902 matches
-
exhaustivă. După Hilda Taba, teoreticienii și designerii de curricula au o problemă serioasă în ceea ce privește găsirea și asumarea unei baze teoretice solide pentru dezvoltarea curriculumului. Ei preferă să rezolve această problemă cât mai ușor recurgând la fundamentări economicizante eficientiste, pragmatice sau epistemice. Modelul lui Tyler, de exemplu, păcătuiește prin faptul că recurge la soluția epistemologică: fundamentarea curriculumului pe gândirea sistematică și logică a acțiunii. Dar este suficientă această opțiune? Desigur, nu. Hilda Taba consideră că fundamentarea curriculumului trebuie să includă probleme ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
s-a transformat în curriculum progresivist 8. 11.3. Curricula progresiviste versus curricula eficientistetc "11.3. Curricula progresiviste versus curricula eficientiste" Aflat în dispută permanentă - deși subtilă - cu eficientismul dominant, progresivismul a evoluat continuu în perioada 1928-1989, alimentând cu „ingrediente epistemice” din ce în ce mai temeinice eforturile de a construi o teorie curriculară cu adevărat științifică. În anii ’20, teoriile eficienței sociale și progresivismului au declanșat în SUA reforme educaționale rivale. „Tabăra eficientistă” (Bobbitt, Charters, Snedden ș.a.) și „tabăra progresivistă” (Dewey, Kilpatrick, Childs ș.a.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Lună. Erau „atacuri de cord” suferite de știința însăși. Istoria științei este marcată de acestea și savanții secolului XX ar fi trebuit să nu le uite. Sunt eșecuri și prăbușiri spectaculoase care au succedat mereu unor mari descoperiri și biruințe epistemice. Iată doar două exemple de năruiri care au avut loc în fizică, „regina științelor”. Tocmai când fizica newtoniană părea să-și fi epuizat domeniul formulând elegantele legi universale care elucidau toate tainele spațiului și timpului, a apărut teoria relativității a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
intensificat în deceniile următoare - „cacofonie”. Aveau în vedere diversitatea și divergența opiniilor, accentele critice deseori enunțate pe tonalități acute, ruperile de „ritm” și perspectivele noi și surprinzătoare. Toate dădeau, la începutul secolului XXI, impresia că s-a creat o hărmălaie epistemică exotică, inextricabilă și fără orizont. Gândirea postmodernistă a pătruns într-adevăr zgomotos și brutal în lumea cercetărilor educaționale, zguduind-o din temelii, părând chiar că intenționează să o spulbere în cele patru zări. Se părea că „școala în întregime” - nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
relativității, mecanica cuantică, relațiile de incertitudine și celelalte descoperiri stranii amintite anterior. Prima categorie de valori căzute în ruină încă din anii ’50-’60, anii antimodernismului, sunt valorile morale. S-a crezut că ele vor putea fi suplinite cu valori epistemice. Postmodernismul pare să fi antrenat însă pulverizarea și risipirea moralei creștine în cele patru vânturi. Reperele morale ale omului creștin care își ducea viața „întru Hristos” au dispărut. Numai o nouă viziune coerentă asupra vieții și formării personalității umane ar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și postmodernism. În A Post-Modern Perspective on Curriculum a urmărit dezvoltarea ideilor postmoderniste în secolul XX în paralel cu evoluția științei. Era ceva nou. Și alți pedagogi abordaseră problema deosebirilor dintre modernism și postmodernism, dar nu se interesaseră de rădăcinile epistemice ale acestor diferențe. Giroux, McLaren sau Lather, de exemplu, încercaseră doar să încorporeze ideile postmoderniste în pedagogia critică ori în pedagogia feministă (Lather). Doll a urmărit însă să articuleze modernismul și postmodernismul într-o evoluție coerentă pe terenul creșterii cunoașterii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
realistă” s-a multiplicat în numai un secol de câteva ori - întrerupând orice comunicare cu „cultura umanistă”. Prăpastia s-a adâncit și cele două culturi au devenit lumi antagonice. Trăim, de fapt, o adevărată catastrofă paideutică - rezultat vădit al obsesiilor epistemice unilaterale și univoce ale gândirii moderne. Așadar, postmodernismul poate fi considerat o reacție de revoltă împotriva acestei „evoluții cu ochelari de cal”. O realitate care a devenit evidentă la sfârșitul secolului XX. După Wilson, gândirea modernă, cu rigiditatea ei unilaterală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rigiditatea ei unilaterală ajunsă în fază cronică, o agreează cu dificultate, dar este nevoită să o recunoască. Concilierea modern-postmodern, pe care o încearcă Wilson (1994) în domeniul designului curricular și instrucțional, se află în această situație. După el, există punți epistemice și tehnice între gândirea modernă și gândirea postmodernă, între univocitate și plurivocitate, între „structurare” și „destructurare”, între convergență și divergență pe teritoriul proiectării pedagogice. 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucționaltc " 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
