1,134 matches
-
inductiv, și cea a lui K. Popper 16, care consideră ca fiind fundamental pentru descoperirea științifică raționamentul deductiv și nu pe cel inductiv. Prin "teoria falsificabilității", rolul pentru acceptarea unei teorii științifice îl joacă raționamentul deductiv. Momentul Popper reprezintă în epistemologie un punct de cotitură. Este momentul în care epistemologia reevaluează marile descoperiri ale secolului XX. Principiul indeterminării introduce ideea subiectivității la nivelul experimentului fizic, universul cuantic fiind unul al probabilității. Din punct de vedere fizic nu putem determina cu precizie
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
consideră ca fiind fundamental pentru descoperirea științifică raționamentul deductiv și nu pe cel inductiv. Prin "teoria falsificabilității", rolul pentru acceptarea unei teorii științifice îl joacă raționamentul deductiv. Momentul Popper reprezintă în epistemologie un punct de cotitură. Este momentul în care epistemologia reevaluează marile descoperiri ale secolului XX. Principiul indeterminării introduce ideea subiectivității la nivelul experimentului fizic, universul cuantic fiind unul al probabilității. Din punct de vedere fizic nu putem determina cu precizie poziția unei particule. Se introduce conceptul de câmp, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lumină, din "întunericul" necunoașterii, cunoștințele necesare evoluției științei. Subiectul cunoscător trebuia să analizeze obiectul cercetării fără a exista interacțiune între acestea. Lucrurile nu mai stau la fel și la sfârșitul modernității. De fapt, problema realității a provocat apariția la nivelul epistemologiei a relativismului. Realismul 17 nu a mai făcut față nici noilor teorii fizice și nici societății de la sfârșitul secolului trecut. "Universul trebuie privit ca reprezentare", aceasta este marea provocare postmodernistă. Realul devine doar imagine a realității și prin aceasta își
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Pământului poate apare datorită sfârșitului resurselor sale. Indiferent de modul în care este imaginat sfârșitul, literatura din acest domeniu este suficient de vastă pentru a fi luată în considerare măcar ca un semnal de alarmă. Aflându-ne între ideile de epistemologie postmodernă sau post epistemologie ne gândim dacă modalitatea de a vedea lumea specifică celei de-a doua jumătăți a secolului XX este o nouă paradigmă 21 (o nouă formă de imaginar) sau doar o dezvoltare a vechii paradigme (atingerea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sfârșitului resurselor sale. Indiferent de modul în care este imaginat sfârșitul, literatura din acest domeniu este suficient de vastă pentru a fi luată în considerare măcar ca un semnal de alarmă. Aflându-ne între ideile de epistemologie postmodernă sau post epistemologie ne gândim dacă modalitatea de a vedea lumea specifică celei de-a doua jumătăți a secolului XX este o nouă paradigmă 21 (o nouă formă de imaginar) sau doar o dezvoltare a vechii paradigme (atingerea unei stări de maxim imagistic
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ruptură între ele, ci mai degrabă un transfer de la real spre imaginar, transfer specific unei plinătăți de imagine. Momentul de dezvoltare aduce la un moment dat după sine o stare de preaplin imagistic: acesta este reprezentat de postmodernism. La nivelul epistemologiei, transformările au venit să completeze imaginea modernă. Toate noutățile sunt datorate unor descoperiri științifice. Negarea științei moderne pornește chiar din sânul acesteia. Noile descoperiri au provocat un nou mod de a percepe lumea. Toate aceste trăsături ne duc cu gândul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Plenitudinea lumii și ordinea ei, Editura Humanitas, București, 1995. Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, București, 2000. Bonardel, Francoise, Filosofia alchimiei, Editura Polirom, 2000. Bonaventura, Intinerariul minții în Dumnezeu, Editura Științifică, București 1994. Botez, Angela, "Postmodernismul și epistemologia sa", în Revista de Filosofie, nr. 4 (iulie august), 1994. Braudel, Fernard, Timpul lumii, Editura Meridiane, București, 1989. Bruno, Giorado, Oeuvres completes, Les Belles Lettres, Paris, 1994. Bruno, Giordano, Despre cauză, principiu și unu, Editura Humanitas, București, 2002. Bruno, Giordano
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
The Resolution of Imagery Data, Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, 1995. Stoianov, Yuri, Tradiția ascunsă a Europei. Istoria secretă a ereziei creștine în Evul Mediu, Editura Polirom Iași 1999. Sumption, Jonathan, The Albigensian Crusade, Faber & Faber, Londra, 1976. Tassoni, Luigi, "Epistemologia di Giordano Bruno: "Lo universo che č il grande simulacro, la grande imagine"", în Giordano Bruno e il Rinascimento quale prospetterea verso una cultura Europea senso frontiere, Editura Fundația Culturală Română, București, 2002. Tatakis, Basile, Filosofia bizantină, Editura Nemira, 2010
