901 matches
-
expresia concentrată a impulsului spre dramatizare, adică un tip etern al teatrului, i.e. reprezentare autentică a vieții în sine. Plecând de la aceleași premise, Peter Brooks insistă cu precădere asupra modernității genului, care, apărut o dată cu Revoluția, devine un simptom al mutației epistemice marcând "disoluția sacrului și a instituțiilor sale reprezentative" (monarhia și biserica), "abolirea centralismului" și a societății organice reclamate de creștinism ceea ce va duce, în plan literar, la invalidarea unor specii precum tragedia și a unor categorii de personaje caracteristice (eroul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că: 1. teatrul va utiliza cu succes procedeele narative (punând accentul pe subiect, pe intrigă), tot așa cum epicul va profita de mijloacele dramatizării; 2. în timp, tragedia devine melodramă iar epopeea roman, în acord cu sensibilitatea epocii și cu mutația epistemică despre care am mai vorbit; 3. dacă epicul și dramaticul reprezintă așadar "formele" esențiale ale artei, liricul se referă la "conținutul" ei, adică la "suflet", la fondul psihologic. În termeni lovinescieni, am spune că lirismul constituie elementul de "sugestie" capabil
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în interpretarea Predicatului, pp.249-251, și în cap. Modalitatea, p.673 ș.u.), "Semantic, toate au calitatea de predicat semantic, primind drept argument o întreagă propoziție (...) (Firește că a învățat.)" (vol.II, p.250), " Din punct de vedere sintactic, adverbele epistemice pot apărea ca elemente regente, cu funcție sintactică de predicat, când au ca adjunct o propoziție subiectivă introdusă prin conjuncția că (Poate că nu s-a observat...)." (vol.I, p.599) Adverbele de modalitate rămân în afara funcțiilor sintactice dar pot
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorba de Alexandru Odobescu, cel care pe la 1860 se preocupa de problemele folclorului comparat și care la începutul anilor '70 a încercat să propună un concept al frumosului sub umbrela arheologiei. Cursul de Istoria arheologiei, inițiativă de "avangardă" în contextul epistemic al epocii, e menit în esență să legitimeze o estetică bazată pe fapte de viață cotidiană 62. Înainte însă de a plonja în amănuntele acestei reflecții estetice trebuie să punem întrebarea: de ce tocmai arheologia? Adică de ce a fost nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
doctrine filosofice; căci una din ele prezentă material și fapte pentru morala socială sau Etica; iar cealaltă, tractând despre arte este chiar baza Esteticei"72. În această dublă articulare a domeniului arheologiei a intervenit ceea ce astăzi am numi un derapaj epistemic: o disciplină științifică a fost transformată într-un cadru normativ. Odobescu urmărește în același timp o reconstituire a valorilor și o promovare a lor; arheologia nu vizează numai restituirea unei etici și a unei estetici care țin de domeniul trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lectură semiotica a Cameliei Cmeciu în particular. Valoarea informativa, proeminenta și cadrarea sunt cele trei principii care infrastructurează și explică orice compoziție (non)verbală. * multimodalitatea. Semiotica socială pledează pentru o relativitate a adevărului în special dacă ne gândim la modalitatea epistemică. O teorie a semioticii sociale nu pretinde (Kress, van Leeuwen [1996] 2006: 154) a stabili adevărul absolut sau neadevărul unor reprezentări. Obiectivul acestei teorii este de a arăta dacă un text (non)verbal este reprezentat în cadrări adevărate sau nu
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
imaginație [gr. eidolon, lat. ficțio] se referă la "capacitatea mentală de a experimenta, construi și manipula imaginarul mental experiență cvasiperceptuală pentru a deschide calea către fantezie, utopie, catre o gândire originală și creativă [...]"18. Imaginarul presupune un joc al modalităților epistemice, deoarece "umple vidul semiologic al lui ce este cu referențialul ontologic al lui ceea ce ar trebui sau ar putea să fie" (Frigioiu 2004: 14). Această trecere de la realitate la reprezentări posibile înseamnă o continuă și permanentă pendulare pe o axă
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
În ceea ce privește aspectualizarea, se observă o anume ambiguitate în cadrul procesului identitar. Astfel putem avea o aspectualizare incoativa, unde "cine" este Emil Constantinescu, dar și o aspectualizare continuativa, unde "cine" este Ion Iliescu. Dacă ne raportăm la agentul-cetățean, vom observa o modalitate epistemică ( a judeca). • schemă analitică finală are un statut cauzativ evolutiv datorită frazei "sunteți chemați să judecați", construită pe diateza pasivă, iar verbele "a chema" și "a judeca" implică o evoluție acțională, dar și mentală. SAC 5 = "Eu vă chem la
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
roșu/ stă pentru șuvița de păr, sinecdoca pentru politicianul-candidat. Atât ardeiul roșu, cât și Traian Băsescu devin domenii ale unei metafore conceptuale, construită pe corespondențe ontologice (ardeiul iute și șuvița au aceeași unitate minimala, si anume formă alungita) și corespondențe epistemice (ardeiul roșu este cunoscut pentru gustul sau iute, în timp ce Traian Băsescu este perceput drept un candidat foarte activ). Semnificatul progres asociat cu elementele concepute ale contextului iconic/ promisiunea electorală este, de fapt, propria interpretare a următorului portret politic: Este Traian
