KorAP: Find »[drukola/base=epitropie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...23 >

562 matches

Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874

necesită câteva precizări și rectificări informative față de știrile puse în circulație până acum de Scarlat Pastia 5, N. A. Bogdan 6, Constantin C. Andreescu 7 sau C. Turcu 8. Un prim raport constatator al specialistului hidrolog sau hidrotehnician, având ca destinatar Epitropia Casei Apelor din capitala țării și purtând titulatura de Memoar pentru apoducul Eșului 9, este datat 26 august 1841. În partea introductivă a documentului, semnatarul invocă "porunca primită de a cerceta apoducerea care îndestulează capitala cu apă", în virtutea căreia se

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
iar în eventualitatea utilizării țevilor din lemn, sugera și plantarea "copacilor de crini" pe coasta dealului de la Ciric. Raportul său n-a rămas fără urmări. La 1 septembrie 1841, cunoscutul economist Nicolae Suțu, în calitatea-i de membru marcant al Epitropiei Casei Apelor, raporta Sfatului Administrativ, adică guvernului, constatările efectuate, "după osăbita însărcinare", de profesorul "feluritelor arte, dumnealui Mihailic", în privința stării canalurilor de aducțiune a apei potabile în capitala Moldovei, rezumându-le însă la două: "1 pricina cea mai principală a

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
capitală (numite în documente apeduct sau apoduc), erau confecționate din oale de ceramică sau lut ars, a căror capacitate de rezistență la intemperii sau alte accidente naturale era relativ redusă și oricum degradabilă odată cu scurgerea timpului. În primăvara anului 1842, Epitropia era deja convinsă de necesitatea înlocuirii vechiului apeduct cu unul mai rezistent, împărtășind opinia inginerului Mihalic de Hodocin împuternicit de Vistierie cu întocmirea devizului lucrărilor de "a să face asamine canaluri cu țăvi de fier vărsat și legate cu plumb

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
și Șapte Oameni, situată în depărtare de câțiva kilometri spre răsărit, unde se aflau principalele izvoare captate la vechiul sistem de aducțiune. Soluția era de fapt o reluare și dezvoltare a propunerii avansată de el prin raportul încheiat și transmis Epitropiei încă din toamna trecutului an 1841. "Este îndeobște știut și de mult dovedit din experiențe sublinia de astă dată hidrologul Hodocin că pădurile au o mare înrâurire asupra atmosferei și asupra izvoarelor aflătoare în pământ cu păduri. Prin desimea copacilor

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
de atunci a izvoarelor. Dar, chiar dacă a fost împărtășită în principiu de guvern, soluția a rămas multă vreme nelucrativă din motive ce țineau, fie de neînțelegerea cu proprietarul locului, al cărui acord era necesar, fie din lipsa de fonduri a Epitropiei, ori chiar de interes, din partea autorităților locale. Despre acordul proprietarului, Secretariatul de Stat al Moldovei ceruse încă de la 7 octombrie amintitei Epitropii să soluționeze dacă se încredința "de asemine trebuință" chestiunea celor zece fălci de imaș ce urmau a fi

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
țineau, fie de neînțelegerea cu proprietarul locului, al cărui acord era necesar, fie din lipsa de fonduri a Epitropiei, ori chiar de interes, din partea autorităților locale. Despre acordul proprietarului, Secretariatul de Stat al Moldovei ceruse încă de la 7 octombrie amintitei Epitropii să soluționeze dacă se încredința "de asemine trebuință" chestiunea celor zece fălci de imaș ce urmau a fi împădurite, "cu ce chip s-ar putè aduce în împlinire"18. Peste numai o săptămână, aceasta răspundea că obținuse avizul verbal din partea

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
că obținuse avizul verbal din partea unui împuternicit al proprietarului, care era Mănăstirea Aron Vodă, dar că avea nevoie de un document scris pentru demararea lucrărilor de împădurire. Or, pentru asemenea act de învoire, arhiereul mănăstiresc răspundea unui nou apel al Epitropiei, făcut în vara următorului an, că "nu pot să mă aplec până când voi cere dizlegare de la Patriarhia Constantinopolei, cătră care este închinată Mănăstirea Aron Vodă"19. Se pare că formalitățile au mai trenat, de vreme ce isprăvnicia ținutului Iași care fusese implicată

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
la obârșia apelor ce vin în oraș 10 fălci 130 prăjini (sic!) cvadrati copaci cu frunză lată pentru cruțarea puterii soarelui, potrivit hotărârii Înălțimii Sale..."20. Aceștia s-au și prezentat neîntârziat la datorie, încât, la 2 noiembrie 1844, raportau Epitropiei că efectuaseră măsurătorile încă din ziua de 31 octombrie, marcând "liniile după care acest teren are a să îngrădi" sau, ca soluție alternativă preconizată, să fie delimitat prin săparea unui șanț de jur-împrejur. Cu același prilej, Hodocin semnala incorectitudini evidente

