685 matches
-
24 septembrie 366) a fost un papă al Romei din 17 mai 352. Despre viața lui dinainte de pontificat nu se știe nimic sigur; conform autorului Liber Pontificalis, era roman, fiul unui anume Augustus. Lui Liberiu îi este dedicat un lung epitaf care îi preamărește virtuțile și oferă câteva date biografice, care însă - după părerea unor cercetători - par să nu vorbească despre el, sau să-l confunde cu alt personaj. Păstorirea Bisericii de către a fost de la 17 mai 352 până la 24 septembrie
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
ale fericiților întru pomenire Comisul Vasilie Buzdugan și a Soției sale Ecaterina născută Gheuca, decedați cel 1-iu la anul 1849 Marde 18 dile și ce din urmă la 1851 Septemvrie 9 dile". Pe partea estică a postamentului se află următorul epitaf: "Sacrul ordin al Creatoriuliu etern ora miau sunat sunt chemată al îndeplini. Cu profunde suspinuri sunt silită a mă desparți de voi pre iubiții mei Consorte și unica soră, depuindu-ve aice spre amintire trunchiul coprului meu ear sufletul merg al
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
1985, Orchestra de coarde a Conservatorului George Enescu, Iași, Dumitru Sâpcu, clarinet, dirijor Corneliu Calistru • "Pro Memoria" - Meditații la Enescu III, pentru coarde, instrumente de suflat de alamă și percuție, p.a. 17 mai 1996, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Alexandru Lăscae • "Epitaf" - 1989 (partitură revizuită), p.a. 20 septembrie 2002, Filarmonica Moldova, dirijor Alexandru Lăscae Muzică vocal-simfonică • "Inscripție", cantată pentru mezzosoprană, cor de femei și formație instrumentală (1969), reorchestrată în 1998, versuri de Tudor Arghezi, p.a. 4 mai 1969 Cluj-Napoca, Maria Jana Stoia
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
lucrare de acest gen elaborată la nord de Alpi. Această "Gesta episcoporum Mettensium" este de asemenea editată în cadrul "Monumenta Germaniae Historica" și a fost tradusă în limba germană în 1880. De asemenea, Paul Diaconul a scris multe epistole, versuri și epitafuri, inclusiv cele dedicate ducelui/principelui Arechis al II-lea de Benevento sau mai multor membri ai familiei Carolingienilor. Unele dintre scrisori sunt publicate laolaltă cu "Historia Langobardorum" în "Monumenta"; poemele și epitafurile sunt editate de Ernst Dümmler. Paul a mai
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
Paul Diaconul a scris multe epistole, versuri și epitafuri, inclusiv cele dedicate ducelui/principelui Arechis al II-lea de Benevento sau mai multor membri ai familiei Carolingienilor. Unele dintre scrisori sunt publicate laolaltă cu "Historia Langobardorum" în "Monumenta"; poemele și epitafurile sunt editate de Ernst Dümmler. Paul a mai scris un rezumat asupra "De significatu verborum" al lui Sextus Pompeius Festus, pe care l-a dedicat chiar lui Carol cel Mare. Pe când se afla în Francia, Paul a fost solicitat de către
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
timp de doi ani. După 1945 a fost arestat. Abia în 1965, la împlinirea vârstei de 80 de ani, a fost reabilitat și sărbătorit oficial. A fost o persoană plină de umor. Pe piatra sa de mormânt se găsește un epitaf, în limba germană, compus de el însuși, a cărui traducere o alăturăm: În afara acestor volume, a scris lucrări dramatice, librete, piese de teatru, versuri pentru copii și manuale de științele naturii. De exemplu, pe 17.02.1982 la Teatrul 'Radu
Dutz Schuster () [Corola-website/Science/309732_a_311061]
-
sculpteze cruci din stejar de la vârsta de 14 ani. În anul 1935, Stan Ioan Pătraș, pe atunci un anonim sculptor în lemn, a început să așeze pe cruci și niște înscrisuri sub forma unor scurte poeme scrise la persoana întâi: epitafuri ironice, naive, de multe ori cu greșeli gramaticale și foarte apropiate de graiul arhaic. La început, sculpta în jur de 10 cruci pe an, materialul folosit fiind lemnul de stejar. În anul 1936, el și-a perfecționat stilul; crucile au
Stan Ioan Pătraș () [Corola-website/Science/310473_a_311802]
-
A încetat din viață în anul 1977. Urmașul său, Dumitru Pop, a ales să locuiască în casa maestrului său, pe care o întreține ca atelier și muzeu. Pe crucea sa, Stan Ioan Pătraș a pus să i se încrusteze următorul epitaf: <poem>"De cu tânăr copilaș " Io am fost Stan Ion Pătraș, "Să mă ascultați oameni buni Ce voi spune nu-s minciuni. Câte zile am trăit "Rău la nime n-am dorit, "Dar bine cât am putut " Orișicine mi-a
