2,590 matches
-
Dunăre - a găzduit o amplă manifestare cultural-artistică locală de rezonanță europeană: Festivalul Internațional al Muzicilor Militare, ediția a XI-a. În prezența oficialităților, a invitaților, a unui public numeros și impresionant, a televiziunilor și a presei, s-a desfășurat o epopee a muzicilor militare reunite într-o desfășurare de forțe aflate sub bagheta - organizatorică și regizorală a - colonelului Petrea Gogu, „inițiatorul și managerul singurului festival internațional de gen din România”. Cultura în acest oraș a fost o vocație, amintindu-ne de
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
scriitorul spaniol împinge împinge romanul spre o formulă de realism dur, aproape insuportabil, Claudio Magris exploatează resursele formulei de analiză psihologică, într-o confesiune ce amintește de James Joyce. Cu deosebirea că față de miza dublă din Ulysse, de parafrazare a epopeii homerice și a marilor stiluri ale prozei engleze, scriitorul italian țintește spre o problematică filosofică, metafizică prin căutarea eroului său. Cinghiz Aitmatov rămâne autorul de neuitat al romanelor O zi mai lungă decât veacul și Eșafodul. S-a stins din
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
grohăind sub copaci. Ascultă cum latră copoii gonindu-l... Dar prințul răspunse-ntorcîndu-se: - Taci. Mai bine ia cornul și sună într-una. Să-mi suni pînă mor, către cerul senin... Atunci asfinți dupăcreștete luna și cornul sună, însă foarte puțin. O epopee unică în felul ei a luptei omului cu fiara este romanul Moby Dick sau Balena Albă al americanului Herman Melville. Apărută în 1851, dar intrată în atenția publicului larg abia după primul război mondial, cartea este, în același timp, narațiune
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
celebra ceramică în tonuri de roșu stins ornată în negru, vase de ceramică neagră decorată cu desene în culori de ocru, papirusuri ale perioadei helenistice egiptene, tablouri ale Barocului european, ale Romantismului târziu, imagini însoțite de citate din cele două epopei, de asemenea din Eneida lui Virgiliu, scene de film de secol XX; întregul ansamblu a fost conceput pentru a ilustra acest tezaur de valori spirituale ce stau la temelia civilizației Carol zis "temerarul" este un celebru duce al Burgundiei, teritoriu
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
Așa-i, vom spune noi. Ce, parcă Ulysses O. Hayssam nu putea face la fel? Ba bine că nu!". Așa da, aferim. Trebuie, însă, adîncită ipoteza și mergem la personaj; iată: "Odysseus (lat. Ulysses). Erou mitic grec, personajul central al epopeii homerice Odiseea, participant la războiul troian; rege în Ithaka (fiul lui Laertes sau al lui Sisyphos), căsătorit cu Penelope și tatăl lui Telemahos. Remarcabil prin inteligență, dar și viclenie (la întoarcerea în Ithaka, zeița Athena îi spune: Nu este zeu
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
se axează pe componenta literară și originală a cărții, care presupune o sinceritate șocantă, și pe autenticismul de tip experimentalist. William Styron, autorul romanului Alegerea Sofiei, în-tr-o scrisoare inclusă în volum, afirmă că a fost captivat pe deplin de "o epopee bogată și adesea fascinantă". În privința memoir-ului The Oasis (Oaza), negocierea de gen înseamnă preponderența factorului literar/orginal sub aparența unui memoir. Într-o literatură autentică, care nu utilizează formule narative de mare popularitate, negocierea de gen înseamnă scopuri exclusiv literare
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
din Ubu Roi și să îți amintești de groteștile sale aventuri, ludicul cu trimitere directă la cotidian răsare de acolo de unde nici nu te aștepți. Un dialog dintre Smeagolița și Dublu B (unul dintre cei doi scribi împuterniciți să scrie epopeea călătoriei lui Pitic Bun) face cu ochiul spre Emil Brumaru, al cărui ID de messenger este hobbitul: "- N-ai auzit, spuse Dublu B, fiindcă suntem apariții mai noi și încă n-am ajuns în cărți, deși suntem aici de câteva
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
în Est și înapoi". Primul capitol de aici, " Un prim război mondial fără glorie și o pace profitabilă" rupe fără ezitări cu imaginile edulcorat patriotice prin care un dezastru militar și nu numai a fost ulterior prezentat drept o glorioasă epopee. Sfîrșitul României Mari e situat la încheierea celui de-al doilea deceniu al perioadei interbelice, a cărei analiză face, indirect, încă mai ridicole melodramaticele tentative de a o prezenta drept "adevărata epocă de aur". Capitolul despre anii 1940 - 1947 se
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
