1,945 matches
-
Reiese că aceia care aprofundează creativitatea trebuie să găsească noi metode de integrare a unor astfel de preocupări în lucrările lor. Concluzie Alegerea deliberată a metodei studiului de caz în special prin contrapoziție cu celelalte metode ridică dificultăți de ordin epistemologic. În continuare ne vom ocupa de trei dintre ele: locusul creativității, rolul cercetătorului, problema fidelității și validității. Locusul creativității Aprobând întrutotul că procesul creativ are loc într-un mediu social complex și diversificat, putem face un pas mai departe și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de importante pentru creativitate nu este negarea importanței lor, ci separarea procesului creativității de cel al persuasiunii și declararea necesității prezenței amândurora pentru ca ideile sau produsele creative să fie acceptate (Simonton, 1988, 1991, 1994). Însă această stratagemă nu rezolvă problema epistemologică. Dacă o persoană nu este în stare să convingă lumea că a avut o idee creativă, cum putem fi siguri că a avut-o într-adevăr? Iar dacă reușește să-i persuadeze pe ceilalți, sigur că îi va fi recunoscută
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
-o într-adevăr? Iar dacă reușește să-i persuadeze pe ceilalți, sigur că îi va fi recunoscută creativitatea. Prin urmare, este imposibil să separăm creativitatea de persuasiune; ele ori înving, ori eșuează împreună. Imposibilitatea nu este doar metodologică, ci și epistemologică și, probabil, ontologică. Cu alte cuvinte, dacă prin creativitate înțelegem capacitatea de a adăuga culturii un lucru nou, nu putem nici măcar să ne gândim să o separăm de persuasiune. Desigur, putem să nu fim de acord cu această definiție a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
aceea de a examina rolul pe care ea este capabilă să-l joace în difuzarea unei inovații, fie ea de ordin material sau de ordin sociocultural. Se știe că fenomenul de difuzare a inovațiilor este un proces colectiv de tip „epistemologic”, fiind reprezentat grafic printr-o curbă logistică în formă de S (Mendras și Forsé, 1983, cap. 3). De altfel, aspectul acestei curbe este acela care ne permite să concluzionăm că fenomenul este colectiv și că nu se reduce la o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de persoanele care le ocupă. O astfel de ipoteză se poate întemeia pe două raționamente diferite: baza organizațională sau instituțională este considerată sursa puterii deținute de individ sau rezultanta acestei puteri, sursa fiind situată în exterior. În afara criticii de ordin epistemologic prezentată în secțiunea menționată, s-a mai amintit că acest tip de analiză se limitează la aspectul formal al lucrurilor și neglijează în mod sistematic persoanele ce joacă un rol ce poate fi calificat drept „eminență cenușie”. Abordarea reputațională Analiza
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
parte -, el a și trăit! De asemenea, Aristip a făcut și altceva decât să traverseze istoria filosofiei între două vorbe de duh, deghizat în femeie și parfumat în agora, el a propus un relativism etic, un subiectivism metodologic, un nihilism epistemologic, o patetică senzualistă, o înțelepciune existențială, o politică critică, tot atâtea mici surprize, dacă a te bucura de clipă e de-ajuns! Numai viața și opera concepute în contrapunct pot pune într-o lumină nouă gândirile de obicei studiate din
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
influențe mai vizibile. Diversitatea aparatului conceptual și instrumentarului metodologic folosite azi în relațiile internaționale demonstrează, totodată, pluralitatea informațiilor folosite și complexitatea construirii cunoașterii științifice într-un domeniu în continuă expansiune. Ca știință a socialului, relațiile internaționale au parte de problemele epistemologice și metodologice cunoscute din alte domenii, doar că mult augmentate. Originile filosofice ale tuturor formelor de cercetare ale interacțiunii umane sunt însă cu mult mai evidente în acest domeniu, dată fiind și gravitatea temelor discutate. Doar dacă ne gândim la
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
contestată în ultimele două decenii de autori care, prin diverse strategii, acuză întemeietorii Școlii realiste de inventarea unei școli rivale cu scopul de a-și legitima propria poziție. Un prim argument al acestei contestări derivă din diversitatea ideologică, metodologică și epistemologică a curentului internaționalismului liberal interbelic (Ashworth, 2002, p. 36), diversitate care, în fapt, reflectă la un alt nivel de analiză (internațional) -, diversitatea curentului liberal. Peter Wilson este cel care argumentează, contrar imaginii unitare descrise și atacate de E.H. Carr în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este întărirea identităților subdisciplinare, spre exemplu studiile de securitate sau economia politică internațională. Pentru o mai bună înțelegere a încercărilor de tipologizare a neorealismului, se pot utiliza criteriile utilizate de Stefano Guzzini în elaborarea „hărții” teoriilor în relațiile internaționale: criteriul epistemologic (axa naturalism-interpretivism) și criteriul metodologic (axa individualism-holism). Teoria waltziană este naturalistă, în sensul în care naturalismul presupune monismul metodologic; face din căutarea legilor generale programul legitim din punct de vedere științific; susține subsumarea teoretică a explicației științifice, în sensul că