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
acelor lucrări și furnizarea materialelor solicitate; dar, pe de altă parte, invocându-se "timpul întârziet" pentru săparea șanțului împrejmuitor și a "bortelor pentru punerea copacilor", operațiuni cu a căror coordonare și supraveghere era solicitat același Hodocin, Departamentul din Lăuntru recomanda Epitropiei Casei Apelor "să fie îngăduitoare pân la primăvara viitoare, când, fără sminteală, se va regularisi o asemenea lucrare"22. Sminteală a fost, totuși, de vreme ce după aproape un an, la 2 octombrie 1845 domnitorul Mihail Sturdza încuviința cererea postelnicului Mihăiță Mihalache

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
își anunța public, la 13 martie 1846, disponibilitatea de a materializa proiectul de la "obârșia izvoarelor"24. Oferta a fost însă respinsă, sub cuvânt că exista deja un executant (postelnicul Mihalache) angajat cu efectuarea lucrărilor. Cum nici condițiile contractului încheiat de Epitropia ieșeană cu fabrica de la Iacobeni n-au fost respectate întru totul de executant, în pofida deselor și costisitoarelor călătorii efectuate într-acolo, care l-au sustras pe Mihalic de Hodocin altor obligații și i-au provocat necazurile mărturisite încă din decembrie

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
decurs destul de anevoios și aveau să fie efectuate pe etape. Astfel, în primăvara anului 1844, când rămăsese fără vreun alt angajament decât acela recuperat între timp de "a petrece aice (în Iași n.ns.) numai pentru trebile apeductului", el scria Epitropiei că "pregătirea întârzietă a țevilor la Iacobeni, dintre care giumătate am fost nevoit a înturna direcției ca netrebnice, sunt pricini care, cu toată stăruința măsurilor, au împiedicat a nu se putè încă face apeducul de la zidul din Tătărași până la Casa

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
vărsare de 75,5 măsuri 26, socotite la o oca și trei litre pe minut, sau 189.360 oca în 24 de ore. Abia la 28 septembrie același an era îndreptățit să declare finalizarea lucrărilor între cele două cote, cerând Epitropiei să numească o comisie de recepție. Comparându-l cu cel anterior, executat din oale și care costase peste un milion de lei, fără a avea durabilitatea asigurată, noul apeduct, "proiectat și săvârșit de mine, în toată privirea este mai folositor

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
Galați, antrepriza întreținerii canalurilor intravilane, execuția unui număr de patru cișmele și patru havuzuri noi în oraș, precum și propria-i leafă se ridica la suma de 376.637 lei și 69 bani, sumă ce depășea cu mult disponibilitățile bugetare ale Epitropiei și pentru acoperirea căreia, aceasta cerea încuviințarea domnitorului de a se împrumuta la "vreo casă obștească, precum este Mănăstirea Sf. Spiridon", urmând a o restitui "din bugetul anilor următori, 1847 și 1848". Prin rezoluția pusă pe acea cerere, care era

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
își exprima de-îndată acordul. Pentru aceleași lucrări, tot la sugestia și prin mijlocirea lui, fusese comandată fabricarea țevilor de fier trebuitoare la uzina Rusberg (sau Ruskberg) a fraților Anton Hofman și Karl Maderspah din Banat. Prin contractul încheiat între Epitropie și fabricanți, act asupra căruia vom reveni, aceștia din urmă se obligau să furnizeze beneficiarului cantitatea inițială de 2.041 țevi de diverse dimensiuni și profile (urmând schițele și modelele desenate de Hodocin), precum și accesoriile necesare: capace, mufe, șuruburi, șaibe

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
s-ar atinge de ramul ingineresc trebuitor în oraș", se crease artificial o oarecare confuzie la nivelul administrației locale, care, prin Comisia pavelilor, considera de competența și în atribuțiile lui Barbereau extinderea rețelei de alimentare cu apă a orașului. Or, Epitropia Casei Apelor convenise deja asupra condițiilor efectuării lucrărilor de către Mihalic de Hodocin, fără însă ca actul contractual între părți să fi fost încheiat încă, situație ce a fost supusă arbitrajului însuși domnitorului Mihail Sturdza. La 1 decembrie 1844, Epitropia stăruia

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
Or, Epitropia Casei Apelor convenise deja asupra condițiilor efectuării lucrărilor de către Mihalic de Hodocin, fără însă ca actul contractual între părți să fi fost încheiat încă, situație ce a fost supusă arbitrajului însuși domnitorului Mihail Sturdza. La 1 decembrie 1844, Epitropia stăruia pe lângă domn să-i fie întărită opțiunea, motivând, pe de o parte, că multiplele însărcinări ale lui Barbereau făceau peste putință ca tot el "să fie necontenit stăruitor și la această lucrare" și, pe de alta, că "acum urmează

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
după proiectul ce însuși îl oferise în anul anterior; de a verifica direct la fabrică calitatea și dimensiunea conductelor comandate și de "a le supune probelor cu mașina hidraulică"; de a respecta ritmicitatea și a asigura calitatea lucrărilor convenite cu Epitropia, față de care era dator să prezinte "lămurită socoteală de materialul ce va trebui" și, în sfârșit, eliminarea, în caz de litigiu, a imixtiunii vreunei "străine protecții". Această ultimă clauză contractuală, deloc neînsemnată, era motivată prin experiența dramatică a autorităților românești

