309 matches
-
era mai firesc să croiesc un eseu despre corespondența lui I.L. Caragiale, de nu la Sinaia? Mă rog, se putea și-n republica Ploieștilor, ori, și mai aprig, la Berlin, acolo unde ni s-a dăruit cea mai intensă jubilație epistolară a senectuții, cea mai ghidușă voluptate a îmbătrânirii din literele „daco-romane“. Dar Sinaia este un nod vital în codul hedonismului caragialian. Sinaia Peleșului, a lui Carmen Sylva, Alecsandri și Claymoor, Sinaia trenurilor de plăcere și a seratelor muzicale, a mamițelor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
poate) veseli! Dan C. Mihăilescu, septembrie 2012 Dan C. Mihăilescu Despre omul din scrisori: Mihai Eminescu ISBN 978 973-50-2456-7 170 pag., 2009 Nici pătrundere directă pe ușa de onoare, dar nici strecurare cvasiilicită pe scara de serviciu a jurnalului, opera epistolară este adesea o deghizare mai credibilă, mai - instinctiv - sinceră a eului decât celelalte două. Că e scrisă în camizol sau redingotă, în pat, pe colțul scrinului, la cancelarie, în hamac, pe plajă, în holul hotelului sau într-o poiană însorită
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
testamentul și în scrisoarea de adio pe care George Demetru Ladima i-o adresează femeii înainte de sinucidere. Autorul o rugase pe Doamna T. să primească un rol într-o piesă a lui, dar răspunsul ei este categoric. Acceptă însă destăinuirea epistolară, așa că îi trimite trei scrisori în care-și dezvăluie sentimentele, concepțiile despre iubire, despre relațiile cu oamenii, despre viață. Prin frumusețea interioară, sensibilitate, utilizând analiza și introspecția, mijloc de cunoaștere a propriilor trăiri, dar și a celuilalt - D., X - doamna
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
nenorocirilor descoperite în culturile Orientului Apropiat antic. Suprapunerea dintre cauzalitatea naturală și cea religioasă cu privire la boală și vindecare este, așadar, o caracteristică atestată nu numai în Biblie, ci și în toată lumea Orientului Apropiat antic. Un exemplu preluat din vasta corespondență epistolară a regilor asirieni cu specialiștii lor este următorul pasaj, extras dintr-o scrisoare trimisă de Marduk-šakin-šumi, șeful exorciștilor de curte, în secolul al VII-lea î.C., la curtea asiriană a regilor Esarhadon și Asurbanipal: „[zeul] Nabû și [zeul] Marduk
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
evreii, Mărturisitorul (antologie), Miniaturi constituie deja repere bibliografice, iar Hronic legionar este excelentă sursă de documentare pentru oricine dintre cercetătorii competenți și probi ai providențialului fenomen legionar. L-am cunoscut târziu, În 2004, la Fetea, dar comunicarea noastră telefonică și epistolară era mai veche. M-au impresionat profund bărbăția, demnitatea și discreția cu care și-a purtat crucea până la capătul vieții pământești. Era și de o modestie rar Întâlnită. La slujba de Înmormântare, oficiată În Joia Mare (20 aprilie), au vorbit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fi putut aduce științei și culturii românești inestimabile servicii. Nimeni nu știe unde Îi zac osemintele. Aiudul acesta! Câte oseminte sfinte ascunde În pământul lui!” În primele luni ale anului 2004, am avut o lungă, obositoare și chiar Îmbolnăvitoare dispută epistolară cu un cunoscut intelectual (este vorba despre Andrei Iustin Hossu din Cluj) din țară În legătură cu Înscrierea În Mișcarea Legionară a genialului poet, dramaturg și filosof Lucian Blaga. Preopinentul nostru susținea cu obstinație că Lucian Blaga n-a fost membru al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Terra nu este de fapt urgent - iată principiul meu. Invenția telefonului mobil, a mesageriei electronice, precum și a altor sisteme de interconexiune rapidă a dus de fapt la distrugerea unui gen literar extrem de drag mie - genul epistolar. Cîteva secole de operă epistolară au fost măturate astfel cu brutalitate din educația tinerilor și a contemporanilor noștri. Ori, eu mă opun acestei crime. Iată din ce motiv prefer să scriu scrisori de tip tradițional și nu răspund decît dacă mi se scrie în același
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
exclus ca relația noastră să mai aibă vreun conținut corporal". Scena se termină sublim cu cei doi plângând și sărutîndu-și mâinile. Ceea ce o va face pe Friedgard să exclame la sfârșitul unei scrisori: "De-ar exista doar mîini!" Ultima zvâcnire epistolară a pasiunii lui Cioran are loc pe 28 noiembrie: "Tocmai ieșisem. După câteva minute a trebuit să mă întorc: fiecare respirație era ca un pumnal. Această boală de copii, când îi atinge pe cei în vârstă, este iadul însuși. ― Brahms
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ia în considerare, în ciuda profunzimii analizei medievale asupra dragostei, raritatea textelor scrise din punctul de vedere al unei femei. Fiammetta, fiind cultă, se adresează altor doamne literate, astfel încât ele să o compătimească și să învețe din greșelile ei. Acestă formă epistolară reprezintă o interesantă anticipare nu doar a doamnelor învățate cărora le este dedicat Decameronul, ci și a eroinelor îndrăgostite de mai târziu, cărora le place să scrie și să citească, asemenea eroinei lui Samuel Richardson, Clarissa Harlowe (1747 1748).” 234
