310 matches
-
felul acesta pot face analogii și descoperi ce au în comun. Mă interesează, de asemenea, să deschid lumea minunată a artei și nespecialiștilor. Am făcut programe speciale la televiziune, în mod regulat pe această temă. M.P.M.: Ai scris și literatură epistolară. I.C.: Da, un fel de joc între ficțiune și realitate. O carte despre iubirea de câine la Dante e o problemă de ficțiune. Dar dragostea în general e o ficțiune. Ultima carte, Graziendinst (În serviciul grațiilor), apărută în martie 1999
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
să-i sărut mîna cu respect"; ,eu respect ideile, numai să fie sincere, și el e sincer, n-ai ce zice - respect la orice opiniune!". Și adjectivul respectabil e puternic legat de lumea lui Caragiale, ca termen ceremonios de adresare epistolară: ,Respectabile domnule Mache" (Antologie) sau de menționare orală: ,pe respectabila madam Trahanache am văzut-o ieșind de la Cațavencu..." (Farfuridi). Refrenul lexical al respectului e desigur o cheie ironică pentru o lume nu tocmai respectuoasă și respectabilă. Formulele respectului nu s-
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
exact acum trei decenii, a suportat în acest răstimp unele completări, ce țin de paraliteratură, care au menirea de a accentua profilul unui cărturar pasionat de lecturi, de investigații literare și de afirmare în presa literară și culturală. Literatura sa epistolară, atât cât există și cât se cunoaște până acum, oferă oportunitatea pătrunderii în universul biografic și, uneori, creator, al celui mai prudent și mai parcimonios istoric și critic literar în ceea ce privește mărturisirile despre sine și despre ai săi. Biografia lui G.
Întregiri la bibliografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/11007_a_12332]
-
parte, investită cu o semnificație aparte. Reprezenta „relația supremă dintre muritori”ii, singura în care iubirea se manifesta în toată plenitudinea: sentimentul era trăit pasional și împlinirea venea prin actul cuplării. În iubirea dintre soți din poemele scrise sub formă epistolară, probabil în repetatele perioade ale absenței lui Simon, vibrează erotica la nivel cosmic dintre „Sol” și „Terra” unde imaginile, parte din ele biblice, au încărcătură vădit sexuală, unele dintre ele variații ale versului dedicat soarelui: „și în pântecele întunecat al
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
și elegantă grilă de determinare a talentului sau nontalentului în arta de a concepe universuri imaginare. Biografia, atât cât se cunoaște, începe să se întregească cu noi și extrem de valoroase informații, note și precizări ce se află în literatura sa epistolară, încă necunoscută. Mircea Iorgulescu a întreținut un incitant dialog epistolar cu unii dintre confrații săi: Teodor Vârgolici, Gabriel Dimisianu, Geo Dumitrescu, Dana Dumitriu, Ion Groșescu, Z. Ornea, Alexandru Ștefănescu, Ion Simuț și mulți alții. Epistolele ce se publică acum, întâia
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
între dorința de a urma o facultate și cea de a rămâne aici, în munți, cu copiii frumoși de la școală, cu femeile "dulci" care-l asediază atât de plăcut și cu ploile pe care le "adoră". Rolul jucat în piesa epistolară de Aurel Dumitrașcu pare unul al grației desprinse de orice constrângere exterioară. În schimb, lui Adrian Alui Gheorghe i s-a dat truda cotidiană, fără nici un orizont, cu fruntea mereu aplecată și șalele tari... Treptat însă, cei doi poeți și
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
telegrafice și strict informative, transmițând (uneori pe puncte) noutăți dintr-o parte în alta. Explorările în realitatea interioară și în arta proprie, ca și trasoarele către lumea celuilalt, lasă loc unor mesaje mai pragmatice. Adevărata comunicare nu mai este cea epistolară, fiindcă și distanța geografică dispare. Cei doi încă-tineri poeți devin în sfârșit colegi de facultate (din 1983), iar din 1987, se întâlnesc și își vorbesc zilnic, în aceeași urbe (la Piatra Neamț). Culmea, cel ce n-a vrut să se abată
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
ruse”, excentricitățile ei erotice și capriciile ei sentimentale, în căutarea iubirii fără de care nu poate să trăiască, de care are nevoie ca de aer; sau un film despre femeia instruită și susținătoare convinsă a educației, scriitoare, colecționară de artă, inerlocutoarea epistolară a filozofilor Luminilor; ori poate un film despre politiciana perspicace, al cărei liberalism, contrariat de realitatea rusă și de spectacolul atroce al Revoluției franceze, s-a transformat în despotism, luminat, dar nu mai puțin despotism, și despre țarina vitează, călărind