Stan Ioan Pătraș () [Corola-website/Science/310473_a_311802]
-
numite Gemina („Geamăna”), fapt ce sugerează că au fost formate prin unirea a două legiuni. Unele dintre legiuni au dobândit o reputație distinctă în timpul lui Caius Marius, dar Augustus a oficializat această tendință. Legionarii menționau de obicei în inscripții și epitafuri, legiunea din care făceau parte. Nero a adăugat Legiunii XIV Gemina, titlul de Maria Victrix (a lui Marte, Victorioasa), iar Traian a numit Legiunea XXX, Ulpia Victrix. Nici după Marius, serviciul militar probabil că nu a depășit 16 campanii. După
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
În 1966 este ales pentru a reprezenta Franța la Bienala din Veneția, unde o sală întreagă îi este consacrată. La 12 martie 1966, Victor Brauner moare la Paris, în urma unei boli îndelungate. Mormântul său, aflat în cimitirul Montmartre, are ca epitaf o frază extrasă din "Carnetele" sale: "„Peindre, c'est la vie, la vraie vie, ma vie”". Carnetele pictorului cu însemnări personale, pe care acesta le-a dat lui Max Pol Fouchet, conțin în parte „cheia” creației sale: "„Fiecare tablou pe
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
înscrie în tendința spre concreti tudine a scriitorilor americani, vizibilă fie și din îndreptarea "observației" lor spre un oraș sau stradă, spre o mașină sau om, spre un copac sau pod, spre un panou sau reclamă, spre o cifră sau epitaf săpat pe cruci. Nu altfel va face și el. Cu Oglinzile din Chicago, Marian Barbu împinge gândul din 2006 spre Chicago Poems ale lui Carl Sandburg din 1916, spre celebra revistă Poetry, din acest oraș, care a pus bazele modernismului
Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
s-au refăcut treptele și s-au placat cu gresie; au fost cmparate: o Sf. Evanghelie, un chivot, o candela-pe Sf. Masă, două seturi de vesminte pentru Sf. Masă, două seturi de perdele(dvere) pentru ușile împărătești și diaconești, un epitaf și mai multe icoane pictate, pentru sărbătorile unor sfinți de peste an.<br> Biserică a fost sfințită, de P. S. Iustin, în 29 iunie 2004, iar preotului paroh Grigore-Dumitru Roșca i s-a acordat distincția de iconom stavrofor.<br> În 2005 s-
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
post negru. Slujbele din această zi cuprind: Denia de Joi seara, în timpul căreia se citesc „cele douăsprezece Evanghelii“ care vorbesc despre Pătimirile Domnului; Ceasurile împărătești au loc vineri dimineața, Vecernia, în timpul căreia se face și „Punerea în mormânt“ sau scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare și Pavecernița.
Vinerea Mare () [Corola-website/Science/322641_a_323970]
-
cu nuanțe expresioniste (mai mult pe linia lui Crainic decît a lui Blaga) și un simbolism întârziat (înrudit cu cel al ultimului Goga), dar cuceritor prin puritatea trăirii și a expresiei («E-n lucruri câte-un suflet și câte-un epitaf; / Imaginile seacă și se prefac în gând; / În viață și-n fântână vezi umbrele pe fund / Ca siluete șterse-n oglinzile de praf»). Dotat, dar inegal, poetul ar merita, poate, o reeditare antologică (la care s-ar putea adăuga și
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
la Clarentza, dar rămășițele ei vor fi mutate, mai târziu, în biserica lui Hristos Dătătorul de Viață (Zoodotos) de la Mistra. Doi dintre erudiții oameni de litere de la Mistra, Ioan Eugenikos și Bessarion, mitropolitul de Niceea, au deplâns tristul eveniment în epitafuri stilizate. Câteva luni mai târziu, probabil pentru că voia să fie mai aproape de Mistra, Constantin a ajuns să facă o nouă învoială cu fratele său mai mic, Toma. Capitala apanajului lui Toma se afla la Kalavryta. În martie 1432, acesta a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr. Uneori este confundat cu un astronom omonim, despre care a scris Hypatia și despre care a considerat că a trăitîn secolul al V-lea d.Hr. Într-o antologie greacă există un epitaf în versuri care exprimă o problemă priind datele vieții lui . Soluția problemei dă 84 ca fiind vârsta acestuia la deces. Este întemeietorul algebrei, algebra fiind considerată "aritmetica universală". Astfel, Diofant fost autorul unei serii de cărți grupate sub titlul "Arithmetica
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