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ia în considerare, în ciuda profunzimii analizei medievale asupra dragostei, raritatea textelor scrise din punctul de vedere al unei femei. Fiammetta, fiind cultă, se adresează altor doamne literate, astfel încât ele să o compătimească și să învețe din greșelile ei. Acestă formă epistolară reprezintă o interesantă anticipare nu doar a doamnelor învățate cărora le este dedicat Decameronul, ci și a eroinelor îndrăgostite de mai târziu, cărora le place să scrie și să citească, asemenea eroinei lui Samuel Richardson, Clarissa Harlowe (1747 1748).” 234
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Cel mai iubit..., ba chiar un secretar de primărie de la Titus Popovici, care scrie în registrele instituției un western: Aventurile lui Buffalo Bill. Roman tâmpit ca moartea, ne asigură autorul. Grobei al lui N. Breban scrie scrisori, opera lui e epistolară. Sculptorul Val al lui Marin Sorescu, în Trei dinți din față, nu apucă să termine nici o operă, în ciuda visurilor mărețe. Un prieten al său, Tudor, ajunge la închisoare pentru un reportaj care nu e „pe linie”. Dar vremurile se mai
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
kormușkă” (pe românește - aici, pardon, „ieslea”, „treuca” puterii), cu care înfierează burghezia căpătuită, supărată acum - o dată cu instaurarea „justiției și onestității comuniste” - că i s-a tăiat din porție, îi poartă semnătura inconfundabilă. Voronin a căzut în ultimul timp în patima epistolară (vezi scrisoarea deschisă către mereu disponibilul de a servi Ion Druță, și de asemenea, analiza hermeneutică a operei lui Andrei Pavlovici Lupan, cu ocazia zilei de naștere a poetului-țăran-comunist, care a avut mari merite în instaurarea puterii sovietice în Basarabia
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
României la religie și teologie, de la diverse planuri de carieră la argumentele centrale din felurite publicații (ale noastre, ale altora), de la detaliile existențelor noastre private la marile decupaje ale istoriei universale. Parcurgând recent tot ce posed din bogata noastră arhivă epistolară, în care s-au adunat sute de mesaje, de la câteva pagini la câteva rânduri, schimbate prin poștă "clasică" și "rapidă", fax și e-mail am trecut împreună prin toate revoluțiile tehnologice recente ale genului epistolar, abținându-ne numai de la SMS și
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Sfântul Epifanie de Salamina (†403), Sfântul Vasile cel Mare (†379), Sfântul Grigorie de Nazianz (†389), Sfântul Grigorie de Nyssa (†394), Diodor de Tars († înainte de 394), Sfântul Ambrozie (†397), Sfântul Niceta de Remesiana, Fericitul Augustin și alții. Din bogata literatură patristică epistolară se desprinde deosebita grijă a Sfinților Părinți pentru păstrarea ecumenicității. De pildă, Sfântul Vasile cel Mare cerea fiecărui episcop să aibă o atitudine ecumenică, rămânând în „dragostea frățească universală”. Un alt element deosebit de important pentru păstrarea și adâncirea ecumenicității îl
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Domnului, această aristocrată și-a alcătuit o bogată bibliotecă teologică. Cu ajutorul lui Eugipiu, starețul mănăstirii Sfântul Severin, fondul ei se mărise cu operele Fericitului Augustin. Poseda și unele scrieri ale episcopului Fulgențiu de Ruspe, anume dedicate ei, fiind în legătură epistolară pe teme de viață spirituală. O interesa îndeosebi experiența monahală din Egipt. Setea ei de cunoștințe despre îndepărtata Tebaidă o îndrumase către Dionisie Smeritul, admiratorul teologiei și al Bisericii alexandrine printre romani. Cu relațiile și cu amintirile sale cărturărești despre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în această intuiție și credință a sa în Adevărul veșnic, în posibilitățile unității și ale dragostei umane. Prin toate aceste strădanii, Dionisie Exiguul își dovedește cu prisosință universalitatea personalității sale. Din cele prezentate mai sus desprindem următoarele considerații finale: Forma epistolară modestă în care se prezintă opera unuia dintre marii noștri compatrioți - Dionisie Exiguul sau Smeritul - reușește totuși să comunice contribuția sa la rezolvarea marilor probleme ale lumii creștine de atunci în căutarea împăcării și a unității. Totodată ea ne oferă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai ales prin conversație elevată sau corespondență, relaționarea prin prietenii. În acest sens, se sugerează că începuturile literaturii române moderne e vorba de epoca pașoptistă stau sub semnul mentalității clasice deoarece exista un puternic sentiment de prietenie precum și o plăcere epistolară aparte. Această "societate de tip clasic" care a