1,135 matches
-
ne oprim acum. Dacă la primul nivel baza poziționării noastre este o situație de ordin emotiv, la al doilea nivel raportarea se face prin intermediul judecății, adică a unei conceptualizări deschise, operative și intenționale a sistemelor de cunoaștere, perfecte și unidimensionale; epistemologie pe două dimensiuni îndreptată critic spre unidimensionalitatea științei exhaustive. Nu este vorba, ca să spunem așa, doar de simpla identificare a limitei orizontale a științei, ci și a limitei verticale, în sus sau în jos. Orice epistemologie serioasă își recunoaște astăzi
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cunoaștere, perfecte și unidimensionale; epistemologie pe două dimensiuni îndreptată critic spre unidimensionalitatea științei exhaustive. Nu este vorba, ca să spunem așa, doar de simpla identificare a limitei orizontale a științei, ci și a limitei verticale, în sus sau în jos. Orice epistemologie serioasă își recunoaște astăzi propriile limite, întrucât, conștientă că nu poate fi exhaustivă în propriul ei domeniu de activitate, înțelege că și cunoașterea pe care o deține nu poate fi considerată dogmatic încheiată, motiv pentru care susține nevoia unei interdisciplinarități
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
doar deschisă spre viitor, ci care să poată arăta și o direcție concretă de cercetare și de angajare. Filosofia ne apare astăzi, înainte de toate, ca exercitare a unei opoziții, pe de o parte față de orice formă de închidere într-o epistemologie reductivă, pe de alta față de folosirea pur ideologică a puterii. Ca propunere în fața constatării pierderii sensului, s-a configurat răspunsul formulat în termenul de luptă pentru sens. Domeniile în care se desfășoară această luptă sunt cele în care elanul vital
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de tip clasic, așa cum este cea care are ca suport filosofia creștină, înțeleasă în mod tradițional? Filosofia clasică greacă se confruntă astăzi cu o mare dificultate pricinuită de două motive, care sunt, de altfel, și două evenimente istorice: afirmarea unei epistemologii ce sfârșește prin a nu mai da nici un credit felului în care gândirea clasică a fost formulată și apariția creștinismului care opune teoretizării abstracte concretețea conștiinței personale și a evenimentelor istorice. Primul dintre aceste evenimente este relativ recent, începe cu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
unitară. Prima fază a metodei este interesată de condițiile de posibilitate ale unei filosofii religioase ca propedeutică a unei eventuale filosofii creștine. Condițiile de posibilitate trebuie căutate pe terenul total autonom al reflecției filosofice. Ele constau în recunoașterea unor limite epistemologiei ce se consideră exhaustivă și în modalitățile în care se configurează întrebarea existențială cu privire la sensul vieții și al lumii, cerință ce nu poate fi satisfăcută de cunoașterea științifică. În această etapă a metodei, elaborată la granițele epistemologice unde cunoașterea științifică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
limitează însă, așa cum afirmă autorul ei, la angajații care au un nivel ridicat al respectului de sine (Shamir, 1991). Leather (1983) subliniază necesitatea evaluării discursurilor științifice nu doar prin analiza internă a termenilor, ci și prin raportare la contextul social. Epistemologia dintr-o anumită perioadă este legată de ideologia acelei perioade. Comportamentul organizațional ca știință este dominat de ideologia capitalistă, favorizând abordările de tip pragmatic și pe cele de tip rațional: "Teoriile motivației în știința comportamentului nu sunt tocmai teorii ale
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
înțelegerii raportată pe de o parte la detașarea unei zone de cunoaștere și decodificarea ei pe de altă parte, la sesizarea sensului și semnificațiilor pe care le include acea zonă. Este prezentă în invenție și descoperire. 2. După specialiștii în epistemologia genetică, reprezintă întîlnirea dintre un subiect și un obiect pînă cînd necunoscutul din subiect își modifică dimensiunile față de ce era subiectul înainte de acea întîlnire. 3. Învățarea prin descoperire este una din formele moderne de învățare. Întotdeauna obiectul descoperirii există înaintea
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
logice dispersate în fluxul vieții”, spunea acum dacă-l întrebai. Era o titulatură în numele căreia putea să-și permită absolut orice. Gândirea sa exersată folosea oricui, chiar fizicienilor, medicilor și politicienilor liberali, care culegeau exemple și informații logic utile domeniilor proprii: epistemologie, public țintă, amigdale, gluoni. Profesorul Calomfir era respectat de public pentru vastitatea preocupărilor sale. De la mic la mare, orice creier din noua generație îi era îndatorat - asta mai presus de orice dubiu, chiar dacă nu se știa cum. Analiștii se refereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