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
Pretutindeni o liniște de mormânt. Copii morți la sânul mamelor, copii culcați care nu mai pot mișca, palizi, jigăriți, îngrozitor de văzut". Nu idilizează epoca, fără doar și poate, o carte care înregistrează realități de felul acestora, făcând apel la mărturia epistolară a unor oameni ca doctorii Davila sau Severeanu, care s-au confruntat cu ele direct și dramatic, practicându-și profesia, sau la alte documente revelatoare, rapoarte emise de primării sau de spitale, sau la relatări ale ziarelor, sau la jurnalele
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții." (pp. 154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă, mi se pare acest cearcăn de melancolie. Sub unghiul moale al unei anumite priviri, visurile "detracate" ale fostului adolescent devin aproape suave, ca și la oniricul Leonid Dimov. Cu o percepție vizuală neobișnuită, poetul se va vedea
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții." (pp. 154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă, mi se pare acest cearcăn de melancolie. Sub unghiul moale al unei anumite priviri, visurile "detracate" ale fostului adolescent devin aproape suave, ca și la oniricul Leonid Dimov. Cu o percepție vizuală neobișnuită, poetul se va vedea
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Ilie Constantin AȘA CUM sunt ei dispuși în splendida ediție de Corespondențe, Editura Ethos-Paris, 1979, întâiul din cei 29 de corespondenți ai lui Basil Munteanu (1897-1972) este Vasile Băncilă (1897-1979). Cititorul se simte aproape recunoscător hazardului alfabetic: culegerea epistolara alcătuită de văduva istoricului literar nu putea începe mai bine! Ne putem închipui un volum de vreo 200 de pagini alcătuit exclusiv din schimbul epistolar al celor doi prieteni: 116 mesaje ale lui V. Băncilă și 61 ale lui B.
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
în 1946... Rapidă și sumbră evoluție a istoriei avea să rupă în două continentul european pentru câteva decenii. Lucian trimite două ultime mesaje la Paris, în iulie și în octombrie 1947, cu o laconica înștiințare: "Noi - bine."... Editoarea termină secțiunea epistolara Lucian Blaga-Basil Munteanu cu un vis al poetului, două zile înainte de a se stinge. "În 1965, i se trimite lui B.M. visul..." Formulă stângace și reticența "i se transmite visul" - nimic mai precis, îl poate dezamăgit pe cercetătorul științific (cine
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
mondial, Băncilă și Chinezu rămân în țară. Profesor universitar la Cernăuți (slavist, cu studii în Polonia), Nandris e un corespondent asiduu și abundent: 79 de scrisori între 1924 și 1939. Retrospectiv, 60 de ani mai tarziu, chiar și aceasta abundență epistolara pare curioasă; cei doi au desigur multe lucruri în comun, dar deschiderea spre lume nu e aceeași: severă și generoasă, la Basil Munteanu, lirica și acută (o ascuțime fără adâncime) la Grigore Nandris. Unul își "reușește" viață: Nandris, de timpuriu
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
fenomenului cultural, literar și moral românesc, conține o sumă de necunoscute ce necesită a fi elucidate cu rigoare și, totodată, prudență. O sursă de știri și prețioase informații privind biografia fizică, precum și cea intelectuală, o constituie, cu certitudine, literatura sa epistolară, publicată de cercetătorii literari Alexandru Săndulescu și Radu Săndulescu, în anul 1987, atât cât se cunoștea până atunci. O mărturie, cu totul specială, a lui Al. Rosetti, din anul 1945, relevă semnificația epistolelor trimise de Paul Zarifopol lui I. L. Caragiale
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
tratat îndeosebi modul cum se ajunge la îndumnezeire, drumul sau parcursul uneori destul de sinuos în atingerea ei și nu descrierea stării și experiențelor omului îndumnezeit. Chiar dacă s-ar putea menționa despre literatura primelor trei secole că este una cu preponderență epistolară, tratarea temei îndumnezeirii a stat și în atenția sfinților și a scriitorilor bisericești de până în secolul al IV-lea, aceasta realizându-se însă într-un mod mai pasager, nedeplin dezvoltat, netratat cu minuțiozitate, nedezbătându-se in extensum toate nuanțele temei
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Păltiniș Dragă Doamnă Brădișteanu, Cum să vă mulțumesc pentru urări și daruri? Poate doar rugîndu-vă să-mi dați o telegramă spunîndu-mi că Irinel e bine. Nu dezesper să vă văd aici. Al Dvoastră, cald, Constantin Noica A urmat o pauză epistolară. Am plecat în străinătate, în vacanță, de unde m-am întors pe 7 oct. cu cenușa iubitului meu soț în brațe. I-am scris, probabil, deși nu-mi amintesc nimic, și celebrului meu prieten, pt. că mi-a răspuns astfel: 27