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
neoclasic și realismul alegerii raționale (Dunne și Schmidt, 2005, p. 166). Distincția între realismul clasic și cel structural are la bază, evident, opțiunea acestuia din urmă pentru „a treia” imagine, anarhia internațională - realismul structural este naturalist din punct de vedere epistemologic, în timp ce realismul clasic este mai degrabă interpretivist. Totodată, critica lui Waltz la adresa „reducționismului” lui Morgenthau sau chiar al lui Aron este în primul rând o critică la adresa individualismului lor metodologic. Pe de altă parte, teoria lui Waltz nu este chiar
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
holismului lui Waltz în direcția lui Morgenthau, dar fără a parcurge chiar tot drumul până la Morgenthau. Reacția concretizată prin „realismul alegerii raționale” este o reacție individualistă la holismul metodologic al realismului structural, fără a-i pune însă în discuție naturalismul epistemologic. Astfel de cercetători realiști, preocupați de cooperarea și conflictul internațional (dilema securității, problema câștigurilor relative ca obstacol în calea cooperării) împărtășesc, în mare, viziunea despre știință a lui Waltz. De aceea a și fost relativ facilă încorporarea acestor contribuții, pentru
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
The Social Construction of Reality în lucrările lui Hayward Alker, Emanuel Adler, Peter Haas, Peter Katzenstein, Andrew Linklater, Richard Ashley, Nicholas Onuf și Friedrich Kratochwill de la finele anilor ’80 și începutul anilor ’90. Toți acești autori împărtășesc anumite premise metodologice, epistemologice și ontologice constructiviste, fără a fi fost etichetați constructiviști și grupați în aceeași școală de gândire, în acea perioadă; avansarea constructivismului la rang de teorie a relațiilor internaționale este meritul unei generații noi de autori, în frunte cu Wendt. Ca
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
științelor sociale în general, cu implicații asupra agendei de cercetare și a metodelor folosite, împărtășită de mai mulți autori. Într-o a doua accepțiune, constructivismul desemnează o poziție meta-teoretică referitoare la științele sociale, bazată în principal pe argumente de factură epistemologică și ontologică, reunind un număr mare de teorii distincte. Capitolul de față adoptă primul sens, studiind constructivismul ca o teorie a relațiilor internaționale. Al doilea sens se suprapune în mare măsură peste ceea ce Keohane denumea, în 1998, curent reflectivist sau
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ceea ce se reflectă în modalitățile prin care poate fi cunoscută, comunicată și transformată ceea ce considerăm îndeobște a fi „realitate” internațională. Este cu siguranță o teorie socială a realității internaționale care deschide, cu generozitate, nu lipsit însă de probleme metodologice și epistemologice, calea spre transformarea relațiilor internaționale prin reconstruirea conceptuală a actorilor, intereselor, identităților, structurilor și sensurilor interacțiunii dintre ele. Olivia Toderean FEMINISMUL ÎN RELAȚIILE INTERNAȚIONALE Introducere O abordare a ansamblului contribuțiilor feministe la studierea relațiilor internaționale, în economia cărții de față
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mai multe versiuni propuse pentru sistematizarea acestui subdomeniu (vezi Toderean, 2002). Margot Light și Fred Halliday disting două categorii de contribuții feministe în relațiile internaționale: scrierile care consideră femeile o categorie de studiu și cele care iau genul ca reper epistemologic (Light și Halliday, 1999). O autoare feministă importantă în studierea relațiilor internaționale, Jacqui True, ajunge la concluzia că există trei modalități - chiar etape - de integrare a „genului” în studiul relațiilor internaționale: genul ca variabilă, genul ca element constitutiv și genul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
foarte succintă a fiecărui curent teoretic feminist al relațiilor internaționale poate aduce mai mult conținut și claritate acestor considerații introductive. Reducerea lor la un singur curent este imposibilă din cauza diversității și, mai ales, dat fiind că între ele există diferențe epistemologice, metodologice, ontologice și axiologice semnificative. În ultimele decenii, majoritatea teoriilor politice feministe au dobândit proiecții în domeniul relațiilor internaționale, ca disciplină, deși respectivele teorii au apărut mult mai târziu decât „echivalentul” lor în teoria politică. Literatura de specialitate este foarte
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acest curent de teoretizare este susținut de majoritatea autorilor postmoderni ai disciplinei, chiar dacă nu sunt feminiști (de exemplu, R.B.J. Walker, James Der Derian). Teoretizarea feministă postmodernă este de altfel, la rândul ei, o sintagmă improprie, pentru că feminismul postmodern înseamnă atacarea epistemologică și metodologică a teoretizării existente, deconstruirea ei, a conceptelor pe care le vehiculează, devoalarea dependențelor interne ale dihotomiilor-cheie ale domeniului. Acuzând discursul raționalizant, logocentric al relațiilor internaționale ca fiind unul masculin, care forțează în tipare opresive, prin acte de cunoaștere