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cronologiile realizate în lucrările Giordano Bruno, Opere italiene, Leo S. Olschki Editione, Firenze 1999 și Giordano Bruno, Opere italiene, Editura Humanitas, București, 2002. 176 Giordano Bruno, Despre cauză, principiu și unu, Editura Humanitas, București, 2002, p. 33. 177 Luigi Tassoni, "Epistemologia di Giordano Bruno: "Lo universo che č il grande simulacro, la grande imagine"", în Giordano Bruno e il Rinascimento quale prospetterea verso una cultura Europea senso frontiere, Editua Fundația Culturală Română, București, 2002, p. 259; "Il discorso sull'immagine e
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
aprecia la Eliade sintezele pe care le face cu privire la istoria religiilor din domeniul care le revine și, deopotrivă, pot aduce critici caracterului fragmentar, insuficient al utilizării surselor care fac parte din materia specialității lor, dar adesea pot pierde din vedere epistemologia care operează o asemenea selecție. În general, gradele explicitării fiind mult mai reduse în dialogul cu un asemenea specialist, exegeza a evitat provocarea pe care i-o înfățișa raportul dintre Eliade și Wikander. Spre deosebire de Eliade, Pettazzoni sau Dumézil, Wikander nu
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Hasdeu, Constantin Georgian 2 sau din cursurile lui Irineu Mihălcescu de la Facultatea de Teologie din București, a jucat un rol important, nu mai puțin complicat, în reconsiderarea tradiției religioase zoroastriene. El a tradus și interpretat vechile cânturi G³th³s, integrându-le epistemologiei noii științe a religiilor prin aceeași categorie de monoteism, prestigiu teologic pe care preoții parsi l-au asimilat 3. Vremea tensiunilor misionare va urma un alt traseu, iar miza teologic-creștină a criticii acestei religii, dualismul, va deveni una dintre principalele
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
unui personaj literar, se datorează faptului că „noi, ortodocșii, nu avem misionari”. Vizitând această istoriografie bizantină, Șincai poate înșirui numele unei serii de împărați sasanizi în paralel cu cei romani sau bizantini, într-o cronologie simplificată care, în virtutea unei rudimentare epistemologii, coincide cu demonstrația continuității latine a poporului român. Chosroe, Artacsers 3, „craiul persilor cel dintâiu”, urmat de Sápore I, „carele multă pagubă au făcut romanilor”, Hosroe se succed sub invariabil statica paradigmă de crai sau împărat al „persilor”. Dacă Traian
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
nu numai zadarnic, ci în primul rând depășit să credem că fenomenele s-ar putea explica prin «origini» și «filiații» istorice. Acum o vreme, Karl Popper vorbea deja despre «mizeria istoricismului», sărăcie care, însă, caracterizează, în parte, și propria lui epistemologie” - cf. „Dialog între Elémire Zolla și Ioan P. Culianu”, Panorama XXVIII (1989), 2 aprilie, pp. 141-145, reprodus în 22, 30 iulie - 5 august (2002), p. 9. Această cotitură epistemologică s-a aflat și la baza criticii aduse de Culianu cercetărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
învățământul primar în realizează în fond o conexiune între conținuturi, obiective, competențe și strategii. Această combinație poate fi completată cu metodologia utilizării mijloacelor de învățământ și cu metodologia evaluării. Categoriile principale de conținuturi ce sunt specifice pregătirii pedagogice practice sunt: epistemologia și logica domeniilor de cunoaștere și activitate; operațiuni și acțiuni practice, metode și tehnici specifice, modele și strategii operaționale, metode și tehnici de activitate intelectuală, motivații, atitudini. Rezultatele cercetărilor reafirmă importanța unei formări profesionale inițiale aprofundate și a formării profesionale
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
și Asistență socială, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iași) cu numeroase stagii de studii în străinătate, unde a avut deseori statutul de profesor invitat. Este membru al mai multor organizații profesionale naționale și internaționale. Discipline de specialitate: Sociologie, Metodologia cercetării sociologice, Epistemologie, Sociologia educației, Sociologia sănătății, Sociologia dezvoltării comunitare. Membru în colective de redacție ale unor reviste științifice naționale și internaționale. Are numeroase studii și articole publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate. A participat la conferințe, congrese naționale și
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
și al sociologiei organizațiilor. Printre evenimentele care au contribuit la apariția sociologiei medicale putem enumera criticile aduse medicinei, reorganizarea studiilor medicale etc. Au urmat: cercetări sociologice asupra instituțiilor medicale, primul doctorat în domeniu, contribuțiile lui Thure von Uexküll (care centra epistemologia medicinei pe "mediul ființei vii"), ale lui Manfred Pflanz (care studia influența factorilor sociali asupra începutului și evoluției bolii), ale lui Alexandru Mitscherlich (care definea boala ca pe un conflict între ego și mediul social). Apoi sociologia medicală a fost
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