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
despre posibilitatea înfăptuirii unor evenimente. Gramaticalizarea (Palmer 1990: 16) competențelor, atitudinilor și opiniilor participanților discursivi cuprinde două dimensiuni: a) obiectivitate, printr-o modalitate deontica menită a sugera fie factualitatea, fie o scală a intensității autorității; b) subiectivitate, printr-o modalitate epistemică, creând scală siguranță → probabilitate → posibilitate. F.R. Palmer (1991: 13-14) este de părere că modalitatea trebuie studiată prin instrumentele teoretice ale teoriei actelor de limbaj (Searle 1969; Austin 1962) deoarece atât pragmatică, cât și modalitatea presupun interacțiunea dintre participanți care încearcă
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
instrumentele teoretice ale teoriei actelor de limbaj (Searle 1969; Austin 1962) deoarece atât pragmatică, cât și modalitatea presupun interacțiunea dintre participanți care încearcă să domine în schimburile discursive. Acest baleiaj între efectele perlocuționare de putere obținute prin modalități deontice și epistemice sunt surprinse de asemenea în textul literar analizat. Liviu Rebreanu a structurat nuvelă Baroneasă pe sintagma "voința Ilenei era sfântă" (p. 370, 371, 372) care deține o dublă semnificație: * transformarea identității sociale într-o identitate personală. Ileana devine un agent
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
o valentă pozitivă. Cele patru moduri de existență din modelul semioticii pasiunii sunt activate de două ori în nuvelă, semi-realizarea fiind punctul de început (virtualizarea) al celui de-al doilea simulacru. Însă modalizarea deontica autoritara este întărită de o modalitate epistemică a judecaților de valoare, exprimate de "ghicitorul din Măgura" și de "babele înțelepte". Aceste două personaje sunt întrupări prototipice ale credinței românilor în practici sociale populare oculte sau în instanțe ale spiritului satului. Determinarea Ilenei se regăsește de asemenea în
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a unei situații" și cuprinde trei tipuri de procese: incoative, durative și terminative. 15 Modalizările pe care se axează orice parcurs generativ identitar sunt construite pe aspecte deontice care conduc către un raport de autoritate între doi interlocutori și aspecte epistemice, care implică judecați de valoare. 16 http://www.etymonline.com 17 The Columbia Encyclopedia, Sixth Edition Copyright(c) 2004, Columbia University Press, p. 2323 (www.questia.com) 18 http://philosophy.uwaterloo.ca/MindDict/imagination.html 19 Dicționarul latin-român (Editură Științifică
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
din extremitatea acului va declanșa un atac întețit al altor albine în același punct; multe vor muri, colonia - inclusiv regina - va rămâne.) Oricâte analogii sau chiar mecanisme formale s-ar evidenția între nivelul uman și cel infrauman, rămâne problema crucială epistemic și tulburătoare uman, și anume dacă datul conștiinței nu aduce ceva fundamental diferit în ceea ce privește altruismul: în prima împrejurare el este „instinctiv”, în cea de-a doua e deliberativ. Distincția este notată și de Wilson (1979): „Capacitatea comună pentru sacrificiul suprem
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
purtătorii materiali ai valorilor apar obiectele, fenomenele, situațiile, prin semnificațiile lor axiologice. Același obiect poate fi purtător al mai multor valori și poate fi, de asemenea, obiect ontologic sau gnoseologic, în funcțiede modalitățile de însușire a lumii de către om (subiect epistemic, subiect axiologic etc.). O atare rezolvare se referă însă la evaluarea, la valorizarea realității înconjurătoare, și nu la valori ca principii de sine stătătoare. Desigur, raportul dintre valorizare și valori este complex, și cu greu sunt posibil de demarcat cei
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
din urmă, promovat de disciplinele socioumane, în particular de sociologie și psihologia socială, arată, pe baza cercetărilor de teren și experimentale, că practicarea concretă a valorilor și normelor diferă atât de mult de la situație la situație, încât își pierd eficiența epistemică de principii universale. Mulți analiști ai vieții cotidiene și experimentaliști în domeniul normelor de grup consideră că viziunea (filosofică) asupra judecăților de valoare și a axiologicului în general, ca date universale, este un gen de misticism. Rațiunea universală axiologică, simțul
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
versiune reducționistă se ajunge la explicarea prin formula alegerii variantei optime (raționale) de atingere a scopului, ținând seama de costuri și beneficii. Asupra acestei probleme vom reveni. R. Boudon (1994) crede că abordarea cognitivistă de factură neo-weberiană poate rezolva tensiunea epistemică dintre universal și contextual, în domeniul judecăților morale, al fenomenului axiologic în general. (Să observăm, împreună cu sociologul francez, că, dacă universalismul axiologic este cvasiinoperant în analiza realului social, contextualismul este inoperant în știință, fiindcă, dacă totul este atât de local