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
multor curente intelectuale, urmărind în prezentul manual mai ales coerența expunerii, am optat pentru observarea doar a componentei marxiste a acestei abordări, prin legăturile sale cu perspectiva Școlii de la Frankfurt. Vezi Hobden și Wyn Jones (2001, pp. 214-216). Pentru implicațiile epistemologice ale teoriei critice, vezi, de exemplu, Shapcott (2004, pp. 278-279). Comentarii pertinente asupra teoriei critice, cu un accent pe contribuțiile lui Linklater - dintre care cele mai cunoscute titluri sunt Men and Citizens în the Theory of International Relations, Macmillan, Londra
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
majoră a studiilor de gen în general, putem afirma că, în relațiile internaționale, cele două sintagme se referă la același lucru, anume chestionarea cercetării și a practicii internaționale ținând cont de existența diferenței de gen și a implicațiilor ei ontologice, epistemologice, axiologice și metodologice. Privite în ansamblul lor, contribuțiile feministe nu vorbesc doar despre prezența nevăzută a femeilor în relațiile internaționale, ci, mult mai mult, despre construcția feminității și a masculinității, despre modul în care cele două „se ascund” în teoretizare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se definesc obiectul noii științe, noțiunile de organizație, om organizațional, comportament organizațional, se evidențiază relațiile psihologiei organizaționale cu alte ramuri ale psihologiei (psihologia socială și psihologia muncii), se trec în revistă factorii ce au favorizat apariția psihologiei organizaționale (factori ontologici, epistemologici, pragmatici), se analizează conținutul principalelor etape istorice ale evoluției domeniului, se prezintă statutul actual al disciplinei și dominantele preocupărilor în plan teoretic și aplicativ, schițându-se totodată direcțiile de evoluției. Analizând diferitele definiții existente în literatura de specialitate, autorul le
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cartea] este departe de a juca rolul unui demers pur analitic. Notarea disciplinată a nuanțelor politice stă alături de atitudinea politică și de calificarea tranșantă. Un aspect care desparte monografia de o analiză politologică dominată de idealul clasic, al unei neutralități epistemologice, este importanța dată portretului etic. Verdictele sînt enunțate cu plăcere, cu siguranță. [...] Dan Pavel ne-a obișnuit cu spunerea lucrurilor pe nume” (sublinierile ne aparțin). Pe plan internațional, este absolut firesc ca, de pildă, un political scientist cu orientare liberală
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1943. Redacția e compusă din Constantin Floru, Constantin Noica și Mircea Vulcănescu, toți trei cunoscuți și ca eseiști literari. I. de f. acordă atenție mentorului generației, Nae Ionescu, căruia i se publică lecția de deschidere de la Universitatea din București ( Funcțiunea epistemologică a iubirii). Alte texte aparțin lui Mircea Vulcănescu (Două tipuri de filosofie medievală, Dimensiunea românească a existenței), Constantin Noica (Unu și multiplu) și Octav Onicescu (Despre infinit). Se traduc texte din Anaxagoras, Melissos, Augustin, Hegel. Mai colaborează Alice Botez. M.Pp.
IZVOARE DE FILOSOFIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287659_a_288988]
-
de o consecvență ieșită din comun, străduindu-se, într-un chip la fel de programatic precum cel oglindit de marile sale inițiative istoriografice, să probeze că, în pofida vremurilor, scrisul istoric românesc mai putea fi încă, cel puțin pe alocuri, sincron cu direcțiile epistemologice de pe continent sau cu unele din inițiativele istoricilor europeni. Nu altul este rostul unor culegeri de studii, precum Culture and Society: structures, interferences, analogies in modern Romanian History (1985) sau La Révolution Française et les Roumains: impacte, images, interpretations, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
americane și este prezent în mai multe antologii editate în SUA. „Optzecist atipic”, cum l-a numit Nicolae Manolescu, G. este un poet vizionar și metafizic ce elaborează vaste structuri de tip baroc, palimpsestice, proiecte care dovedesc ambiții cosmologice și epistemologice. Fastul ceremonios al descrierii, simbolismul plurivalent și obscur, tonul oracular constituie ingredientele de bază ale unei retorici a apocalipticului, care susține arhitectura poemelor. De asemenea în răspăr față de estetica optzecismului, amplul poem Solaris (2002) are ambiția de a deconstrui cosmosul
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
Într-adevăr ca repere metodologice. Dar Mihaela are dreptate - este o dilemă din care nu poți ieși... Dar ieși! Mihaela Ursa: Eu cred că o cale de ieșire ar fi Într-o nouă formulă de ontologie slabă, Într-o descriere epistemologică și filosofică pornite tocmai de la fragmentar, care teoretizează fragmentarul. Sunt o mulțime de puncte de plecare, dar sigur că, În momentul În care refuzi sau spui că nu poți să Împaci anarhetipul cu nici o „explicație” ontologică, nici unul din exemplele astea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]