loc vernisajul unei expoziții-document cu titlul „Picu Pătruț. Ultimul mare miniaturist al Europei”. Expoziția, care va fi deschisă până la începutul lunii decembrie, prezintă o serie de lucrări ale lui Picu Procopie Pătruț, a cărei operă reprezintă, potrivit specialiștilor, o adevărată „epopee în imagini”, unică în tezaurul artei românești, creată în orizontul unui sat tradițional transilvănean (Săliștea Sibiului) în singurătatea unei vieți trăite în credință, izolare și simplitate. De Ziua Crucii, Muzeul Țăranului Român nu uită să prăznuiască într-un mod special
Expoziții, târguri, muzici tradiționale și filme, la Zilele Muzeului Țăranului () [Corola-journal/Journalistic/81162_a_82487]
-
pe niște colegi, îi respect, dar din păcate nu avem o relație normală. Mă bucur pentru succesul lor actual și consider că pe undeva am făcut și eu ceva în acest sens, în perioada în care am fost în trupă“. Epopeea Cargo a fost animată în special datorită faptului că muzicienii s-au hotărât să creeze texte în limba română. „La acel moment am zis «Gata, s-a terminat cu vrăjeala», hai să facem texte autohtone. Fiindcă prietena mea de atunci
Agenda2006-03-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284649_a_285978]
-
vedea lumina tiparului. Că însăși noțiunea luată în discuție e sortită eșecului o dovedește chiar exemplul a două romane americane celebre publicate în același an, 1936. Fiecare dintre ele, din motive diferite, își clamează statutul de „clasic”. E vorba de epopeea Războiului Civil, Gone With the Wind (Pe aripile vântului), al lui Margaret Mitchell, și Absalom, Absalom!, cel mai complex roman al lui William Faulkner. Deși înrudite tematic - America privită din perspectiva tragicei opoziții dintre Nord și Sud, dintre sclavie și
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
ordinea civilizației britanice. Tradusă în materie filmică povestea unui nou Robinson (Tom Hanks) în Naufragiatul (2000) al lui Robert Zemeckis reda destul de bine confruntarea cu singurătatea. În romanul Dragoste de viață al lui Jack London supraviețuirea devenea în sine o epopee, așa cum pe alte coordonate era Înfruntarea (1997) lui Lee Tamahori, 127 de ore (2010) al lui Danny Boyle sau La limita supraviețuirii (2012) al lui Joe Carnahan. Filmul lui Ang Lee ca și romanul lui Yann Martel este mai mult
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
constitui un subtil contrapunct prin raport cu restricțiile regimului ceaușist. O atare schemă antifrastică e fără îndoială plauzibilă. Numai că, după părerea mea, ea nu poate rezista în absența celuilalt versant, care, rezumat în trei cuvinte, s-a numit marea epopee națională. Dacă Dimov a vizat în Litanii subversiunea, a făcut-o dinăuntru, acceptând, fie și numai de conivență, pactul cu ideologia oficială. Apoi, fragmente ca acesta seamănă suficient de mult Dimov cel matur ca să îndreptățească suspiciunea că ar fi fost
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
fond, s-ar influența reciproc. Călătoria peste ocean intră în orizontul unor personaje cum ar fi Al Nouăzeci și doilea și Petru. Cunoașterea Lumii Noi și a paradisului haitian e un nou prilej de evadare în ficțiune. Fuga de încremenire Epopeea lui Gheorghe Schwartz își are originea în romanul german care a traversat mai ușor crizele și a devenit un gen proteic, izvorât din romanul popular. Plasându-se pe firul unei acțiuni de secole din istoria neoficială (și, deci, secretă) a
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
de ea, cu dor. Pe seama cui ? Ești un nemernic Când n-ai un țel hotărâtor. Tu ai pe ai tăi ! De n-ai pe nimeni Te lupți pe seama tuturor. E tragedie‚ nălțătoare Când, biruiți, oștenii mor, Dar sunt eroi de epopee Când brațul li-i biruitor. Comediant e cel ce plânge, și-i un neom, că-i dezertor. Oricare-ar fi sfârșitul luptei Să stai luptând căci ești dator. Trăiesc acei ce vreau să lupte; Iar cei fricoși se plâng și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
istorice și mitologice. Sunt eu, Psyche, duhul asfodelelor (Psyche) Și m-au fugărit Eumenidele (În loc de sonet) Al lui Marsyas flaut aș lua... (Cugete rele) Electra veni, din vis și neunde... (Muza tragică) De mult visez că Roland e pe-aici... (Epopee) Elisafta, sora lui Crai (Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca o azimă dospită în miere, Turta din miere și fiere a tatălui nostru Carele ești în ceruri, Bălcescu. (La moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Ar trebui să-l caracterizeze ca fond adevărul pur și ca formă, povestirea? De întotdeauna au existat faptele - bază a epicului - și firea omenească, caracterele... Creștinismul a adăugat sufletul și trecerea timpului, sensibilitatea, și freamătul nervilor. Se mai poate dispensa epopeea de aceste atribute?”, se poate observa natura reflexivă și intransigentă a autoarei, față de actul scriitoricesc. Minuțios atentă la amănuntul semnificativ, scriitoarea accentuează conceptul de “definiție” Pentru ea conține noțiunea de “definitiv”, noțiune abstractă cu felurite valori semantice. O inteligență sclipitoare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pe care eroul o găsise la sfatul lui Utnapiștin. Deci tot un șarpe duce la moarte ca și în Facerea iudaică, unde ajutat fiind de o femeie, urmarea este condamnarea neamului omenesc la moarte pe toată veșnicia. Prezența divinității în epopeea sumero-babiloneană este negativă, zeița Iștar ucide pe prietenul lui Ghilgameș, Enkidu, pentru că acesta refuzase dragostea care l-ar fi făcut nemuritor. Extraordinar simbol cu multiple implicații! Enkidu preferă moartea unei îndumnezeiri imorale! Și ce semnificație devine perenă în această capodoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se află în cerul inimii noastre. Acesta este sensul marii poezii. Precum am mai amintit, sumerienii, popor misterios, risipit finalmente pe o mare arie geografică (pare-se, până în Scoția), au avut o viziune profund pesimistă despre sensul vieții omenești. Mărturie epopeea Ghilgameș, care întrunește ideea ratării de către erou a nemurii printr-o eroare minoră, prezența șarpelui ca simbol al acestei erori, cruzimea unei zeițe, care se răzbună pentru faptul că i-a fost respinsă dragostea și, mai presus de toate, viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Enkidu vorbește cu Ghilgamesh, despre oroarea lumii de dincolo. Unind astfel, pe de o parte, eroarea umană și moartea ca destin ineluctabil, cu răutatea cerului, cu intervenția nefastă a șarpelui, iar pe de altă parte, sacralitatea prieteniei și catharsisul cântului epopeea sumero-babiloniană dezvoltă parametrii esențiali ai răspunsului omului de a fi destinat morții Sein zum Tode, cum se va exprima după șase milenii Martin Heidegger. Considerându-se de aceeași natură cu zeii, pentru egiptean, precum scrie în poemul Cartea morților, sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Moartea e azi în fața mea, Ca întoarcerea acasă după o călătorie... Moartea e azi în fața mea, Întocmai ca dorința de a-ți revedea iar casa După mulți ani trăiți în captivitate. Ghilgameș și Miorița reflectă concepții opuse despre moarte. În epopeea sumero-babiloniană pesimismul este total eroul, deși află nemurirea, o ratează printr-un hazard nesemnificativ, fapt care scoate în evidență prețul infim al vieții. În balada vrânceană, fondul zamolxic și getic al matricei noastre culturale preschimbă neliniștea în apoteoză, moartea fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
provoacă nașteri și ucide, iar dezunirea crește și se risipește". Acest lucru datorită conflictului fatal și necurmat dintre Iubire și Ură. Iar salvarea, catharsisul este "să mergi întotdeauna din creastă în creastă" a înaltei gândiri (fr.24). Iliada este o epopee a unei neliniști neîntrerupte, dusă până la spaimă datorată inimaginabilei suite de cruzimi umane justificate, mascate de ideea de eroism, destine manevrate de zei vicioși. Shakespeare avea să ironizeze sever acea lume în piesa Troilus și Cresida. Dar, mai apoi, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dar gloria unei picturi în care lumina este absolută, neagresată de umbre, la Vincent, iar pe de altă parte, frumusețea discursului liric, cromatismul feeric și melancolia cuceritoare la Trakl și Nerval, exorcizează umbrele angoasei. Poezia lui Eminescu este o vastă epopee a neliniștii pe diverse planuri. Neliniștea față de moarte este inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate și nimicnicia lumii străbate întreaga perioadă creatoare: Totuși este trist în lume". Luceafărul este o chintesență de neliniști: neliniștea fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai sublimă, constituind invocarea și nostalgia sa cerească. La polul opus, în epoca noastră, când viziunea cosmică a omului este blocată de invazia bunurilor de consum, a satisfacțiilor de moment, suferința metafizică a dispărut și, consecutiv, veritabila creație de artă. Epopeea sumero-babiloneană din zorii culturii universale, Ghilgameș, este un poem al meditației asupra suferinței, creație unui popor profund sensibil la tragismul ființei umane. Și este semnificativ faptul că în acest sublim poem biruința etică este a omului, și nu a zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
literară și pe conținutul său educativ și moral. Și Aristotel 2 situa teatrul la temelia educației omului. Autorii, coregii, actorii și coriștii se bucurau de cea mai înaltă stimă, semn că vechii greci iubeau mult teatrul. I.2. Tragedia și epopeea; tragedia și mitul Modelul cel mai imitat este Homer; calitățile esențiale ale artei grecești sunt prefigurate în operele sale. Importanța acestora e demonstrată și prin faptul că, de-a lungul secolelor ce au urmat, ele au rămas baza învățăturii, a
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]