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
străine protecții". Această ultimă clauză contractuală, deloc neînsemnată, era motivată prin experiența dramatică a autorităților românești, confruntate adesea cu imixtiunea puterilor străine și abuzurile îngăduite în favoarea lor prin menținerea jurisdicției consulare în Principate 34. La capitolul drepturi, respectiv obligații, pentru Epitropie, figurau: asigurarea unei lefi de 350 galbeni pe an (față de 200 de galbeni, cât i se oferise lui F. Barbereau), la care se adăugau alți 25 galbeni pentru cheltuiala drumului la Ruskberg, de câte ori ar fi fost nevoie, plus 10 galbeni

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
oferise lui F. Barbereau), la care se adăugau alți 25 galbeni pentru cheltuiala drumului la Ruskberg, de câte ori ar fi fost nevoie, plus 10 galbeni pe lună pe durata deplasării și, de reținut, promisiunea expresă că "la orice prifacere a mădulărilor Epitropiei, eu să nu fiu dipartat supt nici un cuvânt [...] și să fiu neschimbat pân la încheierea lucrării". Teama de potențiale abuzuri sau malversațiuni împotrivă-i, prilejuite de reorganizarea ori modificarea structurii personalului angajator, îl va fi determinat să introducă această măsură

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
de apă potabilă în Iași, lucrări ce aveau să dureze până către sfârșitul anului 1848 (și nu 1847, cum greșit reținea N. A. Bogdan), după însăși mărturia executantului 35. Operațiunea nu a fost lipsită de peripeții, pentru că, chiar în decembrie 1845, Epitropia constatând nerespectarea întocmai a clauzelor contractuale de către fabricant îl împuternicea pe Mihalic de Hodocin să găsească alt partener, "în apropiere", pentru aceeași comandă și în aceleași condiții; despre care, la 24 ianuarie 1846, împuternicitul raporta că intrase deja în legătură cu o

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
la cișmelele de pe străzile capitalei Ca urmare a acestor ample lucrări, debitul de apă potabilă a orașului a fost sensibil ameliorat, beneficiarii vor fi fost mulțumiți, nu însă și executantul, care, încheindu-și misiunea, la 25 mai 1848, revendica de la Epitropie un rest de plată a lefii pentru anul 1844, în valoare de 150 de galbeni, plus cuvenitele procente pentru economiile în valoare de peste 3.000 de galbeni 42, pe care le realizase personal la bugetul statului în anul următor. Cu

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
era prima oară când abandona modestia spre a-și etala meritele se pare ignorate, sau insuficient apreciate, de beneficiarii serviciilor sale. Bunăoară, imediat după renegocierea clauzelor contractuale, "prin grea învoială", cu proprietarii fabricii din Ruskberg, la 4 martie 1846, scriind Epitropiei despre "noua dovadă de a<le> mele drepte slujbe", își exprima speranța că aceasta "va lua în bună și aproape privire a<le> mele merite, cu adevărat însemnate, și ostenelile mele de mai mulți ani în unele privințe numai nemulțumitoare

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
merite, cu adevărat însemnate, și ostenelile mele de mai mulți ani în unele privințe numai nemulțumitoare pentru mine și va aduce însămnata slujbă de acum la cunoștința Înălțimii sale, Domnului stăpânitor". Obiectivul urmărit era devoalat în încheierea scrisorii: ruga instituția-destinatar, Epitropia, "a mijloci o recunoștință vrednică meritelor mele, prin o distincție onorabilă (subl. ns.), care adeseori se hotărăște pentru merite mai mici, ba uneori, încă numai prin o protecție"43. Gestul său, aparent inoportun, dar care sugera oarecare frustrare, îzvorâtă din

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
ani ai noii administrații politice reprezentată la vârf de ultimul voievod al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. Fig. 4. Schiță profil havuz NOI OBIECTIVE EDILITAR-GOSPODĂREȘTI Reorganizarea administrativă impusă prin înființarea noului Departament al Lucrărilor Publice 1, care a determinat și trecerea Epitropiei Casei Apelor din subordinea fostului Departament (Minister) din Lăuntru, în cea a departamentului nou creat, ca și înlocuirea lui Mihail Sturdza la tronul Moldovei cu Grigore Al. Ghica, în urma Convenției de la Balta Liman (1849), l-au aflat implicat, în continuare

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
Hodocin aflat la Orșova pentru a rezolva chestiunea transportului pe Dunăre, spre Galați, a unor țevi necesare noului apeduct al capitalei se adresa beneficiarului din Iași, propunându-i ca, pentru o sumă rămasă restantă din trecutul an, al fabricanților către Epitropia Casei Apelor, "să se lucreze o fântână de fier, frumos construită, care, ca monument al acestui apeduc, să împodobească bazinul aflător în ograda Curții Vechi, sau acel de dinaintea Mitropoliei (subl. ns.). În condițiile încuviințării proiectului printr-un răspuns pozitiv, ruga

[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]