un orășean, un om de cultură sau unul fără carte. Comparând credințele și comportamentele în societăți diferite, putem constata că normalul și patologicul pot varia de la o regiune la alta pentru aceeași boală, ca și modul de a o exprima. Epistemologia constructivistă ne îndeamnă ca într-o cercetare să facem fiecare pas cu mult discernământ și onestitate științifică. Ce vrem să realizăm prin cercetarea noastră: să descriem o situație? să pricepem un fenomen? să explicăm un fapt? Ce ar putea invalida
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de componente interconectate într-o rețea densă de relații, astfel încât modificarea unei părți din sistem poate modifica sistemul în întregime (n.a.). 64 E. Schwarz, "Toward a Holistic Cybernetics. From Science Through Epistemology to Being 64" (Spre o cibernetică holistică. De la epistemologie la ființă prin știință), în Cybernetics and Human Knowing, vol. 4, 1997. Autorul a extras caracteristici comune ale unor abordări diferite și a construit modelul, fiindcă cele mai bune teorii științifice disciplinare (biologie, ecologie, științe sociale, politice, economice) nu dau
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
anumită perseverență. 5 Nu spun "îl exclude pe Dumnezeu", ceea ce ar însemna iarăși a afirma. 6 1 Precizăm încă o dată: nu afirmarea lui Dumnezeu este pusă aici în discuție, ci logica prin care s-a ajuns la ea. 7 Chiar epistemologiile cele mai riguroase presupun metafizici. Și asta în asemenea măsură, încft metafizica multora dintre gânditorii epocii constă în a nu avea decât o epistemologie. 8 În acea vreme, rațiunea trebuia să se adapteze sau să piară. Ea se adaptează. O dată cu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
este pusă aici în discuție, ci logica prin care s-a ajuns la ea. 7 Chiar epistemologiile cele mai riguroase presupun metafizici. Și asta în asemenea măsură, încft metafizica multora dintre gânditorii epocii constă în a nu avea decât o epistemologie. 8 În acea vreme, rațiunea trebuia să se adapteze sau să piară. Ea se adaptează. O dată cu Plotin, din logică devine estetică. Metafora înlocuiește silogismul. 9 De altminteri, aceasta nu este singura contribuție a lui Plotin la fenomenologie. Aceeași atitudine este
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
previn asupra facturii relativ diferite a studiilor reunite în acest volum. Cele pe teme de filosofie teoretică sunt mai savante. Ele se adresează cititorilor familiarizați nu numai cu scrierile lui Kant în acest domeniu, ci și cu literatura contemporană de epistemologie și filosofie a științei. Dimpotrivă, cele care discută teme ale filosofiei practice sunt, atât prin tonul discuției cât și prin raportare constantă la experiențe familiare, mai bine adaptate interesului unui cerc mai larg de cititori. Îmi iau de asemenea îngăduința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este, cum s-a spus adesea, o teorie a cunoașterii, ci o nouă ontologie. În această încercare de resemnificare, Noica pornește de la interpretarea lui Heidegger, despre care spune că arată „fața mai adâncă a criticismului kantian cu trecerea acestuia de la epistemologie la ontologie”69. Punctul de plecare al lui Noica îl constituie întrebarea „ Ce înțelege Kant prin metafizică”. Mai precis, el se întreabă dacă Critica rațiunii pure oferă o nouă metafizică sau respinge pur și simplu pretenția tradițională a metafizicii de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Le reproșează doctrinarilor modernismului și postmodernismului că ocultează "întreaga esență a teismului veritabil", dat fiind că Dumnezeu este deasupra și dincolo de ceea ce gândește omul despre El. În viziunea teologică a lui J. J. Fanella, transmodernismul arată că Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie transumană, la mijloace transcendente. Acestea sunt Cuvântul și Spiritul Său: "Transmodernismul susține că Dumnezeu este mai degrabă în acord cu gloria Sa transcendentă și infinită decât cu epistemologia schimbătoare". Epistemologiile moderne și postmoderne
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ocultează "întreaga esență a teismului veritabil", dat fiind că Dumnezeu este deasupra și dincolo de ceea ce gândește omul despre El. În viziunea teologică a lui J. J. Fanella, transmodernismul arată că Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie transumană, la mijloace transcendente. Acestea sunt Cuvântul și Spiritul Său: "Transmodernismul susține că Dumnezeu este mai degrabă în acord cu gloria Sa transcendentă și infinită decât cu epistemologia schimbătoare". Epistemologiile moderne și postmoderne propovăduiesc o mistică a științei și a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
arată că Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie transumană, la mijloace transcendente. Acestea sunt Cuvântul și Spiritul Său: "Transmodernismul susține că Dumnezeu este mai degrabă în acord cu gloria Sa transcendentă și infinită decât cu epistemologia schimbătoare". Epistemologiile moderne și postmoderne propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă înțelegerea unei ființe infinite prin mijloace finite". Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele de cultură" asumate de modernism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]