noua alianță” a științei și „noua vrajă” a lumii (Prigogine) etc. Lyotard (op. cit.) definește postmodernismul ca „incredulitate” față de „marile povești” (citește „mituri”) ale Cunoașterii. Această „incredulitate” pare să fi fost declanșată de compartimentarea excesivă a științelor și de disoluția coerenței epistemice. Adică de ceea ce, în termeni pozitivi, s-a numit „revoluția științifico-tehnică”. Postmodernismul reflectă, cu prioritate, aspectul negativ al acestei revoluții. Este ilustrativă galeria de „morți” și „decese” anunțate de postmoderniști: „sfârșitul istoriei” (Gehlen); „sfârșitul modernității” (Vattimo); „sfârșitul umanismului” (Heidegger); „moartea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sau în simultaneități descriptive, ca substrat sangvin al „autenticității”, „lucidității”, „anticalofilismului” sau „documentarismului psihologic”? Ce este acest material, „așa de omogen și ispititor totdeauna”, a cărui acțiune, misterioasă și fascinantă, dizolvă retortele securizate ale laboratorului critic și face inoperant tabloul epistemic - axiomatic și modelator - al retoricii literare? O primă ipoteză trimite, evident, la fluxul modern al conștiinței, teoretizat de William James și devenit, odată cu operele lui James Joyce și ale Virginiei Woolf, o constantă literară a modernității. P. nu îl prețuiește
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
acest context, dată fiind aspirația de „obiectivitate” a sociologiei Încă de la apariția sa, orientările cu nuanțe explicit sau implicit sociologiste ca exerciții de desprindere a sociologiei de haloul metafizic care i-a fost arondat În condițiile „nașterii” sale la modul epistemic constituie primele secvențe doctrinare ale sociologiei. Diversitatea acestora se raportează la o sferă de echivalențe care le poate asigura o unitate implicită: aspirația spre macrosociologie și tendința de realizare a unor sisteme explicative care să vizeze Întreaga societate ca sistem
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Această etapă, preponderent doctrinară, din „timpul interior” al maturizării semantice a sistemului de concepte și categorii proprii demersului sociologic, eu o consider ca fiind etapa clasică a sociologiei, numită de unii reprezentanți ai genului și „pură” sau „teoretică”. Sub raport epistemic, ea se Încheie o dată cu publicarea de către É. Durkheim a lucrării Les règles de la méthode sociologistique (1895) care a orientat cercetarea spre aspecte concrete ale realității sociale, fondând direcțiile metodologiei, ale metodelor și tehnicilor de cercetare, care se vor dezvolta ulterior
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ca ministru, a legitimat pentru prima dată În lume, printr-o lege, cadrul normativ al cercetării sociale. Eu Îl consider adevăratul „inventator” al cercetării-acțiune pe care ne-o propun occidentalii ca noutate absolută (!). Sociologia militans este prima dovadă de demnitate epistemică a sociologiei ca instanță de consiliere calificată a liderilor și de gestionare a transformărilor aflate În curs. Cât privește interdisciplinaritatea, ea a fost promovată ca regulă pentru prima oară la scenă mondială de același român excepțional, D. Gusti, atât la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
este Încă o dovadă că memoria noastră colectivă a fost pervertită. Iată din ce cauză salut cu entuziasm inițiativa revistei pentru acest exercițiu de recuperare a contribuțiilor românești la constituirea patrimoniului conceptual și metodologic al sociologiei; c) etapa de reconstrucție epistemică Începută prin D. Gusti Îi mai include pe H. Stahl, Petre Andrei, G. Marica, V. Bărbat și se continuă cu reconstrucția instituțională Începută după 1989 și aflată În plină desfășurare. Cu certitudine, trebuie reținute următoarele aspecte: sociologia românească nu s-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
românești. Cu toate că există Încă multe studii aflate la nivel empirist, se impun tot mai pregnant nuclee puternice de cercetare ce utilizează teorii sociologice sprijinite pe baze de date construite În chip riguros. Ștefan Buzărnescu: După 1989, datorită Îndelungatului său concubinaj epistemic cu toate segmentele spațiului social românesc și subordonării experimentului politic comunist, paradigma marxistă a fost excomunicată nu doar din practica politică, ci și din sfera de reflexie teoretico-metodologică. Culpabilizarea, latentă sau manifestă, a celor care au participat, ca universitari, la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Întemeietori de școli sociologice occidentale printre sociologii români. Nici alți reprezentanți ai științelor sociale nu au căzut pradă tentației mimetismului modelelor străine, nici măcar În momentele În care acestea erau În vogă În țări influente și cu mare potențial economic. Bovarismul epistemic nu a caracterizat niciodată biografia practicii sociologice românești; această conduită este valoarea de patrimoniu pe care comunitatea noastră profesională are obligația să o reafirme - evident, la alți parametri. Nici chiar episodul marxist al confruntării sociologiei cu materialismul istoric (filosofia marxistă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pe D. Gusti, dar pentru asta trebuie să „producem” noi acel tratat. Atâta timp cât ne rezumăm să traducem, uneori fără discernământ, tot ce apare În Occident, vom continua suicidul axiologic al românismului. Acum avem libertatea să-l oprim, reconstruindu-ne profilul epistemic al sociologiei din perspectivă românească. Obiectivul este realizabil prin aportul conjugat al unei comunități profesionale de tip nou, iar pentru a fi o comunitate de tip nou nu avem nevoie decât de voință. Constantin Schifirneț: Nu cred că termenul influență