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în cunoaștere. Deși nici aceasta nu stă la îndemâna oricui, e mult mai ușor a crea expresii decât teorii sau chiar idei. Pe de altă parte, noi termeni sau noi asocieri de termeni pot avea, prin concizia și sugestivitatea lor, efecte epistemice considerabile. Să remarcăm, în fine, că, având în vedere explicația plurinivelară (socioculturală, psihologică, biopsihosociologică, genetică și funcțională etc.), teorii axiologice care în intenții se vor concurențiale sunt, în cea mai mare parte, nu numai posibil, ci și necesar complementare. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ele fiind conectate structural, dar cunoscând, în același timp, o continuă procesualitate: o fină, aproape alchimistă procesualitate intraindividuală, una în variatele relaționări interpersonale și intergrupale, și o macroprocesualitate istorică a mediului (contextului) social. Afirmațiile de mai sus au o valoare epistemică orientativă, experiența științifică de până acum arătându-ne că, oricât de tentantă ar fi abordarea holistică sincretică, imaginea globală nu poate fi realizată decât prin cercetări analitice, pe subiecte particulare, urmărind apoi realizarea unor sinteze. Capitolul 2tc " Capitolul 2" Comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
bogat ar fi. Situațiile concrete, contextul comunitar-cultural și alți determinanți conduc la ideea că abordarea trebuie să fie mai degrabă ideografico-localistă decât nomotetică (vezi și Iluț, 1997) și în legătură cu prosocialul. M. Snayder (1993, apud Batson, 1998) susține că e profitabil epistemic să avem în vedere identificarea predictorilor pentru comportamente prosociale specifice, în situații specifice, ale unei populații specifice și într-un timp specific. Aș sublinia în acest sens că nu e vorba de idiograficul pur, despre situații, oameni și conduite mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
experiențele mele trecute ori cea pe care tocmai o trăiesc în ce categorie din cele expuse se încadrează?”, trebuie afirmat prompt că e foarte probabil că în nici una. În primul rând, fiindcă sunt tipuri ideale, în sensul weberian, de prototipuri epistemice; în al doilea rând, ele nu epuizează modalitățile de raportare prin dragoste la celălalt. Bunăoară, mai rar astăzi, când libera exprimare în toate domeniile a devenit o valoare socială, în vremuri anterioare nu de puține ori iubirea rămânea nedeclarată, nedezvăluită
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
apoi rezultatele efective cu cele prezumate de lider sau de o altă persoană. Datele diverselor studii nu dezvăluie o corelație pozitivă prea ridicată, statistic vorbind, între estimările personale și răspunsurile subiecților. Se înțelege că aceste constatări argumentează nu doar statutul epistemic al sociometriei, ci pot servi ca repere în evaluarea capacităților empatice ale liderului, a interesului și preocupărilor lui față de grup. 3.3. Cooperare și competițietc "3.3. Cooperare și competiție" Cu deosebire în cazul grupurilor mici și mijlocii bine determinate
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
coord., 1994) - are loc o cvasitautologie, un raționament circular: „o anumită conduită este înfățișată ca fiind datorată trăsăturii”, iar „trăsătura” însăși este dedusă din comportarea efectivă (p. 168). E greu de știut astfel dacă trăsătura determină comportamentul sau invers. Justificat epistemic este să admitem și în această problematică operarea circularității cauzale: un mănunchi de însușiri și abilități pe care un individ le posedă fac ca el să devină lider, iar, o dată devenit lider, potrivit nevoilor și caracteristicilor grupului, toate sau unele
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de acord ci doar a accepta că este posibil să nu fii deținător al Întregului adevăr - și, desigur, nici a adevărului absolut. Mircea Dumitru afirmă fără echivoc, În aceeași dezbatere: „...toleranța trebuie cultivată și deoarece failibilitatea ține de condiția noastră epistemică: nu avem acces la cunoaștere obiectivă certă și absolută În privința acelor chestiuni care sunt de cea mai mare importanță pentru viața morală, religioasă și politică a comunităților din care facem parte. Din moment ce opiniile noastre morale și politice, pe acre
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cel mai mult și ep acre socotim, În mod sincer și cu bune temeiuri, că suntem Îndreptățiți să le susținem, pot fi cu toate acestea eronate, este rațional să acceptăm că aceia care nu Împărtășesc angajamentele noastre sunt la fel de Îndreptățiți epistemic să susțină, În acord cu Andrei Pleșu, Toleranța și intolerabilul. II. Despre toleranță și violență Filtre teoretico- filosofice pentru o analiză a toleranței În lumea contemporană propriile lor justificări, opinii contrare.” Tocmai de aceea, religiile au o problemă În a
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]