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
au fost imortalizate în ultimul roman al lui Bellow, Ravelstein. Am încercat să înțeleg mai bine motivația acestei manifestări paradoxale a sentimentelor lui Bellow pentru cei care-i fuseseră mentori, pe care-i prețuise și la care ținuse enorm. Colecția epistolară nu este un instrument ușor de folosit în acest scop. Ea cuprinde exclusiv scrisorile lui Bellow, scoase din contextul corespondenței cu adresanții. Dacă ele sunt răspunsuri, nu știm la ce răspunde și uneori nici cui, pentru că multe nume nu spun
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
inspirat Moartea căprioarei”, își petrecea fiecare vară la mare, poate în amintirea anilor de marinărie din adolescență și fiecare iarnă la Predeal. Întîlnirea dintre Teofil Răchițeanu și Bogza se petrece de altfel la Predeal, după ce ani de zile fusese numai epistolară, și este evocată cu lux de amănunte în paginile cu care poetul din Biharia prefațează scrisorile. Iată cea mai șocantă secvență a acestei prime întîlniri, semnificativă și tipică pentru omul Bogza: “La un moment dat, m-a întrebat cît e
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
trebuit să facă stăruitoare cercetări de arhive, inclusiv în arhivele S.R.I., de unde a recuperat dosarul procesului ce i-a fost instrumentat tatălui ei. Cea mai recentă restituire semnată de doamna Sanda Golopenția, împreună cu Ruxandra Guțu Pelazza, este Anton Golopenția, Rapsodia epistolară. Scrisori primite și trimise de Anton Golopenția (1923-1950) (Albatros, 2004), care constituie primul tom din cele patru câte vor fi în final, al doilea urmând să conțină doar scrisorile către Ștefania Golopenția. Surprizele aduse de această arhivă epistolară sunt numeroase
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
Golopenția, Rapsodia epistolară. Scrisori primite și trimise de Anton Golopenția (1923-1950) (Albatros, 2004), care constituie primul tom din cele patru câte vor fi în final, al doilea urmând să conțină doar scrisorile către Ștefania Golopenția. Surprizele aduse de această arhivă epistolară sunt numeroase, între ele fiind de amintit amploarea ei, ea însumând vreo 200 de schimburi epistolare, din care primul volum a cuprins 63, apoi diversitatea corespondenților, care nu sunt, cum poate s-ar fi așteptat, doar sociologi și statisticieni, domenii
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
de-a doua 84. E lesne de înțeles că, pentru a elabora această masivă lucrare, Toader Buculei a depus o muncă enormă, de cercetare în biblioteci și arhive, de contactare anevoioasă a unui număr uluitor de persoane, de regulă pe cale epistolară, cu mari sacrificii materiale. în dicționar sunt înregistrate prezențele brăilene în numeroase și variate domenii, în ordine alfabetică, menționându-se datele biografice principale, profesiunea, contribuția personală pe plan intern și, când e cazul, pe cel internațional, fișa încheindu-se cu
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
Prietenie și colaborare, altruism și bucurie sinceră la succesul celuilalt, fairplay și luptă de idei - iată ce se degajă din multe mesaje. Corespondența cu Ștefania, corespondența cu colegii de generație, cea cu rudele sau cu membrii familiei, toată această rapsodie epistolară completează astăzi tabloul unei importante personalități, dar și al unei epoci din istoria culturii noastre.
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
istoria o ia la vale. Cele 720 de zile ale despărțirii se transformă - cum presimte - într-o imposibilitate. Nu se vor mai vedea niciodată. Citim o poveste cu final cunoscut, dintr-o istorie irespirabilă, dar știută. Totuși, ce întreține tensiunea epistolară este speranța și așteptarea: mai întâi că fiica se poate întoarce în siguranță; apoi că mama primește pașaportul. În final, Occidentul renunță la incursiunea eliberatoare în Estul comunist. Din păcate, au existat destule destine prinse în istoria tragică. Ce le
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
mai pricepeam să îl fac. Și nu știam nici cu ce formulă din puținele cuviincioase să mă adresez poetului. Maestre nu se putea, din moment ce mă rugase să nu-i mai zic așa; domnule Arghezi mi se părea o formulă rece, epistolară și birocratică; iar tovarășe Arghezi - de-a dreptul aberantă. Tocmai atunci, când eram încurcat printre cuvinte și formule protocolare, m-a ajuns din capătul celălalt al mesei întrebarea: - Domnule, dumneata ai venit să taci sau să vorbești? Rostirea tărăgănată, aparent
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]