Epitaful ca poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane este o parodie a epitafului funerar. Creatori de astfel de epitafuri au fost în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel
Epitaf (poezie epigramatică) () [Corola-website/Science/336608_a_337937]
-
Epitaful ca poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane este o parodie a epitafului funerar. Creatori de astfel de epitafuri au fost în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Virgil Carianopol, Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu etc. <poem>Epitafuri Pe mormântul: "De săracie și necaz" "Întâia
Epitaf (poezie epigramatică) () [Corola-website/Science/336608_a_337937]
-
Epitaful ca poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane este o parodie a epitafului funerar. Creatori de astfel de epitafuri au fost în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Virgil Carianopol, Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu etc. <poem>Epitafuri Pe mormântul: "De săracie și necaz" "Întâia oară doarme treaz." "Ici doarme Niță
Epitaf (poezie epigramatică) () [Corola-website/Science/336608_a_337937]
-
a unei persoane este o parodie a epitafului funerar. Creatori de astfel de epitafuri au fost în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Virgil Carianopol, Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu etc. <poem>Epitafuri Pe mormântul: "De săracie și necaz" "Întâia oară doarme treaz." "Ici doarme Niță Busuioc," "Și nu mai sforăie deloc!" "(Lui A. C. Cuza)" "Hei, trecătorule, -napoi!" "Să nu-i miroși a usturoi."" </poem> George Topârceanu, "Periodice" EPITAF <poem>("unui om politic
Epitaf (poezie epigramatică) () [Corola-website/Science/336608_a_337937]
-
Alexandru Clenciu etc. <poem>Epitafuri Pe mormântul: "De săracie și necaz" "Întâia oară doarme treaz." "Ici doarme Niță Busuioc," "Și nu mai sforăie deloc!" "(Lui A. C. Cuza)" "Hei, trecătorule, -napoi!" "Să nu-i miroși a usturoi."" </poem> George Topârceanu, "Periodice" EPITAF <poem>("unui om politic") Nu-l plângeți! Moartea îl răsfață" "Și-n dar i-aduce nemurirea," "Nimbându-i fruntea cu mărirea" "Pe care n-a avut-o-n viață!"</poem> Cincinat Pavelescu
Epitaf (poezie epigramatică) () [Corola-website/Science/336608_a_337937]
-
Reușita apărătorilor este folosită pentru a exemplifica avantajele pe care le oferă antrenamentul, echipamentul și folosirea corectă a terenului. Mai multe monumente au fost ridicate pe locul bătăliei antice. Simonides a compus o epigramă celebră, care a fost gravată ca epitaf pe o piatră comemorativă instalată pe vârful tumulului funerar al spartanilor la Termopile, pe același deal pe care ultimii dintre ei au murit. Piatra originală nu a fost păstrată, dar epitaful a fost gravat pe o nouă piatră instalată în
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
compus o epigramă celebră, care a fost gravată ca epitaf pe o piatră comemorativă instalată pe vârful tumulului funerar al spartanilor la Termopile, pe același deal pe care ultimii dintre ei au murit. Piatra originală nu a fost păstrată, dar epitaful a fost gravat pe o nouă piatră instalată în 1955. Textul, așa cum îl reproduce Herodot este: Această mostră a liricii grecești antice are forma unui cuplet elegiac. O traducere: La locul bătăliei mai există un monument modern, numit „monumentul lui
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
sursa morții a constituit-o diabetul sau cancerul la ficat, în timp ce altele au anunțat că ar fi făcut infarct în apartamentul unui prieten londonez. În prefața ediției din 1941 a romanului "The War in the Air" Wells a declarat că epitaful său ar trebui să fie: „V-am spus eu, proștilor.”. El a fost incinerat la crematoriul Golders Green pe 16 august 1946, iar cenușa i-a fost aruncată în mare. O placă comemorativă a fost instalată la casa sa din
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
pentru bisericile din Răhău și Vințu de Jos și a pictat biserica ortodoxă din cimitirul din Sebeș - Alba. A decorat deasemenea peretele de nord al bisericii Sfânta Treime din Săsciori și a donat acestei biserici icoana de hram și un epitaf cu scena "Punerea în mormânt". La Mănăstirea Cernica a realizat mural în pronaosul bisericii, portretele ctitorilor: Sfantul Ierarh Calinic și episcopul Ioanichie Stratonichios. Sava Henția a realizat împreună cu fiul său Alexandru Henția, pictura murală a bisericii din Alexandria. Ca rezultat
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]