existat până în perioada Junimii este pe cale de dispariție în perioada interbelică unde predomină cenaclul ce presupune evidențierea personalității. În acest sens, sunt foarte interesante observațiile autorului cu privire la maniera de relaționare a scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe Flaubert („Mi-e cu neputință să recitesc romanele lui Flaubert; în schimb, scrisorile lui sunt totdeauna vii”). Mai mult, „cărțile sunt accidente, scrisorile Ă evenimente”. Sunt cuvinte pe care Cioran le scria, în 1984, într-un text numit Manie epistolară, devenit prefața volumului său de Scrisori către cei de-acasă*. Să-l credem pe Cioran? Iată o întrebare care ar trebui pusă nu numai în legătură cu aceste afirmații, ci cu tot ceea ce scrie Cioran. Oricum, o întrebare care fundamentează receptarea, dirijată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la Cluj și Procurorul de la Tg. Mureș. Între timp, am aflat că Visarion a făcut și cîteva filme, că a fost în Lumea largă, iar vremea s-a adunat fără ca noi să ne vedem, fără să avem legătură telefonică ori epistolară, dar cînd a devenit profesor de regie în fosta noastră Școală de Teatru, de cum a aflat că sînt pentru cîteva zile la București, m-a invitat în clasa lui, la o matinală întîlnire cu studenții ce-i avea. În 2014
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
copyright 1993. Mă întreb dacă Eliade ar fi făcut acest lucru în cazul în care ar fi murit după Maitreyi." Mac Linscott Ricketts, Rădăcinile..., ed. cît., idem., Nota adiționala, p. 445. Într-un alt material, prof. Ricketts menționează relația să epistolara cu Maitreyi Devi pe marginea delicatului episod cu Eliade, referitoare la consecințele ce au urmat după aflarea de către Maitreyi de existență și de conținutul românului scriitorului român: "Maitreye returned to the subject of her meetings with Eliade în several letters
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
atentă la expresia generată de faciesul spectatorului la vizualizarea scenei horror în care mărunțica victimă fugea din calea improvizatului proiectil servind de obicei la colectarea mucurilor de țigară. În acel moment, figura mea nu exprima probabil nimic interesant pentru relatare epistolară întrucât judecam produsul narațional după regulile elementare ale genului. Scenariului îi lipseau elemente diegetice esențiale: (a) ce acte/gesturi/vorbe ale "agresatei" au declanșat contracția musculară care a dus la apucarea obiectului și apoi la elanul cinetic implicat de lansarea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Mimosa Academica din text este o (im)pură invenție: o verificare a listei bursierilor de la Angers din intervalul respectiv ne va arăta că nu a existat nici o persoană având competențe și performanțe naraționale corespunzătoare istorisirii din "primul ciob". Nici relația epistolară nu este o certitudine, întrucât nu a fost făcută publică în ultimii douăzeci și cinci de ani. Acest fapt legitimează orice obiecție legată de ceea ce apare în "al doilea ciob" și mai departe: vigilența adevărată vizează textul virtual, cel previzibil pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a secolului trecut: de Eugenio Montale, genovez ajuns în sfera florentina, dar și de Salvatore Quasimodo, sicilian călător prin peninsula. Tonul utilizat de Quasimodo și de prietenii și susținătorii săi în referirile la Ungaretti din paginile revistelor sau din corespondență epistolara avea să degenereze în accente polemice numai după publicarea volumului Oboi scufundat, atacat de poetul Bucuriei, ce consideră că versurile din acestă erau prea asemănătoare cu cele din volumul sau Portul înmormântat. Deoarece Quasimodo publicase volumul cu ajutorul celor de la 'Circoli
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
protagonistului: [Epistola] era scrisă tremurat și cerneala șirurilor era turburată de lacrimi căzute pe hârtie. [...] Acea epistolă conținea toată istoria mea (Eminescu: 2011, II, pp. 156-157). În această lumină trebuie citite creațiile eminesciene rămase în manuscris. Scrierea autenticistă de factură epistolară determină un element de intratextualitate transgenerică: proză/ corespodență. ...și tot astfel, dacă închid un ochi văd mîna mea mai mică decât cu amândoi (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 33). Primele rânduri nu par a fi începutul unei scrieri, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
1912 (și editat în volum, un an mai târziu, într-un tiraj record de 8.000 de exemplare), romanul Aripa morței iese tot din mantaua notelor de călătorie și a foiletonului critic, îndreptățind ironica gratulare maternă, consemnată în următoarea confesiune epistolară, contemporană evenimentului: "Ce mai e nou pe lumea asta? Numai cuvintele... Maică-mea, după ce mi-a citit romanul, mi-a zis: Ce di talent ai tu! Unde altul ar pune un cuvânt, tu pui douăzeci!! Cât de adevărat! Toată literatura
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]