societățile în tranziție 74 Acțiunea socială și „ideile” ca obiect al cunoașterii 76 Producerea strategiei: cunoaștere științifică sau cunoaștere instituțională? 77 Explicarea tranziției: ideologie și știință 78 Asimilarea într-o paradigmă comună a perspectivei cognitive și a perspectivei sociale 79 Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multiple 83 Dubla perspectivă: cognitivă și socială 85 Decizia P.I. și decizia C.P. 86 Capitolul 5 - Comunalitatea strategiilor tranziției: actorii externi 90 Actorii externi în modelarea tranziției 90 Comunalitatea 90 Interesul
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și „ideile” ca obiect al cunoașterii 76 Producerea strategiei: cunoaștere științifică sau cunoaștere instituțională? 77 Explicarea tranziției: ideologie și știință 78 Asimilarea într-o paradigmă comună a perspectivei cognitive și a perspectivei sociale 79 Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multiple 83 Dubla perspectivă: cognitivă și socială 85 Decizia P.I. și decizia C.P. 86 Capitolul 5 - Comunalitatea strategiilor tranziției: actorii externi 90 Actorii externi în modelarea tranziției 90 Comunalitatea 90 Interesul Occidentului 91 Teama 91 Instituțiile occidentale
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
economia „de pradă” 175 Corupția ca formă a economiei de pradă 180 Modelul explicativ al eșecurilor tranziției 183 Două opțiuni strategice ale explicației 183 Structura modelului explicativ 184 Cinci structuri ale explicației în funcție de etapele evoluției tranziției 188 Ieșirea din dogmatismul epistemologiei problemelor cu soluție unică 189 Epilog: istoria merge mai departe, dar cum? 191 Bibliografie selectivă 193 Mărturisiretc "MĂrturisire" Această carte a început să se închege încă din primele zile de după Revoluție. Ea nu este un exercițiu rece de sociologie asupra
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
originală” devenise o etichetă pusă pe orice idee care s-ar abate de la modelul dogmatizat al noii societăți. Spaima de originalitate este greu de explicat într-o epocă a inovării și descoperirii. La baza ei stă ceea ce eu numesc o epistemologie a problemelor cu soluție unică. Nu există decât o singură cale istorică (tranziția) și o singură strategie a tranziției, presupusă a reflecta univoc experiența țărilor occidentale. Ceea ce trebuie făcut este implementarea hotărâtă a reformelor conținute în această strategie. Încercarea de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
hotărâtă a reformelor conținute în această strategie. Încercarea de explorare a alternativelor era suspectată a fi expresia mascată a mentalităților comuniste, care nu fac decât să întârzie reforma sau chiar să o blocheze prin invocarea originalității. Efectul distorsionant al acestei epistemologii apare mai ales în conceperea democrației. Democrația nu mai are nici o legătură cu „voința colectivității”, aceasta putând fi „politic incorectă”, purtătoare a unei mentalități de tip comunist. În mod paradoxal, democrația a tins să fie echivalată cu adoptarea programului de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
public, constituie un exemplu clar de impunere a unor priorități inadecvate. * * * Două concluzii sunt importante aici. În primul rând, alegerea, explicită sau, de regulă, tacită, a unui model epistemologic are efecte asupra procesului de alegere a strategiei și a acțiunii. Epistemologia problemelor cu soluție unică produce o linie de raționare proprie. Dacă strategia tranziției a fost corectă, era de așteptat ca procesul de schimbare să meargă satisfăcător. Dar atunci când strategia însăși este sursa rateurilor? Acestea tind să fie prezentate doar ca
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
factori externi. Este reeditată paradigma leibniziană a lumilor posibile: „Trăim mereu în cea mai bună lume posibilă”. Tranziția pe care am adoptat-o modelează cea mai bună lume posibilă. O asemenea paradigmă este însă mai puțin credibilă în lumea actuală. Epistemologia problemelor cu soluții multiple deschide o cu totul altă linie de raționare. Strategia aleasă nu este singura posibilă și nu neapărat cea mai bună. Fenomenele negative pot fi rezultatul alegerii unei strategii mai slabe; o altă strategie ar putea minimiza
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
prin care strategia tranziției s-a constituit și a fost implementată. Sociologia a tins să împărtășească iluzia că strategia tranziției reprezintă un simplu produs cognitiv ce decurge automat din obiectivul de atins, corect formulat de către cei care au făcut-o. Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multipletc "Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multiple" Opțiunea pentru un model epistemologic sau altul reprezintă un punct epistemologic crucial în constituirea sociologiei ca știință în acest
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
constituit și a fost implementată. Sociologia a tins să împărtășească iluzia că strategia tranziției reprezintă un simplu produs cognitiv ce decurge automat din obiectivul de atins, corect formulat de către cei care au făcut-o. Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multipletc "Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multiple" Opțiunea pentru un model epistemologic sau altul reprezintă un punct epistemologic crucial în constituirea sociologiei ca știință în acest nou context. Sociologia explicativă, dezvoltată masiv
