război civil a izbucnit între Pandenulf, fiul depus al fostului conte Pando, și Lando al III-lea, un alt nepot al lui Landulf I. Salerno l-
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
dar Marlborough a câștigat un avantaj substanțial frustrând planul lui Ludovic al XIV-lea de a invada Țările de Jos, prin ocuparea fortărețelor nord-occidentale ale Țărilor de Jos, Venlo și Roermond și devastând Electoratul Prințului Elector de Köln, precum și domeniile episcopatului de Liege, doi aliați germani ai lui Ludovic al XIV-lea. Datorită acestor victorii, a fost creat marchiz de Blandfort și duce de Marlborough, titlu cu care va fi cunoscut de acum înainte. A fost de asemenea acreditat pentru fondarea
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
individ era salvat sau condamnat, respingând, astfel, complet liberul arbitru.Natura acestei selecții, deși inflexibilă, era detectabilă prin circumstanțele vieții, bogăției și norocului fiecărui om. Calvinismul respinge dogma prezenței reale a "trupului și sângelui Domnului" în împărtășanie, invocarea sfinților, instituția episcopatului, închinarea și slujirea la chip cioplit, icoane și statui, nepracticarea semnului crucii, care ar fi o batjocură pentru Dumnezeu. Predicatorii sunt aleși de către credincioși și fiecare din bisericile calviniste este condusă spiritual de un consiliu ales.Calviniștii credeau că Această
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
mai mult decât rivalii săi și a reușit, printr-o politică de alianțe prin căsătorie reușită, să extindă domeniul Habsburgilor, aceștia devenind una dintre familiile regale predominante în Europa. Alte victorii de mai mică importanță au fost reprezentate de înființarea episcopatelor de Viena și Wiener Neustadt, un pas ce nici un alt Duce de Austria nu l-a reușit înaintea sa. La vârsta de 77 de ani, Frederic a murit la Linz, în timpul unei operații de amputare a piciorului stâng. Frederic al
Frederic al III-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/307677_a_309006]
-
au cauzat apariția unor curente creștine eretice. Erezia numită Gnosticism avea o natură elitistă, aparținând doar membrilor care posedau cunoașterea supremă ("gnosa") și combina filosofia greacă cu învățătura creștinismului timpuriu transmis oral. În decursul acestei perioade începe să se afirme episcopatul monarhic, dar rolul instituțional al Papei Hygin este incert. A murit ca martir în timpul persecuției anticreștine a Împăratului Roman Marcus Aurelius, dar nu este verificabil acest lucru.
Papa Hygin () [Corola-website/Science/303751_a_305080]
-
în biserică", la Catedrala Episcopala din Huși, arhimandritul Corneliu avea să primească, prin Taină Hirotoniei administrată de către părintele episcop Daniel, pe atunci arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei, darul celei mai înalte treapte a preoției: arhieria sau episcopatul. Se împlinea astfel, în persoana episcopului Corneliu, chemarea "cea dintâi" a lui Dumnezeu de a fi vas ales, ca pastor și lucrător vrednic în "via Domnului" pentru mântuirea neamului românesc, spre tot lucrul bun și spre slavă lui Dumnezeu. S-
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
era una dintre cele șaptesprezece provincii din regiune, iar în urma indepdendenței Republicii Provinciilor Unite devine una dintre statele componente. Teritoriul senioriei corespunde în mare parte cu actuala provincie administrativă Overijssel din Olanda. făcea parte din teritoriul cunoscut ca "Oversticht" din cadrul Episcopatului Utrecht. Acesta era un stat component al Sfântului Imperiu Roman, unul dintre episcopatele cu puteri seculare. Între 1336 și 1347 a fost ocupat de Ducatul Geldern împreună cu restul teritoriului Oversticht, dar apoi partea nordică a fost redată episcopiei. Partea sudică
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]
-
Unite devine una dintre statele componente. Teritoriul senioriei corespunde în mare parte cu actuala provincie administrativă Overijssel din Olanda. făcea parte din teritoriul cunoscut ca "Oversticht" din cadrul Episcopatului Utrecht. Acesta era un stat component al Sfântului Imperiu Roman, unul dintre episcopatele cu puteri seculare. Între 1336 și 1347 a fost ocupat de Ducatul Geldern împreună cu restul teritoriului Oversticht, dar apoi partea nordică a fost redată episcopiei. Partea sudică, Veluwe, a rămas în componența Ducatului, reprezentând actuala provincie olandeză Gelderland. În secolul
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]
-
puteri seculare. Între 1336 și 1347 a fost ocupat de Ducatul Geldern împreună cu restul teritoriului Oversticht, dar apoi partea nordică a fost redată episcopiei. Partea sudică, Veluwe, a rămas în componența Ducatului, reprezentând actuala provincie olandeză Gelderland. În secolul XVI episcopatul intră în atenția casei de Habsburg odată cu întărirea poziției acestora în Țările de Jos. În 1528 episcopul Heinrich este forțat de Împăratul Carol Quintul, suveranul Țărilor de Jos, să renunțe în favoarea sa la drepturile seculare ale episcopatului. Acesta devine astfel
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]
-
În secolul XVI episcopatul intră în atenția casei de Habsburg odată cu întărirea poziției acestora în Țările de Jos. În 1528 episcopul Heinrich este forțat de Împăratul Carol Quintul, suveranul Țărilor de Jos, să renunțe în favoarea sa la drepturile seculare ale episcopatului. Acesta devine astfel senior al Cele șaptesprezece provincii ale Țărilor de Jos, teritoriu care reprezintă aproximativ întreg teritoriul actual al statelor Benelux și nordului Franței. Carol ia titlul de Senior de Overijsel, dând astfel numele actual al regiunii. Fiecare provincie
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]