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
spre comunism” arată devalizarea cuvântului tranziție de orice potențial explicativ; face parte din noua limbă de lemn, de esență diferită. Abordarea sociologică a mutațiilor structurale postcomuniste mi se pare mai rezonabilă ca formulare, deoarece „tranziția” nu este un nou „conținut epistemic” și nu Întrunește nici celelalte condiții pentru a se constitui În sociologie de ramură. În România, pe prezenta secvență de evoluție, accentul pe microsociologie este corect, dar e obligatoriu să Încercăm să depășim momentul inerțial al sociografiei ca situație pe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
românești să fie, Încă, fișa clinică a disfuncțiilor Întregii noastre societăți aflate Într-o fază de accentuată entropie normativă. În etapa următoare ea trebuie să se afirme și ca instanță de reflexie calificată a societății asupra ei Însăși, denunțând braconajul epistemic al tuturor celor care-i represează că nu a anticipat evenimentele din ’89. Acestora le ofer următoarea replică: sociologia nu face profeții, iar sociologii nu sunt profeți, ci oameni de știință. Prin analogie cu medicina, faptul că există bolnavi și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
au făcut ca „bolile” sistemului social să fie tratate de vraci ideologici, „injecțiile” propagandistice favorizând intrarea sistemului În metastază structurală și grăbindu-i intrarea În cimitirul istoriei ca un experiment social gestionat incompetent și triumfalist. Un sistem care a asasinat, epistemic vorbind, sociologia a sfârșit prin suicid politic; iată lecția amară din care toți trebuie să tragem concluzii lucide și să ne asumăm responsabilitățile corespunzătoare locului deținut În societateă Dincolo de diversitatea opțiunilor noastre metodologice, avem un obiectiv testamentar de Îndeplinit de la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
apărând doar la nivel regional, În contextul uneia sau alteia dintre țări. Pentru participanții din România a devenit cert faptul că a susține În continuare, de o manieră negativistă, „ca la noi la nimeni” nu este numai neproductiv În plan epistemic, ci și de-a dreptul periculos pentru planul acțiunii practice de transformare a spațiului rural. John Bryden, de la Universitatea din Aberdeen, Scoția, a realizat investigații În Scoția, Grecia, Germania, Suedia (câte două zone de studiu pentru fiecare țară) și le-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
decât haotice intervenții „de la centru” care, în mare parte, vizau diminuarea efectelor „tranziției” (pentru a folosi un termen cunoscut, deși acesta este mai mult o „formă fără fond” în sensul lui Maiorescu, adică un termen care nu își găsește suportul epistemic), și nu analiza și gestionarea rezolutivă a cauzelor generatoare ale efectelor respective. Mai mult, odată cu deschiderea oficială a negocierilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană (februarie 2000) și a capitolului 7 - Agricultura (2002), problemele mediului rural (sociale și economice) au devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ne conduce și volumul Omul recent, comentat dintr-un unghi critic și, deopotrivă, simpatetic în eseul despre „căutarea firului pierdut”. După câteva însemnări despre transparența liturgică și nostalgia paradisiacă a jocului (e.g., fotbalul), urmează o apologie a neînțelegerii ca spațiu epistemic intermediar. Neînțelegerea este locul simbolic al minții în care o mai profundă cunoaștere de sine poate anticipa recunoașterea tainei lui Dumnezeu. Acest exercițiu de recunoaștere și recunoștință poate fi comutat de la un nivel individual într-un plan comunitar. Este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ființarea supremă despre care se predică atributele perfecțiunii; cunoscătorul prin excelență este filozoful exersat în arta dialecticii; mediul cunoașterii eminente încetează să mai fie templul sau mănăstirea și devine, prin excelență, universitatea. Imaginea structurilor adânci ale lumii se modifică, subiectul epistemic se transformă (din ascet în savant), iar locul de înmagazinare se comută din planul tradiției orale (cu un important conținut mistagogic) în planul bibliotecii exoterice. Se produce așadar, în termenii istoricului științei Ludwick Fleck (1896-1961), o ruptură atât la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conștiinței europenilor de rând. Este sigur apoi că această nomenclatură poate fi prelungită la nesfârșit, pentru a ilustra argumentul nostru despre historia mirabilis. În loc de idei clare și distincte, modernii educați la școala istoriei au dobândit conștiința propriei ignoranțe și insuficiențe epistemice și morale. Știm astăzi cu câtă ușurătate am lansat în trecut judecăți istorice și etice despre cel necunoscut nouă. Adâncind cu onestitate cunoașterea unei lumi plurale și tot mai fărâmițate, istoricii ne-au eliberat de false certitudini ale metanarațiunilor metafizice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]