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Sociologia a tins să împărtășească iluzia că strategia tranziției reprezintă un simplu produs cognitiv ce decurge automat din obiectivul de atins, corect formulat de către cei care au făcut-o. Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multipletc "Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multiple" Opțiunea pentru un model epistemologic sau altul reprezintă un punct epistemologic crucial în constituirea sociologiei ca știință în acest nou context. Sociologia explicativă, dezvoltată masiv în societățile stabile, nu s-
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
că strategia tranziției reprezintă un simplu produs cognitiv ce decurge automat din obiectivul de atins, corect formulat de către cei care au făcut-o. Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multipletc "Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multiple" Opțiunea pentru un model epistemologic sau altul reprezintă un punct epistemologic crucial în constituirea sociologiei ca știință în acest nou context. Sociologia explicativă, dezvoltată masiv în societățile stabile, nu s-a confruntat cu o asemenea opțiune
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
mai bună sau sunt altele care ar putea/ar fi putut fi mai bune? Teoria acțiunii umane a suferit, în mod special în ultima parte a secolului trecut, o schimbare structurală pe care eu am numit-o trecerea de la o epistemologie a problemelor cu soluție unică la epistemologia problemelor cu soluții multiple. Epistemologia problemelor cu soluție unică presupune că orice problemă care urmează a fi soluționată prin acțiune are o singură soluție corectă/bună/satisfăcătoare; celelalte soluții care pot fi formulate
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
putea/ar fi putut fi mai bune? Teoria acțiunii umane a suferit, în mod special în ultima parte a secolului trecut, o schimbare structurală pe care eu am numit-o trecerea de la o epistemologie a problemelor cu soluție unică la epistemologia problemelor cu soluții multiple. Epistemologia problemelor cu soluție unică presupune că orice problemă care urmează a fi soluționată prin acțiune are o singură soluție corectă/bună/satisfăcătoare; celelalte soluții care pot fi formulate sunt inadecvate/proaste/nesatisfăcătoare. Pentru cazul cunoașterii
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
mai bune? Teoria acțiunii umane a suferit, în mod special în ultima parte a secolului trecut, o schimbare structurală pe care eu am numit-o trecerea de la o epistemologie a problemelor cu soluție unică la epistemologia problemelor cu soluții multiple. Epistemologia problemelor cu soluție unică presupune că orice problemă care urmează a fi soluționată prin acțiune are o singură soluție corectă/bună/satisfăcătoare; celelalte soluții care pot fi formulate sunt inadecvate/proaste/nesatisfăcătoare. Pentru cazul cunoașterii, epistemologia problemelor cu soluție unică
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
problemelor cu soluții multiple. Epistemologia problemelor cu soluție unică presupune că orice problemă care urmează a fi soluționată prin acțiune are o singură soluție corectă/bună/satisfăcătoare; celelalte soluții care pot fi formulate sunt inadecvate/proaste/nesatisfăcătoare. Pentru cazul cunoașterii, epistemologia problemelor cu soluție unică o găsim formulată de Aristotel. Filozoful grec i-a dat o formulare celebră: adevărul este unul singur; falsul se prezintă într-o infinitate de forme. Atunci când omul de știință reușește să formuleze o teorie care explică
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o cunoaștere de tip explicativ: realitatea este dată; știința trebuie să o ia ca atare și să explice de ce este așa, și nu altfel. Noua teorie a deciziei pune această problemă într-o perspectivă diferită de cea tradițională (Zamfir, 1990). Epistemologia problemelor cu soluție unică exprimă, în realitate, un proces decizional bazat pe satisfăcător: în condiții de incertitudine persistentă, decidentul tinde să se oprească la prima soluție satisfăcătoare pe care reușește să o identifice (teorema a fost formulată de H. Simon
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
însăși negarea legitimității explorării alternativelor reprezintă o ideologie justificativă a deciziilor luate, având funcția de a absorbi artificial incertitudinea față de alegerea făcută. Ideologiile joacă un rol important în acest mecanism de susținere a deciziilor luate și de respingere a alternativelor. Epistemologia problemelor cu soluție unică era încurajată de ipostaza sociologiei ca știință explicativă a realității sociale. Deciziile luate sunt fapte sociale, care trebuie explicate prin alte fapte sociale, și nu ca soluții de ales dintr-o multitudine de soluții posibile. Nu
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]